Articole

Dosarul 10 August: mărturia care ridică întrebări despre vină, ordine și responsabilitate

20 mai 2026

 

Dosarul 10 August se apropie de un nou moment decisiv, după o ședință de judecată care a durat peste 12 ore și în care au fost audiați mai mulți inculpați, inclusiv fostul comandant al intervenției Jandarmeriei din 10 august 2018, Laurențiu Cazan. Într-o reflecție publicată pe pagina sa de Facebook, jurnalista vorbește nu doar despre atmosfera din sala de judecată, ci și despre întrebările morale și umane pe care acest proces continuă să le ridice la aproape opt ani de la violențele din Piața Victoriei.

Potrivit relatării sale, sala de judecată a fost ocupată aproape în totalitate de avocați și jandarmi, în timp ce numărul protestatarilor prezenți a fost foarte mic, semn al oboselii și al lungului parcurs al procesului.

Jurnalista descrie mărturia lui Laurențiu Cazan drept „halucinantă”, acuzând faptul că fostul comandant al intervenției ar fi prezentat „o realitate paralelă” asupra evenimentelor din 10 august 2018.

Totuși, una dintre cele mai puternice impresii relatate de Loredana Diacu vine din audierea unui tânăr ofițer de jandarmi acuzat în dosar în legătură cu agresarea unor cetățeni israelieni aflați într-un taxi în timpul protestelor.


Întrebarea morală: „puteau să spună nu?”

În textul publicat online, jurnalista vorbește despre imaginea unui tânăr ofițer care susținea că este nevinovat și care și-a descris parcursul profesional, disciplina și activitatea sportivă în fața instanței.

Pornind de la această mărturie, autoarea ridică una dintre întrebările centrale ale întregului dosar:

„Mă întreb – jandarmii care nu erau de acord cu ce se întâmpla acolo [...] puteau să zică nu? Să zică «șefu’, eu nu execut asta»?”

Reflecția merge dincolo de responsabilitatea juridică și atinge tema responsabilității morale într-un sistem ierarhic și într-un moment de criză.


Amintirea zilei de 11 august

Loredana Diacu evocă și protestul din ziua următoare intervenției în forță din Piața Victoriei, când un participant le cerea jandarmilor să își dea demisia după violențele din noaptea precedentă.

„Dă-ți demisia, jandarm, e o rușine ce a fost ieri-noapte!”

Potrivit jurnalistei, niciun jandarm nu și-a dat demisia după evenimentele din 10 august.


Prescripția și întrebările rămase

Textul se încheie cu referiri la apropierea termenului de prescripție pentru faptele din dosar și la ideea că cei care ar fi dat ordinele politice nu vor ajunge niciodată în fața instanței.

„Și mă gândesc că atunci când alegi să fii parte dintr-o entitate care a făcut ceva grav, rău, împărtășești soarta entității.”

La aproape opt ani de la intervenția violentă împotriva protestatarilor din Piața Victoriei, dosarul 10 August continuă să rămână nu doar un proces juridic, ci și unul dintre cele mai sensibile repere ale memoriei civice recente din România.

 

Notă editorială

Acest articol este realizat pe baza unei postări publice publicate de Loredana Diacu pe pagina sa personală de Facebook. Fragmente din text au fost reproduse în scop informativ și editorial, cu menționarea sursei. Imaginea reprezentativă este preluată de pe pagina personală de Facebook a Loredanei Diacu și este utilizată pentru ilustrarea subiectului prezentat.

 

cititi si:

- (Cristina Andrei) Despre gazul CS şi ce nu ne-au spus autorităţile. Poate fi letal gazul CS?

Miting pro Bolojan în Piața Victoriei – între susținere, temeri și nevoia de reformă

4 mai 2026

 

Un miting pro Bolojan a avut loc în Piața Victoriei (3 mai 2026 n.r.), în contextul apropiatei moțiuni de cenzură. Aproximativ o mie de persoane s-au adunat pentru a-și exprima opiniile, într-o atmosferă pașnică, dar încărcată de preocupări legate de direcția politică a țării.

Participanții la mitingul pro Bolojan au vorbit atât despre nevoia de reforme și continuitate, cât și despre temeri legate de posibile schimbări de guvernare și de ascensiunea unor curente considerate radicale.

