Ungaria după Viktor Orban: Peter Magyar și noul parcurs european sub semnul întrebării
Autor: Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com
14 aprilie 2026
Într-un moment istoric care a coincis cu sărbătoarea Paștelui, Ungaria a oferit Europei un „festival al democrației” neașteptat. După ani de derivă iliberală, conservatorul pro-european Peter Magyar a reușit să îl detroneze pe Viktor Orban, marcând o schimbare de paradigmă la Budapesta. Însă, dincolo de entuziasmul victoriei, rămân întrebări fundamentale despre cât de adâncă este această transformare și ce înseamnă ea pentru România și flancul estic al NATO.
Sub pilonul Verticalitate, analizăm astăzi nu doar schimbarea de regim, ci și natura noii puteri. În cadrul rubricii Opinii, vă prezentăm analiza integrală a lui Alexandru Cristian Surcel, care pune sub lupă atât speranțele, cât și nuanțele mai puțin optimiste ale acestui „cutremur” politic vecin.
Context: O victorie împotriva curentului
Conform datelor oficiale (Agerpres), mobilizarea la urne a fost excepțională, Peter Magyar reușind să capitalizeze nemulțumirea acumulată față de clanurile corupte de la putere. Această schimbare promite o revenire a Ungariei la masa valorilor europene și o relaxare a tensiunilor cu Ucraina, însă trecutul noului lider în rândurile FIDESZ obligă la o vigilență sporită.
Vă invităm să parcurgeți mai jos perspectiva completă a lui Alexandru Cristian Surcel asupra acestui eveniment:
OPINIE | Alexandru Cristian Surcel: Ungaria la ceasul alegerilor
UNGARIA
Ungaria a fost azi mai prezentă în spațiul public decât Paștele. Și era normal acest lucru, având în vedere că e vecina noastră cu care avem o întreagă istorie în comun, cu bune și cu multe rele. Pe deasupra trăim vremuri în care ca europeni trebuie să strângem rândurile și alegerile din fiecare țară de pe bătrânul continent contează pentru toți, în contextul actual în care războiul hibrid al Rusiei și acțiunea ceva mai ocultă a Chinei s-a amestecat cu trădarea de către SUA sub administrația Donald J. Trump a alianțelor și valorilor pe care le-au susținut ambele maluri ale Atlanticului de Nord de la al doilea război mondial până în urmă cu un an și ceva. Riscăm un nou Ribbentrop-Molotov sau o nouă Yalta și Potsdam, peste capetele noastre, dacă o ardem în continuare cu tribalisme meschine.
Ce s-a întâmplat duminică în Ungaria a fost așadar un clar festival al democrației, cu o mobilizare excepțională la urnele de vot, și va avea cu siguranță efecte pozitive:
- Ungaria se va întoarce către Uniunea Europeană și o va mai lăsa cu ambiția de a fi șoarecele leului de la Kremlin, de la a cărui masă poate, poate mai pică niște teritorii din cele pierdute în 1918.
- Ungaria nu se va mai opune atât de categoric împrumuturilor către Ucraina, pentru efortul de război al acesteia, având în vedere și rolul ei de a-l ține ocupat pe un Putin care amenință de fapt tot continentul.
- Probabil nu va mai exista un veto al Budapestei pentru deschiderea negocierilor de aderare la UE pentru Ucraina și Republica Moldova (însă cum e mult până departe, lipsa unui veto la momentul deschiderii negocierilor nu înseamnă că nu va exista unul la momentul aderării propriu-zise).
- O parte cel puțin din legislația prin care Viktor Orban și FIDESZ și-au subordonat justiția și au pus la zid presa independentă și ONG-urile va fi abrogată.
