Articole

Cîmpeanu: S-au înscris la religie 88% din elevi, dar şi 93,45% din cei care încep şcoala la toamnă

/0 Comentarii/în /de /1.434 vizite

foto si articol: mediafax.ro

O pondere de 88% dintre elevii care fac în prezent religie s-au înscris să urmeze în continuare acest curs iar, dintre copiii înscrişi la clasa pregătitoare pentru anul şcolar 2015-2016, 93,45% au optat de asemenea să studieze religie, a declarat pentru MEDIAFAX ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.

La nivel naţional, dintre elevii care fac în prezent religie ca materie opţională, au ales să urmeze în continuare acest curs 88 la sută, potrivit situaţiei cererilor centralizate până vineri, la ora 12.00, a declarat agenţiei MEDIAFAX ministrul Educaţiei.

Până vineri la ora 12.00 au fost introduse în baza de date 2.082.476 de cererei de înscriere la ora de religie, în condiţiile în care 2.364.838 de elevi au această disciplină opţională în oferta educaţională.

Totodată, dintre cele 137.293 de cereri de înscriere la clasa pregătitoare pentru următorul an şcolar, pe 128.300, respectiv pe 93,45 la sută, figurează opţiunea pentru ora de religie, a mai anunţat ministrul.

La nivel naţional, în învăţământul preuniversitar sunt 3.095.000 de elevi, dintre care doar 2.364.838 sunt eligibili pentru studiul religiei, restul fiind cei din grădiniţe, şcoala postliceală, dar şi formele de învăţământ seral sau fără frecvenţă.
Ponderea elevilor bucureşteni înscrişi la ora de religie era, vineri la ora 12.00, de 85 la sută, a declarat, agenţiei MEDIAFAX, inspectorul general şcolar Constantin Trăistaru.

În Bucureşti, s-au înscris 160.000 de elevi din totalul celor 188.000 eligibili, a spus inspectorul general şcolar, precizând că mai sunt cereri de validat.

Curtea Constituţională a decis, în 12 noiembrie 2014, că articolul 18, alineatul 2, teza I din Legea educaţiei naţionale privind obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie este neconstituţional, oficiali ai CC precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută de cei care vor să studieze disciplina.

articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

E vreo problemă cu Biserica?

/0 Comentarii/în /de /1.593 vizite

Andrei Pleşu – adevarul.ro

O spun de la bun început: nu pretind că am competenţe şi îndreptăţiri majore. Admit că mă pot înşela şi îmi cer iertare cu anticipaţie pentru eventuale erori, neînţelegeri, excese de spirit critic. Pe de altă parte, nu vreau să fiu ipocrit, nu pot să gîndesc una şi să spun alta, sau să gîndesc lucruri pe care, dintr-un motiv sau altul, să le ţin sub lacăt, doar pentru mine.

De vreme ce am acces la spaţiul public, nu pot ocoli subiectele care mă preocupă, numai de dragul unei imagini ”convenabile”. Îmi pasă de profilul Bisericii autohtone, de viaţa spirituală a comunităţii mele, de dificultăţile, reuşitele, derapajele şi perspectivele ei.
(…)
Susţin, am mai spus-o, predarea religiei în şcoală, dar sunt conştient de faptul că lipsesc, adesea, pedagogii calificaţi, care să asume misiunea, extrem de delicată, a dialogului religios cu elevii. Cred că învăţămîntul teologic universitar poate (şi trebuie) să fie îmbunătăţit, că, în lumea de azi, omiletica previzibilă, jargonul pravoslavnic, incultura ”edificată” riscă să îndepărteze oamenii, să le justifice neîncrederea, scepticismul şi absenteismul. ”Darul limbilor” presupune tocmai capacitatea de a vorbi limba veacului şi a aproapelui, de a evita lozinca, dăscăleala, ”tradiţionalismul” fălos (care are, de obicei, drept rezultat, ocultarea tradiţiei adevărate). Revin, iarăşi şi iarăşi, la cuvintele monahului Nicolae Steinhardt: ”Cele mai bune şi mai frumoase simţăminte, ori mai folositoare învăţături sunt anihilate de tipizarea verbală, care-i simptom de lene, frică şi uscăciune a inimii. Tot atît de duşmănoase sunt stilul pilduitor, edificator, onctuos, stilul emfatic, grandilocvent, sau deprinderea comodă de a reduce predica la repetarea pericopei evanghelice” (Dăruind vei dobîndi, 1992, p. 243).
(…)
2. Nu trebuie făcut nimic, pentru că totul va fi bine. Sigur că ”mai sunt şi lipsuri”, sigur că în această ”lume căzută” nimic nu e perfect, dar bunul Dumnezeu se va îngriji de toate, la timpul cuvenit. Nu noi avem căderea şi puterea să schimbăm rînduiala lumii. Să avem încredere în eficienţa divină, în acţiunea Sfântului Duh şi în protecţia Mîntuitorului. Poţi contrazice asemenea, definitive, aserţiuni? Rezultă că ne putem vedea liniştiţi de grijile zilnice, de îndatoririle obişnuite. Trebile spiritului şi ale comunităţii nu sunt ”lotul” nostru!

