Statele Unite sunt principalul stat terorist, iar Europa i se supune fiind prea laşă pentru a adopta o poziţie independentă, a declarat intelectualul american Noam Chomsky, în vârstă de 86 de ani, într-un interviu acordat postului de televiziune Euronews pe tema terorismului şi a viitorului Europei.
“Sunt două state care se comportă agresiv în Orientul Mijlociu desfăşurând violenţe, acte teroriste, acte ilegale în mod constant. Amândouă sunt puteri nucleare”, a declarat Noam Chomsky, adăugând că se referă la Statele Unite şi Israel. “Există un motiv pentru care, în sondajele de opinie internaţionale, desfăşurate de agenţii americane de sondare a opiniei publice, Statele Unite sunt văzute de departe ca fiind cea mai mare ameninţare la adresa păcii mondiale. Alte ţări nici măcar nu se apropie. Este interesant că presa americană a refuzat să publice acest lucru”, a adăugat el.
El consideră, de asemenea, că inţierea de către preşedintele american Barack Obama a unui program de modernizare a sistemului de arme nucleare în valoare de miliarde de dolari nu face decât să extindă arsenalul atomic american. “Acesta este unul dintre motivele pentru care faimosul ceas al apocalipsei, administrat de Buletinul Oamenilor de Ştiinţă din Domeniul Atomic, a fost împins la două minute distanţă de miezul nopţii în urmă cu câteva săptămâni. Miezul nopţii este sfârşitul. Acum este la trei minute de miezul nopţii. Este cel mai aproape în ultimii 30 de ani”, a explicat el.
Chomsky afirmă, de asemenea, că Iranul are cheltuieli militare foarte scăzute chiar şi pentru standardele regiunii, iar doctrina strategică a Iranului este defensivă, concepută pentru a face faţă unui atac suficient de mult cât să intre în funcţiune diplomaţia. “Niciun analist de strategie cu capul pe umeri nu crede că Iranul ar putea folosi vreodată arma nucleară. Chiar dacă ar fi pregătit să facă acest lucru, ţara pur şi simplu ar fi spulberată şi nu există indicii că clericii care o conduc, indiferent ce credeţi despre ei, vor să vadă cum este distrus tot ceea ce au”, a adăugat el.
Întrebat cât de mult sunt răspunzătoare Statele Unite şi aliaţii lor de extinderea atacurilor teroriste în lume, Chomsky a afirmat că “cea mai gravă campanie teroristă din lume de până acum a fost orchestrată la Washington”. “Este campania globală de asasinate. Nu a existat niciodată o campanie teroristă la o astfel de scară”, a declarat el, adăugând că se referă la programul de atacuri cu drone.
Descriind Statele Unite drept principalul stat terorist, Chomsky plasează Europa în poziţia de servitor al acestora. “Sunt prea laşi pentru a adopta o poziţie independentă”, afirmă el, exemplificând cu participarea Europei la programul de extrădări extraordinare iniţiat de Statele Unite.
Chomsky consideră, de asemenea, că politicile preşedintelui rus, Vladimir Putin, sunt de înţeles. “Ideea că Ucraina ar putea adera la o alianţă militară occidentală ar fi inacceptabilă pentru orice lider rus. Aceasta datează din anii 1990, când s-a destrămat Uniunea Sovietică. S-a pus problema ce se va întâmpla cu NATO. Atunci (Mihail) Gorbaciov a fost de acord să permită reunificarea Germaniei şi aderarea la NATO. A fost o concesie remarcabilă dar cu un quid pro quo: ca NATO să nu se extindă niciun centimetru în est. Aceasta a fost fraza folosită”, a declarat el.
Referitor la criza din Grecia, Noam Chomsky susţine că datoria acestei ţări ar trebui ştearsă, la fel cum s-a întâmplat cu cea a Germaniei după război.
