Articole

Tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940)

Dobrogea: partea românească în portocaliu, partea bulgărească (Cadrilaterul) în galben

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: istorie-pe-scurt.ro; ro.wikipedia.org

 

Tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940)

Tratatul de la Craiova: Tratatul de frontieră dintre România și Bulgaria, prin care partea de sud a Dobrogei (“Cadrilaterul“, adică județele Durostor și Caliacra) intră în componența Bulgariei.

Tratatul de la Craiova a fost semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria. Conform prevederilor acestuia, România a cedat partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul în română), și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație. Acest teritoriu a fost cedat de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913.

80.000 de români (mocani mărgineni, aromâni și meglenoromâni), majoritatea așezați de la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic din 1913, în urma căruia teritoriul a fost anexat de România, au fost obligați să își abandoneze locuințele din sudul Dobrogei și să se așeze în nord, în timp ce 65.000 de bulgari din nordul regiunii au fost obligați să așeze în Cadrilater. În final, din întreaga Bulgarie s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români, iar din România au plecat 77.000 bulgari

Pe 3 august 1940, reprezentantul german în România, Fabricius, a informat guvernul român că trebuie să cedeze Bulgariei întreg Cadrilaterul, ca urmare a întâlnirii din 15 iunie 1940 de la Berchtesgaden dintre Hitler și primul ministru bulgar. Conformându-se cererii lui Hitler, guvernul român a făcut demersuri la Sofia pentru începerea de negocieri. Tratativele au început la Craiova pe 19 august. Delegația română avea mandat să accepte ideea cedării Cadrilaterului astfel că discuțiile au vizat pribleme concrete asupra modului de rezolvare a acestei chestiuni.

Tratatul de la Craiova - Procesul-verbal - foto: istorie-pe-scurt.ro

Tratatul de la Craiova – Procesul-verbal – foto: istorie-pe-scurt.ro

Prim delegat la această întâlnire de la Craiova a fost Alexandru Cretzianu care, împreună cu alţi membri ai reprezentanței române, a fost primit de fostul ministru de Externe, M. Manoilescu, care însă nu le-a dat nici o instrucţiune specială, vorbindu-le de cedarea Cadrilaterului ca de o obligaţie impusă, căreia nu trebuiau să se opună.

La Craiova se alătură delegaţiei române şi Vasile Covată din Bazargic (reședința Caliacrăi), Tascu Purcărea din Silistra și alţi câţiva români-macedoneni îngrijoraţi de viitorul soartei lor.Delegaţia bulgară avea ca prim delegat pe fostul Ministru de la Bucureşti şi Roma, S. Pimenov, iar al doilea delegat era juristconsultul Papazoff.

Amândoi delegaţii înţelegeau şi vorbeau româneşte, dar convorbirile şi tratativele s-au dus în limba franceză, delegaţia bulgară fiind foarte optimistă, sigură că totul era doar o formalitate pentru i se “restitui” “Zlatna Dobrugea”(Dobrogea de aur). După prezentarea scrisorilor de acreditare şi citirea actelor introductive preliminare, s-a propus delegaţiei bulgare un aranjament teritorial care ar fi fost de natură să asigure liniştea, cruţând sentimentele şi demnitatea fiecăreia dintre popoarele vecine.

Tratatul de la Craiova - Refugiati din Cadrilater - foto: Refugiati-din-Cadrilater1

Tratatul de la Craiova – Refugiati din Cadrilater – foto: Refugiati-din-Cadrilater1

S-a propus ca Silistra, cetate ce a aprținut termporar Ţării Româneşti în Evul Mediu să rămână României. De asemenea portul Cavarna şi Balcicul, din care românii făcuseră o staţiune de prim ordin, să ne rămână. Pretenţiile noastre au fost minime. În schimb, toată Zlatna Dobrugea revenea Bulgariei, şi în felul acesta se punea capăt pentru totdeauna litigiului care frământa opinia publică din cele două ţări vecine.

Primul delegat bulgar, S. Pimenov, a răspuns însă că înţelege punctul de vedere românesc, dar că el nu se poate abate cu nimic de la cele hotărâte definitiv la Berchtesgaden adică dictat în toată puterea cuvântului. La poarta Palatului Jean Mihail (actualul Muzeu de Artă) din Craiova, unde se ţineau şedinţele, aşteptau cu groază rezultatele tratativelor, dobrogenii macedoneni, în număr de câteva sute. S-a reuşit ca schimbul de populaţie şi toate cele legate de o problemă atât de spinoasă să se concretizeze prin texte care, interpretate cu bună credinţă, puteau aduce alinare la brutalitatea ruperii oamenilor de la vatra şi glia lor.