În jur de o mie de persoane au ieşit în Piaţa Victoriei la un miting de susţinere a premierului Bolojan, înainte de moţiunea de cenzură. Moţiunea se va vota marţi, iar cei ieşiţi în faţa Guvernului şi-au exprimat unii îngrijorarea faţă de scenariul unei guvernări PSD-AUR, alţii dorinţa ca Bolojan să continue, cu sau fără PSD.

Alţi oameni şi-au exprimat susţinerea pentru ceea ce reprezintă Bolojan – dorinţa de reformă, direcţie europeană.

Eu cred că Bolojan este unul dintre cei mai sinceri lideri pe care i-am avut până acum. Şi mie, unul, îmi place mesajul nepopulist în care mi se spune: aşa este, asta trebuie să facem”, a declarat un alt protestatar.

Spre exemplu, emigranţii. Vin emigranţi din alte ţări, din state asiatice, oameni care se chinuie şi vin aici că văd că e o viaţă mai bună şi aduc ceva în plus pentru familiile lor.

Vin aici şi sunt bătuţi pe stradă. Ce spune asta despre noi? Şi după aceea, dacă se întâmplă aşa ceva în Occident, când pleacă oameni cu cetăţenie română, ce spunem noi despre acei oameni?”, a declarat un tânăr pentru Epoch Times, exprimându-şi temerea faţă de ascensiunea extremismului.

Nu pot să-mi explic cum de unii oameni, care văd că de 35 de ani unii ne fură, iar acum unul se căzneşte să-i demaşte pe hoţi, tocmai acela pare să fie demis”, a punctat un pensionar.

Vă invităm să urmăriţi materialul video de la protest:

 

Reacții din teren – relatări de la protest

Loredana Diacu:

3 mai 2026

Stau pe banca, față în față cu celebra Girafă de la Antipa, așteptând să se facă ora 6 și să înceapă mitingul de susținere a lui Bolojan. Am ajuns cu aproape 40 de minute mai devreme, așa că așteptam. Piața Victoriei e deja cu lume, dar nu români: asiatici care celebrează ziua lui Buddha. Au adus și un tablou mare cu Buddha, pun ofrande, unii dansează, văd în mulțime ei și călugări budiști. Cu câteva minute înainte de șase s-au risipit.

Pe banca de viz-a-viz de mine vine, pășind alene, un cunoscut protestatar georgist. Vârstnic, păr alb. Spun cunoscut pentru că l-am văzut mereu la mitingurile pro-Georgescu, e întotdeauna în prim plan. Alături de el, un alt bărbat, mai tânăr. Vorbesc tare despre protest, se întreabă de ce are Bolojan “o singură sprânceană” zic și numele lui Simion, parcă și al lui CG.

Din Antipa iese o doamnă care îi apostrofează să se ducă unde văd cu ochii cu Georgescu al lor cu tot. Tânărul o boscorode: „păi da, și cum, America, ce facem, nu mai țineți cu America? sunteți cu UE, cu homosexualii, da?”

Femeia nu îi mai răspunde, pleacă, și georgistul mai în vârstă vine la noi:

— Ăștia, nepalezii din piață, ce vor, vor să le dea guvernul templu, nu?

— Nu, domnule, nu vor templu, sărbătoresc, e ziua lui Buddha, s-au adunat și ei să se bucure împreună, sunt mulți, nu încăpeau într-un apartament.

— Păi de ce aici, la guvern, de ce au venit aici, însemnă că vor să ceară templu!

Tac.

Tânărul intervine și el:

— Da, vin străinii la noi în țară. Mulți. În alte țări UE, doamnă, străinilor care nu sunt din UE n-au voie să le facă contracte de muncă. Numai aici, la noi. Și guvernul aduce, că vin pe salarii mai mici decât ale românilor și noi nu mai găsim apoi să lucrăm. Că firmele angajează asiatici din ăștia pe bani mai puțini. Tu, ca român, vrei să te duci la muncă, dar nu vor firmele să te ia, că preferă străini din ăștia ieftini.

Îl contrazic cu UE, nu mă crede, el știe mai bine, a lucrat în Germania și știe el. Nu cred că atunci când s-a dus acolo că și-a pus problema că “îi ia jobul” unui neamț așa cum crede acum că iau asiaticii joburile unor români.