Un alt comentariu ”salvator” – şi nu numai în sfera religiosului – sună astfel: ”Avem politicienii pe care îi merităm, şefii pe care îi merităm, clericii aflaţi în simetrie cu naţia! La starea actuală a ţării nu putem spera, în mod realist, să beneficiem de ”fruntaşi” mai răsăriţi. Nu cred în această funestă ”echivalenţă”. O ţară merge în direcţia bună prin elitele ei. Nu prin argeşanul mediu, ci prin Brătieni, nu prin ardeleanul de rînd, ci prin Iuliu Maniu, nu prin parohii ei de duzină, ci prin părinţi ca Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu. Să nu întoarcem lucrurile pe dos! Să nu aşteptăm de la enoriaşi ceea ce avem de aşteptat de la preoţi! Restul e retorică adormitoare.

Cititi mai mult pe http://adevarul.ro/news/societate/e-problema-bisericaa-1_54f324dd448e03c0fd1bfe21/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Andrei+Pleşu%3A+E+vreo+problemă+cu+Biserica%3F&utm_content=Newsletter-185231-20150302#

Gabriela Firea cere introducerea Educatiei Sexuale ca materie obligatorie in scoli

/0 Comentarii/în /de /1.528 vizite

A. Dumitrescu, Redactor – stiripesurse.ro

Senatorul Gabriela Firea sustine intr-o declaratie politica introducerea Educatiei Sexuale in scoli ca materie obligatorie ca masura de preventie a sarcinilor precoce. Ea prezinta o serie de date statistice care arata ca Romania este pe primul loc in UE la nasateri ale adolescentelor sub 15 ani.

“Dincolo de disputele sterile care țin agenda publică zi de zi există o realitate, cu multiple fațete, dintre care unele ar trebui să ne dea serios de gândit. Mă voi referi în cele ce urmează la problema natalității precoce, un capitol la care, din păcate, România se situează pe primele locuri.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, țara noastră înregistrează cel mai mare număr de naşteri la adolescentele sub 15 ani dintre statele membre ale Uniunii Europene. Potrivit statisticilor oficiale, anual, în România, din cei aproximativ 200.000 de copii care se nasc, peste 9.000 provin din mame minore, iar în ultimii 4 ani numărul acestora se apropie de 38.000.

Peste 3.000 de fete care nu împliniseră 15 ani au născut în perioada 2009 – 2012, iar aproape 39.000 au făcut întrerupere de sarcină în acelaşi interval de timp. În fine, din ultimele date disponibile, cele corespunzătoare anului 2013, din cele 135.615 gravide înregistrate în acel an, aproape zece la sută, respectiv 13.190, aveau cel mult 19 ani. Dintre acestea, 734 aveau mai puţin de 15 ani.

Mă îndoiesc sincer că ar putea cineva să pună la îndoială nocivitatea extremă a acestui fenomen. Consecințele sunt pe cât de variate pe atât de devastatoare, începând cu cele de ordin medical, și terminând cu cele de ordin social. Gravidele minore sunt expuse riscului unor nașteri premature, al unor severe traume psihice și, de cele mai multe ori, se confruntă cu ostracizarea din partea familiei și cu dezinserția socială.