Pe de altă parte, nu pot împărtăși pe deplin optimismul debordant al multor comentatori. Peter Magyar este totuși un fost membru FIDESZ și un fost apropiat al lui Viktor Orban, un disident al acestui partid. Până prin 2024, când a trecut la micul partid Tisza, membru PPE și similar FIDESZ sub aspect ideologic, a cărui conducere a preluat-o, Peter Magyar nu a avut mari probleme nici cu democrația iliberală despre care Orban a vorbit prima dată în 2014 la Zilele Tineretului Maghiar de la Tușnad (da, în România, unde Viktoraș ăsta venea în mod regulat să agite spiritele, iar autoritățile care ar fi trebuit să-i deseneze niște linii roșii se uitau după ploaie), nici cu atacurile la adresa societății civile, a mass media și a justiției, nici cu corupția clanurilor afalte la putere și nici cu transformarea țării sale încă o dată după Rusia Sovietică în 1919 și Germania nazistă în anii interbelici și ai WW2 în calul troian al cotropitorilor Europei. Iar acel fragment de discurs în care a vorbit de Oradea, oraș în Partium, anunță că nu chiar toate obsesiile regimului Orban bazate pe ideea fixă a Trianonului vor fi abandonate de noul regim.
Ca și în alte câteva moment cheie, cum a fost la susținerea candidaturii din 2025 a lui Crin Antonescu, UDMR, care are reputația unui partid serios, inteligent și competent, a demonstrat că în realitate este un partid la fel de toxic ca AUR sau cum era PRM pe vremuri, deloc diferit în esența sa de natura ultranaționalismului de cavernă. Care pozează ipocrit proeuropenismul în România, dar în Ungaria este raliat complet și necondiționat partidului putinist rusofil și eurosceptic FIDESZ. Ceea ce te faci să te întrebi dacă Peter Sijjarto, ministrul de externe al lui Orban, îi raporta lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al lui Putin, ce se vorbea pe la Consiliile Europene pe politică externă, oare cui raportează Kelemen Hunor & Comp. ce se mai discută prin Guvernul României sau la ședințele coaliției de guvernare?…
Dincolo de euforie, realism
Pentru noi, cei de pe platforma Uniți Schimbăm, lecția Ungariei este una despre Identitate și vigilență. Schimbarea de la Budapesta este un pas vital pentru stabilitatea europeană, dar analiza lui Alexandru Cristian Surcel ne reamintește că democrația nu se câștigă într-o singură noapte de alegeri. Rămânem atenți la modul în care noul regim își va asuma responsabilitățile față de vecini și față de proiectul comun european, fără a uita că verticalitatea politică se măsoară în fapte, nu doar în discursuri de opoziție.
Nota Editorială: Acest articol a fost redactat prin integrarea știrii Agerpres (13 aprilie 2026) cu analiza semnată de Alexandru Cristian Surcel, publicată integral. Adaptarea a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub pilonii editoriali ai platformei Uniți Schimbăm.
Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe contul oficial de Facebook al lui Péter Magyar.
Calendar Ortodox 14 aprilie 2026: (†) Sfintele Paşti; †) Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
Calendar Ortodox 14 aprilie 2026:Lumina care nu apune și ocrotirea Maicii Domnului
Astăzi, 14 aprilie, parcurgem Marțea din Săptămâna Luminată, o zi în care ecoul imnului „Hristos a Înviat!” răsună cu aceeași putere, amintindu-ne că moartea a fost învinsă definitiv. În acest cadru de sărbătoare, Calendarul Ortodox ne invită la o cinstire deosebită a Icoanei Maicii Domnului „Portărița” (Iviron), fereastra prin care harul divin veghează asupra lumii, alături de pomenirea Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin și a Sfântului Ierarh Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei.
Sub pilonul Identitate, această zi ne vorbește despre protecție și statornicie. Icoana „Portărița” nu este doar o relicvă a trecutului, ci un simbol viu al verticalității spirituale, fiind cea care „nu a fost adusă de oameni, ci ea însăși a venit pe mare” pentru a păzi comunitatea credincioșilor. Prin Memoria Timpului, legăm astăzi bucuria pascală de curajul mărturisitor al Sfântului Martin, reconfirmând pe platforma Uniți Schimbăm că adevărata libertate se naște din unirea cu Hristos cel Înviat. Este o zi în care suntem chemați să fim, la rândul nostru, „portari” ai luminii în propriile vieți.
