Astăzi, 29 aprilie 2026, marcăm cu profund respect Ziua Veteranilor de Război, un moment în care România își pleacă fruntea în fața celor care au scris istoria cu propriul sânge. Dacă în 1902 Regele Carol I instituia titlul de „veteran” pentru a onora eroii Independenței, astăzi ne regăsim într-un moment simbolic și dureros: suntem generația care își ia rămas bun de la ultimii martori oculari ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
Republicăm acest material nu doar ca pe o lecție de statistică militară, ci ca pe un act de recunoștință față de cei care au luptat pentru integritatea noastră. Într-o lume marcată din nou de incertitudine, povestea celor care au luptat pentru integritatea noastră nu este despre trecut, ci despre prețul libertății noastre prezente. Vă invităm să redescoperiți cifrele sacrificiului și, mai ales, să cunoașteți povestea caporalului Gheorghe Mihailă – un destin frânt la doar câțiva pași de casă.
Rădăcinile recunoștinței: Înaltul Decret Regal din 1902
Ziua Veteranilor de Război a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 din 2007, alegându-se data de 29 aprilie în semn de continuitate istorică. La această dată, în anul 1902, regele Carol I a promulgat, la solicitarea supraviețuitorilor Războiului de Independență (1877-1878), Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de veteran de război.
Acest act a fost realizat în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, articolul 2 al decretului fiind un testament moral pentru noi toți:
„Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restul de viață, i se vor pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generațiile viitoare.”
Cifrele Sacrificiului: Trei Războaie, o singură Patrie
Istoria modernă a României a fost clădită pe eforturi umane colosale, prezentate sintetic de Asociația Națională a Veteranilor de Război și MApN:
Primul Război Mondial: Pentru reîntregirea națională a fost mobilizată 11% din populația țării (peste 880.000 de militari). S-au jertfit peste 410.000 de soldați (morți, dispăruți și 75.000 de invalizi).
Al Doilea Război Mondial: România a înregistrat peste 900.000 de victime (morți, răniți, dispăruți și prizonieri).
Dincolo de Frontiere: Eliberarea Europei Centrale
Efortul românesc nu s-a oprit la eliberarea Transilvaniei de Nord (25 octombrie 1944). Armata României a continuat lupta pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei, contribuind semnificativ la înfrângerea fascismului:
Mobilizare: 540.000 de militari au participat la această fază a războiului.
Pierderi: Peste 90.000 de militari și-au pierdut viața, 60.000 au fost declarați dispăruți, iar 330.000 au fost răniți în luptă.
Impact: Soldații români au forțat râurile Tisa și Hron și au luptat în masivele muntoase Tatra și Fatra în condiții cumplite, eliberând sute de localități și scriind pagini de eroism recunoscute de aliați.
Destinul Caporalului Gheorghe Mihailă: Un vis oprit de un ultim glonț
Dincolo de statistici, istoria pulsează prin tragedii individuale. O astfel de mărturie este cea a caporalului Gheorghe Mihailă, din Batalionul 9 Vânători de Munte.
Luptând la Est de Nistru, acesta a fost rănit de explozia unui obuz pe 23 aprilie 1944. După refacere, pe 8 august 1944, a fost lăsat la vatră. În drumul său spre casă, spre localitatea Netotu (astăzi Gura Văii, jud. Brașov), s-a rătăcit pe dealul Feleacului. Acolo, un ultim glonț i-a curmat viața.
Glonțul i-a străpuns inima după ce a trecut prin cartea de rugăciuni, livretul militar și bancnota de 1000 lei purtate în buzunarul de la piept – banii primiți pentru a reuși să ajungă acasă. În 4 mai ar fi împlinit 103 ani. Fotografiile păstrate de nepotul său, Bogdan Mihailă, ne reamintesc că sacrificiul impune, înainte de toate, respect.
O responsabilitate pentru viitor
La data publicării acestui material, numărul celor care au trăit acele evenimente scade dramatic. Dacă în 2018 mai erau 8.300 de veterani, astăzi mai sunt în viață 288 de veterani de război și opt văduve de război, ceea ce conferă acestei zile o semnificație profundă.
Ministerul Apărării Naționale continuă campaniile de onorare, precum „Onor Veteranilor de Război”, însă adevăratul omagiu nu stă în ceremonii, ci în refuzul nostru de a uita. Recunoștința nu este doar o obligație legală, ci fundamentul pe care se sprijină identitatea noastră.
Datoria noastră este simplă: Să le păstrăm memoria vie. Onor veteranilor de război! Memorie eternă eroilor noștri!
Există momente în istorie care definesc caracterul unei națiuni, iar primăvara anului 1990 rămâne, fără îndoială, cea mai pură expresie a dorinței de libertate a poporului român de după căderea regimului Ceaușescu. Ceea ce a început pe 22 aprilie 1990 nu a fost doar un protest, ci a devenit Fenomenul Piața Universității — o stare de spirit care a unit studenți, intelectuali și cetățeni simpli în jurul unei singure speranțe: o democrație autentică, curățată de structurile neocomuniste.
Sub pilonul Memoria Timpului, reconstruim cronologia celor 53 de zile care au transformat centrul Bucureștiului în „Kilometrul Zero al democrației”. De la balconul Universității s-a strigat adevărul într-o perioadă în care manipularea era politică de stat, iar curajul celor care s-au declarat „golani” a rămas până astăzi un simbol al rezistenței morale în fața forței brute.