Printre principalele cauze identificate de specialiști se numără apartenența la familii dezorganizate și mai ales lipsa de educație. Asta în condițiile în care există din 2005 în programa școlară o materie, ce-i drept facultativă, intitulată „Educație pentru sănătate”, al cărei scop declarat este familiarizarea elevilor din clasele I – XII cu problemele legate de îngrijirea sănătății, inclusiv cu cele de educație sexuală.

Se pare însă că acest lucru nu este suficient și cred că este timpul să transformăm această materie într-una obligatorie, așa cum s-a procedat în majoritatea țărilor europene. Nu întâmplător, în aceste țări incidența sarcinilor la vârste precoce este mult mai mică. Mă alătur așadar ONG-urilor care au solicitat, la sfârșitul anului trecut, Ministerului Educației, modificarea curriculei pentru includerea acestui obiect de studiu în trunchiul comun, alături de celelalte materii obligatorii.

Problema „mamelor minore” trebuie acceptată ca o realitate obiectivă a societății actuale și impune eforturi susținute educaționale, economice, sociale și medicale pentru prevenirea și managementul cât mai consistent și eficace al acesteia”, a declarat miercuri Gabriela Firea.

articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro/

Ora de religie din scolile romanesti

/0 Comentarii/în /de /1.758 vizite

Ora de religie din scolile romanesti – factor al discriminarii sau mijloc si opera culturala a spiritualitatii?!…

Ma gandeam, in aceste vremuri, la modul in care istoria este ciclica, la felul in care ea se repeta, fiindca, iata, asistam la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidentiaza ora de religie ca fiind un instrument al stressului si al discriminarii si care, in consecinta, invoca indepartarea si inlaturarea acesteia din preajma copiilor nostri caci ar putea fi contaminati de duhul indoctrinarii, te pomenesti, si de cel al bigotismului ori al pietismului!… Si acest fapt ar fi in opozitie cu starea moderna a tanarului asaltat de alte discipline, stiinte, curente, doctrine si instrumente ale educatiei mai putin crestine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!…

Nu stiu de ce dar de cativa ani incoace, suntem amenintati si asaltati, in momentul in care se pune in discutie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea si perfectionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente si ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri a, te miri ce societate civila – care sunt deranjati ba de (ne)deschiderea dosarelor si deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunista, ba de existenta icoanelor in scolile romanesti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existentei si aplicarii unei legi a cultelor cat se poate de stramba, incompleta ori imperfecta, si mai ales, de problema discriminarii si a nedreptatirii bietilor homosexuali…

Chiar si problema orei si a statutului orei de religie a mai fost desbatuta si in anii trecuti… Ce sa facem, acestea sunt, dupa unii, adevaratele si singurele probleme ale Romaniei post comuniste ori post-decembriste – care, iata, de douazeci de ani se zbate si se straduieste sa-si caute locul, rostul, sensul si importanta in noua configuratie geopolitica si geostrategica, in cadrul instititutiilor globalizante si globalizatoare ale structurilor europene si euroatlantice… Si te pomenesti ca, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta in calea acestor demersuri sau ar incurca pe cineva in acest sens, ca vedem ca unii se tot impiedica de Ea, asa, in drumul liber… Problema este ca cei care se simt amenintati de influentele orei de religie (altfel, intotdeauna binefacatoare) sunt foarte putini si foarte slab argumentati sau fundamentati, dar iata, in schimb, care sunt argumentele noastre, ale celor mult mai multi si dreptcredinciosi, pentru mentinerea ei acolo unde ii este locul, adica in scoala romaneasca:

- Prezenta orei de religie in invatamantul de stat este conforma Constitutiei Romaniei, care prevede in art. 32. alin. (7): „Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.” De asemenea, este conforma Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, care prevede in art. 32 alin. (1): „In invatamantul de stat si particular, predarea religiei este asigurata prin lege cultelor recunoscute.”

- Disciplina religie se preda in scolile de stat potrivit Legii Invatamantului nr. 84/1995, republicata, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.

