Articole

Bartolomeo Cristofori (1655 – 1731), inventatorul pianului

foto: ro.wikipedia.org
articol: Mediafax

Bartolomeo Cristofori s-a născut pe 4 mai 1655, la Padova, şi a decedat pe 27 ianuarie 1731, la Florenţa. Acesta a fost un creator de instrumente muzicale, fiind considerat inventatorul pianului. În 1698 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), iar, înspre 1710, primul său pianoforte, din care şi în prezent se mai păstrează un exemplar, datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York, conform Wikipedia.

The 1722 Cristofori piano in the Museo Nazionale degli Strumenti Musicali in Rome - foto - en.wikipedia.org

The 1722 Cristofori piano in the Museo Nazionale degli Strumenti Musicali in Rome – foto – en.wikipedia.org

Despre prima parte a vieţii lui Bartolomeo Cristofori se cunosc foarte puţine lucruri. La vârsta de 33 de ani, în 1688, Cristofori a început să lucreze pentru Ferdinando de Medici, mare duce de Toscana, care era foarte pasionat de muzică. Acesta l-a angajat pe Cristofori nu doar să aibă grijă de multele instrumente muzicale pe care le deţinea, ci şi ca posibil inventator al unor instrumente muzicale.

Înainte de a inventa pianul, Bartolomeo Cristofori a creat două alte instrumente muzicale cu claviatură, un fel de clavecine. Cel de-al doilea intrument a fost inventat de acesta în 1690. Cristofori a început experimentele pentru realizarea primului său pian în 1698.

Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană “pianoforte”) este un instrument muzical, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanţă din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi.

Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscutul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajunge să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acestora.

Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când, în urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa unui nou instrument numit pianoforte.

În 1709, Bartolomeo Cristofori începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele.

Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane.

De-a lungul vieţii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrându-se până în prezent în muzee din Europa şi SUA.

articol preluat de pe: mediafax.ro

(agerpres.ro) Inventatorul canadian de origine română Cătălin Alexandru Duru, record mondial pentru deplasarea cu o placă autopropulsată (video)

foto – dailymail.co.uk
articol – AGERPRES/(AS-editor: Liviu Tatu)

23 mai 2015

Cătălin Alexandru Duru, inventator canadian de origine română, a reușit cea mai lungă deplasare continuă cu ajutorul unui dispozitiv ‘hoverboard’, placă autopropulsată, deasupra unui lac din Canada, recordul fiind înregistrat de World Guiness Records, scrie Daily Mail în ediția online.

Inventatorul de origine română a reușit să se deplaseze continuu pe o distanță de 275,9 metri, la o înălțime de aproximativ 4,8 metri, deasupra lacului Ouareau, în provincia Quebec, cu ajutorul plăcii autopropulsate realizate de el.

Potrivit lui Duru, placa poate fi folosită pentru deplasare luându-se în calcul orice tip de suprafață, însă de obicei efectuează testele deasupra întinderilor de apă pentru că poate ajunge la ‘înălțimi înspăimântătoare’ și motoarele ar putea să cedeze la un moment.

‘Am vrut să demonstrez că este posibil un zbor stabil cu ajutorul unei plăci autopropulsate, iar un om poate sta pe ea și să o controleze cu picioarele’, a mai declarat Alexandru Duru.

‘Este cu adevărat o reușită fermecătoare și incredibilă în domeniul ingineriei și transportului’, a declarat un purtător de cuvânt al Guiness World Records.

Succesul lui Cătălin Alexandru Duru arată că a depășit de mai bine de cinci ori distanța înregistrată anterior ca record mondial de World Guiness Records, respectiv 49,98 de metri, pentru o deplasare continuă cu o astfel de placă autopropulsată, potrivit dailymail.co.uk.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

Dr. Elena David – inventator

foto preluat de pe cunoastelumea.ro
articol – Madalina Diaconu – cunoastelumea.ro

Dr. Elena David, o românca de la Institutul Naţional de Criogenie şi Tehnologii Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea, este considerată cel mai bun inventator din lume! 14 invenţii şi cereri de brevete în domeniul mediului şi energiei, multipremiate internaţional în ultimii 10 ani.