O adunare în Piața Universității din București, 1990 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Geneza și Simbolistica „Golaniadei”
Manifestația a debutat pe 22 aprilie 1990, fiind declanșată de nemulțumirea profundă față de acțiunile Consiliului Frontului Salvării Naționale (FSN) și ale lui Ion Iliescu. Protestatarii acuzau că Revoluția din 1989 fusese confiscată de eșalonul secund al Partidului Comunist. Perimetrul dintre Facultatea de Arhitectură și Universitate a fost proclamat „Zonă liberă de neocomunism”, un spațiu unde cenzura nu mai avea putere.
Numele de „Golaniada” a apărut paradoxal, dintr-o încercare de denigrare. După ce președintele Ion Iliescu i-a etichetat pe manifestanți drept „golani” și „huligani”, aceștia și-au asumat apelativul cu mândrie. Au apărut insigne cu „golan titrat” sau „golan de bună-credință”, transformând o insultă într-un titlu de onoare. Refrenul interpretat de Cristi Pațurcă, „Mai bine mort decât comunist”, a devenit imnul unei generații care refuza compromisul.
Protestatari în Piaţa Universităţii; 21 mai 1990 – Foto: (c) ILIE BUMBAC / Arhiva istorica AGERPRES
Revendicări și „Tribuna Democrației”
Nucleul ideologic al protestului a fost Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, care cerea ca foștii activiști comuniști și ofițeri de Securitate să nu aibă dreptul de a candida timp de trei legislaturi. Balconul Universității a servit drept tribună pentru sute de personalități, de la Petru Creția și Doina Cornea, până la Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu. Aceștia nu instigau la dezordine, ci la o „ordine socială nouă”, bazată pe adevăr și probitate politică.
Printre cei care au susținut discursuri s-a numărat și cunoscutul eminescolog, filosof, eseist și traducător Petru Creția:
„Am fost acuzați în ultimele zile de instigare iresponsabilă la dezordine socială. Nimeni dintre noi nu este iresponsabil, iar intransigența nu trebuie confundată cu nimic. Pe de altă parte, acceptăm termenul de instigatori. Într-adevăr, doresc împreună cu toți cei care sunt alături de dumneavoastră să vă instig nu la dezordine socială, ci la o ordine socială nouă, mai dreaptă, mai liberă, și mai prosperă, întemeiată pe o legalitate reală și pe promovarea în viața publică a spiritului de adevăr și a probității politice. În al doilea rând, vă instigam cu dragoste și gând bun la eliminarea practică și legala a tuturor elementelor retrograde și acaparatoare de putere și bunuri nemeritate. (…) În al treilea rând vă instig la dobândirea unui cadru constituțional, care să descătușeze forțele vii ale țării, pe oamenii buni, pe oamenii cinstiți, pe oamenii drepți și curați, talentați și pricepuți, pe cei care pot face o țara nouă mai dreaptă și mai curată. Este vorba de oamenii pe care nimeni nu-i poate nici minți, nici înfrica, nici cumpăra. Sunt aceia pe care-i reprezentați aici, cu atâta stăruință, cu atâta dârzenie și cu atâta lumină. Acești oameni dau în clipa aceasta și dincolo de orizontul ei sensul și noblețea acestei adunări. Trăiască Libertatea!”
—Petru Creția
Balconul Universităţii – Preşedintele Ligii Studenţilor, Marian Munteanu, şi alţi contestatari adresându-se mulţimii; aprilie 1990 – Foto: (c) VIRGIL PAVEL / Arhiva istorica AGERPRES
Mărturii
Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
22 aprilie 2025
PE CALEA ADEVĂRATEI SUVERANITĂȚI – ÎNCEPUTUL GOLANIADEI
Acum exact 35 de ani o cascadă de marșuri și demonstrații anima bulevardele Bucureștiului. Mai întâi, de dimineață, o manifestare funebră la Cimitirul Eroilor, pe Calea Șerban Vodă. în zona Bellu, stația de metrou Pieptănari redenumită Eroii Revoluției. Pe vremea aceea mormintele celor uciși în decembrie 1989 arătau încă mult mai improvizat; dar mai multe lacrimi din suflet se vărsau asupra lor. Duminică, 22 aprilie 1990, se împlineau exact patru luni de la carnagiu.
Mulțimea a pornit apoi în marș spre Piața Unirii. Avea loc acolo mitingul electoral al Grupului Democrat de Centru (GDC). Era o alianță a câteva din acele partide mici apărute după căderea dictaturii. Nu avea să obțină decât 0,5% în alegerile parlamentare. Atmosfera era însă frumoasă, la propriu și la figurat, eram și eu pe acolo.
De la Piața Unirii s-a mers la Piața Aviatorilor, care era actuala Piață Charles de Gaulle și nu piațeta cu Monumentul Aviatorilor. Acolo avea loc un miting electoral al PNȚ-cd. Când și acesta s-a încheiat, mare parte din manifestanți ne-am dus în fața sediului TVR. Pe atunci TVR Liberă.
Aici, când se termina și această etapă, mama și cu mine am decis să mergem acasă. Puțin înainte îl auzisem pe Dumitru Dincă, fostul revoluționar din 21 Decembrie devenit lider al unei organizații intitulate triumfalist Alianța Poporului, spunând că vor merge la Piața Universității să o blocheze. I-am spus asta mamei, dar ea nu a fost de acord să plecăm și-n acest ultim act al zilei.
Seara aveam să aflu că, într-adevăr, grupuri de protestatari ocupaseră Piața Universității și rămăseseră acolo. În dimineața de marți, 24 aprilie, scutierii aveau să intervină în forță, batând și reținând protestatarii găsiți acolo, iar apoi primăria avea să spele zona.