Sinaxar 14 Aprilie
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
cititi mai mult pe doxologia.ro
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Martin Mărturisitorul, papă al Romei (590/600 – 655).
Sf. Ier. Martin Mărturisitorul, episcopul Romei (590/600 – 655) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt a trăit pe vremea împărăţiei lui Constantin, cel poreclit Pogonat, adică bărbosul, care Constantin a fost ucis în baia Dafnei în Sicilia, lovit în cap cu un vas. De aceea pentru dreapta lui credinţă, trimiţând împăratul a adus de la Roma în capitală cu sila pe fericitul acesta, care a pătimit multe necazuri la mergerea şi la întoarcerea sa. Şi fiind împăratul tot una şi la un gând cu eresul monoteliţilor, şi punându-l în legături, ca şi cum ar fi fost făcător de rele, l-au pus la închisoare; după aceea l-au trimis în surghiun la oraşul Cherson, unde săvârşindu-şi rămăşiţa vieţii ca un luptător, s-a mutat către Domnul.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirca sfinţilor mărturisitori episcopi de Apus: Serghie, Pir şi Teodor, care au fost împreună cu sfântul Martin.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ardalion comediantul.
Acest sfânt a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre şi făcând schimele unuia şi altuia, şi făţărnicindu-se, arăta patimile şi întâmplările celorlalţi. Fiindcă odată a socotit să se făţărnicească, arătând împotrivirea creştinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, şi se zgâria; ca şi cum nu voia să aducă jertfă zeilor. Poporul văzând acestea plesnea cu mâinile şi lăuda prefacerea lui cea iscusită şi vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către popor ca să tacă, şi aşa s-a mărturisit pe sine că este adevărat creştin. Guvernatorul iarăşi l-a sfătuit să-şi prefacă socotinţa, dar el nevrând, şi rămânând în credinţa lui Hristos, a fost aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc, şi aşa săvârşindu-se a primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Tomaida.
Sf. Mc. Tomaida (Secolul al VI-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Această sfântă Tomaida s-a născut în Alexandria, şi bine fiind crescută şi învăţată de părinţii săi, a fost însoţită cu bărbat şi era în casa bărbatului său, cu multă credinţă, şi petrecea cu întreagă înţelepciune şi cinste. Şi vieţuia împrenă eu ei şi trupescul părinte al tânărului, care luase luişi noră pe Tomaida. Într-una din zile, neaflându-se acasă fiul său, pierzătorul de suflete diavol, a băgat în bătrânul cuget de ocară împotriva nurorii sale, şi cugeta să se împreuneze cu tânăra, în toate chipurile uneltind spre împlinirea scopului său. Însă fericita Tomaida, mult sfătuind şi rugând pe bătrânul, nimic nu isprăvea; căci întunecat cu mintea de diavol, luând sabia fiului său, şi lovind pe tânăra foarte tare a tăiat-o în două; şi ea şi-a dat sufletul Domnului, şi s-a făcut muceniţă pentru întreaga ei castitate; iar bătrânul, îndată pierzindu-şi vederile, umbla prin casă orb.