La Salonul de Inventică de la Geneva, a obținut 13 medalii de aur, la 8 ediţii consecutive. Una dintre cele mai prestigioase distincţii ale Salonului de la Geneva – Premiul OMPI pentru Femeie Inventator, i-a fost de asemenea acordat. A fost premiată la acest salon pentru o idee eco: energie din gunoi. Obţinerea unui înlocuitor al gazului natural, din deşeuri solide, ca sursă de energie, este una dintre invenţiile care au fost apreciate la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, desfăşurat recent.

Dr.  Elena David - foto preluat de pe cunoastelumea.ro

Dr. Elena David – foto preluat de pe cunoastelumea.ro

La Salonul de la Geneva, foarte multe invenţii au venit din partea Asiei (China, Rusia, Malaysia, Thailanda). Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) a prezentat, la Geneva, 44 de invenţii româneşti, care au obţinut tot atâtea medalii (26 de aur, 16 de argint, 2 de bronz). În plus, românii au luat şi 17 premii speciale. Premiul obţinut de doctorul Elena David este cea mai prestigioasă distincţie de la Geneva.

În aprilie 2012, la a 40-a ediţie, aniversară a Organizaţiei Mondială a Proprietăţii Intelectuale WIPO, care a fost şi o ediţie a recordurilor: 789 de expozanţi, 46 de ţări participante, 65.925 de vizitatori şi peste 650 de jurnalişti din întreaga lume, Dr. Elena David a primit cea mai înaltă distincţie, de “Cea mai bună inventatoare” într-o competiţie cu peste 1200 lucrări ştiinţifice.

Este singurul cercetător din Romania care a obţinut, din partea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, cea mai înaltă distincţie, premiul WIPO, atât la Geneva, Elveţia (în anul 2012), cât şi la Bruxelles, Belgia (în anul 2014).

În prezent este nominalizată la premiile ENI-Italia şi KIA- Iran pentru anul 2015, premii ce vor fi decernate în cursul acestui an.

Întrebata într-un interviu realizat de Laura Guţ, “ Cum se naşte ideea unei invenţii?”, Elena David a răspuns: “Am avut ocazia, prin repartiţia pe care am primit-o la Institut, pe atunci Uzina de Apă Grea, să avem un director extraordinar, care acum este membru al Academiei Române. Dânsul a susţinut ideea că orice produs, dacă nu-l şi cercetezi, nu poate să fie dezvoltat. Datorită temelor care erau impuse şi mai ales dificultăţilor pe care le întâmpinam, te gândeai la tot felul de soluţii. În momentul în care găseai ceva care să soluţioneze problema cu care tu te confruntai, pe lângă faptul că aveai o mulţumire sufletească foarte mare, erai şi răsplătit cumva pentru idee şi puteai să şi continui îmbunătăţirea produsului respectiv.”

Mădălina Corina Diaconu

articol preluat de pe http://www.cunoastelumea.ro/

Justin Capră

Despre viata – cu Iustin Capra

Justin Capră a murit. Viaţa inventatorului rucsacului zburător pe care l-au „furat” americanii de la NASA

„Am o oarecare mulţumire nu pentru că aş fi rezolvat ceva, ci pentru că nu am stat degeaba. Numai istoria va stabili dacă este important ce am făcut eu“.

Dana Mihai – Adevarul

Justin Capră a murit luni seară, la 82 de ani, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti. Inventator profilic şi vizionar, creatorul rucsacului-zburător, o idee preluată de NASA pentru deplasările intercapsulare ale cosmonauţilor, şi al maşinii care consuma 0,5 litri la suta de kilometri, Justin Capră a încercat să dărâme bariere şi mentalităţi.

Dacă s-ar fi născut în altă ţară şi pe alt continent, altundeva decât în Prahova, la Măgureni (22 februarie 1933), Justin Capră ar fi fost unul dintre inginerii şi fizicienii preţioşi ai unui laborator sofisticat în care se pun la cale cele mai noi invenţii ale lumii moderne.

Justin Capră nu a fost însă de acord cu acest scenariu, nici după cele opt decenii de viaţă. „De meserie, eu sunt român, iar la asta eu nu voi renunţa niciodată, chiar dacă cei din jur te privesc ca pe un tataie ţicnit“, spunea, de câte ori avea ocazia, Justin Capră. Ar fi putut să lucreze în Germania sau Italia, dar a refuzat.

