Lupta in justitie continua. O noua actiune a fost deschisa in iulie 2014. Luni, 6 octombrie, incepe la Tribunalul Cluj procesul pentru suspendarea acordurilor de mediu de la Pungesti, Bacesti, Gagesti si Puiesti, judetul Vaslui.
Dupa Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Bucuresti si Curtea de Apel Timis, Tribunalul Vaslui, iata ca si Tribunalul Cluj este investit cu judecarea in procesele gazelor de sist.
Reclamanti sunt Asociatiile România Fără Ei, Fundaţia Eco-Civica, Salvaţi Bucureştiul, Centrul Independent Pentru Dezvoltarea Resurselor De Mediu iar pârâti sunt Agenţia Pentru Protecţia Mediului Vaslui si Chevron România Exploration And Production Srl.
Primul termen va fi dedicat exceptiilor pe care Chevron le ridica de fiecare data pentru ca se tem sa ajunga la judecata pe fond.
Dosarul pentru anularea acelorasi acorduri inca nu a primit termen. http://goo.gl/ZMOK7P
Comunicat de presă ManiFEST, ediţia „Cu noi nu te PUIeşti”
București, 12 septembrie, 2014
Pentru câteva zile, în perioada 6-8 septembrie, satul Puieşti, din comuna vasluiană omonimă, a devenit un centru al activismului. Mai multe organizaţii şi grupuri informale de acţiune, printre care Grupul fără Fracturare din Bucureşti, Grupul de Intervenţie Civică Braşov, Rezistenţa Puieşti şi Rezistenţa Pungeşti, sprijinite de grupul Oastea lui Ştefan din Vaslui, Mişcarea de Rezistenţă Bârlad şi voluntari veniţi din toată ţara (Iaşi, Bucureşti, Braşov, Codlea, Cluj, Timişoara, Piatra Neamţ, Constanţa, Adjud, Arad, Focşani, Deva, Călăraşi, Bacău, Huşi, Bârlad, Vaslui, Sibiu, Moşna, Războieni, Negreşti, Pungeşti), s-au reunit pentru a da viaţă primei ediţii a festivalului ManiFEST (pentru o lume fără fracturare), intitulată jucăuş, dar hotărât „Cu noi nu te PUIeşti”. Festivalul a avut loc într-un spaţiu simbolic, pe terenul domnului consilier Roma David, situat în proximitatea perimetrului unde Chevron deţine toate autorizaţiile pentru amplasarea unei sonde de explorare pentru gaze de şist.
Ca şi activiştii, şi zecile de artişti veniţi să cânte pro-bono de la sute de kilometri, uneori refuzând contracte bănoase, au acceptat invitaţia organizatorilor, convinşi că muzica şi arta în general pot fi scânteia unei revoluţii, inclusiv în plan personal. Au urcat pe scenă artişti de toate vârstele şi genurile muzicale, de la artişti din zona judeţului Vaslui (Afty, Rotaru, Gotic, No name band), până la artişti de renume, precum Harry Tavitian, Mihai Iordache, Maria Răducanu, Aria Urbană, El Negro, Soul Serenade, Aud Band, Clay Windham, Fine it’s Pink, Baba Dochia, STEMA, Crowd Control, Lish, Taissia, toţi venind să transmită acelaşi mesaj: În România nu se fracturează! Artiştii români au primit şi întăriri din afara ţării, de la trupa Gologan, din Sofia (BG), precum şi de la Frances Leader, activistă şi solistă cunoscută în taberele antifracking din Marea Britanie, veniţi toţi pentru a exprima solidaritatea cu lupta românilor împotriva fracturării hidraulice. În ultima zi de festival, a urcat pe scenă trupa Teatru de Kartier din Bacău, care a jucat piesa MMA, o piesă cu tematică antifracturare. Artiştii au sprijinit încă de la început ideea acestui festival, fiind încântaţi de rezultat:
„Festivalul a fost extraordinar! Cu așa oameni adevărați, conștienți de iadul care ne așteaptă, cu dragostea și jertfelnicia care a animat organizatorii și deschiderea sufletească a participanților, companiile hulpave vor avea de furcă. Am spus cu toții Chevronului (în acest caz…), cu curaj și demnitate: “Cu noi NU TE PUIesti”. Aceasta a fost starea de spirit, fie că a fost vorba de sătenii din Puiești, de prieteni din toată țara care au venit să fie alături de noi la Festival și să se bucure de muzică, sau de voluntarii care au făcut uneori imposibilul ca acest eveniment să fie posibil (activiști de mediu români și străini, colegi muzicieni)” (Harry Tavitian)