Întrebat cum va evolua Europa pe fondul provocărilor cu care se confruntă în prezent, precum criza economică sau ascensiunea naţionalismului, el a afirmat că aceasta “are probleme grave”. “Unele sunt rezultatul politicilor economice concepute de birocraţii de la Bruxelles, Comisia Europeană şi aşa mai departe, altele la presiunea NATO şi a băncilor mari, în mare parte germane. Aceste politici au sens din punctul de vedere al celor care le-au conceput”, afirmă el. “Dar statul bunăstării este una dintre contribuţiile majore ale Europei la societatea modernă, cei puternici şi bogaţi nu l-au plăcut niciodată şi faptul că aceste politici îl erodează este bine din punctul lor de vedere. Şi mai este o problemă în Europa, aceasta este extrem de rasistă. Am simţit întotdeauna că Europa este probabil mai rasistă decât Statele Unite. Nu este vizibil în Europa pentru că populaţia europeană a tins în trecut să fie destul de omogenă. Aşa că dacă toată lumea este blondă şi cu ochi albaştri nu pari rasist, dar imediat ce populaţia a început să se schimbe, rasismul a ieşit la iveală. Foarte repede. Iar aceasta este o problemă culturală în Europa”, a conchis el.
foto si articol – cersipamantromanesc.wordpress.com
In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite pana in prezent 13 astfel de cranii , exista diferente destul de mari intre ele: de la materialul din care sunt fabricate, forma si pana la modul de executie.
Daca unele dintre ele au reusit sa uimeasca expertii prin acuratatea si desavarsirea cu care au fost concepute, alte exemplare s-au aratat destul de grosolane ca mod de realizare.
Insa asemanarea a cateva dintre ele a dus la ipoteza ca au avut creatori comuni si scopuri asemanatoare.
Aceste cranii confectionate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure, au iscat numeroase presupuneri inclusiv unele legate de existenta extraterestrilor.
Primele dintre faimoasele cranii de cristal au fost descoperite în America de Sud, în zonele asociate cu civilizaţia Maya (Mexic şi insulele Belize şi Honduras).
Prima descoperire a avut loc in 1924
Exploratorul britanic Mitchell-Hedges pare a fi primul care a studiat un craniu din cristal.
El sustine ca a descoperit obiectul in 1924, in vechiul templu mayas, si ca nu exista nici cea mai mica indoiala in ceea ce priveste puterile miraculoase detinute de acest craniu.
La lumina, acest craniu, care cantareste aproximativ 5 kilograme, pare sa-si schimbe culoarea, uneori se abureste usor si, ce este si mai ciudat, exista momente cand in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple.
Un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor este ET, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte din colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putand vindeca orice boala.
Ea sustine ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.
Cel mai cunoscut craniu de cristal, este cunoscut sub numele de „craniul Mitchell-Hedges”, după numele exploratorului britanic care afirmă că l-a descoperit între ruinele unui templu mayaş din Lubaantun, în anul 1924.
Uimitor la aceste cranii de cristal, ce reproduc cu fidelitate caracteristicile unui craniu uman, este faptul că sunt realizate cu o foarte mare fineţe, însă materialul din care au fost sculptate este extrem de dur şi foarte dificil de prelucrat.
În plus, aceste cranii au unele proprietăți uimitoare.
Cele mai celebre cranii
De-a lungul anilor au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre toate exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, cat mai ales datorita faptului ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cand sunt adunate la un loc.
Pe langa Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, despre care istoricii spun ca au fost aduse in Europa in 1890, de catre mercenarii mexicani.
Ele se aseamana ca dimensiuni si forma, dar, spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete.
Alte exemple sunt Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900, in Guatemala, respectiv Mexic, si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Singura deosebire dintre ele consta in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.
British Museum of Mankind skull
Cum au reuşit mayaşii în urmă cu cel puțin 1000 de ani să realizeze aceste adevărate capodopere tehnice?
Dincolo de teoriile şi speculațiile care au fost lansate cu privire la proveniența acestor artefacte, obiectele înseşi continuă să-i uimească pe oamenii de ştiință care le-au analizat.
Astfel, în anul 1970, craniul Mitchell-Hedges a fost analizat la laboratoarele Hewlett-Packard din Santa Clara, California.
După efectuarea unor analize computerizate, conducătorul acestor studii, Frank Dorland, a apreciat că din punct de vedere ştiinţific şi tehnic acesta este realizat la un grad de precizie „revoltător”, printr-o tehnică necunoscută astăzi, pe care nici cel mai talentat sculptor sau inginer din zilele noastre nu o poate egala.
Cercetătorii au descoperit că aceste cranii au fost realizate fiecare din câte o singură bucată de cristal, ce a fost şlefuit perpendicular pe axa naturală a acestuia.
Este important să menţionăm că toţi sculptorii moderni evită să facă acest lucru pentru că ei ştiu că aceasta ar expune în mod aproape sigur cristalul respectiv la sfărâmare.
Aceasta este valabil chiar şi în cazul folosirii tehnologiei ultramoderne de şlefuire şi chiar a laserelor.