În câteva ore, o mulțime indignată ocupase din nou Piața Universității. Apăreau corturile de pe platoul TNB, greviștii foamei, revendicările având drept cheie de boltă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Alți indignați ocupau în aceeași zi Piața Operei din Timișoara, apoi Piața Ovidiu din Constanța ș.a.m.d.
Când spun indignați nu mă refer la Indignados sau la Ocuppy. Acele mișcări erau departe în viitor. În 1990 existase doar un singur precedent: protestul maraton din 17 mai-4 iunie 1989 din Piața TienAnMen, înecat în sânge la ordinele „reformatorului” Deng Xiaoping.
Într-un discurs furibund în plenul Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), minisubstitutul de parlament creat după evenimentele din 28-29 ianuarie 1990 și ca răspuns la acestea, Ion Iliescu, președintele CPUN și liderul noii puteri deja caracterizată de oponenții săi drept neocomunistă, îi numea “golani” pe protestatarii care blocaseră Piața azi numită 21 Decembrie. Drept răspuns aceștia au început să arboreze în piept ecusoane cu inscripția “golan” simplă sau în diverse combinații și design-uri, ori inițiala “G.” Iar protestul-maraton ce avea să continue până la alegerile din Duminica Orbului și după avea să devină cunoscut și drept Golaniada.
La 25 aprilie Liga Studenților din Universitatea București se alătura protestului de lângă Palatul Universității. Se deschidea balconul Facultății de Geografie, apăreau pe el Marian Munteanu și steagurile României, viitoarei Uniuni Europene (încă Comunitatea Economică Euorpeană), precum și ale celor trei țări baltice care-și declaraseră deja independența față de URSS. Piața Universității, Zona Liberă de Neocomunism din inima României, le recunoștea deja.
În acea zi de miercuri, când s-au terminat orele de curs la liceu, l-am luat pe amicul meu Cornel Bobâlcă și am mers împreună în Piața Universității. A fost prima din multele mele participări la ceea ce se petrecea acolo, singur sau însoțit de alții, inclusiv mama și chiar bunicul meu, fostul deportat în Donbas, care venea cu scăunelul pliant căci sănătatea nu-i mai permitea să stea mult în picioare; avea de altfel să moară în doar câteva luni, la 16 ianuarie 1991.
Aș putea să povestesc mult și bine despre cele ce se petreceau acolo și cum se petreceau, dar mai bine las filmul remarcabil al lui Stere Gulea, turnat la cald, să o facă.
După 53 de zile de protest pașnic, autoritățile au decis reprimarea violentă a manifestației. Deși la 27 mai o parte din organizații se retrăseseră, în Piață rămăseseră greviștii foamei. Pe 13 iunie, intervenția în forță a Poliției a degenerat în ciocniri violente și incendierea sediilor unor instituții cheie.
Punctul culminant a fost marcat de aducerea minerilor din Valea Jiului în Capitală, la chemarea puterii politice. Zilele de 14 și 15 iunie au rămas negre în calendarul democrației: minerii au ocupat Piața Universității, i-au bătut cu brutalitate pe manifestanți și au devastat sediile partidelor de opoziție și ale universităților. Evenimentele s-au încheiat cu mulțumirile oficiale adresate minerilor de către Ion Iliescu pentru „restabilirea ordinii”.
Protestatari în Piaţa Universităţii; 27 aprilie 1990 – Foto: (c) ILIE MARIAN / Arhiva istorica AGERPRES
Privind înapoi, Fenomenul Piața Universității nu a fost o înfrângere, deși a fost strivit de bâte și minciuni. A fost, de fapt, prima lecție de solidaritate civică a României postdecembriste. Lecția „golanilor” din 1990 ne amintește că democrația nu este un bun câștigat definitiv, ci un proces care necesită vigilență constantă. Valorile lor — integritatea, lustrația și refuzul neocomunismului — rămân actuale și astăzi, constituind fundamentul pe care s-a clădit societatea civilă modernă.
Nota Editorială: Surse: Wikipedia, Agerpres. Realizat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.
Memoria Timpului ne invită astăzi să explorăm evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, o dată ce adună laolaltă momente de cotitură, inovații și destine care au modelat lumea în care trăim. Istoria nu este doar o înșiruire de ani, ci o hartă a experienței umane, în care fiecare bornă cronologică ne ajută să ne înțelegem mai bine prezentul și să ne consolidăm pilonul Identitate.
Sub semnul Verticalității, analizăm astăzi faptele care au definit această zi, de la marile realizări culturale și științifice, până la evenimentele politice ce au pus la încercare demnitatea națiunilor. Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că recuperarea trecutului este un act de responsabilitate. Parcurgând evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, nu facem doar o simplă trecere în revistă, ci ne reafirmăm dorința de a învăța din lecțiile timpului pentru a construi un viitor mai conștient.
16 aprilie este a 106-a zi a calendarului gregorian și ziua a 107-a în anii bisecți. Mai sunt 259 de zile până la sfârșitul anului.
Sfintele Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. m. Agapia, Irina și Hionia († secolul al VI-lea); Sf. Bernadeta Soubirous
Ziua mondială a vocii (World Voice Day) este celebrată, în fiecare an, la 16 aprilie, şi are ca scop creşterea conştientizării asupra importanţei vocii şi atragerea atenţiei asupra problemelor vocale, potrivit world-voice-day.org.
Celebrarea a început în 1999, în Brazilia, sub forma Zilei naţionale a vocii, fiind rezultatul iniţiativei venite din partea unor specialişti în otorinolaringologie, patologie vorbire-limbaj şi a unor profesori de canto.