Tratatul de la Craiova - Armata bulgara intra in Cadrilater - foto: istorie-pe-scurt.ro

Tratatul de la Craiova – Armata bulgara intra in Cadrilater – foto: istorie-pe-scurt.ro

În ziua de 7 septembrie, când urmau să se termine “lucrările”, ezitările justificate ale delegaţie române de a semna au fost spulberate de ordinul telefonic al noului conducător al statului, generalul Ion Antonescu, care a dat ordin să se iscălească “Tratatul”, lucru ce s-a făcut imediat. Al. Cretzianu a înmânat scrisorile primului ministru bulgar.

Acordul a fost semnat de Henri Meitani, membru al delegației, și nu de Alexandru Cretzianu, șeful părții române la tratative, cel din urmă refuzând categoric. La 13 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat tratatul de cedare a sud-estului Dobrogei. Unii ofițeri ai armatei Române (de exemplu, generalul Argeșanu) s-au opus acestei retrageri și au organizat pe cont propriu o rezistență armată.

Conducătorul rezistenței fiind însă arestat în cele din urmă din ordinele lui Ion Antonescu, bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni de 7.412 de kilometri pătrați şi 410.000 de locuitori relativ fără probleme. În total vara anului 1940 a adus României pierderi teritoriale de aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, adică o treime din suprafață și un deficit de 6.800.000 de locuitori însumând 33% din populație.

 

Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 și problema minoritarilor bulgari și români din România și Bulgaria

articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Istoriografiile bulgară si româna din trecut au avut opinii diferite în ceea ce priveste Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei („Cadrilaterul”) intra în componenta Bulgariei. „Corectarea unei nedreptati” prin mijloace diplomatice, îl considerau bulgarii, si un act de „mutilare a tarii” sub presiunea fortelor Axei, sustinea teza româneasca.

Dialogul actual dintre istoricii celor doua tari ne lasa speranta ca se poate ajunge la un acord în litigioasa problema a Dobrogei, pornind de la ideea ca ea a fost solutionata definitiv prin Tratatul de la Craiova. Procesele identice de integrare a Bulgariei si României în Europa unita impun o asemenea abordare.

Cauzele aparitiei grupurilor etnice minoritare de bulgari în România si de români (respectiv, valahi si aromâni) în Bulgaria sunt migratiile si schimbarile frontierelor de stat.

Situatia lor a fost deosebit de tensionata între cele doua razboaie mondiale. Conform recensamântului din România, în 1930, numarul persoanelor de nationalitate bulgara era de 366 384, cele mai compacte comunitati fiind instalate în Dobrogea (185 279 persoane), Basarabia (163 726 persoane) si Banat (10 012 persoane).

La rândul lor, valahii din Bulgaria se concentrasera mai ales în partea de nord-vest a tarii, în timp ce aromânii erau dispersati în regiunea de sud-est. Recensamântul bulgar din 1926 dadea urmatoarele cifre: 69 080 de români, 5 324 aromâni, 3 777 „cutovlasi”, 1 551 „tintari” (în total 79 728 persoane).

Transferul de populatii si statul-natiune.

In coabitarea bulgaro-româna din aceasta perioada punctul nevralgic l-a constituit regiunea din sudul Dobrogei (adica judetele Durostor/Silistra si Caliacra/Dobrici), anexata de România în 1913.

Dupa statisticile românesti din 1930, populatia bulgara din aceasta regiune cuprindea 149 409 locuitori, în timp ce românii erau 77 728. Cresterea de mai multe ori a numarului populatiei românesti, în raport cu anul 1910, când numara doar 6 359 de locuitori, s-a datorat colonizarii intensive în cursul anilor ‘20 a românilor din Vechiul Regat si a aromânilor din Grecia si din alte tari balcanice.

In relatiile bilaterale româno-bulgare, contradictiile privind sudul Dobrogei au jucat un rol important. Eforturile politice au mers în directii opuse. România voia sa schimbe statu-quo-ul etnic din regiune si sa pastreze statu-quo-ul teritorial, Bulgaria se straduia sa faca exact invers.