Şeful catedrei de cristalografie şi mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, a explicat faptul că „Un cristal creşte pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. În funcţie de unghiul în care se află aceste planuri se formeaza fețele pietrei.
Dacă un cristal e prelucrat în sens invers axelor sale, materialul se sparge pur şi simplu în bucăți foarte mici. Ţinând cont de mijloacele tehnice existente astăzi, e imposibil de realizat aşa ceva”.
Cu o duritate de 7 pe scara Mohs, cristalul din care este confecţionat craniul Mitchell-Hedges ar fi fost imposibil de sculptat în lipsa unor unelte dure facute din diamant sau rubin, necunoscute însă pe vremea mayaşilor.
Specialiştii în prelucrarea cristalelor afirmă că felul în care au fost tăiate aceste obiecte este atipic şi este aproape imposibil ca ele să fi fost realizate de mâna unui om.
În plus, testele efectuate asupra suprafeţei acestor cranii au evidenţiat că nu există aproape niciun fel de urmă (fie ea şi microscopică) de şlefuire.
Un alt fapt, cu totul neobişnuit, este acela că temperatura craniului de cristal rămâne neschimbată, indiferent de temperatura mediului ambiant. De asemenea, s-a constatat că aceste cranii creează o senzaţie hipnotică atunci când sunt privite în orbite.
Ele emană o aură colorată, iar ocazional emană chiar şi mirosuri sau sunete.
Proprietățile optice ale craniilor sunt, de asemenea, uluitoare, lumina focalizându-se dinspre ceafă către orbite.
Unui sculptor din ziua de astăzi i-ar fi imposibil să creeze acest efect în lipsa realizării prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care să-l urmeze apoi, la micrometru, în manoperă.
În tradiţia mayaşă se afirmă că aceste cranii de cristal au cea mai înaltă frecvență de vibraţie posibilă pentru un obiect din planul fizic şi că în timpurile străvechi au fost îngropate 13 cranii de cristal în anumite locuri secrete din întreaga lume.
Mayaşii susţin că aceste cranii de cristal reprezintă de fapt un fel de memorii uriaşe, în ele fiind înmagazinate cantităţi impresionante de informaţii esențiale pentru umanitate.
Acestea vor fi reactivate la momentul potrivit, în viitorul foarte apropiat, atunci când toate cele 13 cranii vor fi adunate la un loc, generând o transformare majoră a nivelului de conştiinţă în întreaga lume. Până acum se pare că au fost găsite şapte dintre aceste cranii.
IBM a confirmat capacităţile uriaşe de stocare de informaţii a cristalelor de cuarţ (milioane de gigabiţi), astfel că orice cristal de cuarţ sau craniu de cristal ar putea ingloba mai multă informaţie decât orice calculator din ziua de azi.
Au fost codificate cu profetii
Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Terra.
De asemenea, se spune ca ele au fost codificate si inmagazinate cu profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si cu o istorie completa a vietii pe Pamant.
Pentru ca s-a crezut ca persoanele cu capacitati paranormale ar putea obtine aceste informatii din interiorul craniilor, meditand in preajma acestora, s-a recurs de multe ori la aceasta metoda.
Incercarile nu au adus, insa, la rezultate concrete.
Modul in care au aparut si au fost create craniile din cristal ramane insa un mister.
Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii nu constituie decat incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.
O legenda indiana incita numerosi cercetatori.
Pot vindeca orice boala…
De foarte multi ani, arheologii si cercetatorii incearca in zadar sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte a caror vechime a fost estimata la aproximativ 1000 de ani, si asta pentru ca ele nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului.
Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu, iar in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat.
In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sunt folosite numai in practicile magiei negre.
Asocierea celor doua simboluri este destul de greu de inteles chiar si pentru cei mai competenti cercetatori, motiv pentru care cei mai multi dintre ei au inceput sa vorbeasca despre existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamantene superioara fiintei umane.
Singura legenda referitoare la craniile misterioase isi are originea in India si ea vorbeste despre existenta a 13 cranii din cristal, cu o putere foarte mare care, reunite in forma unui cerc, ar putea schimba schimba complet lumea.
Legenda spune ca ele sunt pietrele cunoasterii, obiectele fiind aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare.
Cand va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite.
Incepand din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate care, in prezent, se afla in unele colectii particulare sau sunt expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie.
La inceput, ele au fost considerate adevarate opere de arta create de stramosii nostri, dar, dupa ce s-a aflat legenda indiana, cercetatorii au devenit sceptici.
