Articole

Cererea de arbitraj pentru autonomia “Ținutului secuiesc”, respinsă la Strasbourg

Foto: (c) Mălina NEGREA / Arhiva AGERPRES
AGERPRES (A-autor:Oana Mălina Negrea, editor: Diana Dumitru)

Cererea de arbitraj pentru autonomia “Ținutului secuiesc”, solicitată de mai multe consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș, a fost respinsă marți, la Strasbourg, de Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale (CPLRE) al Consiliului Europei.

Președinta delegației României la acest congres, Ludmila Sfîrloagă, a declarat pentru AGERPRES că cererea a fost respinsă pentru că ‘nu este de competența Congresului și a Consiliului Europei’. Potrivit acesteia, tema în cauză face subiectul unei dezbateri politice interne, prin urmare trebuie dezbătută în țară și nu la instanțele europene.

Cele 47 de consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș care au solicitat sprijinul Consiliului Europei în vederea obținerii autonomiei ‘Ținutului secuiesc’ au fost reprezentate la Strasbourg, printre alții, de către președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, și primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, se arată într-un comunicat de presă transmis marți AGERPRES de către secretariatul delegației României la Congres.

‘Dezbaterea a fost una foarte aprinsă, la aceasta participând membri din Franța, Italia, Finlanda, Portugalia și Republica Moldova (…) Chiar dacă prezența unui grup de aproximativ 20 de persoane de naționalitate maghiară, condus de șefa delegației Ungariei la CPLRE, a creat presiune asupra membrilor Comisiei, președinta delegației naționale a României, dna Ludmila Sfîrloagă, a reușit, prin intervenția sa argumentată și hotărâtă, să obțină respingerea atât a arbitrajului cerut de reprezentanții “Ținutului secuiesc” cât și a posibilității ca acest Congres să trimită o misiune de monitorizare în România. Acest demers a avut sprijinul celorlalți membri ai delegației României’, se menționează în documentul citat.

Consiliul Național Secuiesc a cerut anul trecut celor 153 de consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș să adopte câte o hotărâre în care să solicite crearea unei regiuni administrative autonome cu denumirea ‘Ținutul secuiesc’, care să fie ulterior înaintate Guvernului și Parlamentului României, forurilor europene și internaționale. La solicitarea acestuia 47 de consilii locale din cele trei județe au adoptat proiectul de hotărâre privind autonomia, însă hotărârile au fost atacate în instanță de către Prefecturi pe temei de nelegalitate, concret, pe motiv că crearea unei regiuni autonome pe criterii etnice contravine Constituției României.

Într-o adresă transmisă anul trecut autorităților locale de către Prefectura Covasna se menționa că aceste hotărâri promovează ‘separarea teritorială pe criterii etnice’ și exced competențele autorităților locale, printre atribuțiile acestora neregăsindu-se aprobarea de documente privitoare la politicile statale în materia organizării administrației naționale, organizarea administrativ-teritorială sau stabilirea limbii oficiale pe teritoriul statului român.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

Harghita: Circa 2.000 de maghiari la un miting pentru crearea “regiunii Ţinutul Secuiesc”

foto si articol – mediafax.ro

Aproape 2.000 de etnici maghiari din Harghita au cerut, marţi, la Miercurea Ciuc, crearea regiunii administrative şi de “dezvoltare de sine stătătoare Ţinutul Secuiesc” şi au solicitat autorităţilor române să “înceteze de îndată” acţiunile împotriva simbolurilor secuieşti.

Peste 1.500 de etnici maghiari au participat, marţi seară, în faţa Palatului Administrativ din Miercurea Ciuc, la o manifestaţie “pentru autodeterminarea Ţinutului Secuiesc”, în timp ce în municipiul Gheorgheni peste 400 de persoane au manifestat pentru “autonomie şi regionalizare”.

Mitingul de la Miercurea Ciuc a început la ora 17.30, cu intonarea imnului Ungariei, după care a fost citită o petiţie adresată Guvernului şi Parlamentului României, precum şi, “spre ştiinţă”, preşedintelui Klaus Johannis.