Şi mergând oarecare spre aflarea fiului său, au aflat pe tânără zăcând moartă pe pământ şi bătrânul se purta orb încoace şi încolo, rătăcind, prin casă; acesta întrebat ce este aceasta ce se vede, a descoperit adevărul şi mustrându-se pe sine, că cu mâna sa a făcut ucidere, adăugând încă şi rugându-se ca să fie dus de ei la guvernator şi să-şi primească osânda. Aceştia plecându-se l-au dus la guvernator şi cunoscându-se adevărul, din porunca lui s-a tăiat capul bătrânului. Înştiinţat fiind de acestea ava Daniil de la Sketis s-a coborât la Alexandria, şi luând moaştele sfintei, le-a dus la Sketis, şi le-a aşezat în cimitirul său, pentru că sfânta s-a nevoit prin sânge şi s-a săvârşit pentru curăţie. Şi un oarecare din Sketis, fiind stăpânit de pofta desfrâului, s-a dus la mormântul fericitei, şi luând untdelemn din candela ei şi ungându-se, luând încă şi binecuvântarea ei, când s-a arătat lui în vis, deşteptându-se s-a izbăvit de patimă. De atunci şi până astăzi fraţii din Sketis au mare ajutor pe fericita Tomaida în luptele împotriva trupului.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului (1671-1724)
Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin (1671-1724) – foto preluat de pe basilica.ro
Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin (1671-1724) a fost stareț al Mănăstirii Neamț, devenind apoi episcop al Romanului între 1704-1714. S-a retras din scaunul episcopal întemeind Schitul Pocrov (Acoperământul Maicii Domnului). Apoi a pribegit prin Transilvania și în cele din urmă a ajuns la Pecerskaia Lavra din Kiev. În anul 2007 a fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Română, prăznuirea sa făcându-se pe 14 aprilie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vilnius
Icoana Maicii Domnului din Vilnius – foto preluat de pe doxologia.ro
Conform tradiției, icoana Maicii Domnului din Vilnius a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului.
sursă: doxologia.ro
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Statornicie sub acoperământul luminii
Praznicul de astăzi, 14 aprilie, ne reamintește că drumul spre înviere trece prin fidelitatea față de Adevăr și prin încrederea în grija purtătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului. Prezența simbolică a Icoanei „Portărița” și curajul Sfântului Ierarh Martin sunt repere care ne definesc sub pilonul Identitate, oferindu-ne resursele necesare pentru a ne păstra verticalitatea în orice context istoric. În Memoria Timpului, aceste momente de sărbătoare nu sunt simple tradiții, ci fundamente ale unei transformări interioare profunde. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o invitație de a deveni noi înșine mărturisitori ai bucuriei pascale, purtând cu demnitate lumina primită și dăruind-o mai departe prin fapte de bunătate. Hristos a Înviat!
Nota Editorială:
Documentarea acestui material s-a realizat prin consultarea platformelor www.calendar-ortodox.ro și doxologia.ro. Reeditarea conținutului pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, integrând semnificația Icoanei Maicii Domnului „Portărița” în contextul pascal.
Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.
Calendar Ortodox 13 aprilie 2026: (†) Sfintele Paşti (În această zi se săvârșesc și Slujbele Sfinților români din 11 și 12 aprilie: Sf. Ier. Calinic de la Cernica și mama sa, Sf. Cuv. Filofteia de la Pasărea, și Sf. Mc. Sava de la Buzău)
13 aprilie 2026
Calendar Ortodox 13 aprilie: Lunea din Săptămâna Luminată ne găsește astăzi, 13 aprilie, sub semnul unei bucurii care copleșește orice întristare, amintindu-ne că Învierea Domnului este temelia vieții noastre. În această zi sfântă, Calendarul Ortodox strălucește prin prăznuirea unor figuri emblematice pentru pământul românesc: Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, ctitorul de suflete și marea sa mamă, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, precum și continuarea cinstirii Sfântului Mucenic Sava de la Buzău. Acestora li se alătură, în soborul rugătorilor, Sfântul Sfințit Mucenic Artemon și Sfântul Mucenic Elefterie Persul.
Sub pilonul Identitate, privim spre Sfântul Calinic ca spre un model de verticalitate și sfințenie românească, cel care a unit rugăciunea profundă cu grija neobosită pentru neam și biserică. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi aceste repere de demnitate, înțelegând că lumina Săptămânii Luminate se reflectă cel mai frumos în chipurile sfinților noștri. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o confirmare a forței noastre spirituale, cinstindu-i pe cei care, prin viața lor, au devenit punți vii între cer și pământul românesc.
Sinaxar 13 Aprilie
Întru această lună în douăsprezece zile, facem pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul (334 – 372).