Craniile din cristal nu pot fi reproduse astazi
Specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic si este aproape imposibil ca ele sa fi fost realizate de mana unui om.
Seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, sustine aceasta idee, explicand: “Un cristal creste pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri se formeaza fetele pietrei.
Daca un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici.
Tinand cont de mijloacele tehnice existente astazi, e imposibil de realizat asa ceva”.
De asemenea, Rowen spune ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: “Sunt facute dintr-un singur bloc de cristal si nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor.
Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mainile, lucru posibil.
Am calculat, insa, ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, si asta datorita duritatii materialului si complexitatii obiectelor”.
Iată în continuare o succintă prezentare video a enigmelor craniilor de cristal.
Serghei Golubiţki este un filolog rus, scriitor, jurnalist şi analist financiar, născut la Chişinău. În articolele sale a scris de mai multe ori despre chestiunea tezaurului românesc, vorbind despre o obligaţiune morală a Rusiei de a întoarce aurul României.
Într-un interviu oferit ziarului Adevărul Moldova, Golubiţki spune că problemele economice cu care se confruntă Rusia acum nu constituie un obstacol pentru a restitui cele 93 de tone de aur României, însă, invocâd şi chestiunea celor 510 de tone de aur spaniol, restituirea nu se va întâmpla niciodată.
Domnule Golubiţki, ce vă leagă acum de Republica Moldova?
Ce mă leagă de Moldova? Bună întrebare. Răspund: totul mă leagă! Şi prietenia pe care o duc de mulţi ani cu oameni minunaţi, cum ar fi Vlad Druc, Mihai Poiată şi Anatol Danilişin. Dar şi limba română, pe care o vorbesc mult şi în care citesc. Dar şi geografia: în fiecare an petrec cel puţin trei luni de vară în Moldova. Din punct de vedere emoţional, sunt îngrijorat de soarta Moldovei, de viitorul ei, pe care îl văd doar în unirea cu România.
Aţi scris despre faptul că Rusia are obligaţiunea morală să întoarcă României tezaurul, dar există acum dovezi că acel aur mai există, dar nu a fost risipit?
Desigur, tot ce nu a fost întors şi decontat, neoficial, drept despăgubiri pentru cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost pierdut demult. Această risipă, însă, nu are nicio importanţă, pentru că aceste 93 de tone reprezintă o cantitate de aur ridicolă pentru Rusia, chiar şi cu toate dificultăţile economice. Este un pic mai puţin de 3,5 de miliarde de dolari, la costul actual. Aproximativ atât cheltuie Federaţia Rusă într-o săptămână pentru menţinerea cursului rublei şi pentru lichiditatea sistemului bancar. Nu se pune problema dacă aurul a fost cheltuit sau nu, dar dacă există cea mai mică şansă pentru a fi restituit. Când am scris „Aurul românesc”, iar apoi am oferit un interviu pentru un film documentar cu acelaşi titlu, care a apărut acum un an, am exprimat îndoieli serioase că există măcar şanse efemere pentru restituire. Acum pot spune cu siguranţă – aurul nu va fi întors niciodată. Cu Putin sau fără, niciodată.
Unii istorici ruşi susţin că, în conformitate cu arhivele României socialiste şi caietelor lui Ceauşescu, cel puţin 80% din aurul românesc a fost repatriat României în anii 1948-1949, iar restul a fost decontat în anii 1946-1948 drept reparaţii pentru daunele cauzate de România Uniunii Sovietice în război. Este o propagandă, o legendă sau repatrierea a avut loc în realitate?
Permiteţi-mi să vă pun o întrebare: câţi dintre cititorii voştri cunosc despre chestiunea aşa-numitului „aur spaniol”? Mai bine spus, „Aurul Moscovei”, aşa cum este numită în Spania (Oro de Moscú). În 1936, la începutul războiului civil, Spania a trimis în Uniunea Sovietică 510 tone de aur, constituind 73% din totalul stocurilor Spaniei. La banchetul organizat de Biroul Politic cu ocazia acestei tranzacţii de succes, Iosif Visarionovici Stalin a declarat bucuros colegilor de partid: „Spaniolii nu îşi vor mai vedea aurul ca pe propriile urechi”.