Tratamentul reciproc al minoritatilor – ca principiu – a fost impus în relatiile bilaterale înca de la crearea statului bulgar modern, în 1878, si a contat substantial în negocierile privind problemele minoritatilor în cursul anilor ‘30.

Pozitiile opuse privind aplicarea acestui principiu au cauzat esecul negocierilor. Unicul acord privind minoritatile respective din Bulgaria si România a fost realizat prin Tratatul de la Craiova din 1940. In afara de restituirea Dobrogei de Sud Bulgariei si de stabilirea unei frontiere „definitive si perpetue”, tratatul stipula si schimbul de populatii între cele doua tari vecine.

Principiul schimbului s-a impus la insistentele diplomatiei române. La început, ea a staruit pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei (judetele Tulcea si Constanta), comparativ cu libertatea de optiune a românilor din sudul Dobrogei. Mai târziu, diplomatia româna a insistat pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din România fata de emigrarea românilor din sudul Dobrogei, dar nu si a românilor din restul teritoriului Bulgariei.

Diplomatia bulgara a consimtit sa negocieze pe baza principiului privind schimbul de populatii, pentru a nu face sa esueze negocierile, dar si la presiunea Germaniei. Reprezentantii bulgari au cerut mai întâi ca emigrarea sa nu fie obligatorie.

Ei nu au acceptat schimbul tuturor bulgarilor din România fata de românii din sudul Dobrogei, deoarece nu era echivalent. Atunci, partea bulgara a propus o solutie de compromis, care combina schimbul obligatoriu cu emigrarea facultativa. Propunerea a fost adoptata.

Articolul III al Tratatului de la Craiova stipula: schimbul obligatoriu, într-un interval de 3 luni, începând de la schimbarea instrumentelor de ratificare, între resortisantii români de origine etnica bulgara din judetele Tulcea si Constanța si resortisantii români de origine etnica româna din judetele Durostor si Caliacra; imigrarea facultativa, în termen de un an, a altor resortisanti români de origine etnica bulgara si resortisanti bulgari de origine etnica româna în tara lor de afinitate etnica; dreptul fiecarui guvern de a decreta emigrarea obligatorie a unui numar de resortisanti de origine etnica bulgara sau româna, egal cu numarul de resortisanti din cealalta tara, care si-ar exercita dreptul la o emigrare facultativa.

Un Acord anexat Tratatului se ocupa de chestiunile tehnice legate de acest transfer.

Clauzele sale stipulau: proprietatile imobiliare rurale, care apartineau emigratilor, deveneau proprietatea statului din care emigrau, statul de imigrare obligându-se sa-i despagubeasca pe imigranti: proprietatea imobiliara urbana a emigrantilor ramânea proprietatea privata a proprietarilor lor; emigrantii pastrau dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile. S-a creat o Comisie mixta bulgaro-româna, având misiunea de a supraveghea transferul de populatii.

Schimbul obligatoriu al bulgarilor si românilor de pe cele doua parti ale frontierei din Dobrogea s-a efectuat în doua valuri succesive. Migratia principala (noiembrie-decembrie 1940) a angajat 61 500 de bulgari din nordul Dobrogei si 83 928 de români din sudul Dobrogei. Cea suplimentara (aprilie-mai 1941) s-a efectuat pe baza unui Acord aditional si a antrenat înca 3 600 de bulgari si 4 700 de români.
Numarul total al emigratilor a fost de circa 65 000 de bulgari, instalati în Dobrogea bulgara, si circa 88 000 de români, stabiliti – în cea mai mare parte, în Dobrogea româneasca.

Contradictia principala din cursul realizarii transferului obligatoriu a aparut în privinta numarului celor emigrati. Guvernul bulgar a încercat sa evite emigrarea întregii populatii bulgare din nordul Dobrogei, dar a insistat pe emigrarea tuturor românilor din sudul Dobrogei, adica nu numai colonistii, ci si populatia autohtona de origine valaha (vlaha), desi numarul acestora era restrâns. Pozitia Bucurestiului a fost opusa: epurarea de toti bulgarii a partii românesti a Dobrogei, dar prezenta cât mai mult timp posibil a românilor în „Cadrilater”.

