Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat ‘Vagabondul’ (partea a III-a)
partea a II-a - https://www.unitischimbam.ro/?p=13802
articol - AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)
De la filmul mut, la filmul vorbit
Odată cu grupurile numeroase de imigranți veniți în America, filmele mute au putut să treacă toate barierele dintre limbile străine. ”Vagabondul” lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor și ale imigranților, lupta constantă pentru supraviețuire și astfel și-a păstrat audiența. În anul 1916, Corporația Filmelor Mute i-a oferit lui Chaplin 670.000 de dolari americani pentru a produce o duzină de filme de câte două role de peliculă. I-a fost dat aproape tot controlul artistic și a produs 12 filme într-o perioadă de 18 luni. Chaplin a considerat perioada filmelor mute drept cea mai fericită din cariera sa, deși își făcea griji că filmele sale deveneau superficiale din cauza termenelor de finalizare pe care le impuneau contractele. Când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, Chaplin a devenit purtătorul de cuvânt al Liberty Bonds, împreună cu prietenii săi apropiați, actorii Douglas Fairbanks și Mary Pickford.
După ce Chaplin și-a asumat controlul asupra producțiilor sale în anul 1918, întreprinzătorii au acoperit cererea de filme cu Charlie Chaplin aducând înapoi comediile sale mai vechi. Filmele au fost reeditate, li s-au pus titluri noi și au rulat din nou, mai întâi pentru teatre, iar apoi pentru comercializare. Cele 12 comedii mute au fost readuse ca filme cu sunet în anul 1933, când producătorul Amadee J. Van Beuren a adăugat noi efecte sonore.
Chaplin nu a prea vorbit despre tehnica lui de a face filme, susținând că ar fi ca și cum un magician și-ar dezvălui propriile iluzii. De fapt, până să înceapă să facă filme cu dialog, Chaplin filma mereu înainte de finalizarea scenariului. Metoda pe care a dezvoltat-o a fost să înceapă de la o premisă vagă cum ar fi ”Charlie intră la saună” sau ”Charlie lucrează la un magazin de amanet”. Apoi, împreună cu echipa sa, dezvolta ideea și avea grijă de acțiune și de partea de umor. Odată ce ideile erau finalizate, se adăuga o structură narativă. Acesta este unul dintre motivele din cauza cărora Chaplin termina filmele într-un timp mai lung decât alții. Chaplin era un regizor extrem de precis și le arăta actorilor exact cum voia ca aceștia să joace. Animatorul Chuck Jones, care locuia lângă studioul lui Chaplin când era copil, spunea că își amintește cum tatăl său îi zicea că l-a văzut pe Chaplin filmând aceeași scenă de aproape 100 de ori până când aceasta a ieșit cum și-a dorit el.
Propriul studio la Hollywood
În anul 1917, Chaplin a semnat un contract cu First National pentru a produce 8 filme de lung-metraj. First National a finanțat și distribuit aceste filme (între anii 1918-1923), dar i-a oferit controlul creativ, lucru care i-a permis să joace mult mai relaxat și să se concentreze pe calitate. Chaplin și-a creat propriul studio la Hollywood și, folosindu-și independența, a creat un corp de lucru care a rămas distractiv și influent. Chaplin a devenit mai ambițios și și-a extins proiectele în filme mai lungi, printre care și ”Shoulder Arms” (1918), ”The Piligrim” (1923) și filmul clasic ”The Kid” (1921).
sfarsitul parti a III-a
vedeti partea a IV-a https://www.unitischimbam.ro/?p=13809
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/
Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat ‘Vagabondul’ (partea a II-a)
articol - AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)
partea I-a - https://www.unitischimbam.ro/?p=3524
Actoria, învățată din copilărie
Charlie Chaplin, unul dintre cele mai mari staruri de cinema ale secolului XX, s-a născut la Londra, în Marea Britanie, la 16 aprilie 1889. Părinți lui erau animatori — tatăl era vocalist și actor, iar mama era cântăreață și actriță. A învățat să cânte de la părinții lui.
Primul turneu în America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno între anii 1910-1912. După cinci luni pe care le-a petrecut în Anglia, acesta s-a întors în Statele Unite pentru un al doilea turneu, ajungând cu trupa Karno în 2 octombrie 1912. În aceeași companie se afla și Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai târziu cunoscut ca Stan Laurel, care a creat, alături de Oliver Hardie, celebrul cuplu Stan și Bran. Charlie și Stan au fost colegi de cameră într-o pensiune. Stan s-a întors în Anglia, dar Chaplin a rămas în SUA. În anul 1913, Chaplin a fost văzut cu trupa de către Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee și Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat în studioul lui, Keystone Studios, ca înlocuitor al lui Ford Sterling. După prima apariție în lumea filmului a lui Chaplin, în filmul ”Making a living”, Sennett a crezut că a făcut o greșeală costisitoare. Mabel Normand l-a convins să îi ofere a doua șansă.
Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris și regizat multe dintre primele sale filme. Lui Chaplin nu i-a plăcut să fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori. Într-un final, au trecut peste diferendele dintre ei și au rămas prieteni chiar și după ce Chaplin a plecat de la Keystone. Mark Sennett nu l-a adoptat pe Chaplin imediat, iar acesta credea că Sennett vrea să îl concedieze din cauză că nu s-a înțeles cu Normand. Cu toate acestea, filmele lui Chaplin au avut mare succes, el devenind unul dintre cele mai mari staruri de la Keystone.
La început, Chaplin folosea formula lui Sennett de a face comedii, bazându-se pe gesturi și mimică. Pantomima lui Chaplin era mai subtilă și mai adecvată pentru farsele romantice sau domestice, decât pentru urmăririle specifice celor de la Keysotne. Glumele vizuale erau totuși în stilul Keystone — ”Vagabondul” atacându-și dușmanii cu șuturi și cărămizi. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 de scurt-metraje în primul an de cinematografie.
sfarsitul parti a II-a
vedeti partea a III-a https://www.unitischimbam.ro/?p=13805
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/
(video) Geto Dacii si nemurirea
foto si articol – danielroxin.blogspot.ro
Ceea ce i-a făcut pe geto-daci să fie neînfricați a fost credința lor în nemurire.
„Iată cum se cred nemuritori geții:”, ne spune Herodot… „ei cred că nu mor și că cel care dispare din lumea nostră se duce la Zeul Zamolxis. Unii din ei îi mai spun și Gebeleizis”. (Istorii)
Un alt autor antic, Pomponius Mela, ne vorbește în acest mod despre credințele tracilor: „Unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, iar alții socotesc că, deși nu se vor mai întoarce, ele totuși nu se sting, ci merg în locuri mai fericite. De aceea la unii sunt deplânse nașterile și jeliți nou-născuții, dar, dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucruri sfinte, prin cânt și joc”. (Descrierea Pământului)
Așa cum remarca și Pitagora, geții (sau geto-dacii) aveau o înțelepciune specială, înțelepciune care a născut și credința lor în nemurirea sufletului. “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt nesfârșite, toate câmpurile sunt commune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.” (Legile morale și politice)
În această emisiune ne-am propus să detaliem subiectul Religia geto-dacilor și credința lor în nemurire.
Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
articol preluat de pe http://danielroxin.blogspot.ro