- La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina”. Prin urmare, prezenta disciplinei religie in oferta scolara este obligatorie din punct de vedere legal, cu posibilitatea pentru elevi de a nu frecventa orele de religie, la solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal constituit.

- Pentru a se asigura, in mod egal, accesul elevilor la educatia religioasa, potrivit cultului din care fac parte, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor prevede in art. 32 alin. (4): „La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin.”

- Prezenta religiei in sistemul de invatamant romanesc nu este o inovatie a perioadei post-decembriste. Legea instructiunii publice din 1864, care a stat la baza invatamantului romanesc peste trei decenii si care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea si gratuitatea invatamantului (dupa Suedia, Norvegia, Prusia si Italia, dar inaintea Marii Britanii, Elvetiei, Bulgariei, Serbiei, Frantei), aseza religia la loc de cinste intre obiectele de studiu, atat in cadrul invatamantului primar unde se preda catehismul (art. 32), cat si in cadrul invatamantului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda „religiunea” (art. 116).

- In majoritatea statelor Uniunii Europene, cu exceptia Frantei, religia este disciplina scolara, sub diferite denumiri: Educatie religioasa (Austria, Danemarca, Germania, Grecia si Irlanda), Educatie moral-religioasa (Anglia), Morala si educatie religioasa (Portugalia), Educatie religioasa si morala (Luxemburg), Crestinism, Religie si Etica (Norvegia), Religie sau etica (Belgia), Miscari ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia si Spania). Astfel, statele Uniunii Europene promoveaza un sistem de invatamant care valorifica potentialul educativ al religiei pentru modelarea conduitelor sociale si individuale.

- Pentru mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun, in cadrul campaniei Patriarhiei Romane „Nu vrem liceu fara Dumnezeu!” s-au primit in anul 2008 peste 140.000 de mesaje de sustinere.

- In ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, conducatorii si reprezentantii cultelor religioase recunoscute in Romania si-au exprimat pozitia comuna cu privire la mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun.

- Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale si morale ce stau la baza culturii europene si nationale, valori la care elevii trebuie sa aiba acces in mod liber si care au un rol formativ deosebit, demonstrat si de studiile sociologice in domeniu.

Prin urmare, am senzatia tot mai pregnanta ca spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodeaza si deranjeaza pe unii deoarece constituie o realitate existentiala, puternica si cat se poate de compacta, continand niste precepte moral-crestine foarte clare si corect definite. Acest lucru estompeaza sau atenueaza unora duhul lor foarte zdruncinat si de-a dreptul exhaustiv, ajungand (sarmanii) niste victime ce revendica „libertatea de constiinta” care, chipurile, ar fi inrobita de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Crestinismului sau, de ce nu, si ale altor religii!… Cred ca, in primul rand, unii ca acestia sunt victimele secularizarii, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare impotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor constiinte, ce este lipsita de o articulare spirituala autentica!…

Se ignora, insa, urmatorul aspect, si anume ca: libertatea de constiinta inseamna (si) respectarea libertatii constiintei semenului, mai cu seama in cazul in care, aceasta constiinta – care agreeaza, ba chiar apara existenta acestei ore de religie in trunchiul comun (de baza) si in aria curriculara (parinti, profesori si elevi, deopotriva) lucreaza in majoritatea covarsitoare a membrilor acestei tari!… Suntem intru totul de acord cu respectarea drepturilor unei minoritatii – fie si aceea a ateilor si liberilor cugetatori, dar acestia sa nu uite totusi faptul, ca in spiritul reciprocitatii, trebuie aplicata si vice-versa, in caz contrar, vom vorbi intr-adevar, de discriminare!… Nu asistam, oare, sau nu suntem chemati sa participam, din nou, la o lamurire a doctrinei promovata de ideologii secularisti, secularizanti si secularizati in raport cu invatatura dreptcredinciosilor crestini, ori se aplica preceptul biblic „nu te teme turma mica” – in mod distorsionat!… Iar daca se ajunge in acest loc, in acest fel, este vai de cei care rastalmacesc scripturile!…

