Articole

Proclamația de la Islaz (9 iunie 1848)

Proclamaţia de la Islaz, din 1848, scrisă în limba română, folosind alfabetul chrilic

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Proclamația de la Islaz este programul adoptat la 9 iunie 1848 de mișcarea revoluționară din Țara Românească după citirea sa de către Ion Heliade Rădulescu. La 11 iunie, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit să accepte termenii proclamației și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu.

 

Citirea Proclamației

Proclamația a fost citită în public de către Ion Heliade Rădulescu la 9 iunie/21 iunie 1848 în localitatea Islaz, județul Romanați (azi județul Teleorman), un mic port pe Dunăre cu oarecare însemnătate comercială, care nu era sub controlul direct al turcilor, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele, Giurgiu, sau Calafat.

Islazul a fost ales de Nicolae Bălcescu ca loc al declanșării revoluției din Țara Românească pentru că atât comandantul companiei de dorobanți care avea sub pază portul și frontiera (căpitan Nicolae Pleșoianu) cât și șeful administrației erau de partea revoluționarilor. Bălcescu justifică alegerea Islazului astfel: „La Islaz, cum nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu, așa ca să nu ne pună piedici”.

Proclamația de la Islaz a fost concepută ca act constituțional suprapunându-se, în bună măsură, Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789

 

Textul Proclamației

1. Independința administrativă și legislativă a popolului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.

2. Egalitatea drepturilor politice.

3. Contribuție generală.

4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tutulor stărilor societății.

5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani și căutat în toate stările societății.

6. Împuținarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.

7. Responsabilitatea ministrilor și a tutulor foncționarilor în foncția ce ocupă.

8. Libertate absolută a tiparului.

9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanții săi, iar nu dela Domn.

10. Dreptul fie-căruia județ de a’și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’și alege Domnul.

11. Gvardie națională.

12. Emancipația mănăstirilor închinate.

13. Emancipația clăcașilor ce se fac proprietari prin despăgubire.

14. Desrobirea țiganilor prin despăgubire.

15. Representant al țărei la Constantinopol dintre Romăni.

16. Instrucție egală și întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.

17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții.

18. Desfiițarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.

19. Desființarea, atât în faptă, cât și în vorbă, a pedepsei cu moarte.

20. Așezăminte penitențiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor și să easă îmbunătățiți.

21. Emancipația Izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți de altă credință.

22. Convocare în dată a unei adunanțe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile nației, care va fi datoare a face constituția țărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Proclamația de la Islaz (9 iunie 1848) si pe: enciclopediaromaniei.ro; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia (9 iunie 1848)

Prima variantă a steagului revoluţionar de la 1848

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

La 9 inie 1848 avut loc Adunarea populara de la Islaz (azi comuna in judetul Teleorman), ocazie cu care s-a citit Proclamatia de la Islaz(programul Revolutiei din Tara Romaneasca) si s-a constituit primul Guvern provizoriu (Ion Heliade Radulescu, maiorul Christian Tell, Stefan Golescu, preotul Radu Sapca si capitanul Nicolae Plesoianu)

Proclamaţia de la Islaz, din 1848, scrisă în limba română, folosind alfabetul chrilic - foto: ro.wikipedia.org

Proclamaţia de la Islaz, din 1848, scrisă în limba română, folosind alfabetul chrilic – foto: ro.wikipedia.org

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. În ţările Române s-au produs trei revoluţii în anul 1848: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

Fruntașii Revoluției de la 1848, din Țara Românească - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Fruntașii Revoluției de la 1848, din Țara Românească – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În Muntenia, revoluţia a avut de la început, mai mult succes decît în Moldova; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei părţi din administraţie şi armată. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie. Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris. În capitala Franţei izbucnise revoluţia la începutul anului 1848; conducătorii ei fagaduiseră sprijin tinerilor munteni, în cazul cînd se vor ridica la lupta.

Varianta finală a steagului revoluţionar - foto: ro.wikipedia.org

Varianta finală a steagului revoluţionar – foto: ro.wikipedia.org

Mişcarea a izbucnit la Islaz, în judeţul Romanaţi, ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor. S-a citit Proclamaţia de la Islaz, formată din 22 de articole în care se prevedea:

– independenţa administrativă şi legislativă;

– separaţia puterilor;

– egalitatea drepturilor politice;

– alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani;

– reducerea listei civile a domnitorului;

– emanciparea clăcaşilor;

– emanciparea israeliţilor şi drepturi politice pentru compatrioţii de altă credinţă;

– dezrobirea ţiganilor;

– instrucţiune egală;

– înfiinţarea unor aşezăminte penitenciare;

– crearea gărzii naţionale.

La 11 iunie, ştiind că a pierdut sprijinul armatei, domnitorul Gheorghe Bibescu semnează la Bucureşti proclamaţia de la Islaz, care va deveni noua constituţie. A doua zi, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. În aceste condiţii, Gheorghe Bibescu a abdicat.

