Articole

Nou atac la Paris: Schimb de focuri şi luare de ostatici într-un magazin – VIDEO

/0 Comentarii/în /de /1.754 vizite

Mediafax

Un schimb de focuri a izbucnit vineri la Vincennes, o zonă situată la periferia estică a Parisului, într-o băcănie cu alimente cuşer, unde ar avea loc şi o luare de ostatici, relatează Le Figaro în ediţia online. Potrivit unor surse apropiate dosarului, autorul atacului de joi de la Montrouge, soldat cu moartea unei poliţiste, ar fi implicat în schimbul de focuri de la Vincennes, care a izbucnit în jurul orei 13.00 (14.00, ora României).

Bărbatul era înarmat cu două mitraliere, a precizat un delegat al sindicatului Unitatea SGP FO, Rocco Contendo.

Potrivit unui reprezentant al sindicatului Alliance, bărbatul a rănit două persoane, după care s-a baricadat în magazin.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

Masacru la sediul unui ziar din Paris: Cel puţin 12 oameni au fost ucişi. Franţa a ridicat la maximum nivelul de alertă – IMAGINI din timpul atacului

/0 Comentarii/în /de /1.471 vizite

Mediafax

Sediul ziarului satiric Charlie Hebdo din Paris a fost vizat miercuri de un atac cu arme automate, comis de persoane mascate şi soldat cu victime. Cel puţin 12 persoane, dintre care doi poliţişti, au fost ucise şi alte patru persoane au fost rănite în atacul de inspiraţie islamistă şi fără precedent, denunţat de preşedintele Francois Hollande drept un “atentat terorist”.

Acesta este atentatul cu cei mai mulţi morţi comis în Franţa în ultimii 40 de ani.

Sediul ziarului satiric Charlie Hebdo din Paris a fost vizat miercuri de un atac cu arme automate, comis de persoane mascate.

Paris shoot-out: the shocking images of the terrorist attack against satyrical weekly

Potrivit postului Europe1, atacul s-a soldat cu cel puţin 12 morţi, dintre care doi poliţişti, şi zece răniţi. Parchetul din Paris anunţase anterior că sunt zece morţi, după ce Primăria din Paris afirmase iniţial că şase persoane au fost grav rănite.

Raw: At Least 11 Dead in Paris Newspaper Attack

articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

JUMĂTATE DE MILION de oameni în stradă, ACUM, la Paris. Proteste masive și în restul Franței împotriva mamelor purtătoare care „produc” copii pentru cuplurile de homosexuali

/0 Comentarii/în /de /1.646 vizite

Organizația Manif pour Tous, care militează împotriva căsătoriilor între homosexuali și a adopțiilor de către aceștia, a reușit să mobilizeze duminică 500.000 de oameni pe străzile Parisului. 80.000 de protestatari s-au adunat la Bordeaux, dar mitinguri s-au înregistrat în mai multe orașe din Franța.

De data aceasta, protestul a fost organizat împotriva intenției regimului Hollande de a legaliza sarcinile pentru terți (de notat că mamele purtătoare au fost legalizate în România, semn al progresismului regimurilor de la București!). Mamele purtătoare sunt mijlocul prin care cuplurile homosexuale reușesc să „producă” un copil „al lor”, fără a recurge la înfieri.

„Copiii nu sunt marfă”, a fost principala lozincă strigată la Paris, iar manitestanții au venit cu cărucioare de hipermarket cu păpuși în ele.

Jandarmeria a anunțat, însă, că la Paris s-au adunat numai 70.000 de oameni. La alte manifestații asemănătoare, în trecut, s-a dovedit că Ministerul de Interne francez a difuzat cu bună intenție cifre falsificate, pentru a deprecia amploarea protestelor.
articol preluat de pe http://www.evz.ro/

(Silviu Pricope) Paradisurile fiscale

/0 Comentarii/în /de /2.823 vizite

foto – silviupricope.wordpress.com
articol – Silviu Pricope – silviupricope.wordpress.com
12 septembrie 2014

Silviu Pricope - foto - facebook.com/silviu.pricope

Silviu Pricope – foto – facebook.com/silviu.pricope

Multă lume vorbește despre paradisurile fiscale, dar puțini știu cu adevărat ce sunt ele și care le sunt principalele caracteristici. De asemenea, relațiile lor cu statele dezvoltate reprezintă o necunoscută pentru majoritatea populației. Ne propunem acum, să facem un pic de lumină, în tenebroasa lume a paradisurilor fiscale.