În petiţie se solicită, printre altele, ca în cursul planificatei reorganizări teritoriale “să se creeze regiunea administrativă şi de dezvoltare de sine stătătoare, cu competenţe specifice, denumită Ţinutul Secuiesc, în conformitate cu proiectul de lege elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc”, iar “autorităţile române să înceteze de îndată acţiunile împotriva simbolurilor secuieşti, hărţuirea şi ameninţarea persoanelor şi instituţiilor care le folosesc”.

În timpul protestului, manifestanţii cu drapele secuieşti şi ale Ungariei în mâini au strigat “Vrem autonomie”, iar un drapel al Ungariei de mari dimensiuni, peste care a fost aşezat un drapel secuiesc, a fost desfăşurat pe treptele din faţa Palatului Administrativ.

O delegaţie a organizatorilor a vrut să depună petiţia adresată autorităţilor centrale la Prefectură, însă nu a avut cine să preia documentul.

La trecerea delegaţiei pe lângă marele drapel al Ungariei au fost eliberaţi porumbei albi, după care a fost intonat imnul secuiesc.

Preşedintele organizaţiei de tineret “MINTA” a Partidului Popular al Maghiarilor (PPMT) din Transilvania, consilierul local Toke Ervin, a declarat presei că maghiarii din România vor “aceeaşi autodeterminare pe care o au celelalte minorităţi din Europa”, întrucât maghiarii sunt “maturi” şi îşi pot decide singuri soarta.

“Noi vrem ca Ţinutul Secuiesc să fie separat, cu un mini-parlament la Târgu Mureş sau în Cluj-Napoca, nu este foarte important unde, vrem autonomie. Noi spunem că oamenii din Transilvania sau din secuime sunt maturi, pot spune de ce au nevoie, nu trebuie decise toate lucrurile la Bucureşti. Lângă limba română, să fie oficială şi limba maghiară şi, dacă germanii vor, şi germana în sudul Transilvaniei”, a declarat Toke.

În municipiul Gheorgheni, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) a organizat, tot de la ora 17.30, în faţa Casei de Cultură, un “miting pentru autonomie şi regionalizare şi de protest faţă de actualul plan de reformă administrativă a României”, la care au participat peste 400 de etnici maghiari.

Vicepreşedintele CNS – Scaunul Gheorgheni Arus Zsolt a reclamat că Parlamentul şi Guvernul “continuă” procesul de reformă administrativ-teritorială a României, ignorând solicitările în scris ale CNS privind demararea tratativelor cu autorităţile locale din aşa-zisul Ţinut Secuiesc.

El i-a transmis preşedintelui Klaus Iohannis că maghiarii nu aşteaptă favoruri, “numai să îşi respecte şi dânsul preprogativele de mediator între stat şi societate”.

Şi la Firtănuş, un sat aparţinând comunei Avrămeşti din bazinul Odorhei, aproximativ o sută de localnici au luat parte, marţi, de la ora 16.00, în curtea bisericii din localitate, la o manifestare comemorativă organizată în cadrul Zilei Libertăţii Secuieşti.

Manifestările de protest din judeţul Harghita au fost organizate de CNS, la acestea luând parte şi membri ai Partidului Civic Maghiar, Partidului Popular Maghiar din Transilvania şi Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania.

Protestele din Harghita au fost organizate după ce autorităţile de la Târgu Mureş au interzis mitingul organizat de CNS în cadrul Zilei Libertăţii Secuieşti, primăria autorizând, în 10 martie, doar manifestarea comemorativă de la Monumentul Secuilor Martiri, dar nu şi marşul de pe străzile oraşului.

Consiliul Naţional Secuiesc a declarat, în 2013, data de 10 martie drept Ziua Libertăţii Secuieşti. În această zi, în 1854, au fost executaţi de autorităţile habsburgice trei lideri ai mişcării de independenţă a secuilor.

articol preluat de pe http://m.mediafax.ro/

Ambiţionaţi de maghiari, gaborii cu pălărie din Transilvania vor autonomie „la mişto”: „Vom ajunge într-o Românie a ungurilor şi a ţiganilor”

Romii se declară împotriva autonomiei Ţinutului Secuiesc, pe care o cer reprezentanţii etnicilor maghiari din România. Liderii partidului romilor „Pro Europa” din Transilvania spune că dacă s-ar pune în aplicare proiectul UDMR, Harghita, Mureş şi Covasna îşi vor pierde legitimitatea, cultura şi tradiţiile, scrie Yahoo News.