„Mulțumim organizatorilor şi voluntarilor, care muncesc fără răgaz, sacrificându-şi timpul şi confortul (ţinând cont de condiţiile spartane pe care le-au avut în festival). Cu ajutorul lor, tot mai mulţi oameni sunt informaţi şi se unesc pentru o ţară cu alte valori decât profitul pe termen scurt.” (Laurenţiu Gondiu, AUD Band)
“Am fost foarte bucuroşi că am putut fi parte din acest eveniment extraordinar. Sentimentul a fost minunat – doar prietenie şi devotament (cauzei). Ne-a plăcut foarte mul tcalitatea muzicii – toate trupele prezente au fost la mare înălţime, şi mai ales activismul lor. De asemenea, ne-am bucurat de prietenia şi căldura localnicilor. Sperăm ca lupta voastră să aibă un sfărşit fericit şi fie ca pământul, apa şi aerul din jurul Puieştiului să rămână nefracturate. Împreună pentru o lume fără fracturare! (PetarTchouhov, Gologan, Bulgaria)
Fiind un festival activist, accentul festivalului a căzut mai ales pe atelierele de dezbateri, prezentări şi activare comunitară. Activiştii veniţi din toată ţara, inclusiv un grup de luptători de la Pungeşti, situat la 45 de km nord de Puieşti, au povestit experienţele lor privind fracturarea hidraulică şi au transmis mesaje de încurajare şi activare comunităţii din Puieşti, prezentă în număr satisfăcător la discuţii, mai ales în zilele de 7 şi 8 septembrie, ambele zile de sărbătoare. Pe lângă fracturarea hidraulică, atelierele au abordat teme conexe fracturării hidraulice, cum ar fi energiile regenerabile (Departamentul de Energie Alternativă al Digital Transilvania) şi agricultura tradiţională, autosustenabilă (Willy Schuster, Bio Moşna), precum şi lupta grecilor de la Save Skouries împotriva mineritului cu cianuri şi a efectelor crizei din Grecia.
Printre puieştenii prezenţi la dezbateri s-au numărat mai mulţi consilieri locali (11 din cei 13 consilieri ai comunei sunt împotriva fracturării hidraulice), dar şi profesori, ingineri, care s-au angajat să se implice în informarea şi activarea comunităţii în vederea blocării instalării sondei Chevron pe terenul comunei lor. Între activiştii din ţară şi reprezentanţii comunităţii s-au consolidat legături care ar trebui să împiedice, printr-un mecanism de avertizare timpurie, repetarea situaţiei grave de la Pungeşti. Ca şi la Pungeşti, puieştenii informaţi sunt conştienţi că trebuie să lupte prin toate mijloacele paşnice pentru a îşi apăra pământul şi apa. Sătenii au povestit că apa dintr-un sat vecin satului Puieşti, Gâlţeşti, a devenit tulbure, o localnică plângându-se de iritaţii ale pielii asociate consumului de apă. Activiştii s-au angajat să investigheze problema şi să sprijine şi dincolo de festival demersurile comunităţii în sensul informării şi activării acesteia.
Festivalul a fost organizat cu sprijinul Primăriei Puieşti, din donaţii ale persoanelor fizice din ţară şi mai ales din străinătate, care, şi de data aceasta au sprijinit lupta antifracturare din ţară. Deşi organizatorii s-au adresat mai multor firme pentru sponsorizări, nu au primit un răspuns legat de motivaţia refuzului. Toţi au înţelesînsă că, datorită presiunilor multiple şi pe toate nivelurile privind problema gazelor de şist şi a fracturării hidraulice, firmele sunt reticente în asocierea numelui lor cu acest subiect, pe care în privat îl sprijină, dar pe care, de teama represaliilor instituţiilor statului, nu şi-l pot asuma.