Ce sunt de fapt paradisurile fiscale?

Un paradis fiscal este un teritoriu (poate fi o țară, o insulă, un oraș, o porțiune dintr-un oraș, etc), care are o fiscalitate (sau altfel spus un nivel de impozitare) foarte redusă, sau chiar nulă, în comparație cu alte țări dezvoltate. Nu există o definiție precisă, iar nivelul de impozitare este evaluat în mod diferit în diverse țări și de către diverse instituții.

Într-un sens mai restrâns, un paradis fiscal reprezintă o jurisdicție în care impozitarea este redusă. Dar de cele mai multe ori, paradisul fiscal este de fapt, un paradis bancar, adică un teritoriu în care secretul bancar protejează clienții de ingerințele oricărei alte jurisdicții. În unele țări, autoritățile fiscale nu au acces la datele bancare și, prin urmare, nu pot verifica declarațiile fiscale ale contribuabilului.

Nu se face întotdeauna distincția dintre paradisurile fiscale și cele bancare, iar unele jurisdicții ajung să le combine pe amândouă. Dar această combinație nu este sistemică. De exemplu, Elveția reprezintă un paradis bancar, iar secretul bancar permite clienților să se sustragă de la controlul administrațiilor fiscale din țara de origine. Dar, deși din punct de vedere fiscal, Elveția dispune de mai multe sisteme derogatorii avantajoase, impozitarea este departe de a fi inexistentă.

În presă, rareori se face distincția între două tipuri discutate mai sus, ajungându-se ca termenul de “paradis fiscal” să se refere acum mai mult la paradisul bancar.

OCED (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare) a declarat următoarele criterii ca fiind necesare pentru a defini un paradis fiscal. Acestea sunt:

  • taxe nesemnificative sau inexistente;
  • lipsa de transparență a sistemului fiscal;
  • absența schimbului de informații fiscale cu alte state;

Existența paradisurilor fiscale ridică mai multe tipuri distincte de probleme:

  • concurența fiscală
  • concurența economică între companii provenind din țări diferite
  • lupta împotriva spălării banilor și a finanțării organizațiilor criminale
  • stabilitatea sistemului financiar internațional

Cine recurge la paradisurile fiscale?

În esență, fondurile speculative, companiile mari care au înființat filialele ale acestora în astfel de juridiscții (Google are de exemplu o filială în insulele Bermude) precum și persoanele bogate. Avantajul acestora este că acestea evită taxele mai mari în țara lor de origine. În Franța, de exemplu, fenomenul nu este deloc minor: în aprilie 2009, la scurt timp după cazul băncii HSBC, Franța a înființat o ” celulă de reglementare ” pentru evazioniștii fiscali. Aceasta a ajutat la repatrierea 7,3 miliarde de euro în active, cu un beneficiu estimat pentru fisc de până la 1,3 miliarde €.

Mai mult decât atât, paradisurile fiscale vehiculează și o cotă de active, ce nu poate fi cuantificată, destinată spălării banilor murdari proveniți din acte de corupție sau trafic de droguri.

Cât din economia globală reprezintă activele vehiculate în paradisurile fiscale?

Potrivit Fondului Monetar Internațional, 50% din tranzacțiile internaționale “curg” prin paradisuri fiscale. Acestea cuprindeau aproximativ 4000 de bănci, două treimi din fondurile speculative și 2 milioane de societăți fictive/paravan. În aceste conturi s-ar afla aproximativ 7.000 de miliarde de euro în active, ceea ce reprezintă mai mult de trei ori PIB-ul Franței și de mai mult de 35 de ori PIB-ul României. Gabriel Zucman, economist la Școala de Economie din Paris, consideră că valoarea activelor persoanelor particulare deținute în paradisurile fiscale s-ar ridica la aproximativ 8% din resursele financiare ale lumii (acest studiu poate fi citit aici).