Iniţiativa a fost urmată şi de alte ţări, precum Argentina şi Portugalia, această aniversare devenind Ziua internaţională a vocii.
În Statele Unite, Academia Americană de Otorinolaringologie, Chirurgia capului şi gâtului a recunoscut oficial această zi în 2002, când a devenit Ziua mondială a vocii – “World Voice Day”, notează sursa citată.
- 16 aprilie 1917 – Vladimir Ilici Lenin s-a întors la Petrograd din exilul în Elveția;
- 16 aprilie 1919 - A inceput Bătălia din Munţii Apuseni din cadrul Războiului româno-ungar de la 1919;
- 16 aprilie 1922 – A fost semnat Tratatul de la Rapallo;
- 16 aprilie 1925 – La Sofia, 150 de oameni au fost uciși și alți 500 răniți în atentatul de la biserica Sfânta Nedelia;
- 16 aprilie 1945 – A început Bătălia Berlinului (16 aprilie – 2 mai 1945);
- 16 aprilie 1990 – În România a avut loc o manifestaţie de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară Regelui Mihai;
- 16 aprilie 2007 – Un student a ucis 32 de oameni și a rănit alți 23 înainte de a se sinucide, în ceea ce a rămas cunoscut ca Masacrul de la Virginia Tech
16 aprilie 1457 î.Hr. - Batalia de la Megiddo, la nord de Palestina, a faraonului Thutmose al III-lea, impotriva triburilor rebele ale hyksosilor aflate sub comanda regelui Cades.
Într-o serie de campanii militare care au durat mai mult de 20 de ani, Tutmes al III-lea a condus armata Egiptului prin canioane montane periculoase și deșerturi vaste. Victoria sa cea mai faimoasă – ocuparea orașului Megiddo, la nord de Palestina – a fost prima bătălie înregistrată în totalitate din istorie. Trupele sale au capturat mai mult de 2000 de cai de la dușmani.
Marcus Salvius Otho (25 aprilie 32 – 16 aprilie 69), a fost împărat roman din 15 ianuarie până în 16 aprilie 69 si a fost al doilea împărat al Anului celor patru împărați. După asasinarea împăratului Galba și a lui Piso, la 15 ianuarie 69, Otho este proclamat împărat de către garda pretoriană, apoi confirmat de Senat.
Este aclamat de legiunile dunărene și de cele din Orient, în schimb Germania, Gallia, Hispania și Britannia îl recunosc pe Aulus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, proclamat de trupele de aici încă de la 1 ianuarie 69. Vitellius trimite trupe împotriva sa care traversează Alpii,iar la 14 aprilie 69 are loc la Bedriacum, la nord de Pad, bătălia decisivă dintre armatele lui Otho și cele ale lui Vitellius. Înfrânt, Otho se sinucide.
16 aprilie 73 - Fortareata evreilor Masada este cucerita de romani dupa un indelungat asediu. Cei circa 970 de iudei din Masada au preferat să se omoare, după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, au fost tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei.
Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate. Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților constituie până azi un simbol al dorinței de libertate a iudaicilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani.
Masada (o romanizare a termenului ebraic מצדה, Metzadá, care provine din מצודה, metzudá, „cetate”, “fortăreață”) a fost o fortăreață antică cu o poziție strategică însemnată, pe o colină situată la marginea de răsărit a pustiului Iudeei, pe malul vestic al Mării Moarte. Colina se află la o altitudine de 63 metri deasupra nivelului mării, și la o înălțime de 450 metri față de nivelul Mării Moarte
16 aprilie 1113 - A murit Sviatopolk Iziaslavici (Sviatopolk al II-lea din dinastia Riurik) mare cneaz al Rusiei Kievene, (nascut cca 1050). A deomnit din anul 1093 pana la moartea sa. in 1113. A fost de asemenea cneaz al Novgorodului (1078 – 1088) si cneaz de Turov (1088-1093).
16 aprilie 1345 - Ștefan Uroș IV Dușan, regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) devine țar al sârbilor și grecilor.
Ștefan Uroș IV Dușan (aprox.1308 – 20 decembrie 1355), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) iar titulatura oficială era de “Bazileu și autocrat al sârbilor și romanilor”, din 16 aprilie 1345. Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii teritoriale, Țaratul Sârb fiind unul dintre cele mai mari state din Europa în acea vreme. Tilul său arăta că este conducătorul sârbilor dar și al vlahilor (romanilor).
Vlahii erau încă o populație numeroasă, răspândită în toate spațiile balcanice ale fostului Imperiu Roman de Răsărit. În 1347, Ioan al VI-lea Cantacuzino, devenit împărat al Imperiului Roman de Răsărit, nu a recunoscut titlul însușit de Dušan. Conform tradiției imperiale romane, în lume nu putea exista decât un singur împărat, ceilalți conducători fiind doar regi.
Stefan Uroš IV Dušan și Ioan Alexandru al Bulgariei au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332.. Coroana sa este păstrată la mănăstirea Cetinje din Muntenegru.
16 aprilie 1495 - S-a născut umanistul german Peter Bienewitz (sau Bennewitz) Apianus ( d. 21 aprilie 1552) , cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul matematicii, astronomiei, cartografiei.
16 aprilie 1520 - În Spania începe Revolta comunităților împotriva domniei regelui Carol Quintul.
Portret al împăratului Carol Quintul, după Tițian – foto: ro.wikipedia.org
Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.
16 aprilie 1582 - Conquistadorul spaniol Hernando de Lerma, fondeaza orasul argentinian Salta . Hernando de Lerma (nascut 1541), a fost numit de regele Spaniei Filip al II-lea, la 13 noiembrie 1577, guvernator al provinciei Tucumán, (în prezent in Argentina).