Scurta perioadă de trei luni cît a durat revoluţia în Muntenia a avut totuşi urmări însemnate, producand o zguduire a societăţii, a facilitat pătrunderea ideilor de reformă socială, care-şi vor găsi mai tîrziu expresia în dispoziţiile din 1858 ale Convenţiei de la Paris şi în legile din 1863-1864 de Domnul Cuza şi primul ministru Kogălniceanu: securizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor şi legea învăţământului, contribuind la întărirea şi adîncirea ideii de unitate naţională.

În sfîrşit, prin propaganda facuta în Apus de fruntaşii revolutionari exilaţi, a creat un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea Principatelor, curent care-şi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858). Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteana de la 1848 stă la baza constituirii României moderne.

articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

12 decembrie 1806: Promisiunile făcute poporului român de ţarul Alexandru I, la intrarea în Moldova şi Muntenia a armatei Imperiului Rus

Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei
foto: ro.wikipedia.org
articol: cersipamantromanesc.wordpress.com

Noi, Alexandru I, Împărat şi monarh al tuturor ruşilor etc.

Salutare domnilor, mitropoliţilor, episcopilor, preoţilor, monarhilor din toate bisericile, căpitanilor şi tuturor locuitorilor provinciilor Moldova şi Valahia.

Grijile sale părinteşti şi atenţia constantă pe care înaintaşii noştri au arătat-o în toate circumstanţele pentru siguranţa şi libertatea slujitorilor bisericii, boierilor şi tuturor locuitorilor Moldovei şi Valahiei şi grija cu care au stipulat în tratate autentice bunăstarea Domniilor voastre au stabilit, pe drept cuvît, suveranii Rusiei – protectori ai ţării Domniilor voastre.

De la înscăunarea noastră, păşind pe urmele înăintaşilor noştri, noi n-am încetat nici pentru o clipă să veghem la menţinerea liniştii Domniilor Voastre fie exercitînd drepturile obţinute, fie recurgînd la acţiuni pe care ni le-a insuflat dorinţa de a vă vedea fericiţi.

Domniile Voastre ştiu că privilegiile care au fost garantul averilor Domniilor Voastre şi Domniilor Voastre în persoană atît cît permitea caracterul acîrmuirii sub care tăiţi erau rezultatul atît al grijii vigilente a înaintaşilor noştri, cît şi ale noastră.

Intenţiile de care ministerul otoman a dat dovadă de cîtva timp încoace, acţiunile arbitrare pe care şi le-a permis şi refuzul său de a-şi îndeplini angajamentele a făcut necesară intrarea trupelor noastre în Moldova şi Valahia, astfel prezenţa armatelor noastre vă va apăra de toate relele la care ţara Domniilor voastre urma să fie expusă şi vă va permite libera existenţă a religiei şi a tuturor drepturilor Domniilor voastre.

Identitatea credinţei şi a obiceiurilor, amintirea atîtor servicii reciproce şi, în sfîrşit, legămîntul de atîtea secole vă va face să consideraţi trupele mele ca pe o parte din Domniile Voastre înşivă.

Noi am depus toate eforturile ca să prevenim abuzurile parţiale care ar fi putut fi rezultatul libertăţii exagerate a soldaţilor; generalii noştri şi ceilalţi agenţi însărcinaţi cu executarea ordinelor mele vor reuşi să păstreze cea mai strictă disciplină, să consulte autorităţile ţării, şi să demonstreze în fiecare zi că această expediţie, departe de a fi însoţită de vreuna din greutăţile unui război străin, nu are alt scop decît acela de a le preveni şi de a apăra interesele noastre comune.

Intenţia noastră este să păstrăm în exerciţiul funcţiunii toate autorităţile conform uzanţelor precedente cu condiţia ca pe de altă parte ele să faciliteze atît înaintarea şi stabilirea trupelor noastre, cît şi operaţiunile cu care sunt însărcinate şi care intenţionează doar să păstreze toate drepturile provinciilor.

Oricare ar fi evenimentele, noi vă promitem că în toate circumstanţele vă veţi bucura de importanta noastră protecţie şi că folosind toate tipurile de resurse de care dispuneţi pentru a coopera în vederea rezultatului salvator pe care ni-l propunem, acela de a respinge de la frontierele voastre orice duşman care ar avea să tulbure fericirea Domniilor Voastre. Domniile Voastre trebuie să vă arătaţi în toate demni de soarta pe care v-o pregătim.

Focşani, 12 decembrie 1806
Din ordinul expres al Maiestăţii Sale Împăratului tuturor ruşilor.
Michelson
Comandant-şef al trupelor imperiale

Ivan Ivanovich Michelson, (3 May 1740 – 17 August 1807) was a Baltic-German military commander who served in the Russian Imperial Army. He was a prominent general in several wars, but his most noted contribution was his critical role in suppressing Pugachev's Rebellion. His last name is sometimes transliterated as Mikhelson  foto: en.wikipedia.org

Ivan Ivanovich Michelson, (3 May 1740 – 17 August 1807) was a Baltic-German military commander who served in the Russian Imperial Army. He was a prominent general in several wars, but his most noted contribution was his critical role in suppressing Pugachev’s Rebellion. His last name is sometimes transliterated as Mikhelson
foto: en.wikipedia.org

articol preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com