”Deșteptarea” cuprinde o defalcare istorică care arată de ce lumea noastră avansată tehnologic încă are probleme sociale serioase, si cauza principală a acestor probleme. Treziți-vă la lumea din jurul nostru, problemele cu care ne confruntăm, de ce ele exista, si cum le putem rezolva cu adevărat odată pentru todeauna.
Un film care prezintă sintetic, din felurite puncte de vedere, problema proiectelor neguvernamentale şi operaţiunile secrete ale Guvernului Mondial Ocult. Aspectele de ordin militar sunt îmbinate cu cele despre istoria organizaţiilor ezoterice din secolul trecut şi cu elemente ştiinţifice despre tehnologia energiei libere.
Un accent deosebit este pus asupra tehnologiei prezentate de Fundaţia Keshe, care prin metoda MAGRAV poate să revoluţioneze din temelii concepţia ştiinţifică actuală şi viaţa societăţii umane.
foto – Evoluția prețului petrolului crud Brent, la bursă, între martie 2014-martie 2015. Sursa: www.nasdaq.com
articol – Marius Lazăr – farafracturare.ro
Cine ar fi crezut, acum mai bine de un an, la finele anului 2013, că gigantul american Chevron va lua decizia (chiar și temporară), de a se retrage din România, renunțând la proiectul de explorare și exploatare a gazelor de șist? Nici cei mai optimiști activiști de mediu nu sperau că socotelile de acasă ale firmei americane se vor dovedi atât de repede (mai puțin de doi ani) a fi în contradicție cu cele din târg, și că vor fi nevoiți să-și reconsidere poziția față de exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică în România.
Înainte de a vorbi despre argumentele care cel mai probabil au stat la baza acestei decizii, trebuie să spunem în mod clar că nu este vorba de o retragere definitivă, reprezentanții companiei declarând că: ”Chevron România confirmă intenția de a renunța la planurile sale pentru aceste concesiuni(de explorare-exploatare a gazelor de șist, n.n.) în 2015”, iar Victor Ponta, prim-ministrul României, declarând la rândul său în toamna anului 2014 că ” „Oricum s-a amânat, pentru că… se pare că nu avem gaze de şist.”. Dealtfel, pe site-ul companiei pentru România, la secțiunea știri, nu este dat niciun comunicat oficial despre retragerea din România, ceea ce ne îndreptățește să credem că este vorba pur și simplu de o amânare a planurilor Chevron, nu de o decizie definitivă.
Retragerea Chevron din România (proabil temporară), vine după ce compania a decis să își încheie operațiunile și în alte țări din Europa Centrală și de Est, respectiv Lituania, Bulgaria, Ucraina, Polonia. Motivele invocate în fiecare caz variază de la legislația restrictivă (Bulgaria, Lituania, Ucraina), la lipsa rentabilității economice (Polonia, România).
Aceste decizii vin pe fondul scăderii prețului petrolului în ultimele 9 luni, la aproape jumătate din valoarea avută în iulie 2014, fapt care pune serioase probleme de rentabilitate exploatării gazelor de șist prin fracturarea hidraulică de mare volum. După cum se arată într-un articol publicat de business24.ro, prăbușirea prețului petrolului a avut consecințe importante asupra firmelor americane care exploatează gaze și petrol de șist. Astfel, ”compania Baker Hughes a ajuns la doar 1.663 de puțuri de exploatare de petrol și gaze de șist în Statele Unite, fiind la cel mai scăzut nivel din 2010 și până în prezent. Firma și-a redus bugetul de cheltuieli pentru anul în curs cu 20% și a trimis în șomaj peste 7.000 de angajați, urmând exemplul BP, Conoco Phillips, Schlumberger sau pe cel al canadienilor de la Suncor Energy.”
Deși Chevron nu este singura companie din România care deține concesiuni petroliere și gazeifere, și care caută gaze de șist (deși singura care a declarat asta oficial), trebuie să recunoaștem că retragerea sa, chiar și conjucturală, este un semnal puternic atât pentru opinia publică, cât și pentru ceilalți investitori. Un semnal care pe noi, activiștii antifracturare nu poate decât să ne bucure, dar care nu înseamnă că am căștigat războiul împotriva fracturării, ci doar că suntem într-un ”avantaj strategic”. Până când fracturarea hidraulică de mare volum nu este interzisă prin lege (lucru de care parlamentarii noștri par să fugă ca necuratul de tămâie), nu se poate spune că lupta este căștigată.