O alta problema este aceea a aparitiei a (inca) unui precedent destul de primejdios, asa incat ne intrebam si chiar asteptam cu emotie si infrigurare sa vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicaieri si de aiurea), cu ce petitii, idei si solutii nastrusnice va mai veni ca de, mintea (si constiinta in virtutea libertatii de expresie) lucreaza, mai cu seama intr-un stat democratic ca acesta unde, culmea, este invocata discriminarea in conditiile in care altii ne lauda sau poate, chiar ne acuza de prea multa toleranta!… Asadar, ni se cere sa refuzam si sa renuntam la Chipul lui Hristos din icoana sufletului nostru si din viata noastra cotidiana, ce trebuie sa fie una preponderent spirituala si eminamente duhovniceasca. Oare se doreste, cumva, sa se ajunga si la respingerea Chipului Hristic din om, mai cu seama din copiii si tinerii nostri?…

Pai, astfel de incercari s-au mai facut in istoria (chiar recenta) a poporului nostru, asa incat ar trebui sa dispunem de o oarecare imunitate!… Si mai stiam un lucru, si anume ca: atunci cand vrei sa faci pe victima sau pe eroul cuiva, se impune existenta si enuntarea unor dovezi, a unor probe, ori eu nu am vazut si nu am cunoscut, la noi in ultimii 20 ani, de pilda, nici o victima a vreunei ore de religie (care fost reintrodusa dupa anul 1990, cu multa truda si sacrificiu, tot din cauza ideologilor atei si ateizanti ori ateizati), in schimb copii, tineri si oameni maturi care au primit daruri si multe binefaceri de la Iisus Hristos Domnul prin intermediul rugaciunilor invatate in cadrul acestor ore (si asa foarte putine, insuficiente) si facute la icoana Sa din clasa scolii, am cunoscut si cunosc foarte multi, si cu toti acestia ce facem, acum, ii trecem asa, cu vederea, fara sa-i intrebam si pe ei ceva?… De fapt acesti secularisti contemporani au intrebat ei pe cineva, ceva?!…

Este invocata, adeseori, filozofia absurdului, dar observ ca se vrea impunerea chiar a unei evidente si a unei realitati a absurdului, pana la ajungerea chiar la culmea acestuia!… Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde si oricum, ne-am obisnuit deja, astfel incat de ce nu ne-am putea acomoda si cu absurdul ca fiind o norma si o componenta fireasca si chiar indispensabila vietii noastre, ajungand sa zicem „raului bine si binelui rau”, caci si aceasta problema (a eliminarii orei de religie) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost rasturnate, din punct de vedere axiologic!…

Dar noi, pentru toate acestea, trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu, odata pentru faptul ca ne trezeste la realitate si ne invita la trezvie, scotandu-ne din ispita si pacatul triumfalismului si al autosuficientei, iar in al doilea rand pentru ca ne da atatea prilejuri de cultivare si chiar de inmultire a constiintei apologetice in vederea (re)activarii laturii marturisitoare si misionare, toate cu scopul dobandirii mantuirii noastre in Imparatia cea vesnica a Cerurilor, dimpreuna cu Tatal, Fiul si Sfantul Duh!…

Asadar, sa dea Dumnezeu – Cel in Treime slavit si laudat, sa putem sa le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc si cu smerenie si sa indraznim inainte cu Mantuitorul, caci „El a biruit lumea” pacatelor, inclusiv cea a necredinciosilor postmoderni si contemporani, pentru care suntem datori sa ne rugam, chiar la orele si slujbele pe care ei le resping, sa zicem cu totii: „Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!” sau: „Nu le socoti lor pacatul acesta!”.

Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei

Stelian Gombos

articol preluat de pe http://www.crestinortodox.ro/

Scoatem religia din scoli? Educatie sau prozelitism? Dezbatere Ziare.com

/0 Comentarii/în /de /1.653 vizite

“Religia nu are ce cauta in scoli, ci istoria religiilor ar trebui sa fie introdusa. Lasa copilul sa-si aleaga singur religia si da-i istoria religiilor, care reprezinta de fapt istoria umanitatii, e multa cultura generala acolo”.