„Mai multe organizaţii, ONG-uri, dar şi organizaţia gaborilor cu pălărie, care sunt majoritatea în judeţul Mureş, ne opunem acestui proiect lansat de UDMR. În cele trei judeţe din Ţinutul Secuiesc locuiesc cam 50-60.000 de romi”, a declarat liderul regional din Transilvania al „Pro Europa”, Aurel Pascu, citat de citynews. ro.

articol preluat de pe http://www.gandul.info/

Proiectul UDMR de autonomie, prezentat oficial: Ţinutul Secuiesc va fi condus de un Consiliu regional şi unul executiv, care va avea preşedinte

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a prezentat, joi, proiectul Uniunii privind autonomia Ţinutului Secuiesc, care prevede ca regiunea să fie condusă de un Consiliu regional şi unul executiv cu preşedinte care să participe la şedinţele Guvernului României la care sunt tratate probleme care privesc regiunea.

Potrivit proiectului UDMR de autonomie a Ţinutului Secuiesc prezentat de Kelemen Hunor joi, într-o conferinţă de presă la Cluj, regiunea formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş ar trebui să se constituie “ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituţie şi prezentului statut”, transmite corepondentul MEDIAFAX.

“În cadrul Regiunii egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţa lor lingvistică sau etnică, precum şi respectarea particularităţilor etnice şi culturale este garantată. (…) Fără a prejudicia dispoziţiile privind drapelul României şi stema ţării, regiunea, precum şi judeţele componente au steagurile şi stemele proprii aprobate de consiliul regional, respectiv consiliile judeţene”, se arată în document.
articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

Kelemen: Nu există niciun fel de asemănare între Scoţia şi Ţinutul Secuiesc. Partidele nu au nicio treabă cu proiectul de autonomie al UDMR

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, miercuri, la Sfântu Gheorghe, răspunzând unei întrebări, că nu există niciun fel de asemănare între Scoţia şi Ţinutul Secuiesc, o asemenea comparaţie fiind o “greşeală uriaşă”.

Întrebat despre comparaţia pe care pe care unii o fac între Scoţia şi Ţinutul Secuiesc, Kelemen a răspuns: “Nu există nicio asemănare între Ţinutul Secuiesc şi Scoţia. Din punctul meu de vedere, e o greşeală uriaşă să faci astfel de comparaţii, acolo e cu totul şi cu totul altă situaţie, iar dacă cineva face o astfel de comparaţie, înseamnă că nu a înţeles nimic sau vrea să creeze o diversiune”.

Kelemen a adăugat că este “treaba” scoţienilor şi a britanicilor ce fac, pentru că într-o democraţie trebuie ascultate ambele părţi.

“Trebuie să fii pregătit să laşi libertatea de a spune fiecare ceea ce doreşte”, a spus Kelemen.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

CINCI MOTIVE pentru care referendumul pentru independenţa Scoţiei NU schimbă situaţia Ţinutului Secuiesc

Apropierea referendumului pentru independenţa Scoţiei de Regatul Unit al Marii Britanii a readus în discuţia publică din România problematica autonomiei Ţinutul Secuiesc. Unele voci din presa română şi internaţională susţin că independenţa Scoţiei ar declanşa un val de mişcări separatiste în toată Europa, vizând inclusiv autonomia Ţinutul Secuiesc. Gândul atrage, însă, atenţia că discuţia despre independenţa Scoţiei nu are caracteristici comune cu cea despre autonomia Ţinutului Secuiesc. Scoţia este stat de sine stătător în cadrul Regatului Unit al Marii Britanii, în timp ce Ţinutul Secuiesc nu a avut niciodată independenţă, iar discuţia despre autonomie contravine Constituţiei României, începând cu articolul 1. Mai departe, vă arătăm cinci motive pentru care discuţia despre efectul independenţei Scoţiei asupra viitorului Ţinutului Secuiesc este una falsă.