Sf. Mc. Sava de la Buzău (334 – 372) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Acest sfânt părinte al nostru a pătimit pentru Hristos la anul 372, în vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregătorul Atarid, săvârșindu-se prin înecare în râul Buzăului. Despre aceasta a scris Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cerând moaștele sale de la Biserica din Gotia.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Viața Sfintei Cuvioase Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica († 1833)
Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica († 1833) – foto preluat de pe doxologia.ro
Schimonahia Filoteia Antonescu, mama Sfântului Calinic de la Cernica, a fost căsătorită de tânără. După ce a rămas văduvă, a ales calea monahismului la Mănăstirea Pasărea, unde a primit schima cea mare (cu numele de Filofteia), făcându-se pildă de viețuire pentru maicile din obște. Schimonahia Filoteia Antonescu, era de loc din București, fiică de părinți credincioși. Din botez a primit numele Floarea. S-a căsătorit din tinerețe cu Antonie, un tânăr credincios alături de care va întemeia o frumoasă familie creștină, stabilindu-se în mahalaua Sfântul Visarion din București, unde și-au crescut în dragoste de Dumnezeu și de patrie cei patru fii pe care i-au primit de la Dumnezeu.
cititi mai mult pe: basilica.ro; doxologia.ro
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Artemon.
Sf. Sfințit Mc. Artemon (†303) – foto preluat de pe basilica.ro
Sf. Mucenic Artemon s-a născut din părinţi creştini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani.
Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon şi-a îndeplinit şi această datorie cu fervoare şi conştiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica creştină 33 de ani, ducând numele creştinismului printre păgâni. Când împăratul Diocleţian (284-305) a început persecuţia îngrozitoare împotriva creştinilor, Sf. Artemon era deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creştini să jertfească la idoli.
Sf. Sisinius, ştiind de ameninţarea sosirii comandorului militar Patricius în Laodiceea, au mers împreună cu Preotul Artemon şi alţi creştini la templul zeiţei Artemis, unde au zdrobit şi au dat foc idolilor, făcîndu-i una cu pământul.
După aceea, Sf. Sisinius şi Sf. Artemon au adunat creştinii în biserică, încurajîndu-i să nu se lepede de credinţa lor şi să nu se teamă de chinuri.
Când a ajuns în Laodiceea, Patricius a sărbătorit festivalul de 5 zile închinate unor zei păgâni, după care s-a îndreptat spre templul lui Artemis ca să aducă ofrande zeilor. Aflînd cine a distrus templul, a mers cu un detaşament de soldaţi la biserica unde creştinii se aflau la rugăciune.
Cînd s-a apropiat de biserică a simţit dintr-o dată un fior, după care a făcut febră încât abia mai sufla. Soldaţii l-au dus acasă şi l-au pus în pat. El a spus că l-au blestemat creştinii şi că Dumnezeul lor îl chinuie. Deşi s-a rugat la idolii săi, aceştia nu l-au făcut bine. Atunci a trimis după Sf. Sisinius şi i-a cerut ajutorul promiţînd să-i ridice statuie din aur în mijlocul oraşului dacă îl ajută. Sfântul i-a răspuns: “Păstrează-ţi aurul, dar dacă vei crede în Dumnezeu, El te va tămădui.”
Temîndu-se că va muri, Patricius a declarat că crede în Dumnezeu şi s-a vindecat. Dar această minune nu a putut vindeca sufletul înrăit al păgânului. Chiar dacă nu s-a atins de Sf. Sisinius, el nu a renunţat la edictul imperial împotriva altor creştini din oraşul Cezareea. Pe drum s-a întâlnit şi cu Sf. Artemon, care era urmat de şase măgari sălbatici şi două căprioare.