Este declaratia Monicai Macovei care a starnit multe pasiuni in societatea romaneasca, chiar daca ulterior dna Macovei si-a nuantat pozitia precizand ca “e foarte bine ca elevii sa invete istoria religiilor, valoriile crestine, sa se predea prin pilde despre cele 10 porunci, de exemplu. Problema predarii religiei in scoli e legata de dogme”.

Tema este una delicata si nu este pentru prima data cand ea starneste polemici incinse intre cei care considera ca orele de religie isi au locul in programa scolara, ca disciplina optionala, si cei care socotesc ca intr-un stat laic religia poate fi studiata doar in afara scolii, cu atat mai mult cu cat programa se rezuma la studiul ortodoxiei.

Teodor Baconschi a facut parte din “Grupul de reflectie pentru innoirea Bisericii”, la initiativa carua ministrul Mihai Sora a decis, in februarie 1990, sa introduca orele de religie: “Ideea ca atare venea in contextul decomunizarii, mai mult visate, decat posibile. Dupa 50 de ani de dictatura atee si 25 de ani de divinizare oficiala a lui Ceausescu, regasirea filonului crestin ni se parea obligatorie: era ca un fel de exorcism. O scoala eliberata de propaganda marxist-leninista urma sa formeze cetateni ai unei democratii care-si cunoaste radacinile istorice, pentru ca, oricum ati vedea lucrurile, nimeni nu poate nega contributia majora a crestinismului la cultura si civilizatia europeana, carora le apartinem“.

Teodor Baconschi sustine si acum aceasta idee despre care considera insa a fost greu de aplicat intr-o societate post-comunista: “La intrebarea – cine preda religia in scoli?, BOR a raspuns prin inmultirea facultatilor de teologie. La intrebarea – ce se preda?, diversi autori de manuale au livrat variante mai mult sau mai putin reusite. Admit ca nu toti profesorii sunt la nivelul cerut, ca s-au produs abuzuri, ca elevii de alte confesiuni sau din familii declarat agnostice, oricat de putine, au fost poate tratati incorect. Fapt e ca avem doua variante mari si late: ori educatia religioasa e facuta exclusiv in bisericile noastre de orice confesiune – si atunci vorbim despre “catehism” – ori stabilim un consens democratic de a continua formula actuala. Stiu insa ca orele de religie sunt facultative, asa ca fiecare familie are libertatea de a decide.”

Teodor Baconschi pledeaza pentru ore de religie care sa contina si elemente din istoria altor religii, dar si abordari transversale, care sa conduca, de la credinta crestina, spre etica, responsabilitate civica si dialogul dintre religie si stiintele contemporane: “In multe tari occidentale, precum Franta, Italia, dar si in SUA, exista scoli de toate gradele, sub patronaj catolic, foarte bine cotate. Exista de asemenea, in numeroase state, scoli si universitati protestante. Nu sunt scoli de teologie, ci unitati educative generaliste, puse sub viziunea unei culturi spirituale de inspiratie crestina.”

Un model poate fi Marea Britanie, unde educatia religioasa se concentreaza pe aspectele morale si filosofice ale credintelor religioase si in niciun caz nu incearca sa faca prozelitism pentru o religie sau alta, dupa cum a explicat pentru Ziare.com jurnalistul Petru Clej, fost redactor-sef BBC Romania.

“In Regatul Unit educatia religioasa, nu religia, este obiect de studiu obligatoriu, atat in scoala primara (clasele 1 – 6), cat si in cea secundara (7 – 13). Desi in mod nominal protestantismul anglican este religie de stat, monarhul fiind si guvernatorul suprem al Bisericii Anglicane, educatia religioasa, desi se concentreaza pe crestinism, nu este una exclusiva si in niciun caz nu indoctrineaza elevii.

Curriculum-ul este flexibil si guvernatorii scolilor au o influenta destul de importanta in domeniu. Scolile care apartin de anumite confesiuni – anglicane, catolice, evreiesti si musulmane – toate cu finantare si din partea statului, au evident un curriculum adaptat.

Ambii mei fii au fost in scoala primara in scoli anglicane, iar fiul cel mare intr-o scoala catolica secundara, fara ca vreunul dintre ei sa fie de aceste religii. Dar niciodata la materia educatie religioasa nu au fost obligati sa se conformeze preceptelor religioase ale majoritatii”, spune Petru Clej.