Deşi organizat într-un timp record şi cu resurse extrem de limitate (financiare şi de voluntari), datorită timpului scurt şi a canalelor limitate de promovare, în cele trei zile de festival prezenţa a fost de peste 1000 de persoane, în fiecare zi prezenţa fiind diferită (sâmbătă preponderent activişti, duminică echilibrat activişti şi localnici, luni, preponderent localnici). La ManiFEST Au participat activişti împotriva fracturării hidraulice din toată ţara şi din diaspora (Belgia, Franţa, Italia, Germania, Canada), tineri din zona Moldovei, în special din cele două oraşe mari din zonă, Bârlad şi Vaslui, şi mai ales reprezentanţi ai comunităţii din Puieşti.
După încheierea festivalului, pe terenul unde s-a desfăşurat festivalul a rămas o tabără permanentă antifracturare, permanenţa fiind asigurată de activişti şi puieşteni. De asemenea, pe acest teren va fi forată o fântână, care va încărca simbolic acest spaţiu, dincolo de construirea troiţei sfinţite la sfârşitul lunii august. Ea va reprezenta totodată şi o posibilitate de prelevare a probelor de apă înainte şi după instalarea sondei, în cazul nedorit al instalării sondei, în ciuda opoziţiei puternice a comunităţii.
Organizatorii festivalului consideră această prima ediţie a ManiFEST ca un precedent de succes pentru a continua acest proiect cultural-activist şi a-l duce peste tot în ţară unde este nevoie de activarea şi informarea comunităţii, dar şi acolo unde există sprijinul acesteia, ca la Puieşti.
Puteți vedea fotografii de la eveniment, aici,aici, și aici.
Puteți citi un articol despre Festival, pe portalul România Curată, aici.
”Totul e clar, fracturăm pentru un dolar!” este mesajul artiștilor care au urcat pe scenă sâmbătă, în prima zi a ManiFEST – Cu noi nu te PUIești, primul festival anti-fracking din România. Activiști din toată țara, artiști și localnici s-au întâlnit în comuna vasluiană pentru a se cunoaște direct, pentru a face schimb de informații și pentru a consolida rezistența în fața exploatării prin fracturare hidraulică a gazelor de șist.
Cu cei deciși nu te pui la Puiești! Asta arată în aceste zile o mână de oameni implicați, inimoși, perseverenți și hotărâți, veniți din toată țara, care și-au propus să facă un simbol național al rezistenței împotriva fracturării hidraulice dintr-o mică localitate, situată între domoalele dealuri din Moldova. La Puiești, comună cu 4.800 de oameni, care trăiesc din agricultură și creșterea animalelor, compania americană Chevron a obținut toate autorizațiile necesare pentru a fora gaze de șist prin controversata metodă a fracturării hidraulice. Cum locurile de muncă și prosperitatea promise cântăresc mult mai puțin decât posibila otrăvire a apelor, a solului și a aerului, ca să nu mai amintim de riscul seismic, comunitatea a spus “NU!”, iar activiștii pentru mediu s-au alăturat mișcării de rezistență. Timp de trei zile, într-o fâneață plină cu parfum de izmă sălbatică, situată chiar lângă perimetrul concesionat de Chevron, are loc prima ediție a ManiFEST. Aici se face rezistență creativă, inteligentă, pașnică, la firul ierbii care era păscută ieri cu nesaț de o turmă de mioare. Iar sătenii le-au sărit în ajutor. Au cazat artiștii la ei acasă, le-au adus fân cu căruțele și apă, iar Crucea Roșie a organizat un punct de prim ajutor. Inițiatorii spun că evenimentul civic este organizat pe bază de voluntariat și din donații adunate de la persoane particulare, în primul rând pentru informarea populației, dar și pentru a arăta că – la nevoie – se poate lupta chiar și cu mâinile goale împotriva unor corporații puse pe profit, care au forța să răstoarne și guverne, dacă nu le pot cumpăra sau cointeresa.
“Suntem toți ca unul, să arătăm Chevron-ului cine e jupânul!”