Când Patricius l-a întrebat cum putea controla acele animale sălbatice, sfântul i-a răspuns că o face prin cuvântul lui Dumnezeu. Păgănii i-au descoperit lui Patricius că şi Sf. Artemon a participat la distrugerea templului lui Artemis şi a dat ordin să fie arestat şi dus în Cezareea. Sf. Artemon a plecat cu soldaţii fără frică dar a trimis animalele la Sf. Sisinius. Văzînd animalele, Sf. Sisinius s-a întrebat de ce au venit acele animale la el, iar o cerboaică, primind grai prin har dumnezeiesc i-a răspuns că slujitorul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necredinciosul Patricius şi că îl duce în lanţuri în Cezareea. El ne-a poruncit să venim aici şi să îţi spunem ce s-a întâmplat.” Să nu te minunezi că Domnul, Care a dat glas asinului lui Valaam (Num. 22:28), a făcut să grăiască şi cerboaica.” Episcopul l-a trimis pe diaconul Phileas la Cezareea ca să verifice această informaţie.
În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sf. Artemon, obligîndu-l să se închine în templul lui Asclepius. În templul acela al păgânilor trăiau multe vipere veninoase. Preotul păgân nu a deschis niciodată uşile şi nici nu a pus cele pentru jertfă în faţa idolului. Dar Sf. Artemon, chemînd numele lui Dumnezeu, a deschis uşile şi a dat drumul şerpilor. Păgânii au dat să fugă dar sfântul i-a oprit şi a ucis şerpii dintr-o suflare. Unul din preoţii păgâni, Vitalius, a crezut în Dumnezeu şi l-a rugat pe Artemon să-l boteze.
Patricius a crezut că Sf. Artemon a ucis şerpii cu vrăjitorie, aducîndu-l iar la judecată şi la chinuri trupeşti. Între timp, cerboaica a ajuns în Cezareea şi s-a lăsat la picioarele mucenicului, lingîndu-i rănile. Din voia lui Dumnezeu aceasta a glăsuit din nou, vorbind împotriva păgânilor fără credinţă. Cerboaica i-a spus lui Patricius că va fi luat de două păsări de pradă şi va fi aruncat într-un cazan cu smoală fierbinte. Enervat la culme, el a dat ordin soldaţilor să tragă cu arcul în animal dar acesta a scăpat. De frică să nu vină tot mai mulţi spre credinţa Sf. Artemon pentru minunile pe care le-a făcut, Patricius a dat ordin să fie executat.
Ei au umplut un cazan uriaş cu smoală fiartă vrînd să-l arunce pe sfânt în el. Patricius a mers călare până la gura cazanului ca să vadă dacă într-adevăr cazanul fierbea. Atunci doi îngeri în formă de vultur l-au ridicat pe păgân şi l-au aruncat în smoala fiartă, astfel că nu a mai rămas nici urmă de os din el.
La văzul minunii, toţi au fugit în afară de Sf. Artemon care l-a binecuvântat şi slăvit pe Dumnezeu. Când sfântul a terminat rugăciunea, din pământ a izvorât un firicel de apă. Sf. Artemon a botezat pe preotul păgân Vitalius şi pe mulţi alţi păgâni care au ajuns să creadă în Hristos. În dimineaţa următoare, Sf. Artemon i-a împărtăşit pe noii botezaţi cu Sfintele Taine.
Mulţi din cei botezaţi au fost hirotoniţi diaconi şi preoţi iar Vitalius a devenit Episcopul Palestinei. Sf. Mucenic Artemon, călăuzit de pronia cerească a propovăduit Evanghelia în Asia Mică. Apoi un înger l-a dus într-un loc care i s-a descoperit şi unde a convertit pe mulţi la Creştinism. Acolo şi-a aflat sfârşitul, pentru că păgânii l-au prins şi i-au tăiat capul (+ 303).
Sf. Artemon este prăznuit în 24 martie după calendarul grecesc.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Martirie, Arhiepiscop al Ierusalimului (†486)
Martirie al Ierusalimului a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului între anii 478 și 486 (precedat de Anastasie I, urmat de Sallustius). El este ctitorul unui mănăstiri care-i poartă numele, Mănăstirea lui Martirie, situată pe drumul de la Ierihon la Ierusalim, în Țara Sfântă.