Catalonia, Ţara Bascilor, Flandra, Găgăuzia, Ţinutul Secuiesc. Iată câteva dintre „focarele separatiste” care s-ar putea reaprinde odată cu un vot pozitiv pentru independenţa Scoţiei de Regatul Unit, scrie presa internaţională (New York Times şi BBC, pentru a menţiona două surse), ideea regăsindu-se şi în presa din România. Deocamdată, doar catalanii pregătesc un referendum pentru independenţă, iar etnicii sârbi din Bosnia se declară inspiraţi de ce se întâmplă în Scoţia. Avem, însă, motive să ne aşteptăm la o intensificare a demersului din Ţinutul Secuiesc? Experţii contactaţi de gândul spun că nu.

Printre argumentele care pot fi invocate aici se numără Constituţia României, statutul Scoţiei în entitatea din care face parte acum, istoria Regatului Unit al Marii Britanii, istoria României, geografia, precum şi distincţiile dintre autonomie şi independenţă.

Înainte de a trece la argumente, se cere o clarificare a denumirilor: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu este o singură ţară, ci un ansamblu format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord. Marea Britanie, în schimb, este o denumire geografică, şi nu politică, ce se referă la cea mai mare insulă dintre insulele britanice, unde se află Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia, deci Regatul Unit fără Irlanda de Nord. Aşadar, când vorbim despre referendumul din Scoţia, acesta se referă (în versiunea hipercorectă) la independenţa de Regatul Unit, nu de Marea Britanie, cu toate că cele două denumiri au devenit interşanjabile în limbajul curent.

Mai jos, argumentele pe larg care susţin ideea că evenimentele din Scoţia, indiferent de rezultatul votului de joi, nu au legătură cu problematica Ţinutului Secuiesc din România:

Argumentul 1: autonomie vs. independenţă

„Alăturarea dintre procesul declanşat de obţinerea independenţei Scoţiei şi anumite încercări de a pune problema autonomiei unei regiuni numite de către unii „Ţinutul Secuiesc” nu are nicio justificare, nici în realităţile istorice şi nici în chestiuni de actualitate”, explică din start academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Un prim aspect foarte important pentru această discuţie este diferenţa dintre independenţă şi autonomie. Primul concept înseamnă că un stat este suveran din toate punctele de vedere şi are trei atribute foarte importante, primele două fiind condiţii sine qua non: politica de apărare, politica externă şi monedă proprie. Cu alte cuvinte, independenţa unui stat se concretizează în două drepturi fundamentale, cel de a declara război şi cel de a proclama pace, punctează Andrei Ţăranu, conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti.

În schimb, când o entitate beneficiază de o formă de autonomie, ea îşi cedează drepturile de politică externă şi de apărare entităţii federative, a adăugat Andrei Ţăranu. O definiţie simplă de dicţionar explică autonomia drept o formă de autoguvernare într-un stat condus de o putere centrală (Sursa: DEX).

Argumentul 2: istoria

„Scoţia are o tradiţie statală separată de circa un mileniu, alăturarea Scoţiei Regatului Unit al Marii Britanii producându-se abia în 1707. Scoţia nu a fost niciodată unită efectiv cu Anglia, ci şi-a păstrat mereu organizarea separată”, ne-a explicat academicianul Ioan-Aurel Pop, adăugând: „Ţinutul Secuiesc” este o regiune greu de delimitat din cadrul României, care nu a avut niciodată independenţă, nici graniţe, nici existenţă efectivă ca subiect de drept internaţional. Este drept că, în Evul Mediu şi în Epoca Modernă timpurie, secuii s-au bucurat de statutul de naţiune politică recunoscută, ca şi nobilii şi saşii, dar teritoriul lor nu avea continuitate geografică, fiind „răspândit” în sud-estul Transilvaniei şi în alte zone; toate izvoarele îi menţionează pe secui, încă din momentul aşezării lor în aceste regiuni, ca fiind amestecaţi cu românii, ca trăind printre români. Această „autonomie” sui generis a fost desfiinţată de două ori, prima oară de autorităţile imperiale habsburgice, în secolul al XVIII-lea (sub împăratul Iosif al II-lea) şi a doua oară de statul ungar, la 1867-1868 (când s-a creat Imperiul Austro-Ungar), pe motivul anacronismului”.