Emigratia obligatorie a provocat deceptia si nemultumirea populatiei bulgare autohtone din nordul Dobrogei. Impotriva abandonarii regiunii si a expatrierii s-a nascut o miscare. Guvernul bulgar, precum si mediile emigratiei dobrogene din Bulgaria au evidentiat dimpotriva succesul restituirii partii de sud a regiunii si au explicat astfel sacrificiile impuse.

Ca un astfel de sacrificiu a fost perceputa si expatrierea fortata a bulgarilor din nordul Dobrogei.

Desi fusesera instalati în sudul Dobrogei cu numai vreo cincisprezece ani în urma, colonistii români au ramas la fel de nemultumiti de emigrarea obligatorie ca si bulgarii aflati în aceeasi situatie. Insa clauzele Tratatului de la Craiova nu au generat miscari puternice în România. Sunt simbolice în acelasi sens cele scrise de istoricul si omul politic Nicolae Iorga în ziarul Neamul Românesc, din 17 septembrie 1940: „Am restituit Bulgariei cele ce i s-a luat ca urmare a Razboiului balcanic.

Am zugravit aiurea, de la un pas diplomatic la altul, acea actiune gresita a ministerului Maiorescu prin care, dupa dorinta lui Take Ionescu în prima fasa, s-a cautat de politica de partid a României o crestere de teritoriu, care sa întareasca dominatia celor de la cârma fara ca un curent national adevarat sa îndemne catre întinderea hotarelor la Sud, atunci când aspiratiile noastre tinteau Carpatii.
Nici regele Carol n-a dorit de fapt aceasta completare dobrogeana, el marturisindu-mi cu sinceritate ca-i trebuiau numai acele unghiuri intrânde la noi pe care guvernul Filov ar fi putut fara nici o paguba sa le acorde astazi.

S-a început cu implorarile catre ´Europa’ ca sa ni se dea Silistra si s-a mers pâna la capul Sabla, nu departe de Varna.
E adevarat ca aici poporul bulgar era reinstalat de curând, dar tot asa de adevarat ca pe baza teoriei ´echilibrului’ luam, în momentul maririi Bulgariei, un tinut care nu facea parte din raza noastra nationala pe care am încercat a o crea pe urma si prin nepretuitul element macedonean.

Cu tot aportul lor, care va trebui fructificat cu îngrijire aiurea, trebuie sa recunoastem ca, în ciuda operei de civilisatie îndeplinita, ni-am simtit straini acolo”.

Spre deosebire de schimbul obligatoriu, clauzele care priveau emigrarea facultativa au fost impuse de reprezentantii bulgari, ale caror scopuri vizau posibilitatile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria.

Diplomatii români s-au pronuntat împotriva emigrarii facultative si, în special, împotriva echilibrului fortat al numarului de emigrati, deoarece România voia sa-i pastreze pe loc pe valahii din partea de nord-vest a Bulgariei. Contradictiile au împiedicat reglementarea rapida a acestei probleme.

Emigrarea facultativa de populatii a fost mult mai limitata decât schimbul obligatoriu. In cursul intervalului prevazut, de un an, mai exact la începutul anului 1941, 213 bulgari din România au emigrat, din proprie vointa, si nici un român din Bulgaria. La 1 aprilie 1943, cele doua guverne au semnat un Acord de lichidare a problemelor litigioase provocate de Tratatul de la Craiova. Regulamentul privind schimbul facultativ, anexat acestui acord, prelungea intervalul de emigrare pâna la 1 noiembrie 1943.

Dar, la 22 mai 1943, cele doua guverne au decis sa înceteze emigrarea din cauza dificultatilor razboiului. Pe baza Regulamentului, 61 de familii bulgare (155 de persoane), din Banat si din alte regiuni ale României au emigrat voluntar în Bulgaria. Numarul emigratilor din Bulgaria în România s-a ridicat la 95 de familii de aromâni din regiunea Gorna Djumaia (Blagoevgrad) si de valahi din regiunea Vidin.

Rezultatele schimbului de populatii dintre Bulgaria si România pe baza Tratatului de la Craiova sunt contradictorii. Schimbul obligatoriu a stabilit o frontiera etnica între bulgarii si românii din Dobrogea, care coincidea cu frontiera dintre cele doua state.
Aceasta coincidenta a influentat pozitiv relatiile bilaterale, deoarece a împiedicat formularea de pretentii teritoriale pe temeiul unor argumente etnice.