În jur de 150 de oameni s-au adunat în prima zi, sâmbătă, lângă perimetrul Chevron, de unde au transmis într-un glas: CU NOI NU TE PUI(ești)! Nu sunt mulți, dar nici puțini, dacă ne gândim că totul are loc într-unul din cele mai sărace județe ale României, acolo unde chiar acum se formează o brumă de societate civilă sau “pui civici”, așa cum îi numesc organizatorii. Pornind de la premisa că prin artă și muzică se comunică mai ușor problemele sociale și de mediu, organizatorii, câțiva prieteni căliți în protestele de stradă de la București, au reușit să mobilizeze nu mai puțin de 30 de trupe pentru a le cânta celor de la Puiești. Fiind o premieră, festivalul antifracturare a nășit și o trupă muzicală, „No Name Crew”, care a scris, pe loc, și imnul acestui festival. “Suntem toți ca unul, să arătăm Chevron-ului cine e jupânul!”, a răsunat de pe scena amplasată în câmpul de la Puiești. De loc din Bârlad, Andrei Morariu și frații Cătălin și Vlad Condrat au prins curaj și au urcat pe scenă la cererea publicului. “Acum am urcat prima dată pe o scenă adevărată. Noi cântăm împreună de numai patru zile. Până acum ne-am întâlnit mai mult pe lângă scenă”, ne-au spus băieții, care au cerut să fie iertați pentru nesincronizare. Ei au promis că vor intra cu imnul în studioul de înregistrări.
“Singura șansă este mobilizarea comunității”
Toate trupele invitate au acceptat să cânte pro bono la ManiFest, “pentru o lume curată, fără fracturare”. Aceasta a fost cea mai ușoară parte a organizării, după cum ne spune Hetti Benedek, membră a echipei de organizare, cea care conduce Grupul de Intervenție Civică (GIC) Brașov, înființat cu această ocazie “din nevoia de a avea o ștampilă pentru formalități”. “Iar cel mai greu a fost să mișcăm lucrurile aici. A trebuit efectiv să tragem de oameni”, după cum ne mărturisește. Partea bună a fost că autoritățile locale sunt de partea activiștilor. „Fără autorizație de la Primărie, ar fi fost greu de organizat festivalul fără amenzi. Aici până și Poliția e cu noi, dar până când nu știm… Am făcut informare și oamenii înțeleg că gazele nu se vor extrage prin metode tradiționale și că astfel se va otrăvi apa, aerul și solul și nu vor mai avea cu ce să hrănească animalele. Precedentul s-a creat la Pungești. Mai departe nu știm ce se va întâmpla, dar unul din scopurile festivalului ăsta a fost, să mobilizăm oamenii și, dacă se întâmplă ceva, să facă rezistență. În paralel se duc și procese, dar din punctul meu de vedere nu sunt relevante, la cum se schimbă legile la noi. Eu tot cred, în prostia mea, că singura șansă este mobilizarea comunității. Dacă oamenii nu se revoltă, nicio șansă nu avem!”, insistă Hetti.
Sunt protestatar de-al locului!
În vârstă de 59 de ani, David Roma din Puiești este casier la o firmă privată, consilier local la al treilea mandat, și a muncit pe brânci pentru organizarea festivalului. A fost singurul din comună care a participat la protestele de la Pungești, în toamna anului 2013. „Văzând că nu e de glumit cu gazele de șist, că fracturarea hidraulică nu e bună, afectează pânza freatică, schimbă culoarea la apă, afectează vegetația și câte și mai câte, am zis că nu e de stat cu mâinile în sân. Noi aici trăim din agricultură, iar dacă nu avem apă, suntem morți.” Împreună cu Alexandru Lișman, cântăreț de muzică hip-hop, timp de două săptămâni a fost din poartă în poartă pentru a informa sătenii că “România nu e lumea a treia”. “Oamenii nu au informații, sunt foarte puțini care urmăresc presa locală, care au internet. Dacă vom ieși în stradă, va fi bine, dacă nu, va fi dezastru. Consecințele forării nu se văd acum, ci peste 7,8,10 ani cel mult. Am fost aseară la Pungești și oamenii de acolo povesteau că apa a început să-și schimbe culoarea. Din informațiile mele, cei de la Chevron au stagnat lucrările la Puiești din pricina alegerilor prezidențiale. După aceste alegeri, 100% va veni sonda la Puiești. Dacă noi nu ieșim în număr mare să-i oprim, ei vor face ce vor. La ei, în America, se forează dar la o distanță de 70-80 km de localități, nu ca la noi, 7-900 metri de sat.”, spune David Roma.