16 aprilie 1705 - Isaac Newton este înnobilat de regina Anne în timpul unei vizite regale la Trinity College, Cambridge.
Sir Isaac Newton la 46 de ani, într-un portret din 1689 al pictorului Godfrey Kneller – foto: ro.wikipedia.org
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20 martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society.
16 aprilie 1746 - Trupele guvernamentale britanice conduse de Prințul William, Duce de Cumberland distrug armata lui Charles Edward Stuart în Bătălia de la Culloden în Scoția
Prințul William Augustus (26 aprilie 1721[S.N.] – 31 octombrie 1765), a fost fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach. A fost Duce de Cumberland din 1726.
Prințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei.
16 aprilie 1780 - Este fondata Universitatea din Munster, in Renania de Nord-Westphalia, Germania. Universitatea isi are rădăcinile în Jesuitenkolleg Münster, fondat în 1588. Dar Universitatea moderna din Münster a fost înființată în 1780, avand initial patru facultăți: Drept, Sănătate Știință (Medicină), filosofie și teologie. Ceremonia de constituire a fost realizată de Franz von Fürstenberg Freiherr. Numele său actual a fost stabilit de către împăratul Wilhelm al II-lea în 1907.
16 aprilie 1818 - Senatul Statelor Unite ratifica Tratatul Rush-Bagot prin care se stabilea frontiera cu colonia engleza Canada.
16 aprilie 1828 - A decedat pictorul spaniol Francisco Jose de Goya y Lucientes ; (n. 30 martie 1746).
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid – foto: ro.wikipedia.org
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea.
Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
16 aprilie 1844 - S-a născut romancierul francez Anatole France, laureat al premiului Nobel (d.12 oct. 1924).
Anatole France (n. 16 aprilie 1844, Paris – d. 12 octombrie 1924, Tours) este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.
Motivația Juriului Nobel
„ca o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic”
16 aprilie 1846 - Atentat eșuat contra regelui Ludovic-Filip I, comis într-un parc al castelului Fontainebleau de Pierre Lecomte. Atentatorul a fost executat la 8 iunie.
Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans.
16 aprilie 1850 - A decedat Madam Tussaud, fondatoarea renumitului „Muzeu al figurilor de ceara” din Londra, ce-i poarta numele.
Madame Tussaud “at the age of 42, when she left France for Great Britain”. Portrait study (1921) by John Theodore Tussaud – foto: en.wikipedia.org
Marie Tussaud, pe numele de fata Grosholtz, s-a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1 decembrie 1761. A invatat sa prelucreze ceara si arta modelarii de la medicul Philippe Curtius, in casa caruia mama ei a lucrat ca menajera. A fost profesoara de arta a surorii regelui Ludovic al XVI-lea, dar Revolutia Franceza din 1789 i-a schimbat viata, pentru ca a fost intemnitata pentru legaturile avute cu familia regala.
Dupa eliberare a fost obligata sa faca masti mortuare pentru prizonierii ghilotinati, pentru a-si dovedi supunerea fata de noii guvernanti. In 1802, a pleacat in Anglia impreuna cu cei doi fii si a inceput sa isi prezinte public figurinele din ceara confectionate. Timp de peste 30 de ani, a strabatut tara expunandu-si colectia sa, care cuprindea personalitati ale vremii.
Muzeul figurilor de ceara care ii poarta numele s-a infiintat in 1835, la Londra, pe Baker Street. Expozitia a fost mutata ulterior in sediul actual din Marylebone Road, in 1884, muzeul adapostind cateva dintre figurile de ceara create chiar de Madame Tussaud, in anii tineretii sale. Printre ele se numara cele ale lui Voltaire si Benjamin Franklin.
De asemenea, in incinta se afla chiar copia ei, pe care si-a facut-o personal chiar inainte de sfarsitul vietii. Statuile din Muzeul figurilor de ceara sunt ordonate in salile muzeului pe zone tematice: „Lumea filmului”, „Legendele muzicii”, „Petrecerea celebritatilor”, „Camera ororilor”, unde se afla expus si Vlad Tepes. De-a lungul anilor, muzeul a fost afectat de un incendiu, bombardat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar a ramas in picioare. In prezent, colectia numara peste 16.000 de exponate.
16 aprilie 1859 - A murit istoricul, ganditorul si politicianul francez Alexis de Tocqueville ; (n.29 iulie 1805).
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (1805 – 1859) – foto: ro.wikipedia.org
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (n. 29 iulie 1805 la Verneuil-sur-Seine (Ile-de-France); d. 16 aprilie 1859 la Cannes) a fost un gânditor politic, istoric și scriitor francez. Raymond Aron a pus în evidență aportul său la dezvoltarea sociologiei. Cartea sa „Despre democrația în America” i-a adus o largă apreciere și alegerea sa ca membru al Academiei franceze.
Opera sa s-a bucurat de o puternică popularitate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decît politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale (fără o aristocrație privelegiată si cu cariere deschise tuturor cetățenilor).
16 aprilie 1864 - Este adoptată Legea pentru organizarea judecătorească din România.
15 aprilie 1867 - S-a nascut Wilbur Wright, unul dintre “Frații Wright”
Wilbur Wright – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Frații Wright, Orville (n. 19 august 1871, Dayton, SUA – d. 30 ianuarie 1948,Dayton, SUA) și Wilbur (n. 16 aprilie 1867, Millville, SUA – d. 30 mai 1912, Dayton, SUA), au fost doi aviatori, ingineri, inventatori și pionieri ai aviației americani, creditați în general cu inventarea, construcția și pilotarea reușite ale primului avion din lume.