Analizând istoria Scoţiei atât ca stat independent, cât şi ca parte a Regatului Unit, Andrei Ţăranu subliniază că Scoţia este o entitate istorică despre care se consideră că are propriul teritoriu. „Lucrurile sunt complet diferite în cazul României”, atrage atenţia conferenţiarul universitar. Dacă Scoţia a ajuns în Regatul Unit după mai multe războaie, ultimul la începutul secolului al XVIII-lea, „Transilvania s-a unit cu România în urma unui plebiscit, la 1 decembrie 1918. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt complet diferite”, punctează Ţăranu. „Sigur, ar fi trebuit în 1918 ca monarhia să fie federaţie. Nu a fost aşa, a fost stat unitar”.

Andrei Ţăranu mai punctează un aspect foarte important: „Noi avem minoritate maghiară, nu secuiască”.

„Autorităţile neromâneşti din secolele XVIII-XIX au considerat că „autonomia” secuiască nu se potrivea cu vremurile, fiind o reminiscenţă medievală ori feudală care împiedica progresul, dezvoltarea, buna administraţie a teritoriului. Statul român unitar şi independent nu a făcut decât să preia această moştenire”, ne mai explică şi Ioan-Aurel Pop, de la Babeş-Bolyai.

Privind aceste istorii diferite, academicianul trage următoarea concluzie: „Cerând independenţa, mulţi scoţieni nu privesc spre trecut, ci spre viitor, fără să aibă însă certitudinea că pasul va fi pozitiv şi nici că va fi realizat. Cerând autonomie, unii secui (maghiari) privesc spre trecut cu nostalgie, visând la vremuri revolute, nu la viitor”.

Argumentul 3: statutul actual

În vreme ce Ţinutul Secuiesc este o regiune greu de delimitat în cadrul României, neexistând, de-a lungul istoriei, graniţe, Scoţia este stat de sine stătător în cadrul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Înainte de această alăturare, a avut, după cum s-a arătat mai sus, „o tradiţie statală de circa un mileniu” (acad. Pop). Scoţia are actualmente un guvern cu puteri limitate, dar, în cazul proclamării independenţei, va trebui să îşi creeze mai ales infrastructura financiară.

După cum gândul v-a prezentat într-o analiză anterioară, Scoţia nu are o bancă centrală, instituţii de strângere a taxelor şi impozitelor proprii şi nici o instituţie de emitere a titlurilor de stat. Scoţia ar trebui să aibă o monedă proprie şi de asemenea nu ar mai avea acces la Uniunea Europeană şi la sistemele ei de piaţă. Crearea unor astfel de sisteme bancare şi instituţionale ar dura între 5 şi 10 ani, spun experţii, iar în cazul unui referendum câştigat de tabăra pro independenţă, aceasta ar intra de facto în vigoare din martie 2016, deci într-un an şi jumătate.

Trebuie, de asemenea, notat că Scoţia face parte din Commonwealth şi, chiar dacă alegătorii vor decide independenţa sa, va rămâne în această organizaţie, iar regina Elisabeta a II-a va rămâne monarhul Scoţiei, la fel cum este regina Australiei şi a Canadei.

Ţinutul Secuiesc, în schimb, este o regiune greu de delimitat din cadrul României, care nu a avut niciodată independenţă, nici graniţe, nici existenţă efectivă ca subiect de drept internaţional, atrage atenţia acad.

Argumentul 4: geografia

Cu toate că poate suna simplist, o simplă privire pe hartă ne arată că situaţiile Scoţiei şi Ţinutului Secuiesc sunt complet diferite: „Teritoriul secuiesc e înconjurat pe toate părţile de statul român”, notează Andrei Ţăranu.

Scoţia are deja graniţe, teritoriu bine delimitat, ieşire la mare şi ocean. „Scoţia are o populaţie de circa 5,3 milioane de locuitori şi un teritoriu cât Transilvania şi Banatul la un loc, un spaţiu geografic bine delimitat şi poziţie geopolitică adecvată comunicării cu restul lumii, fără nicio nevoie imperioasă de comunicare directă prin Anglia şi Ţara Galilor sau Irlanda”, spune acad. Pop.