Și primarul spune „nu” gazelor de șist
Primarul Costel Moraru ne spune că cei de la Chevron au toate autorizațiile emise și se teme că așteaptă doar un semnal pentru a începe. „Atât noi, cei de la conducerea comunei, cât și locuitorii, suntem împotriva explorării și exploatării gazelor de șist și cred că am făcut tot ce era în putința noastră, dar din păcate încă nu am ajuns la un rezultat bun. Mă tem că se va trece peste voința noastră. Tocmai de aceea cred că este important să aflăm cu toții ce este o fracturare hidraulică. Din ce știm până acum, din ce ne-au spus oamenii de știință, nu e benefică, de aceea și organizăm acest festival. Dacă ar fi după mine, lucrările ar trebui oprite”, spune primarul Moraru.
Compania Chevron deţine patru acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist, în localităţile Siliştea – Pungeşti, Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. În noiembrie 2013, Consiliul Local Puiești a adoptat o decizie de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, însă Tribunalul Vaslui a declarat ilegală hotărârea. “Comunităţile locale nu se pot pronunţa asupra exploatării zăcămintelor din subsol, acestea fiind în proprietatea exclusivă a statului”, subliniază Prefectura Vaslui în cererea de anulare a hotărârii. Sonda de la Puieşti ar urma să fie amplasată la 1,4 km de cea mai apropiată așezare umană şi la 300 de metri faţă de pârâul Tutova, pe o suprafață de două hectare, concesionate de la un particular. Procesul prin care comunitatea a decis să spună „nu” exploatării continuă la Curtea de Apel Iași.
Pungeștiul susține Puieștiul
La Puiești a venit și un grup de săteni din Pungeşti, prima localitate din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile. “Suntem țărani autentici, nu ne-a scos nimeni în stradă, nu suntem plătiți de nimeni. Ne apărăm apa, pământul, drepturile noastre, viitorul copiilor. Orice se face pentru cauza asta, în lupta antifracking, este binevenit. Oamenii au nevoie să fie informați, e nevoie să se sensibilizeze țara. Să se știe că Roșia Montană, Pungești, Puiești sunt trei inimi românești. Și noi facem parte din România. Noi, în județul Vaslui, suntem văzuți ca o zonă săracă, pentru că autoritățile au vrut să fim săraci, ca să fim mai ușor de manipulat și ținut sub papuc. Dar săraci cum suntem, noi suntem mulțumiți cu traiul nostru, pentru că ne e dragă zona, ne sunt dragi pământurile. Suntem răzeșii lui Ștefan cel Mare, cum să lăsăm totul pustiu aici?”, spune Liliana Sava, de 40 de ani din Pungești, mama a două fete, cu care a venit la festival. Ea spune că unii săteni au făcut un pas în spate, crezând că pericolul a trecut. “Jandarmii încă mișună prin sat, iar dacă nu s-ar fi găsit gaze, așa cum s-a zis, puțul ar fi fost închis și l-ar fi dat nerentabil. Avem nevoie de solidaritatea românilor pentru că nici autoritățile nu conștientizează pericolul”, spune activista din Pungești. Liliana Sava povestește că a fost luată peste picior atunci când a mers să se plângă la autoritățile județului. “Am intrat câțiva țărani în Consiliu și l-am întrebat pe d-nul Buzatu (Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui – n.r.) ce face dacă vom rămâne fără apă într-un an, doi, trei. Răspunsul a fost că să mai bem rachiu în loc de apă”, spune ea.
“Ne-au făcut bețivi, dar nu toți oamenii sunt la fel. Așa cum sunt în Parlament adormiți, așa sunt și la noi bețivi sau puturoși”, intervine Elena Sprivac, care a venit cu copiii înfășurați în steaguri tricolore pentru a susține rezistența de la Puiești. “Ce se întâmplă la Puiești este bine, că se face informare. Nouă, la Pungești, ne-a lipsit informarea și am fost luați prin surprindere. Nu prea văd oameni din Puiești aici, cred că ar trebui să revină cu picioarele pe pământ”, îi dojenește Elena Sprivac, din Pungești, pe cei din Puiești.