Martirie s-a născut în Capadocia în prima jumătate a secolului al V-lea. În anul 457 a intrat împreună cu prietenul său Ilie (originar din Arabia) în Mănăstirea lui Eftimie, care se află la est de Ierusalim, sub ascultarea și îndrumarea duhovnicească a sfântului Eftimie cel Mare, rămânând până la moartea sfântului printre ucenicii apropiați ai acestuia. Căutând însă o viață mai singuratică, Martirie a părăsit lavra și a devenit pustnic într-o peșteră aflată ca la 15 stadii la vest de mănăstirea părintelui său duhovnicesc.
După moartea cuviosului Eftimie în anul 473, a fost hirotonit preot de patriarhul Anastasie și a slujit la Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim.
A devenit patriarh în anul 478, și a păstorit până la moartea sa, în anul 486. Patriarhul Martirie a fost cel care a resfințit Mănăstirea cuviosului Eftimie după reconstruirea acesteia sub formă de chinovie, în anul 483. În vremea păstoririi lui, cea mai mare parte a monahilor din Palestina care nu primiseră învățătura Sinodului de la Calcedon au reintrat în comuniune cu Biserica Ortodoxă și sub ascultarea Patriarhiei Ierusalimului. Patriarhul Martirie a fost și un apropiat susținător și ocrotitor al lucrării duhovnicești a Sfântului Sava.
Patriarhul Martirie a adormit în pace la 13 aprilie 486.
Viața sfântului patriarh Martirie este povestită de Chiril din Schitopolis în Viața Sfântului Sava, capitolul 19. Deși nu apare în sinaxarele bizantine, patriarhul Martirie este pomenit în Calendarul palestino-georgian din secolul al X-lea (Garitte, Calendrier, pp. 198, 259, 369) și apare în Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrie Peloponisiu care s-a nevoit la anul 1803.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor muceniri Maxim, Cvintilian şi Dada.
În zilele împăraţilor Maximilian şi Diocleţian, fiind prinşi sfinţii aceştia în satul Oxivia, au fost duşi la Tavrichie şi Gaiu.
Şi guvernatorii stând la cercetare, sfinţii mărturisind pe Hristos, au fost băgaţi la închisoare; iar când dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotrivă; şi după ce s-au sculat ei au stat la rugăciune, întărindu-se unul pe altul, şi venind îngerul Domnului i-a făcut pe ei îndrăzneţi.
Iar după ce s-a făcut ziuă, sculându-se ei şi foarte silniciţi fiind de rău-credincioşi, nu s-au lepădat de Hristos, ei în chip limpede şi cu îndrăzneală mărturisindu-L Dumnezeu adevărat şi Făcător al totului, au fost bătuţi cumplit şi puşi la închisoare; apoi mai în urmă, împreună cu ceilalţi fiind cercetaţi li s-au tăiat capetele.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Elefterie Persul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teodosie.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Zoil.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
O zi a luminii și a regăsirii de sine
Prăznuirea de astăzi, 13 aprilie, ne arată că Identitatea noastră este indisolubil legată de lumina Învierii și de chipurile luminoase ale sfinților care au sfințit pământul românesc. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și toți sfinții prăznuiți în această Lune a Săptămânii Luminate rămân în Memoria Timpului ca repere de neclintit ale unei verticalități care nu apune. Ei ne învață că sfințenia și demnitatea nu sunt concepte abstracte, ci moduri de a trăi și de a ne raporta la eternitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, primim această zi ca pe un îndemn de a ne purta credința cu aceeași bucurie și fermitate, fiind încredințați că, prin unitate și spirit, putem depăși orice întuneric. Hristos a Înviat!
Nota Editorială:
Documentarea acestui material s-a realizat prin consultarea platformelor calendar.patriarhia.ro, www.calendar-ortodox.ro și ro.orthodoxwiki.org. Reeditarea conținutului pentru Uniți Schimbăm (2026), adaptată contextului special al Lunii din Săptămâna Luminată, a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.
Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.