(video) Ziua internațională a solidarității cu angajații reținuți și cu cei dispăruți
Provincia Zabul, Afganistan
Foto: (c) Simion MECHNO / AGERPRES ARHIVA
Articol: AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)
Ziua internațională a solidarității cu angajații reținuți și cu cei dispăruți reprezintă un semnal de alarmă cu privire la riscul la care sunt supuși membrii personalului implicat în misiuni desfășurate în zone de conflict, dominate de violențe și instabilitate.
La 25 martie 1985, jurnalistul britanic Alec Collett a fost răpit de persoane înarmate, în timpul unei misiuni în Liban desfășurate de Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA). Timp de peste 24 de ani, soția și familia au sperat într-o minune, până când cadavrul său a fost descoperit și identificat, în 2009. Ziua internațională a solidarității cu angajații reținuți și cu cei dispăruți marchează momentul răpirii lui Alec Collett. Soarta sa este considerată un simbol pentru destinul unui număr prea mare de angajați dispăruți sau reținuți, în timp ce desfășurau activități în slujba Națiunilor Unite, au evidențiat reprezentanții ONU într-un comunicat de presă, în 2013. Uniunea Angajaților ONU și Comitetul de securitate și independență al Serviciului Civil Internațional aduc, prin marcarea acestei zile, un omagiu celor care au avut un destin similar.
”Stindardul Națiunilor Unite, care aduce speranță, siguranță și progres pentru viața celor mai vulnerabili, a devenit ținta unor indivizi și grupuri ce acționează cu ostilitate”, a transmis președintele Uniunii Angajaților ONU, Barbara Tavora-Jainchill, în martie 2013, pe fondul unor evenimente fără precedent: arestări, rețineri de către autorități ale unor state sau de către miliții și grupări infracționale, răpiri pentru obținerea de răscumpărări etc.
Potrivit informațiilor ONU din 15 martie 2015, 33 de angajați și membri ai personalului asociat erau reținuți de autorități naționale din 15 țări. În plus, un angajat era dat dispărut și doi contractanți se aflau în captivitate, după ce au fost răpiți.
Cum situația din zonele de conflict (Afganistan, Republica Centrafricană, Sudan și Sudanul de Sud, Siria etc.) prezintă un risc crescut pentru personalul ONU implicat în misiuni, această zi reprezintă un moment de mobilizare, apel la justiție și luarea de măsuri pentru protejarea angajaților organizațiilor umanitare, din comunitatea neguvernamentală și din presă.
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro
Ziua Poliției Române
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO
Articol: AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)
Ziua Poliției Române se sărbătorește din anul 2002, la 25 martie, odată cu sărbătoarea creștină Buna Vestire. Ziua Poliției este cuprinsă și în Legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române (legea nr. 218/ 23 aprilie 2002, publicată în M.O. nr. 305 din 9 mai 2002).
În 1822, primul domnitor pământean, Grigorie Dimitrie Ghica, a înmânat Agiei (fosta poliție) un steag galben având pe o parte icoana Maicii Domnului și pe alta însemnele poliției.
În acel an a fost reformată boierimea mică din Muntenia și s-a stabilit, printr-un proiect de lege, organizarea poliției. Vechiul drapel, uitat timp de 60 de ani, a fost redescoperit în 1938 și readus în actualitate de generalul de jandarmi pensionar Ioan P. Suciu, care a găsit în arhive un document ce atestă preluarea steagului la 25 martie 1822.
Înainte de 2002, începând cu anul 1996, Ziua Poliției s-a aniversat la data de 8 iulie, pentru că la 8 iulie 1929 a fost adoptată de Parlament ‘Legea privind reorganizarea poliției generale a Statului’, prima lege modernă de organizare a Poliției Române.
Anul acesta, au avut loc manifestări prilejuite de Ziua Poliției Române, duminică, 22 martie, în parcul Lumea Copiilor din Capitală, (https://www.unitischimbam.ro/?p=11931) dar și în alte orașe din țară.
Festivitățile de la București au cuprins și un moment dedicat cinstirii eroilor Poliției Române, manifestare desfășurată în prezența lui Gabriel Oprea, viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Interne, la Monumentul Eroilor Militari Români Căzuți la Datorie.
De asemenea, în cadrul manifestărilor a fost prezentată o expoziție de uniforme de poliție, din diferite perioade de timp, precum și tehnica folosită de aceștia de-a lungul timpului.
Criminaliștii au prezentat ultimul autovehicul intrat în dotarea lor, “disaster victims identification mobile forensic unit” (autospecială pentru identificarea victimelor în cazul dezastrelor), cu ajutorul căruia intervin pentru efectuarea cercetării la fața locului în teren greu accesibil, iar Serviciul Independent pentru Intervenții și Acțiuni Speciale din cadrul IGPR a prezentat “roboțelul pirotehnic”, un dispozitiv performant de detectare a explozivilor și de dezamorsare a bombelor.
De asemenea, au fost prezentate și demonstrații de prindere și imobilizare a infractorilor. Copiii s-au bucurat și ei de atenția polițiștilor, pentru ei fiind organizate concursuri educative.
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/
La placinte, inainte; la razboi, inapoi
foto si articol – fairness.ro
…sau, pentru unii muma, pentru altii ciuma.
Consecventi politicii axei Bucuresti-Washington, Romania imita si ea “liderul” statelor asa-zise civilizate si adopta sistemul “sanatate pe bani” in care pacientul devine “asigurat”, medicii devin “furnizori de servicii” iar in privinta accesului la sanatate populatia este segregata in functie de avere.
Trebuie sa subliniez ca in zonele civilizate ale Lumii, asigurarea sanatatii este obligatia statului si nu a individului si sa adaug ca “stindardul democratiei si garantul absolut al libertatii” revine la pedeapsa cu moartea prin impuscare.
…ma rog, asta au vrut si vor Romanii, totul sa depinda de bani; cine sunt eu sa ma opun?
Acest lucru ARE legatura cu urmatorul subiect. Daca sanatatea este pe bani, si mersul la razboi trebuie sa fie la fel. Altfel spus, pretiosii care isi doresc asigurare de sanatate particulara “fiindca contribuie mult la sanatate” si persoana lor este evident mult mai importanta decat Gheorghe care este neasigurat pentru sanatate, au evident – urmand acest sistem de evaluare a valorii – MULT mai mult de APARAT, in cazul unui razboi, decat acelasi Gheorghe “neasigurat”.
-Este absurd atunci ca Gheorghe care are numai datorii, sa mearga in prima linie sa apere averea Domnului Popescu, antreprenor, sau ale Doamnei Gina, latifundiar.
-Este DREPT atunci ca la razboi sa mearga intai cei care au de aparat cele mai mari averi. Cu cat averile sunt mai mari, cu cat ai prioritate medicala mai mare, cu cat ESTE CORECT sa ai prioritate mai mare si la inrolare.
-De asemenea, copiii si rudele celor care hotarasc intrarea Romaniei in razboi trebuie sa aiba prioritate la inrolare; un politician NU POATE judeca limpede intrarea in razboi decat daca are certitudinea ca familia lui va fi inrolata, altfel este tentat sa foloseasca averea si influenta pentru a declansa razboiul doar pentru ceilalti, DAR NU PENTRU EL SI PENTRU FAMILIA LUI.
articol preluat de pe http://fairness.ro/