Argumentul 5: Constituţia României şi proiectul de autonomie al UDMR

Dacă în Scoţia este posibil să votezi pur şi simplu independenţa de Regatul Unit (situaţie parodiată savuros de comediantul american Jon Stewart), în România nu este posibil niciun fel de demers în acest sens, fie că este vorba despre autonomii sau independenţe. În ţara noastră, orice asemenea discuţie nu trece nici măcar de primul articolul din Constituţie, conform căruia România este un stat unitar şi indivizibil.

Aşadar, oricât de animată ar fi secuimea de referendumul din Scoţia, noi nu putem avea un referendum pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc, atât timp cât legea fundamentală rămâne în forma actuală.

Referitor la această autonomie, Andrei Ţăranu, de la SNSPA, face o analiză foarte importantă. Dacă citim proiectul finalizat de UDMR (şi prezentat AICI de Hotnews), observăm că noţiunea de „autonomie” este folosită eronat, în scopuri mai degrabă populiste. Acest proiect, spune Ţăranu, propune o formă federativă, în care există un executiv propriu (guvernatorul), un legislativ propriu (consiliul regional), atribute fiscale proprii (ex: parte din TVA să rămână în regiuni). „Toate acestea trec de dimensiunea strict autonomă. Singurele care lipsesc sunt politica externă şi de apărare), ne-a spus istoricul.

Ce probleme ridică Scoţia, ca stat nou în Europa

Cu trei zile înainte de marele vot, rezultatul este incert. Un sondaj ICM prezentat de Telegraph indică următoarele opinii: 49% pentru independenţă, 42% împotrivă şi 9% indecişi. Un alt sondaj, Opinium pentru The Observer, indică următorul rezultat: 43% pro-independenţă şi 47% împotrivă, în vreme ce 10% dintre cei chestionaţi s-au declarat indecişi.

Deşi răspund în proporţie de aproape 50% că Scoţia ar duce-o mai prost din punct de vedere economic ruptă de Regatul Unit, cu sub 30% fiind de părere că ar duce-o mai bine, sondajele oficiale arată că puţin peste 50% din cei care vor ieşi la vot la referendum ar spune da independenţei. Nu doar Londra, ci şi o parte a comunităţii de afaceri se teme de o astfel de perspectivă, pentru că ar destabiliza financiar Regatul Unit, pe care l-ar lipsi de nişte resurse naturale profitabile – petrolul din Marea Nordului şi gazul din nordul ţării. David Cameron a făcut în repetate rânduri apel la scoţieni să nu strice uniunea de 300 de ani cu Regatul, acelaşi curent de opinie regăsindu-se şi printre personalităţi populare precum cântăreţul David Bowie, antrenorul de fotbal Alex Ferguson sau J.K. Rowling, autoarea seriei Harry Potter, care trăieşte în Scoţia.

Pe scurt, campania pro-independenţă susţine că tot mai mulţi scoţieni simt că nu mai sunt reprezentaţi de guvernul central de la Londra, mai ales că majoritatea dintre ei votează cu laburiştii încă din anii ’80, iar la putere din 2010 sunt conservatorii. Mai mult, la putere în Scoţia a fost votat un partid naţionalist, care şi-a făcut un scop din organizarea acestui referendum, pe care l-a negociat cu autorităţile centrale de la Londra. Campania pro-independenţă mai susţine că scoţienii sunt pro-UE, în timp ce Londra face paşi tot mai radicali către ieşirea din Uniune.

Cu un guvern cu puteri limitate, care nu are autonomie fiscală şi nici monetară, Scoţia depinde în prezent de deciziile luate la Londra, de guvernul central. Un stat scoţian independent ar ridica însă o serie de probleme serioase.

În primul rând, este vorba despre partea financiară. Scoţia nu are o bancă centrală, instituţii de strângere a taxelor şi impozitelor proprii şi nici o instituţie de emitere a titlurilor de stat. Scoţia ar trebui să aibă o monedă proprie şi de asemenea nu ar mai avea acces la Uniunea Europeană şi la sistemele ei de piaţă. Crearea unor astfel de sisteme bancare şi instituţionale ar dura între 5 şi 10 ani, spun experţii, iar în cazul unui referendum câştigat de tabăra pro independenţă, aceasta ar intra de facto în vigoare din martie 2016, deci într-un an şi jumătate.