Sociologul Bruno Stefan se pronunta ferm pentru mentinerea orelor de religie in scoli pentru ca ele “contribuie la formarea individului ca intelect si ca valori. Nu cred ca religia trebuie inlocuita cu istoria religiilor pentru ca nu poti sa pui pe acelasi picior budismul sau hinduismul cu crestinismul. Suntem o populatie covarsitor majoritar crestina. Si aceasta majoritate plateste pentru functionarea scolilor prin taxe si impozite.”

Din perspectiva platitorilor de taxe, parerile sunt insa impartite. Sorin Sarba este tatal unui elev de confesiune greco-catolica: “Am cerut un manual de religie specific cultului greco-catolic. Nu s-a putut. Am cerut sa poata participa la alte activitati in ora de religie. Nu exista. Iar asta la Colegiul National Ion Luca Caragiale din Bucuresti. Asa ca religia in scoala ca optiune e o minciuna fondatoare, un truc romanesc.

In alte tari, ai optiuni reale, copiii pot participa la cursuri de etica, de exemplu. In plus, este un nonsens si un abuz sa se studieze disciplina religie de la 6 ani pana la 18 ani. As putea intelege sa existe aceasta disciplina, fie si doar ortodoxa, doar 1-2 ani in clasa a 7-a, a 8-a. Ca orice exces ajunge sa fie un rau si sa provoace o reactie naturala de respingere.”

Cristian Ghinea, directorul CRPE, considera ca religia ar trebui sa fie predata in continuare, dar dupa o programa modernizata, iar profesorii sa aiba un statut similar cu al oricarui alt cadru didactic.

O prima problema cu orele de religie in forma actuala este, in opinia lui Cristian Ghinea, una de substanta: “se practica un discurs adesea intolerant la adresa altor culte crestine, la adresa unor minoritati. Li se toarna copiilor o versiune de ortodoxism primitiv, pe care o mai intalnesti doar prin manastirile din fundul Moldovei, dar pe care nu o vedeti la prelati sau laici ortodocsi moderni. Problema aceasta de substanta e foarte vizibila in continutul manualelor.”

O alta deficienta, afirma Cristian Ghinea, tine de statutul profesorului de religie: “Acesta are nevoie de o hartie de la Biserica pentru a putea sa profeseze si depune juramant catre Biserica. Este un angajat al Bisericii platit de statul roman. Sunt cazuri documentate in care profesorii sunt santajati si la cea mai mica cracnire le este retrasa hartia de binecuvantare. Profesorii sunt la dispozitia capilor Bisericii.”

articol preluat de pe http://www.ziare.com/

Remus Pricopie: Dacă nu se rezolvă problema manualelor, putem reveni la editorul unic al Ministerului Educaţiei

/0 Comentarii/în /de /1.228 vizite

Ministrul Educaţiei Remus Pricopie a declarat, duminică, la Găeşti, că, dacă nu se rezolvă în următorii cinci ani problema manualelor şcolare, se poate ajunge la editorul unic al Ministerului Educaţiei, soluţie pe care totuşi nu o agreează.

“Dacă nu se ajunge la o formulă de echilibru şi dacă în următorii cinci ani în care trebuie să schimbăm toate manualele din clasa I până în clasa a XII-a vom avea acest scandal anual, atunci mai bine decid să închidem subiectul liberalizării pieţelor de manuale şi să revenim la editorul unic al Ministerului Educaţiei, care să facă toate manualele. Eu nu sunt pentru aşa ceva, pentru că piaţa are şi ea rolul ei, şi anume de diversitatea de idei, de oferte”, a precizat Pricopie, potrivit rtv.net.

Deși în urmă cu două săptămâni, ministrul Educaţiei spunea că la 15 septembrie manualele digitale vor fi în școli, acesta a dat, duminică, un nou termen. În această toamnă manualele digitale vor intra în şcoli, spune Pricopie.

Legat de elevii de clasa I, cadrele didactice le vor preda după fişe, a mai spus ministrul.