Vasluienii nu sunt singuri
ManiFEST continuă pe câmpul de la Puiești până luni seară, cu concerte, prezentări, workshopuri. În Cortul Rezistent la Fracturare sunt programate activități de informare pe probleme de protecție a mediului, se vor prezenta alternative de dezvoltare durabilă pentru comunitătile rurale, se vor organiza ateliere creative și teatru tematic. La cortul anti-fracturare au loc discuții și sesiuni de informare. Maria Olteanu, despre care cei de acolo spun că a fost “scânteia festivalului”, alături de Frances Leader, activistă și cântăreață din Anglia, le-au vorbit puținilor curioși despre rezistența din Marea Britanie. De la ora 15:30, de pe scenă va răsuna din nou muzica. Luni, aveți timp să trageți și voi o fugă până la Pungești, o comună pitorească, aflată la 20 de kilometri de Bârlad.
“Uniți salvăm planeta!”
Cristi Alexe, un activist care a susținut festivalul, a venit tocmai de la Arad, cu trenul, cu mașina și chiar pe jos câțiva kilometri, pentru a le arăta localnicilor că nu sunt singuri. El a dat exemplul unui trib din Brazilia care a distrus utilajele celor care au venit să le taie pădurile de care depinde existența lor, dar a spus și povestea unor săteni din Arad care s-au luptat cu “toporatorii” pentru a-și păstra pădurea. “Nu susțin violența, nu încurajez violența, nu instig la violență, dar susțin oamenii care recurg la autoapărare. Oamenii nu se pot uni până nu sunt informați, iar acesta este și scopul festivalului ManiFest, a cărui organizare este un adevărat miracol. Eu sunt din Arad, Alex e din Focșani, Maria din Călărași, Hetti și Erwin din Brașov, Willy Schuster de la Moșna. Ce vrem noi să facem este să transferăm informația la oamenii care nu au acces la informație. Pentru că în era informației a nu avea acces la informație este o crimă”, spune Cristi Alexe. “Uniți salvăm planeta!” este și mesajul cu care a venit din Grecia Dimitris. El militează “pentru democraţie directă” și ne-a povestit despre lupta comunităţii din Skouries împotriva unui proiect de minerit cu cianuri, cu aceleași ingrediente ca la Roșia Montană. El a susținut ieri o prezentare intitulată: “Atacul distructiv al capitalismului asupra societăţii şi naturii. Bătălia pentru Skouries”.
Ce frumos e la Puiești!…
Inspirați de FânFest, fratele mai mare de la Roșia Montană, ManiFest și-a atins scopul, după cum spun cei care l-au pus pe afiș. “Anul acesta a fost o ediție experiment, care a pornit din ce am văzut la FânFest, o inițiativă care a reușit să întărească lupta comunității locale. Ideea noastră a fost să punem Puieștiul pe hartă, nu neapărat să strângem aici 5.000 de oameni”, spun cei din comitetul de inițiativă, a căror experiență vine exclusiv din participarea la alte festivaluri. Dar mai presus de asta, cei de acolo au reușit să construiască un pod de solidaritate între românii din țară, cei din diaspora și activiștii pentru un mediu curat, care a ieșit din mediul virtual. E un început minunat și e frumos că se întâmplă zilele acestea la Puiești.
*** “Ideea organizării festivalului ManiFEST a pornit de la convingerea că gradul de conștientizare al societății de astăzi vis-a-vis de importanța naturii, de menajarea și conservarea potențialului său, poate fi ridicat atunci când comunicarea problemelor sociale și de mediu se face prin intermediul artei și al muzicii.”
