Articole

Furia bulei față de Nicușor Dan privită și din alt unghi

2 mai 2026

 

În contextul dezbaterilor actuale, e util să privim din mai multe unghiuri rolul liderilor. Textul de mai jos, semnat de Alexandru Cristian Surcel, analizează criticile și așteptările față de Nicușor Dan într-un peisaj politic complex.


 

Furia bulei față de Nicușor Dan privită și din alt unghi

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

 

2 mai 2026

Recunosc că și eu sunt nemulțumit. Cred că există lucruri pe care președintele le-ar putea face cu mai multă hotărâre, cu mai mult curaj și cu mai mare viteză. Așa că înțeleg criticile care i se aduc și pe multe le consider justificate.

E drept că, în contra curentului actual de glorificare a prim-ministrului Ilie Bolojan , eu am nemulțumiri și față de el. Mult lăudatele reforme nu au fost chiar niște reforme, cât niște măsuri tranzitorii de echilibrare a bugetului, iar greul a fost aruncat tot pe fraieri, în timp ce șmecherii au continuat să fie protejați. Iar unele au fost dureri nenecesare, plusul adus la buget din tăierea burselor elevilor și studenților sau a indemnizațiilor mamelor ținând de domeniul ridicolului.

Și, apropo de pretextul moțiunii de cenzură, nici eu nu am înțeles foarte clar de ce pachetele respective de acțiuni la companiile de stat nu au fost pur și simplu listate pe bursă, ci se preconizează vânzarea lor preferențială către anumiți investitori. Cu tot respectul și aprecierea pentru doamna Oana Gheorghiu , o experiență de o viață cu statul român îmi spune că nu e sănătos să îl investesc cu prea multă încredere.

Așa că ar fi frumos ca realitatea să fie în alb și negru. Dar nu e.

În primul rând, poporul nu l-a trimis pe ND la Cotroceni ca să facă reforme, cum se rostogolește pe mii de voci prin bulă. Ci ca să ne salveze de extremiștii pe care cealaltă jumătate a poporului îi votase cu frenezie. Era singurul candidat capabil să-l învingă pe George Simion în mai 2025. Poate cu excepția lui Bolojan, care însă nu dorea din președinte interimar să devină președinte plin.

Iar ce face un președinte chiar are consecințe asupra mersului lucrurilor. Noi zicem năprasnic și ne răcorim. El dacă face asta ne putem trezi cu un regim stil Belarus în care AUR să guverneze împreună cu PSD.

Da, PSD nu e un partid cu adevărat pro-european, dar istoricește a avut totuși un rol ce nu poate fi negat la integrarea României în NATO și UE. Pus total la zid ar putea încăpea complet pe mâna aripii Vasilescu-Manda, fostă Dragnea, și atunci Belarus scrie pe noi.

Iar PNL nu e acel partid Albă ca Zăpada la care fantazau unii din intelectualii lui Băsescu pe vremuri. Este și el plin de foști securiști, baroni locali, jupâni rurali ș.a.m.d. Are și el clienții lui extrem de corupți în administrație și în acel așa-zis sector privat dependent de contractele cu statul. PNL nu e Bolojan și nu e deloc sigur în ce măsură va rămâne aliniat cu Bolojan sau se va duce a treia oară să facă o clică mafiotă împreună cu PSD.

Așa, apropo, nici UDMR nu e un partid cu adevărat pro-european. Sigur, mimează foarte convingător acest rol, dar timp de 16 ani a fost partidul din România al lui Orban Viktor, dacă nu cumva a devenit oficină FIDESZ încă din primul mandat al lui Orban din 1998-2002. Iar cât de pro-european a fost regimul Orban nu cred că e cazul să insistăm.

Așa că e bine să avem standarde foarte înalte despre Nicușor Dan. Și, da, sunt convins că a făcut, face și va face încă multe greșeli (mai ales la început, când PSD era în șocul de după repetata pierdere a alegerilor prezidențiale și putea fi pus cu botul pe labe dacă se acționa rapid; dar nici ND, nici Bolojan nu au făcut asta). E clar că i-a enervat rău pe cei din nucleul său dur de votanți și pare să fi intrat pe un traseu la capătul căruia nu există un al doilea mandat.

Ar trebui însă să ne uităm însă un pic și în oglindă. E frumos să cerem ultimativ reforme și să ne rățoim la președinte că de ce a făcut non-combat cu justiția Liei sau de ce nu se aliniază deschis lui Bolojan. Dar noi ce Parlament i-am oferit? Unul în care în cel mai bun caz Bolojan va continua cu un guvern minoritar, mereu sub spectrul moțiunii de cenzură, permanent la mâna șantajului PSD și cu reformele sistematic respinse în Legislativ? Asta în cel mai bun caz, pentru că cel mai probabil la 5 mai pică guvernul.