Unul dintre cei mai prolifici inventatori ai României, inginer, profesor, fizician şi filosof, Justin Capră a fascinat prin genialitatea invenţiilor, dar şi prin mesajele pe care le transmitea ascultărilor, de câte ori avea ocazia.

Despre maşinile zilelor noastre, de exemplu, spunea că sunt inutile fie doar pentru faptul că sunt concepute cu o greutate de minimum o tonă pentru a transporta un om de 70-80 de kilograme. „Îmi dau seama că automobilele mele nu se pot realiza acum. Ce s-ar întâmpla dacă maşinile ar merge cu 0,5 litri de combustibil la suta de kilometri? S-ar închide fabrici, oamenii ar deveni şomeri şi ar ajunge pe stradă. Timpul invenţiilor mele nu este acum. Dar va veni…“, era crezul lui Justin Capră, crez pe care l-a expus şi la Ploieşti, în 2012, la ultima sa expoziţie din oraş.

Mare parte a efortului creator s-a îndreptat către rezolvarea acestei probleme, deplasarea cu un vehicul care să consume puţin. În 1949-1950, a construit un dispozitiv cu motor, care pornea la o simplă comandă verbală. „Ajungea să-i spun «Porneşte!» şi motorul, huruind, se punea în mişcare“. În 1955 construieşte automobilul Virgilius cu două roţi, prima invenţie omologată ca atare. Echipat cu un motor de avion, avea 105 CP, atingea 300 km/oră şi cântărea 250 kg.

Apoi, în 1973 creează prima Soleta, cea mai mică maşină din lume, urmată de o serie de prototipuri, diferite între ele prin greutate, viteză maximă şi consum de benzină la suta de kilometri. Construieşte mai multe prototipuri de maşini şi motorete alimentate de acumulatori, preocupându-se, în special, de creşterea randamentului şi scăderea greutăţii.

Între 2007-2008 realizează împreună cu un grup de prieteni, Marian Velcea şi Alex Munteanu, lansează Oblio 3C, la a XI-a ediţie a Târgului Inventika din Bucureşti, şi Troty, primul „vehicul la purtător“. Este  un triciclu pliabil echipat cu motor electric integrat în butucul roţii de direcţie (motor-roată), un răspuns imaginat de autori la problemele traficului urban.

Din păcate, prototipurile, multe gândite şi meşterite la Filipeştii de Pădure, Prahova, acolo unde s-a retras în ultimii ani de viaţă pentru linişte, într-o căsuţă cu verandă, nu au fost produse niciodată în serie.

Rucsacul – zburător, „furat“ de americani

Justin Capră a realizat prima versiune pentru „rucsacul-zburător“ – aparat portabil  pentru zbor individual între 1955-1956. A căutat sprijin pentru realizare la Ambasada Americii, dar pentru faptul că a îndrăznit să intre şi să se adreseze unei ambasade, a fost arestat şi anchetat sub pretextul că ar fi vrut să fugă din ţară.

A fost pus în libertate cu interdicţia de a mai profesa, iar pentru a se întreţine, a fost nevoit să spele maşini şi să măture.

La numai 25 de ani, în 1958, realizează prototipul rucsacului-zburător. Nu şi-a brevetat niciodată invenţia pentru că „nu are simţul proprietăţii“.

„Nu este meritul meu, ci al lui Dumnezeu. Eu nu sunt inventator, Dumnezeu este. Rucsacul-zburător a fost invenţia cea mai în vogă, pentru că era spectaculos. Zburai fără avion. Dar eu n-am inventat, eu n-am făcut decât să propulsez un om în spaţiu folosind nişte elemente deja cunoscute. Rareori am avut câte o idee personală pe care am brevetat-o, cum ar fi efectul pelicular. Nici asta nu-mi aparţine 100%, pentru că m-am influenţat de experienţele lui Magnuss şi Bernoulli“, a spus despre rucsacul – zburător, Justin Capră, într-un interviu pentru „Adevărul“.

Citeste mai mult: adev.ro/nifxdf