În 2008, cotidianul La Tribune a estimat că activele gestionate de paradisurile fiscale s-au ridicat la 10.000 de miliarde de euro.

Care sunt aceste paradisuri fiscale?

Oficial, principalele țări dezvoltate caută să lupte împotriva paradisurilor fiscale, în special în contextul luptei împotriva terorismului, crimei organizate, sau împotriva evaziunii fiscale extrem de costisitoare pentru bugetul public.

Dar, în același timp, țările occidentale tind să accepte sau să continue să accepte, paradisurile fiscale situate în apropierea teritoriului lor, în intenția lor de a capta cât mai mult din fluxurile financiare și în vederea controlului evaziunii fiscale din propria țară. Toate tarile occidentale au propriile lor paradisuri fiscale “acceptate” și “ocrotite”:Principatul  Monaco pentru Franța, Insulele Anglo-Normande pentru Regatul Unit, Bahamas pentru Statele Unite ale Americii, Liechtenstein pentru țările germanice, Macao pentru China, San Marino pentru Italia sau Andorra pentru Spania. Această ambiguitate a devenit flagrantă în timpul summit-ului G20 de la Londra, din aprilie 2009.

“Eticheta” de paradis fiscal nu reprezintă nimic oficial și variază în funcție de instituțiile care o vehiculează. OCED la acel moment a încercat să clasifice paradisurile fiscale elaborând trei liste diferite:

  • neagră, pentru state total necooperante în domeniu fiscal;
  • gri pentru statele, care au promis să se conformeze noilor reguli, fără însă a le aplica, precum și cele care “respectă în mod substanțial” aceste reguli;
  • albă, pentru statele sau teritoriile care au făcut “un efort real pentru a se conforma regulilor ce decurg din standardele internaționale ale OCED.“

Țările occidentale au pregătit liste de paradisuri fiscale, solicitând o mai bună cooperare acestor jurisdicții în lupta împotriva spălării banilor. În același timp, țările occidentale a vrut să-și “protejeze” paradisurile fiscale. De exemplu, după îndelungi negocieri, China a obținut ca Macao și Hong Kong să nu fie incluse în lista paradisurilor fiscale, deși ambele teritorii dependente de chinezi au toate caracteristicile necesare. În schimb, Statele Unite ale Americii a câștigat clasarea insulelor Bahamas în lista gri, în loc de cea neagră.

Și astfel, în data de 2 aprilie 2009, lumea a fost “șocată” să descopere că, în conformitate cu criteriile summit-ului G20, “cele mai grave găuri negre financiare ale planetei” au fost Costa Rica, Malaezia, Filipine și Uruguay, în timp ce paradisurile fiscale reale, cum ar fi Jersey sau Insula Man au fost albite. Națiunile mari a aranjat de asemenea, pentru propriile lor grădini secrete (City of London, statul american Delaware sau Hong Kong pentru China) să nu fie nici măcar evidențiate.

Imediat după asta, țările incluse pe lista gri (Cayman, Luxemburg, Belgia, Liechtenstein, Elveția, Singapore, Insulele Virgine Britanice Insulele, Austria …), au protestat puternic (a se vedea, de exemplu, un interviu cu primul-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker).

Pentru a nu fi pe lista neagră, o țară trebuie să semneze pur și simplu un angajament cu  OCED, prin care se angajează să respecte “standardele fiscale autorizate pe plan internațional“. Acest standard prevede că, țara este de acord să ofere unui alt stat care solicită acest lucru, informații cu privire la un anumit contribuabil. Acest lucru se face pe baza unei cereri motivate și argumentate, care ajută la combaterea celor mai grave cazuri de fraudă. Acest schimb de informații la cerere reprezintă, fără îndoială, o îmbunătățire față de opacitatea totală, dar nu permite o verificare rapidă și sistematică ca în cazul unui schimb automat de informații.