Aurelia Apostol, AMPress
articol preluat de pe http://ampress.ro

Proiect: Elevii nu vor avea voie să participe la proteste sau să difuzeze în şcoală materiale care afectează integritatea ţării

/0 Comentarii/în /de /1.473 vizite

Elevii nu vor avea voie să folosească telefonul mobil în timpul orelor, să participe la acţiuni de protest sau să difuzeze în şcoală materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea şi integritatea naţională a ţării, care cultivă violenţa şi intoleranţa.

540ade8f682ccf558a386b1d
Prevederile sunt incluse în proiectul privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, pus în dezbatere publică vineri, pe site-ul Ministerului Educaţiei.

Interdicţiile sunt prevăzute în capitolul adresat elevilor, numiţi în proiect “beneficiarii primari ai educaţiei”.

Astfel, potrivit art. 157, este interzis elevilor şi tinerilor din sistemul de învăţământ preuniversitar:

a) să distrugă documentele şcolare, precum cataloage, carnete de elev, foi matricole, documente din portofoliu educaţional etc.;

b) să deterioreze bunurile din patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar (materiale didactice şi mijloace de învăţământ, cărţi de la biblioteca şcolii, mobilier şcolar, mobilier sanitar, spaţii de învăţământ etc.);

c) să aducă şi să difuzeze în unitatea de învăţământ preuniversitar materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea şi integritatea naţională a ţării, care cultivă violenţa şi intoleranţa;

d) să organizeze şi să participe la acţiuni de protest, care afectează desfăşurarea activităţii de învăţământ sau care afectează participarea la programul şcolar;

e) să blocheze căile de acces în spaţiile de învăţământ;

f) să deţină, să consume sau să comercializeze, în perimetrul unităţii de învăţământ şi în afara acestuia, droguri, substanţe etnobotanice, băuturi alcoolice, ţigări şi să participe la jocuri de noroc;

g) să introducă şi/sau să facă uz în perimetrul unităţii de învăţământ preuniversitar de orice tipuri de arme sau de alte produse pirotehnice cum ar fi muniţie, petarde, pocnitori, brichete etc., precum şi sprayuri lacrimogene, paralizante sau altele asemenea care, prin acţiunea lor, pot afecta integritatea fizică şi psihică a beneficiarilor direcţi ai educaţiei şi a personalului unităţii de învăţământ preuniversitar;

h) să posede şi/sau să difuzeze materiale care au un caracter obscen sau pornografic;

i) să utilizeze telefoanele celulare în timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor;

j) să lanseze anunţuri false cu privire la amplasarea unor materiale explozibile în perimetrul unităţii de învăţământ preuniversitar;

k) să aibă comportamente jignitoare, de intimidare, discriminare şi atitudini ostentative şi provocatoare;

l) să aducă jigniri şi să manifeste agresivitate în limbaj şi în comportament faţă de colegi şi faţă de personalul unităţii de învăţământ preuniversitar;

m) să provoace, să instige şi să participe la acte de violenţă în şcoală şi în afara ei;

n) să părăsească incinta şcolii în timpul pauzelor sau după începerea cursurilor, fără avizul profesorului de serviciu sau a profesorului pentru învăţământul primar/dirigintelui;

o) să aibă o atitudine care constituie o amenințare la adresa siguranţei celorlalţi elevi şi/sau a personalului şcolii.

articol preluat de pe http://www.digi24.ro/

De ce sunt nordicii cei mai buni la invăţătură din lume!?

/0 Comentarii/în /de /2.908 vizite

SECRETUL FINLANDEZILOR
de la Igor Spantulescu
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45
- Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare).
Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici.
Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.
Biletul este subventionat de catre municipalitate.
Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.
Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15
- Orele de 45 de minute.
Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii.
Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.
Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic.
Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu “scump” din Spania.
Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator.
O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00
- Mincare calda, nutritiva si gratuita.
Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii.
Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe.
Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05
- Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.
Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.
Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30
- Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna.
Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.
Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15
- Temele si la culcare.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.
Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
- “Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati.
“Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).
Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.
Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:
“Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
- “Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.
Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.
Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.
Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.
Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.
Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
- “Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.
Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret:
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !

articol preluat de pe https://www.facebook.com/radio.guerrilla/posts/849369545082186?notif_t=notify_me