Zic: „Domnule, oamenii ăștia vin pe niște joburi pe care românii nu le vor. Sunt aduși că avem lipsă de forță de muncă, nu ca să-i discrimineze pe români. Nu ne iau locurile de muncă. La țară, de exemplu, nu găsești pe nimeni să te ajute cu munca la câmp sau la vie, dacă ai nevoie, chiar dacă plătești.”

— Eh, în agricultură, păi acolo…

* * *

Se face șase și trec strada la mitingul pro-Bolojan. O mână de oameni la început, dar apoi încep să curgă. Erau în jur de 1000 (estimez eu, mea culpa dacă greșesc) pe la 7 și un pic, când am plecat înapoi spre redacție. Oameni de toate vârstele, de la foarte tineri la oameni în vârstă. Educați, liniștiți, pașnici. Copii desenând cu creta pe asfalt, familii cu copii – am luat interviu unei mămici venite cu soțul și cu patru copii superbi, grozavă familie –, doamne în vârstă cu buchetele de flori, oameni cu căței. Mi-a plăcut tare mult un pensionar (link la materialul video în primul comentariu) care înțelesese cum e cu mărirea alea de pensii făcute de PSD.

Faină și pașnică și luminoasă chiar atmosfera. Și jandarmii știu că protestatarii pro-europeni sunt pașnici, de aceea la mitingurile de genul ăsta aproape nu vezi picior de jandarm. Doar câțiva să intervină dacă apar provocatori. În rest, stau departe, că știu că oamenii aceia nu cauzează probleme, nu fac scandal.

Revenind la lumea din piață, oamenii vorbeau despre nevoia de reforme, de nevoia de a pune punct hoției, de corectitudine, responsabilitate. Unul dintre primii intervievați, un băiat foarte tânăr, chiar a vorbit de pericolul extremismului în termeni foarte simpli:

„Spre exemplu, emigranții. Vin emigranți din alte țări, din state asiatice, oameni care se chinuie și vin aici că văd că e o viață mai bună și aduc ceva în plus pentru familiile lor.

Vin aici și sunt bătuți pe stradă. Ce spune asta despre noi? Și după aceea, dacă se întâmplă așa ceva în Occident, când pleacă oameni cu cetățenie română, ce spunem noi despre acei oameni?”

Și mi-a amintit de cei doi georgiști de sub girafă. Se temeau. Cu teama i-au manipulat presonaje precum CG, i-au convins că vor fi loviți unde le e mai scump sau doare mai rău – credința și siguranța zilei de mâine.

Vin străinii ăștia și-or să vrea moschee și temple și-or să ne lase fără joburi. Aceiași oameni însă care n-ar fi de acord cu un templu budist în România vor însă biserici ortodoxe în străinătate, țipă dacă nu le primesc.

Nu-i critic, sunt convinsă că unii nici măcar nu realizează dubla măsură pentru că au fost bine manipulați. Butoanele fricilor cele mai mari: atacul la credință și la dreptul la muncă, dreptul de a pune o pâine pe masă la copii.

Miting pro-Bolojan în Piața Victoriei – între susținere, temeri și nevoia de reformă

Miting pro-Bolojan în Piața Victoriei – între susținere, temeri și nevoia de reformă – foto preluat de pe facebook.com/loredana.diacu

Mitingul din Piața Victoriei reflectă nu doar susținerea pentru un lider politic, ci și o serie de preocupări mai largi ale societății: dorința de reformă, nevoia de stabilitate și temerile legate de direcția în care ar putea evolua scena politică.

Dincolo de opțiunile individuale, astfel de manifestări publice indică o societate activă, în care cetățenii aleg să își exprime pozițiile în mod pașnic, contribuind la dezbaterea publică.

 

Notă editorială:

Materialul de față include informații preluate din surse publice disponibile online, utilizate în scop informativ și de interes public.

Conținutul articolului are ca sursă Epoch Times România și este redat parțial, cu respectarea sensului informațiilor originale.

Postarea integrată în cadrul articolului aparține Loredana Diacu și este reprodusă integral, fără modificări, reprezentând opinia autoarei.

Credit foto: facebook.com/loredana.diacu

Materialul video menționat este preluat din surse publice și este utilizat cu scop informativ.

În cazul în care deținătorii de drepturi consideră că anumite materiale au fost utilizate necorespunzător, ne pot contacta pentru remediere.