Ei au efectuat primul zbor controlat, susținut și autopropulsat al unui aparat mai greu ca aerul la 17 decembrie 1903, la patru mile sud de localitatea Kitty Hawk, Carolina de Nord. În 1904–05, cei doi frați au dezvoltat, din prima lor mașină de zbor, primul avion practic cu aripi fixe. Deși nu au fost primii care au construit avioane experimentale, frații Wright au fost primii care au inventat mecanismele de control al zborului care au făcut posibil primul zbor autopropulsat.
Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) a fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
16 aprilie 1879 - S-a născut scriitorul Gala Galaction; (m. 8 martie 1961).
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales în Academia Română.
16 aprilie 1889 - S-a născut genialul actor de comedie Charlie Chaplin, actor, regizor și producător britanic, creatorul personajului “Charlot”; (m. 25 dec. 1977).
Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator).
16 aprilie 1896 - S-a născut Tristan Tzara, scriitor român, unul dintre inițiatorii curentului dadaist; (d. 1963).
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
16 aprilie 1917 - Vladimir Lenin s-a întors din exil la Petrograd (în prezent Sankt Petersburg) si a preluat rolul de lider al Revoluției bolșevice.
Cu o lună mai înainte țarul Nicolae al II-lea fusese înlăturat de la putere.
16 aprilie 1917 -Primul razboi mondial. Începe a doua bătălie de la Aisne terminată cu victoria germanilor; a fost o tentativă franceză de a rupe frontul german între Soissons și Reims, sub ordinele generalului Nivelle.
Traian Moşoiu (n. 2 iulie 1868 la Tohanul Nou – d. 15 august 1932, Bucureşti) a fost un general român în Armata Română, în perioada 1918 – 1919, care a participat la eliberarea Transilvaniei. În perioada 2 martie 1920 – 12 martie 1920 a fost şi ministru de Război - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Armata regală română a respins atacul trupelor bolsevice ungare si a contraatacat, atingînd Tisa la 1 mai 1919. Ofensiva Ungariei bolşevice, care încheiase o alianţă cu bolşevicii lui Lenin, urmarea să desfiinţeze statul român printr-un atac combinat, initiat de unguri dinspre vest, prin Transilvania, şi de către ruşi dinspre est, prin Basarabia. Armatele celor două regimuri comuniste ar fi urmat să faca jonctiunea pe crestele Carpaţilor Orientali, deveniţi graniţă între Rusia Sovietică şi Ungaria bolşevică.
Din fericire, proiectul nu s-a putut realiza, atît din cauza ofensivei româneşti care a desfiinţat Ungaria bolşevică, cat şi datorita rezistenţei româneşti de pe Nistru contra bandelor bolşevice ce testau tăria apărării trupelor române si nu în ultimul rînd datorită ofensivei ruşilor albi ai generalului Denikin în sudul Ucrainei.
Această ofensivă ne-a dat Romaniei răgazul pe Nistru pentru a se putea concentra spre vest, spre ameninţarea Ungariei bolşevice. Generalul Traian Moşoiu a condus Comandamentul Trupelor din Transilvania pînă la 11 aprilie 1919, cînd conducerea este luată de generalul Gheorghe Mărdărescu, generalul Moşoiu preluînd comanda grupului de armate „Nord „.
Acesta a condus contraofensiva victorioasă încheiată cu ocuparea Budapestei, devenind comandant al garnizoanei române din Budapesta, apoi guvernator militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. După revenirea sa din Ungaria, a fost pentru scurtă vreme ministru de război, apoi senator, şi, ulterior, ministru al comunicaţiilor (1922-1923) şi al lucrărilor publice (1923-1926).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
16 aprilie 1919 - La 16 aprilie, la Dachau,in Germania, o fracţiune comunistã condusã de trei evrei ruşi: Levin, Axelrot şi Lewien, alungã autoritãtile locale, se instaleazã în palatul conţilor Wittelbasch şi, împreunã cu Eglhofer, jefuiesc bãncile locale şi imprimã chiar bani falşi pentru a-i plãti pe cei douãzeci de mii de miliţieni care-i urmeazã şi ii susţin.Aceasta miscare vine dupa ce la 7 aprilie Bavaria se proclamase republicã, avându-l ca preşedinte pe comunistul Toller.
Trupele rãmase încã credincioase disciplinei militare se închid în cazãrmi pentru a nu fi dezarmate. Comunistii sunt zdrobiti , cu ajutorul unor trupe conduse de generalul von Oven, trimise de la Berlin. Au loc apoi şapte sute de execuţii, printre care şi capii insurecţiei : Landauer, Eglhofer, Levin. Ceilalţi au fugit la Viena. Astfel eşueazã experienţa Republicii Sovietice Bavaria.
16 -17 aprilie 1920 - A avut loc Congresul Partidului Poporului din România, condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia, ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia. Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment. Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi, România.
16 aprilie 1921 - S-a nascut Peter Ustinov, actor britanic; (d. 2004).
Peter Ustinov (nume original: Peter Alexander Freiherr von Ustinov, n. 16 aprilie 1921 – d. 28 martie 2004 ) a fost un actor britanic, membru al Academiei de Arte frumoase din Paris, deținător al Oscarului (1964 și 1960). El a fost nu numai un actor celebru, ci și ambasador onorific al UNICEF din anul 1971.
16 aprilie 1922 - A fost semnat Tratatul de la Rapallo (1922)
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial.