Pentru a ieși din lista gri, o țară nu trebuie să accepte numai principiul schimbului de informații la cerere. Sintagma cheie aici este “respectă în mod substanțial”, aceasta referindu-se la un cumul de reguli impuse pe plan internațional. Aici, OCED se consideră mulțumită dacă o țară a implementat acest principiu în 12 acorduri bilaterale. Nu contează dacă aceste sunt făcute cu Groenlanda și Botswana sau vreo țară importantă din punct de vedere economic. O condiție atât de ușor îndeplinit a făcut ca toate țările vizate să se alăture listei albe, una după alta, în câteva luni. În cea mai recentă versiune a raportului de progres, listele negre și gri sunt acum aproape goale. Într-adevăr, mai jos este publicată lista din 2012:

liste-paradis-fiscaux-ocde-2012

După cum se vede, în accepțiunea OCED, paradisuri fiscale au rămas doar Nauru și Guatemala! Ce ar mai fi de zis după o astfel de inepție?

Însă toată lumea știe, că paradisurile fiscale nu au dispărut așa peste noapte…

Așa că Franța a reacționat dur (sic!), iar acum publică propria listă. Paradisurile fiscale pur și simplu tremură în fața acestei acțiuni curajoase a Cocoșului Galic!!!!!!!!!! Uh, dar totuși nu prea mult … Mai jos găsim lista oficială de țări/jurisdicții oficial recunoscute drept paradisuri fiscale de către Franța în 2012:

  • Botswana,
  • Brunei,
  • Guatemala
  • Insulele Marshall,
  • Montserrat,
  • Nauru,
  • Niue
  • și Filipine.

Pur și simplu fără comentarii …

articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com/

Cercetatorii spun ca au reusit sa transmita, in premiera, un gand prin internet

/0 Comentarii/în /de /1.765 vizite

Desi suna a scenariu SF, un grup de specialisti internationali in stiinte neuronale si inginerie robotica sustine, intr-un studiu recent, ca au reusit sa transmita online un gand catre alte persoane. Experimentul lor, apropiat de ceea ce am putea numi “telepatie prin internet”, a constat in transmiterea unui gand exprimat printr-un singur cuvant catre destinatari din alte tari, cu ajutorul unor dispozitive de scanare a creierului, conectate la reteaua globala.

Expeditorul, localizat în India, a reuşit să transmită, printr-un sistem de dispozitive de encefalogramă conectate la internet, cuvântul “hola” şi “ciao” către destinatarii dintr-un laborator din Franţa. Un experiment similar s-a desfăşurat între Spania şi Franţa, cu aceleaşi rezultate. Este pentru prima dată când oamenii au reuşit să pună la punct cu succes o mostră de “telepatie” mediată de tehnologiile comunicării.

Pe scurt, sistemul funcţionează prin intermediul unor interfeţa de interacţiune creier-computer: electrozii ataşaţi de scalpul unei persoane monitorizează activitatea electrică din creier. Semnalele determină anumite reacţii, asemănătoare celor care intervin în sistemele ce le permit oamenilor să mişte, cu puterea minţii, membre artificiale. Mai precis, în cazul de faţă, gândul transpus în cuvinte de către expeditor este tradus în cod binar. În ceea ce-l priveşte pe destinatar, procesul este inversat: mesajul transpus în cod binar este livrat creierului printr-o tehnologie de stimulare transcraniană magnetică, care acţionează tot la nivelul scalpului. Destinatarul primeşte mesajul sub forma unor semnale luminoase, la nivelul vederii periferice, nu le “aude” ca gânduri, aşa cum ne-am putea aştepta. Secvenţele numerice emise de transmiţător sunt trimise prin email, iar la punctul de primire sunt decodate în aşa-numiţi fosfeni – semnalele luminoase -, acţionând ca un “cod Morse mental”.

“Folosind tehnologii avansate de precizie, printre care encefalograma wireless şi stimularea transcraniană magnetică robotizată, am reuşit să transmitem, direct şi noninvaziv, un gând de la o persoană la alta, fără ca ele să fie nevoite să vorbească ori să scrie,” aratăstudiul. Acest experiment reprezintă un pas minuscul pentru ce ar putea deschide porţile unei “telepatii prin internet,” însă cercetătorii vor continua să dezvolte sistemul.

Sursa: Discovery News

articol preluat de pe http://totb.ro/