O altă problemă este cum s-ar susţine economic o Scoţie independentă. Tabăra pro spune că petrolul şi gazul din nord ar fi administrate mai bine de un stat propriu şi independent şi că, în plus de aceste resurse energetice, Scoţia se bazează şi pe turism, universităţi, industrii creative, producerea de alimente şi de băuturi sau pe servicii financiare. Cu toate acestea, un raport al Institutului de Studii Fiscale din Marea Britanie, citat de CNN, arată că în 2014 deficitul bugetar al Scoţiei a crescut în raport cu cel al restului Regatului Unit, pentru că veniturile din redevenţele din Marea Nordului au scăzut, iar cheltuielile de stat au crescut – de altfel majoritatea scoţienilor sunt adepţii unui stat cu asistenţă socială puternică.

În ciuda acestor considerente, tabăra pro-independenţă este puternică şi este susţinută în general de tinerii care nu au proprietăţi, se confruntă cu salarii în scădere şi şomaj în creştere, precum şi cu lipsa de oportunităţi. Populaţia mai conservatoare, mai în vârstă, se opune ruperii de Regatul Unit.

Dacă ruperea va avea loc totuşi, guvernul Scoţiei va demara negocieri cu Londra, pentru a asigura o tranziţie lină şi transferurile de proprietăţi necesare.

Situaţia în Catalonia

În Sud, Spania se confruntă şi ea cu o iniţiativă de referendum de independenţă, din partea regiunii autonome Catalonia, din nord-est. Nu este ceva nou aici, catalanii considerându-se mereu distincţi de spanioli, cu o limbă proprie şi cu mai multe tentative de rupere de puterea centrală în ultimii ani. Deşi Curtea Constituţională spaniolă a respins în trecut astfel de iniţiative, iar acum Guvernul de la Madrid susţine tăios că nu va avea loc niciun vot şi că va bloca orice iniţiativă în acest sens, Guvernul autonom de la Barcelona a fixat data de 9 noiembrie pentru un referendum unde vor fi lansate două întrebări: „Vreţi să devină stat Catalonia?” şi ”Dacă aţi răspuns afirmativ, vreţi ca acest stat să fie independent?”.

Regiune autonomă cu un guvern şi parlament cu puteri limitate în cadrul Regatului Spaniei, Catalonia are un puternic sentiment de independenţă faţă de centru, susţinând că drepturile şi autonomia nu îi sunt respectate, precum şi că fondurile bugetare acordate de la Madrid sunt discreţionare, ignorând nevoile regiunii de la graniţa cu Franţa. În 2005, parlamentul regional catalan a promovat o lege privind auto-guvernarea mult mai bine croită pentru a proteja puterile regionale în faţa celor centrale, însă aceasta a fost modificată puternic de legislativul de la Madrid şi apoi respinsă la Curtea Constituţională.

Mişcarea de independenţă nu era de proporţii în trecut, însă a cunoscut explozii în 2010, 2012 şi 2013, când au avut loc de altfel referendumuri simbolice privind independenţa de Spania – guvernul regional are dreptul de a-şi consulta cetăţenii prin scrutin, însă fără ca acesta să aibă puterea legală a unui referendum. Acum, sondajele arată că mişcarea de independenţă a câştigat din nou teren, iar politicienii din Barcelona cer din nou referendum. În prezent, susţinerea publică pentru independenţa Cataloniei se apropie din nou de 50%, cu aproximativ 30% opunându-se şi restul locuitorilor spunând că nu ştiu ce să voteze.

Spre deosebire de Scoţia, Catalonia este o regiune bogată, cu un buget anual imens, de 25 de miliarde de euro, puternic industrializată, care ar avea şansele să se susţină singură. Pentru Spania, pierderea ei ar însemna o lovitură economică de proporţii. Poate că tocmai de aceea guvernul central refuză orice negociere cu privire la organizarea unui referendum legal, strategie care nu este tocmai bine gândită, atunci când spiritele se apropie de fierbere, lucru care nu se întâmplă însă deocamdată în Catalonia, mişcarea separatistă fiind puternică, dar nu covârşitoare.

articol preluat de pe www.gandul.info