Articole

Lumea multipolară și noua competiție dintre SUA, China și Rusia

20 mai 2026

 

Lumea multipolară pare să devină noua realitate geopolitică a secolului XXI, după decenii în care scena internațională a fost dominată mai întâi de confruntarea bipolară dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, iar apoi de hegemonia aproape incontestabilă a Washingtonului după prăbușirea URSS. O analiză publicată de și comentată de istoricul aduce în discuție transformările profunde ale raporturilor de putere dintre Statele Unite, China și Rusia și implicațiile lor pentru ordinea mondială.

Articolul descrie relația dintre cele trei mari puteri drept un „triunghi conjugal” geopolitic, în care fiecare actor încearcă simultan să își maximizeze influența și să limiteze ascensiunea rivalilor săi.

În acest context, Statele Unite încearcă să își mențină poziția dominantă într-o lume în care ascensiunea Chinei devine tot mai evidentă, iar Federația Rusă încearcă să își păstreze relevanța strategică prin confruntare militară, presiune energetică și destabilizare regională.


De la lumea bipolară la multipolaritate

Una dintre ideile centrale evidențiate de Alexandru Cristian Surcel este faptul că noua ordine mondială diferă semnificativ atât de perioada Războiului Rece, cât și de momentul unipolar american de după anii ’90.

Potrivit observației sale, lumea nu se îndreaptă către o simplă împărțire a puterii între câțiva mari actori globali, ci către un sistem în care puterile regionale capătă o capacitate tot mai mare de a rezista influenței marilor puteri.

Această evoluție poate fi observată în conflicte și crize recente în care state sau actori regionali au reușit să limiteze sau să complice obiectivele strategice ale superputerilor, inclusiv din punct de vedere militar.

Din această perspectivă, multipolaritatea poate însemna o lume mai echilibrată, dar și una mai instabilă și mai dificil de controlat.


Multipolaritate și tentația autoritară

Reflecția lui Alexandru Cristian Surcel atrage însă atenția și asupra unei dimensiuni mai puțin optimiste a acestei transformări geopolitice.

Atât Rusia și China, cât și o parte a curentelor politice asociate cu Donald Trump sunt descrise ca expresii ale unor modele politice cu tendințe autoritare sau iliberale.

În acest context, noua lume multipolară riscă să fie dominată nu de competiția dintre modele democratice, ci de rivalitatea dintre centre de putere tot mai puțin atașate valorilor democratice liberale.


Miza Uniunii Europene

În analiza sa, Alexandru Cristian Surcel sugerează că una dintre marile mize geopolitice ale Uniunii Europene în secolul XXI ar putea deveni tocmai apărarea modelului democratic liberal într-un context global aflat într-o schimbare accelerată.

„Poate asta e miza Uniunii Europene pentru secolul XXI: să se impună ca far al democrației liberale în această nouă lume multipolară”, notează istoricul.

Într-o perioadă marcată de conflicte, polarizare și competiție geopolitică globală, dezbaterea despre rolul Europei, despre limitele hegemoniei și despre viitorul democrației liberale pare să devină tot mai importantă pentru următoarele decenii.

 

Notă editorială:

Acest articol a fost realizat pornind de la analiza publicată de adevarul.ro⁠ și de la reflecțiile formulate de Alexandru Cristian Surcel într-o postare publicată pe pagina sa personală de Facebook. Imaginea reprezentativă este o ilustrație digitală realizată pentru a evidenția ideea noii lumi multipolare și relațiile geopolitice dintre Statele Unite, China, Rusia și Uniunea Europeană.