Ei bine, trebuie să înțelegem două lucruri:

1. Alegerile parlamentare contează la fel de mult ca cele prezidențiale. Până acum mereu ne-am mobilizat la prezidențiale și de aia România nu a mai avut alt președinte PSD-ist după Ion Iliescu. Dar nu ne-am mobilizat la parlamentare și de aia PSD a avut guvernarea în majoritatea celor 36 de ani care au trecut de la căderea comunismului. Iar acum avem un Parlament a cărui structură face ca coșmarul din anul 2000 să fi fost doar un guturai de toamnă, comparat azi cu o pneumonie infecțioasă. Ați văzut că în Ungaria adevărata schimbare a adus-o mobilizarea la alegerile parlamentare.

2. Nici Nicușor Dan și nici Bolojan nu sunt mesia. Hai să terminăm odată cu obsesiiile astea din basmele copilăriei cu Feți Frumoși și din trecutul istoric punctat de câțiva voievozi remarcabili între foarte mulți mediocri și mulți execrabili. Evul Mediu s-a terminat și oricât de meritorii ar fi unii oameni politici, niciunul nu e unsul lui Dumnezeu.


 

Textul ne amintește că, dincolo de lideri, responsabilitatea este împărțită. Analiza propusă invită la reflecție, subliniind importanța implicării civice pe termen lung.

Investiții publice în România: Între opulența simbolurilor și colapsul serviciilor de bază

7 aprilie 2026


 

Analiza modului în care sunt gestionate principalele investiții publice în România relevă un contrast izbitor între sumele direcționate către edificii simbolice și lipsurile cronice din sistemul de sănătate. Această falie morală, care separă clasa politică de realitatea cetățeanului de rând, a încetat de mult să fie o simplă temă de dezbatere. Recentele poziționări publice care ironizează absența spitalelor în raport cu succesul construcțiilor religioase de amploare nu fac decât să sublinieze o deconectare profundă de la prioritățile reale ale populației.

Această gestionare deficitară a priorităților este dublată de un eșec administrativ sistemic în colectarea resurselor necesare funcționării serviciilor publice. Evaziunea fiscală masivă, în special în zone precum piața chiriilor, unde marea majoritate a contractelor rămân nedeclarate, arată un stat incapabil sau nedispus să aplice legea în mod echitabil. În loc să implementeze mecanisme de impozitare progresivă care să protejeze segmentele vulnerabile, autoritățile par să ignore miliardele care se scurg prin mecanismele economiei subterane, lăsând povara finanțării spitalelor și școlilor pe umerii celor care plătesc deja taxe sub o presiune constantă.

Sistemul de justiție, care ar trebui să fie garantul echilibrului și al tragerii la răspundere, pare la rândul său fragilizat de numiri politice discutabile la vârful parchetelor. Atunci când competența este sacrificată în favoarea loialității față de structurile de putere, capacitatea instituțiilor de a gestiona cazuri complexe de abuzuri sau corupție scade dramatic. Această slăbiciune instituțională nu face decât să alimenteze sentimentul de impunitate, transmițând un semnal periculos: că legea este opțională pentru cei conectați, în timp ce cetățeanul simplu este lăsat să navigheze singur printr-un sistem de sănătate și protecție socială aflat în pragul colapsului.

Schimbarea reală nu poate veni dintr-o simplă redistribuire a cifrelor în buget, ci dintr-o reevaluare a valorilor care stau la baza guvernării. Este necesară o trecere de la un sistem care favorizează profiturile excepționale și simbolurile de fațadă către unul bazat pe solidaritate autentică, unde taxarea bogăției și a tehnologiei să servească binelui comun. Solidaritatea nu este doar un concept teoretic, ci o soluție economică viabilă pentru finanțarea viitorului, mai ales într-o perioadă de declin demografic accelerat.

Uniți Schimbăm rămâne un observator critic al acestor derapaje, documentând în secțiunea „Vă vedem!” fiecare moment în care interesul public este subordonat intereselor de grup. Analiza de față pornește de la observațiile recente ale echipei „Starea Nației”, care punctează eșecul statului în a colecta taxe de acolo unde ele abundă, preferând în schimb să ignore nevoile de bază ale contribuabilului și prioritățile reale ale societății civile.

Vezi analiza video completă la Starea Nației

 

Nota Editorială

Acest material face parte din seria de monitorizare civică „Vă vedem!” și reprezintă o analiză critică a priorităților administrative din România anului 2026.

  • Sursa de documentare: Informațiile și cifrele prezentate (privind execuția bugetară, numirile în justiție și statisticile ANAF) au ca punct de plecare analiza realizată de echipa Starea Nației (Dragoș Pătraru) în ediția din 7 aprilie 2026/https://www.youtube.com/watch?v=_3ftfTg_rI0&t=10s. Uniți Schimbăm susține jurnalismul independent și promovează dezbaterea bazată pe fapte.

  • Contribuție Tehnologică: Structurarea, optimizarea SEO și adaptarea acestui text pentru platforma noastră au fost realizate cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub supravegherea și editarea directă a echipei editoriale Uniți Schimbăm. Utilizăm tehnologia pentru a amplifica mesajele civice, fără a compromite acuratețea sau valorile noastre fundamentale.

  • Misiune: Prezentul articol are rol informativ și de responsabilizare a factorilor decizionali, în spiritul respectului și al solidarității față de cetățean.

  • foto preluat de pe https://www.facebook.com/StareaNatiei/