comunicat ManiFest
***
Blogger de Lălești Dan Doran, un blogger din satul Lălești, spune că lumea din zonă nu doar că nu e informată, dar e și foarte speriată de puterea corporațiilor. “Li se spune că dacă vor veni aici, la ManiFEST, vor mânca bătaie și am văzut eu niște tineri cum au rupt-o la fugă când au văzut mașina poliției. Sunt dependenți de ajutoare sociale, sunt nesiguri. Ceea ce s-a întâmplat la Pungești a avut un impact psihologic enorm aici”, spune Dan Doran. El povestește că a fost ziarist, dar s-a retras la țară pe motiv de boală. A ales locul pentru că “apa e excepțională, aerul este curat, zona este frumoasă”. “La început, și eu am susținut locurile de muncă promise de Chevron, dar între timp mi-am dat seama că nu este chiar așa. Nu vreau ca ce e aici să intre în categoria locurilor amenințate cu dispariția. Nu-mi convine să vină aici niște idioți, să bage niște gaze în pământ, să otrăvească solul și să se transforme zona în deșert. E o campanie de dezinformare foarte subtilă, oamenii sunt foarte speriați, se tem de poliție, de autorități. Și totul pornește de la cel care a vândit terenul aici”, spune Dan Doran. Venit la ManiFEST cu agenda în mână, el spune că vrea să dea o mână de ajutor la informare. Iar pentru asta a fost înființat și un punct de informare la căminul cultural, suspendat însă sâmbătă seara pe motiv de nuntă și cumetrie. O petrecere care a avut loc printre bannerele antifracturare.
Harry Tavitian (pian, voce) & Mihai Iordache (saxofoane)
Duminică 7 septembrie 2014
Festivalul “Cu noi NU TE PUIești”, Puiești (Vaslui)
Festival internațional împotriva fracturării hidraulice.
Fracturarea hidraulică de mare volum este o metodă cu efecte dezastroase pentru mediu, folosită la extragerea gazelor de șist. După Pungești, compania Chevron vrea să amplaseze următoarea sondă de explorare pentru gaze de șist la Puiești, fără să țină seama de faptul că locuitorii comunei și autoritățile locale sunt împotrivă. Suntem alături de puieșteni în această luptă de rezistență.
România este pe marginea prăpastiei. Doar uniți salvăm ce mai apucăm!
Harry Tavitian: ”De meserie sunt protestatar. Acesta este spiritul autentic al jazzului”
Romania Curata
”„Sculați, sculați boieri mari, sculați voi români plugari!” Așa a sunat începutul suitei de prelucrări de jazz după colinde, pe care am cântat-o în 1987, la festivalul de jazz, la doar 3 săptămâni după Revolta de la Brașov. Chiar dacă eram bine păziți și noi pe scenă, și publicul, în sală”, notează maestrul Harry Tavitian pe Facebook, în avanpremiera concertului pe care îl va susține împreună cu Mihai Iordache, pe 7 septembrie, la Puiești, în cadrul primului festival antifracking din România, ”ManiFest – Cu noi nu te PUIești” (6-8 spetembrie).
”De meserie sunt protestatar. Acesta este spiritul autentic al jazzului. Dar nu credeam că o să ajung să trăiesc ce am trăit în ultimul an. Eu, un oriental bătrân și leneș, să ajung să fac zeci de kilometri prin Constanța la marșurile împotriva gazelor de șist și a exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montană? Să merg la Pungești pe 7 decembrie 2013 și să fiu martor acolo la scene zguduitoare, la demnitatea și curajul extraordinar al sătenilor și a activiștilor de mediu în fața asaltului jandarmeriei care apăra Chevronul? Să merg la protestul neautorizat de pe 10 decembrie când în Parlament urma să se voteze legea minelor care însemna liber la exproprierea în interesul companiilor (mai rău ca în stalinism); și să am bucuria ca, sub presiunea acțiunilor activiștilor de mediu din toată țara, legea să cadă la vot? Să îmi las deoparte treburile – muzicale și toate celelalte – ca să fiu tot timpul în temă cu ce se petrece în lupta împotriva gazelor de șist?
Mi-am început cariera cu blues, în 1970. Bluesul s-a născut dintr-o mare suferință – cea a sclavilor negri (și a urmașilor acestora) din America sfârșitului de secol 19 – dar și din puterea de a transcende suferința prin muzică, de a-i da un sens. Și pentru noi, muzicanții și publicul românesc de până în ’90, bluesul a fost un strigăt de libertate. Acum, când România se întoarce la dictatură, cred că a venit timpul să ne întoarcem la adevăratul spirit al bluesului.