Cele două guverne au decis, de asemenea, să normalizeze relațiile lor diplomatice și să „coopereze în spiritul bunăvoinței mutuale în întimpinarea nevoilor economice ale ambelor țări”. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau. Documentele ratificate au fost schimbate la Berlin, în 31 ianuarie 1923. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923.
În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie 1924. Prevederile tratatului au fost întărite prin semnarea Tratatului de la Berlin.
16 aprilie 1924 - S-a nascut Henry Mancini, compozitor american născut în Cleveland Ohio, autor de muzica de film: The Pink Panther,Peter Gunn etc. A primit premii Oscar in 1962 (“Mic dejun la Tiffany’s”),in 1963 (“Zilele vinului şi trandafiri”) si in 1983 (“Victor / Victoria”), precum si un numar de 20 premii Grammy în cariera sa. A murit de cancer pancreatic şi de ficat 14 iunie 1994 la vârsta de 70 de ani.
16 aprilie 1925 - Comuniștii bulgari cu ajutorul sovietic comit un atac cu bombă asupra Catedralei Sfânta Nedelia în Sofia, Bulgaria, în care mai mult de 150 de persoane au murit, inclusiv politicieni și militari de rang înalt.
Biserica Sfânta Nedelia dupa atac – foto: ro.wikipedia.org
Partidul Comunist Bulgar, fiind scos în afara legii, Cominternul dirijat de la Moscova a trecut la atentate, inclusiv in lacasele sfinte, pentru a elimina pe cei mai de seamă reprezentanţi ai regimului aflat la Gruparea terorista comunista bulgara a aruncat în aer acoperișul bisericii aflate în centrul capitalei bulgare Sofia în timpul slujbei de înmormântare a generalului Konstantin Gheorghiev , care fusese ucis într-un alt atentat comunist in ziua de 14 aprilie. 150 de oameni, în principal membri ai elitei politice și militare a țării, au murit și circa 500 de persoane au fost rănite în atac.
16 aprilie 1927 - S-a născut Joseph Ratzinger, teolog german, din 2005 papă al Bisericii Catolice a Romei, sub numele de Benedict al XVI-lea, succesorul papei Ioan Paul al II-lea.
Benedict al XVI-lea, în latină Benedictus PP. XVI, născut Joseph Alois Ratzinger, (n. 16 aprilie 1927, Marktl am Inn, Bavaria), a fost al 265-lea papă al Bisericii Catolice, ales la 19 aprilie 2005 în urma Conclavului din 2005, ca succesor al papei Ioan Paul al II-lea. În același timp, a deținut funcția de episcop al Romei și suveran al statului Vatican. Este primul papă german după 482 de ani (ultimul papă german a fost Papa Adrian al VI-lea, în perioada 1522-1523).
Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței și președinte al Comisiei pontificale teologice internaționale. După anunțul retragerii, făcut pe 11 februarie 2013, a renunțat la funcție în data de 28 februarie 2013, ora 20.00 (CET), fiind primul papă din evul mediu până în prezent care a ales să renunțe la acest oficiu. Noul său titlu este acela de „papă emerit”.
16 aprilie 1930 – În China se declanșeaza războiul civil.
16 aprilie 1935 - Moare Panait Istrati, scriitor român de limbă franceză („Kira Kiralina”,”Ciulinii Bărăganului”); (n. 10 august 1884).
Panait Istrati- foto – ro.wikipedia.org
Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila – d. 16 aprilie 1935, București, cu numele la naștere Gherasim Istrati (scriitor român de limbă română și franceză.
16 aprilie 1938 - Sunt arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari, în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu. Ulterior, în noaptea 29-30 noiembrie 1938, lui Codreanu, si altor 12 conducători legionari le-a fost înscenată o evadare, fiind omorîţi în timpul unui transfer între închisori, la ordinul regelui Carol al II-lea.
Corneliu Zelea Codreanu and Iron Guard members in 1937 – foto: en.wikipedia.org
16 aprilie 1940 - S-a nascut Regina Margareta a II-a a Danemarcei.
16 aprilie 1943 - Chimistul elvetian Albert Hofmann (n.11 ianuarie 1906 – d.29 aprilie 2008) a descoperit efectele halucinogene ale LSD-ului. A lucrat la compania Sandoz unde a ajuns director al departamentului de produse naturale.S-a stins din viață la 102 ani, la locuinta sa din Basel, Elvetia, în urma unui atac de cord.
16 aprilie 1944 - Asupra României au loc primele bombardamente de noapte al aviaţiei engleze din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La 15 – 16 aprilie 1944 au loc primele bombardament de noapte al aviaţiei engleze asupra României în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul bombardamentului este atacat Turnu Severin.
Bătălia Berlinului a fost una dintre ultimele bătălii finale, două grupuri de armate sovietice au atacat Berlinul pe direcțiile sud și est. Bătălia a durat de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai. Mai înainte ca lupta să se încheie, Adolf Hitler s-a sinucis. Apărătorii orașului s-au predat pe 2 mai 1945. Au mai existat câteva centre izolate de rezistență, care au încetat luptă până la predarea necondiționată a Germaniei de pe 8 mai (9 mai pentru URSS) 1945.
16 aprilie 1953 - Regina Elisabeta a II-a lansează yacht-ul regal HMY Britannia.
HMY Britannia – foto: ro.wikipedia.org
16 aprilie 1955 - S-a născut Henri, Marele Duce de Luxemburg.
Henri, Mare Duce de Luxemburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Marele Duce Henric (n. 16 aprilie 1955, Betzdorf, districtul Grevenmacher) este suveranul Marelui Ducat de Luxemburg. Este fiul cel mare al Marelui Duce Jean și al Prințesei Josephine-Charlotte a Belgiei. Bunicii materni au fost regele Leopold al III-lea și regina Astrid a Suediei. Este văr cu regele Filip al Belgiei.