Aderarea Republicii Moldova la UE – între semnale politice și incertitudini

5 mai 2026

 

Summitul desfășurat recent la Erevan a readus în atenție tema aderarea Republicii Moldova la UE, într-un context regional marcat de provocări geopolitice și evoluții inegale între fostele state sovietice. Prezența președintei Maia Sandu în prim-planul fotografiei oficiale, alături de lideri europeni importanți, a fost interpretată ca un semnal de susținere politică pentru parcursul european al Chișinăului.

aderarea Republicii Moldova la UE – Maia Sandu la summitul de la Erevan

Maia Sandu, alături de lideri europeni, la summitul de la Erevan.
Sursa foto: Președinția Republicii Moldova / Facebook

 

Republica Moldova, între susținere europeană și incertitudini

Poziționarea Republicii Moldova în cadrul întâlnirii internaționale reflectă, cel puțin la nivel simbolic, relațiile bune pe care le are cu Uniunea Europeană. În același timp, această vizibilitate este utilă și pentru Bruxelles, care are nevoie de exemple concrete pentru a demonstra că extinderea către fostul spațiu sovietic poate produce rezultate.

Potrivit unei analize publicate de RFI România, Republica Moldova este privită ca o posibilă „poveste de succes” într-o regiune în care Uniunea Europeană nu a reușit, în ultimii ani, să obțină progrese comparabile. După integrarea statelor baltice, alte tentative similare au întâmpinat dificultăți majore.

Georgia este adesea menționată ca un exemplu de stagnare sau chiar regres, în timp ce situația Ucrainei este profund complicată de războiul declanșat de Rusia. În plus, dimensiunea și complexitatea statului ucrainean fac ca procesul de integrare să fie mult mai dificil.

În acest context, aderarea Republicii Moldova la UE capătă o dimensiune strategică, nu doar pentru Chișinău, ci și pentru Bruxelles. Moldova poate deveni un model pentru alte state din regiune, inclusiv pentru Armenia, care își exprimă tot mai des interesul pentru apropierea de Uniunea Europeană.

Există similitudini evidente între cele două țări: ambele au fost parte a Uniunii Sovietice, au populații relativ reduse și au depins, într-o măsură semnificativă, de influența politică și economică a Rusiei. În plus, limba rusă continuă să fie prezentă în spațiul public și administrativ.

Cu toate acestea, rămâne întrebarea esențială: cât de rapid poate avansa procesul de integrare? În repetate rânduri a fost menționat anul 2028 ca posibil termen pentru finalizarea negocierilor, însă până în prezent nu există garanții clare.

Semnalele venite de la nivel politic indică susținere, dar nu oferă certitudini. În cadrul summitului, au avut loc discuții între liderii europeni privind extinderea Uniunii, inclusiv în ceea ce privește Republica Moldova. Totuși, evoluțiile sunt influențate și de alte dosare sensibile, precum situația Ucrainei și pozițiile unor state membre.

În prezent, Muntenegru este considerat cel mai avansat candidat pentru aderare, având șanse reale de integrare în jurul anului 2028. Acest lucru îl transformă într-un posibil model pentru Republica Moldova, așa cum Moldova ar putea deveni, la rândul ei, un exemplu pentru alte state din regiune.

Pe de altă parte, există și scenarii alternative discutate în spațiul public. Printre acestea se numără și ideea unei eventuale aderări indirecte, printr-o posibilă unire cu România. Deși această variantă nu este asumată oficial la nivel politic, ea continuă să fie susținută de anumite segmente ale societății civile.

Procesul de aderarea Republicii Moldova la UE rămâne unul deschis, marcat de oportunități, dar și de incertitudini. Deși semnalele politice sunt, în general, favorabile, ritmul și rezultatul final depind de o serie de factori regionali și internaționali. În acest context, parcursul european al Republicii Moldova continuă să fie urmărit nu doar ca un obiectiv național, ci și ca un posibil reper pentru viitorul extinderii Uniunii Europene.

 

Notă editorială:

Articolul de față include informații și idei preluate și adaptate dintr-o analiză publicată de RFI România, semnată de Vitalie Cojocari, utilizate în scop informativ și de interes public.

Conținutul a fost prelucrat și integrat într-un context editorial propriu, fără a altera sensul informațiilor originale.

Imaginea reprezentativă a articolului este preluată dintr-o postare publică aparținând Vitalie Cojocari și este utilizată în scop ilustrativ.

În cazul în care deținătorii de drepturi consideră că anumite materiale au fost utilizate necorespunzător, ne pot contacta pentru remediere.