În altă ordine de idei, sunt anumite semnale și la nivel global, care arată că era combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze) este în declin. Unul din aceste semnale sunt investițiile în energie regenerabilă făcute chiar de reprezentanții magnaților din industria de petrol. Iată ce declara Stephen Heintz, directorul Fondului Fraților Rockefeller, ce s-a alăturat de curând unei coaliții filantropice care a decis să vândă active în valoarea de 50 mld de dolari din industria de combustibili fosili: ”Suntem foarte convinși că dacă ar fi fost aici, în viață, azi, (referire la John D.Rockefeller, fondatorul Fondului, n.n), ca un om de afaceri abil care privește spre viitor, el ar fi ieșit din industria de combustibili fosili și ar fi investit în energie curată, regenerabilă” (Sursa: aici)
Să sperăm că trecerea la surse alternative, curate și ieftine de energie se va face cât mai rapid și lin, iar daunele provocate deja de ”economia morții”, cum o denumea John Perkins, vor fi remediate la fel de repede.
Societatea in care traim ne controleaza printr-un joc fals care ne manipuleaza sa credem ca avem libertatea de a alege. Este un joc in care majoritatea dintre noi avem de pierdut in fata unor grupuri de control corupte care ne subjuga material si ne fura identitatea
Datoria a reprezentat 286% din PIB-ul mondial, fata de 269% in 2007, potrivit unui studiu al cabinetului McKinsey Global Institute.
Guverne, gospodarii, intreprinderi si institutii financiare: datoria sporeste la nivel mondial. Iar ritmul de crestere s-a accelerat. Ca volum, gradul de indatorare a progresat cu 57.000 de miliarde de dolari din 2007 pana anul trecut, depasind 200.000 de miliarde de dolari, afirma expertii cabinetului McKinsey Global Institute intr-un ultim studiu.
“In loc sa-si reduca din datorii, toate marile economii imprumuta astazi mai mult raportat la PIB-ul lor, decat o faceau in 2007. Acest lucru ascunde noi riscuri pentru stabilitatea financiara si ar putea afecta cresterea mondiala”, au comentat autorii raportului.
Potrivit studiului, in perioada de referinta, numai datoria publica a progresat cu 25.000 de miliarde de dolari si “va continua sa se amplifice in numeroase tari”.
Nota mea: După cum vedeți, marii șmecheri internaționali nu ne spun și cine sunt creditorii… Toate statele lumii au datorii! Guverne, firme, persoane fizice, cu toții sunt datori, cu toții au de plătit rate și dobânzi. Păi, dacă și SUA au datorii uriașe, și Rusia, și România, și alții, se cheamă că niște privați sunt în spatele acestei scheme de îndatorare mondială! Cine sunt cămătarii internaționali?!?
Pentru cine nu știe, e bine să afle că până și Rezerva Federală a americanilor, instituția care tipărește dolarii și care nu se supune guvernului american NU ESTE A STATULUI AMERICAN, ci este o instituție privată (!!!), care le ia americanilor dobândă peste dobândă, pt că tipăresc niște hârtii. De altfel, șmecheria cu Rezerva Federală a americanilor este cea mai mare tâlhărie din istoria financiară a lumii. Iar cei care sunt în spatele ei sunt și în spatele celorlalte programe de îndatorare a lumii, ale căror vârfuri de lance sunt FMI și BM.
Așadar, cine sunt privații șemecheri, diabolici care manevrează finanțele lumii împotriva tuturor?
Imaginați-vă: toată planeta are datorii la o valoare de aproape 3 ori mai mare decât poate să producă TOATĂ PLANETA într-un an!!! Cum s-a ajuns aici? Cui slujesc aceste loaze ticăloase care poartă numele de politicieni, atâta vreme cât îndatorează popoarele lumii tot mai mult și mai mult instituțiilor private internaționale?!…
Daniel Roxin
Vezi aici și un video realizat de americani în care se explică cum au reușit marii bancheri să înșele 7 miliarde de oameni:
Un număr tot mai mare de personalități din mediul cultural și artistic își exprimă public punctul de vedere în legătură cu istoria geto-dacilor, cu nevoia de a recupera adevărul, condamnând falsul istoric perpetuat de generații.
Una dintre aceste personalități este și cunoscutul actor Mihai Gruia Sandu, profesor la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Poate cea mai pitorească dintre cele pe care le-am făcut, emisiunea pe care vă invit să o urmăriți aduce în prim plan lucruri inedite, unele absolut surprinzătoare.
O emisiune pe care nu o vei uita! Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
Categorie Educaţie
Licenţă Licență YouTube standard