16 aprilie 1964 -The Rolling Stones isi lanseaza primul album, care le poarta numele.
The Rolling Stones este o trupă englezească de muzică rock care a devenit populară la începutul anilor 1960. Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian Jones, Mick Jagger și Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume și compilații și au avut 37 de piese în top-10 singles. În 1989 trupa a intrat în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time.
Au vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume. In octombrie 1960 Mick Jagger și Keith Richards, foști colegi de școală, s-au întâlnit pe peronul gării din orașul lor natal, Dartford. Împreună cu Dick Taylor au format grupul Little Boy Blue & The Blues Boys. Doi ani mai târziu, în iunie 1962, au înființat trupa The Rolling Stones (după piesa “Rollina”½ Stones Blues”, interpretată de Muddy Waters).
La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (chitară bas) și Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca și directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul de a-i înregistra pe Beatles, a înregistrat primul lor single.
16 aprilie 1972 - A fost lansată la Cape Canaveral, Florida, naveta spațială „Apollo 16″, care a aselenizat la 20 aprilie 1972.
Rachetă Saturn V lansând misiunea Apollo 16 către Lună – foto: ro.wikipedia.org
Apollo 16 a fost a zecea misiune umană din programul Apollo, a cincea misiune care a aselenizat și prima misiune care a aselenizat într-una din zonele înalte ale Lunii. Ea a fost lansată la 16 aprilie 1972 și s-a încheiat la 27 aprilie. A fost o misiune de clasă J, cu rover lunar și a adus înapoi 94,7 kg de mostre de rocă și sol lunar. Misiunea a conținut trei EVA-uri pe Lună: una de 7,2 ore, alta de 7,4 ore și o a treia de 5,7 ore, precum și o activitate extravehiculară de 1,4 ore pe drumul dintre Lună și Pământ.
Echipajul “Apollo 16″, de la stânga la dreapta: Mattingly, Young, Duke – foto: ro.wikipedia.org
Subsatelitul Apollo 16 a fost lansat din Modulul de Comandă și Serviciu în timp ce acesta se afla pe orbita Lunii. El a efectuat experimente de studiu al câmpurilor magnetice și ale particulelor solare. El a fost lansat la 24 aprilie 1972 la ora 21:56:09 UTC și a orbitat Luna timp de 34 de zile, și 425 de revoluții. În drum spre Lună, astronauții misiunii Apollo 16 au realizat mai multe fotografii ale Pământului, dintre care una prezintă America de Nord acoperită în porțiunea sa nordică de nori. În ciuda unei avarii a Modulului de Comandă, avarie care era să ducă la renunțarea la aselenizare, Apollo 16 a reușit să aselenizeze pe Terra Descartes la 21 aprilie.
John Young sare salutând drapelul american – foto: ro.wikipedia.org
16 aprilie 1972 - A murit Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel; (n. 1899).
16 aprilie 1990 - În România a avut loc o manifestaţie de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară Regelui Mihai.
16 aprilie 2007 - În Statele Unite în campusul Universității Virginia Tech, un student a ucis 32 de oameni și a rănit alți 23 înainte de a se sinucide, în ceea ce a rămas cunoscut ca Masacrul de la Virginia Tech.SUA.
Studenţi de la Virginia Tech aducând un ultim omagiu colegilor dispăruţi – foto: ro.wikipedia.org
A fost cel mai sângeros incident petrecut într-o instituție de învățământ din istoria Statelor Unite, numărul de persoane decedate ajungand la 33, printre victime fiind si profesorul de inginerie și mecanică Liviu Librescu, originar din Romania (n.1930). Autorul atacului, Cho Seung-hui, născut în Coreea de Sud și crescut în Virginia, avea drept de rezidență în SUA si era student al acestei universități și locuia în campusul universitar. Dupa atac, acesta s-a sinucis.
16 aprilie 2008 - A murit cercetătorul american Edward Lorenz, considerat părintele Teoriei haosului şi a efectului fluturelui; (n. 1917).
Lecțiile trecutului pentru demnitatea prezentului
Parcurgând evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, înțelegem că timpul nu este doar o succesiune de momente, ci un martor al rezilienței umane. De la inovații care au schimbat fața societății, până la decizii politice ce au pus la încercare verticalitatea națiunilor, fiecare punct din cronologia acestei zile contribuie la definirea pilonului nostru de Identitate.
Pe platforma Uniți Schimbăm, credem că a onora Memoria Timpului înseamnă a învăța din erorile și victoriile trecutului pentru a acționa cu discernământ astăzi. Istoria zilei de 16 aprilie ne reamintește că progresul autentic este cel care nu își uită rădăcinile și care pune preț pe valorile fundamentale ale omenirii. Rămânem martori conștienți ai cursului istoriei, pregătiți să clădim viitorul pe fundația solidă a adevărului istoric.
Nota Editorială:
Documentarea pentru evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie a fost realizată prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Reeditarea acestui material pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost efectuată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a asigura integrarea acestor repere istorice în pilonii de Identitate și Verticalitate ai publicației.
![Prințul William Augustus (26 aprilie 1721[S.N.] – 31 octombrie 1765), a fost fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach. A fost Duce de Cumberland din 1726 - in imagine, Prințul William, Duce de Cumberland, portret de Sir Joshua Reynolds, 1758 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Prin--ul-William-Duce-de-Cumberland-e1460753122916.jpg)