Disputa bulgaro-româna privind apartenenta Dobrogei, împartita pentru totdeauna între cele doua tari, avea sa se manifeste mai ales în domeniile propagandei si al stiintei, nu însa si în domeniul politicii reale. Pe de alta parte, emigrarea obligatorie a însemnat mizeria economica si dezradacinarea emigratilor din propriile camine. Tendinta de asimilare a minoritatilor etnice ramase între frontierele celor doua state a fost stimulata dupa efectuarea transferului.

Astazi putem auzi înca limba româna la Tutrakan (Turtucaia) sau limba bulgara la Constanta. Limbile, ca si amintirile, sunt pastrate de emigratii ramasi în viata, dar si de urmasii familiilor care nu au emigrat. Câteva prbleme privind proprietatile abandonate si despagubirile cuvenite pentru ele ramân înca o tema de actualitate. Pe de alta parte, organizatiile minoritare ale bulgarilor din România, ca si cele ale vlahilor si aromânilor din Bulgaria manifesta procese identice de redesteptare etnica în perioada de tranzitie de dupa prabusirea comunismului.

Destinele istorice si schimbarile de identitate ale acestor comunitati au fost asemanatoare. Pe aceasta baza, se urmareste reabilitarea principiului reciprocitatii în privinta minoritatilor. Asa au fost restabilite scolile bulgara din Bucuresti si româna din Sofia. Destinul istoric al emigrantilor si minoritarilor ridica un nou pod între Bulgaria si România.

Sursa:

http://starbisnov.blogspot.com/2008/08/301.html

Frontiera – un zid sau un pod

Dr. Blagovest Niagulov (Sofia)

In româneste de Mihai POPESCU

 

cititi mai mult despre Tratatul de la Craiova si pe en.wikipedia.org

†) Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluat de pe basilica.ro

 

Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați

Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, în timpul evlaviosului domnitor Alexandru cel Bun (1400-1432).

Încă din tinereţe era râvnitor pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. După multă nevoinţă şi ascultare, sporind duhovniceşte, s-a retras la linişte, împreună cu încă doi ucenici ai săi, în anul 1432, pe malul stâng al pârâului Pângăraţi. Aici, Cuviosul şi-a făcut o chilie din bârne de brad, într-o frumoasă poiană, unde s-a nevoit, cu ucenicii săi, în rugăciuni neîncetate, încât aşezământul lui a devenit cunoscut sub numele de „Sihăstria lui Simeon”.

Auzind Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504) de nevoinţa Cuviosului, i-a dăruit ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. La sfinţirea ei de către mitropolitul Teoctist I, Cuviosul Simeon a fost hirotonit preot, devenind astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”.

Aici a adunat în jurul său mulţi ucenici, sporind în nevoinţă şi rugăciune şi învrednicindu-se de darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. De binecuvântarea lui se bucurau credincioşii, dar şi înalţii dregători şi chiar Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care-i cerea sfatul pentru el şi pentru ţară.

Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în anul 1476, când au năvălit turcii asupra Moldovei şi au biruit la Războieni, Cuviosul Simeon, după ce s-a rugat pentru domn şi pentru ţară ca să-i scape din mâinile cotropitorilor, şi-a luat ucenicii şi s-a stabilit la Mănăstirea Caşva, în ţinutul Mureşului.

Aici, în toamna aceluiaşi an, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în această mănăstire. Spre sfârşitul anului 1484, după ce s-a aşezat pacea în ţară, Sfântul Voievod Ştefan i-a adus sfintele moaşte într-o raclă şi le ţinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din ele, le-a oprit pentru binecuvântare, iar rămăşiţa sfintelor lui moaşte le-a îngropat în Cetatea Sucevei.

Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați (sec. XV-XVI) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați (sec. XV-XVI) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487, în Ţara de Sus a Moldovei. Şi-a început viaţa monahală de tânăr la Mănăstirea Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi în anul 1508. Aici a fost ales de toţi vieţuitorii părinte duhovnicesc, conducând obştea Mănăstirii timp de 56 de ani.

Despre viaţa lui vorbeşte ieromonahul Anastasie de la Moldoviţa, care l-a cunoscut îndeaproape: „Din copilăria sa el s-a nevoit în viaţa călugărească, fiind mărturisit de toţi pentru faptele lui cele bune. Era scriitor foarte iscusit, postitor, răbdător şi ostenitor în toată nevoinţa duhovnicească”.