Am cântat toată viața free-jazz și jazz cu influențe folclorice. Într-o Românie care e deja sub ocupație, libertatea spiritului și lupta pentru menținerea identității naționale devin cuvinte de ordine.
harry tavitian mihai iordacheVoi cânta și blues și jazz la Festivalul de la Puiești, în Vaslui. Împotriva gazelor de șist. Lângă terenul deja concesionat de Chevron, unde vor să aducă a doua sondă pentru explorare a gazelor de șist, în ciuda opoziției locuitorilor și a autorităților locale. Voi cânta împreună cu saxofonistul Mihai Iordache, pe care l-am întâlnit pentru prima oară într-un jam-session la Festivalul de la Costinești, în 1986. Am cântat împreună în duo sau în formații mai numeroase, ca Orient Express-ul. Avem împreună și un CD (Balcaz) pe care l-am scos la începutul anilor 2000, în perioada războiului din Iugoslavia. Și Balcanii și Caucazul sunt spații spirituale greu de înțeles pentru cei veniți de aiurea (cu excepția celor veniți cu sufletul deschis; dar aceștia sunt păsări rare).
Mă bucur că și Mihai s-a implicat în lupta împotriva exploatării cu cianuri de la Roșia Montană și a gazelor de șist și că vom cânta împreună la Puiești.
Dacă dați mai DEPARTE, ne ajutați ca primul festival ce promovează o LUME fără fracturare hidraulică să aibă loc!
Este momentul în care putem spune că am intrat în linie dreaptă. De astăzi, suntem pe ultima sută de metri și tot ce am realizat până acum se va concretiza sub forma unui festival grozav, abundent în muzică de calitate și ateliere educative. Ne vor trece pragul cei mai înCântători artiști și cei mai inspirați prezentatori de workshop-uri. Vom asculta mult jazz și vom învăța cum să ne folosim de energia regenerabilă. Vom afla mai multe despre activism, pe ritmurile jucăușe ale luptătorilor din Marea Britanie și Bulgaria. Ne vom cunoaște și drepturile, apoi vom afla și despre noua ordine mondială, ascultându-i pe băieții de la Aria Urbana. Restul la fața locului .
Și pentru că nici un film bun nu merge fără teaser, nici îndemnul nostru la o lume curată nu funcționează fără o ilustrare a realității concrete, care se va întâmpla în cazul în care lăsăm corporațiile să pună stăpânire pe pământurile noastre. Vă invităm să urmăriți filmulețul oficial anti-fracturare din România - https://youtube.com/watch?v=AS_SumyOo7k
Între 6 și 8 septembrie, acolo unde va urma ca Chevronul să își înfigă sonda, la PUIEȘTI, vom trage, alături de comunitatea îngrijorată și care își dorește ca Chewrong-ul să nu aibă ce căuta în zonă, un semnal de alarmă care, sperăm noi, îi va pune pe gânduri pe marii investitori. Îi anunțăm de pe acum că este doar PRIMUL festival și că vom vâna terenurile mai aprig decât o fac ei, mergând și noi, din loc în loc, dacă este nevoie. Rezistența Puiești s-a născut, urmează acum ca fiecare dintre noi să fim alături de acești oameni minunați, așa că haideți la ManiFest – Editia “Cu noi NU TE PUIesti”. Împărțiți mașina și cu alții -https://facebook.com/groups/272540306274306/
Și pentru că tot ceea ce este de calitate se termină în cele mai potrivite circumstanțe, este momentul să MULȚUMIM tuturor pentru implicare, pentru munca depusă și efortul supraomenesc. Mulțumim celor ce ne-au pus la dispoziție servicii fără de care am fi ajuns la sapă de lemn, mulțumim DONATORILOR, cu ajutorul cărora realizăm acest festival, VOLUNTARILOR, celor ce ne PROMOVEAZĂ continuu evenimentul și și-au schimbat poza de profil, celor ce ies la lipit de AFIȘE și împărțit de FLYERE și, bineînțeles, celor ce vor PARTICIPA. Fiecare dintre voi a ajutat enorm această acțiune pornită inițial de o mână de oameni.
Urmează un ultim strigăt de ajutor, mult mai puțin disperat ca celelalte. Mai avem nevoie de voluntari (toți cei interesați îl pot contacta pe Alexandru Lişman) și de câteva sute de euro, pentru generator și motorină. Cine dorește să dea un leu pentru puii civici, este rugat să acceseze link-ul următor: http://grciv.com/donate
Zi frumoase să avem și ne vedem la Puiești, pentru a maniFESTa împreună!