Datorită nevoinţelor sale, Stăpânul Hristos şi ocrotitorul Mănăstirii, Sfântul Dimitrie, au rânduit ca domnitorul Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561; 1564-1568) să zidească la Pângăraţi o biserică nouă, în locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci.

Aceasta a fost sfinţită de mitropolitul Grigorie al Sucevei în anul 1560. În anul 1566, Sfântul a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti, le-a dat ultimele poveţe, a lăsat egumen în locul său pe ieromonahul Teodorit, iar el s-a retras la mănăstirea lui de metanie, Moldoviţa.

Aici, fericitul Amfilohie a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh şi s-a nevoit timp de încă 4 ani. În anul 1570, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul şi împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat de ucenicii săi.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat pe Cuvioşii Simeon şi Amfilohie la data de 7 martie 2008, rânduindu-le ca zi de pomenire 7 septembrie.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

Tropar – Glasul 3

Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, cei ce aţi luminat pădurile Carpaţilor cu rugăciunile voastre şi aţi umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriţei, sfetnici de taină ai voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea voastră!

 

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Simeon de la Pângărați si pe doxologia.ro

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Amfilohie de la Pângărați si pe doxologia.ro

La ordinea zilei – 7 septembrie 2020

Situația din România – 7 septembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 7 septembrie

Ortodoxe – Înainte-prăznuirea Nașterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; † Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați

Greco-catolice – Sf. m. Sozont

Romano-catolice – Sf. Regina, fc. m.

 

Ziua internaţională a aerului curat pentru un cer albastru (ONU)

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat la 19 decembrie 2019 Rezoluţia 74/212 care desemnează ziua de 7 septembrie drept Ziua internaţională a aerului curat pentru un cer albastru, fiind marcată începând cu acest an, potrivit https://undocs.org.

În prezent, comunitatea internaţională recunoaşte că îmbunătăţirea calităţii aerului poate atenua schimbările climatice. Încurajată de interesul crescând al comunităţii internaţionale pentru aerul curat, şi subliniind necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, pentru a proteja sănătatea oamenilor, Adunarea Generală a ONU a decis să stabilească data de 7 septembrie ca Ziua internaţională a aerului curat pentru un cer albastru, se arată pe site-ul https://www.un.org/.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

ANM: Vreme în general caldă în următoarele două săptămâni, cu probabilitate redusă de precipitaţii

Vremea va fi călduroasă în următoarele două săptămâni, cu temperaturi diurne cuprinse între 23 şi 31 de grade, iar probabilitatea de apariţie a precipitaţiilor este redusă în majoritatea regiunilor, conform estimării Administraţiei Naţionale de Meteorologie pentru perioada 7 – 20 Septembrie 2020.

Şi în Muntenia, în prima zi, vremea va fi călduroasă, cu o medie a temperaturilor maxime de 31 de grade, după care în zilele de 8 şi 9 septembrie se va răcori uşor, iar media va scădea spre 28 de grade. În intervalul 10-14 septembrie, temperatura aerului va creşte uşor, spre 29 de grade, iar până la sfârşitul intervalului de prognoză, va marca o scădere treptată, spre medii de 24-25 de grade, când vor caracteriza un regim apropiat de cel normal.

Media minimelor termice se va situa în general între 12 şi 14 grade, exceptând primele două nopţi, când va fi mai cald, cu valori nocturne în medie de 15-16 grade. Probabilitatea de apariţie a ploilor va fi destul de redusă pe tot parcursul intervalului de prognoză.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 7 septembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 7 septembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 95.897 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
40.454 de pacienți au fost declarați vindecați și 12.339 de pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 883 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 239 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 3.926 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 06.09.2020 (10:00) – 07.09.2020 (10:00) au fost înregistrate 33 de decese (24 bărbați și 9 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.945.738 de teste. Dintre acestea 7.247 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 4.613 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 2.634 la cerere.

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.599 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 338 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 6 septembrie 2020, au fost raportate 2 356 319 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 344.164 (+1.813) 41.549 (+12) 1.824 (+18)
Spania 498.989 – 29.418 – 150.376 -
Italia 276.338 (+1.694) 35.534 (+16) 210.015 (+405)
Franţa 317.706 (+8.550) 30.698 (+12) 87.927 -
Germania 249.985 (+988) 9.325 (+1) 224.215 (+645)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 6 SEPTEMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

26.921.111 (+280.864) 881.831 (+6.868) 18.056.984 (+124.284)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 5 – 6 septembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Zeci de mii de persoane au protestat în Muntenegru, la o săptămână după victoria în alegeri a opoziţiei pro-sârbe

Zeci de mii de persoane au ieşit în stradă duminică seară în Muntenegru, la o săptămână după victoria în alegeri a opoziţiei pro-sârbe, relatează DPA. “Ne-am săturat de ‘libertatea cetnică’”, a declarat unul dintre vorbitori la marşul din capitala Podgorica. Cetnicii au fost militanţii sârbi care au comis atrocităţi împotriva civililor în timpului celui de-Al Doilea Război Mondial şi al conflictelor din anii 1990 din fosta Iugoslavie.

Trei alianţe de opoziţie au câştigat 41 din cele 81 de locuri în parlament la alegeri. Ele vor să formeze un guvern de experţi care să îl înlăture de la putere pe preşedintele Milo Djukanovic, care a condus ţara timp de aproape 30 de ani. Ele îl acuză de corupţie şi de atacuri asupra criticilor guvernului.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ungaria: Manifestaţie în favoarea libertăţii academice, după suprimarea autonomiei Universităţii de Teatru şi Film

Mii de persoane au manifestat duminică la Budapesta pentru independenţa Universităţii de Teatru şi Film din Ungaria după impunerea unui board numit de guvern, despre care spun că va submina autonomia instituţiei, relatează Reuters.

Conducerea universităţii, unde au studiat mulţi dintre cei mai cunoscuţi regizori ungari de teatru şi film, a demisionat lunea trecută în semn de protest faţă de schimbări, care i-au determinat de asemenea pe mai mulţi profesori de top să renunţe să mai predea.

Participanţii la marş au format un lanţ uman pe străzile din centrul Budapestei, după care mulţimea s-a adunat într-o piaţă din apropierea parlamentului, cerând autonomie universitară şi libertate pentru educaţia artistică.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Lideră a opoziției anti-Lukașenka, răpită de persoane neidentificate în centrul Minskului

Oponenții președintelui belarus Alexandr Lukașenka se străduiesc să-și găsească unul dintre cei mai influenți lideri, după apariția în presă a informației că Maria Kolesnikova, membru al Consiliului Coordonator al Opoziției, a fost răpită de bărbați neidentificați la începutul celei de a 30-a zi a protestelor anti-guvernamentale.

Portalul de știri independent în limba rusă Tut.by a citat un martor ocular care a relatat că Maria Kolesnikova a fost răpită de pe stradă, în centrul orașului Minsk, luni, pe 7 septembrie, și suită într-un vehicul, marcat cu „Comunicare”.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Germania: 13.000 de scaune în faţa Reichstagului pentru migranţii din Insula Lesbos

Mai multe organizaţii neguvernamentale pentru ajutorarea refugiaţilor au instalat luni în faţa clădirii Reichstagului la Berlin 13.000 de scaune albe pentru a reclama evacuarea taberelor supraaglomerate din Grecia, în special a celei de la Moria, pe Insula Lesbos, a transmis corespondentul agenţiei France Presse.

Cele 13.000 de scaune simbolizează persoanele care trăiesc în condiţii sanitare catastrofale la Moria, principala tabără de migranţi din Grecia, au precizat ONG-urile Seebrücke, Sea-Watch, Campact şi #LeaveNoOneBehind, la originea acestei acţiuni.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

China/Hong Kong: Aproape 300 de persoane, arestate în timpul manifestaţiilor împotriva amânării alegerilor legislative

Aproape 300 de persoane au fost arestate de poliţia din Hong Kong, duminică, în timpul manifestaţiilor organizate în semn de protest faţă de amânarea alegerilor legislative în fosta colonie britanică, relatează AFP.

Aceste alegeri urmau să aibă loc duminică şi să permită reînnoirea Consiliului legislativ (Legco, Parlament), fiind unul dintre puţinele scrutine în cadrul cărora cetăţenii din Hong Kong au dreptul să voteze.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Opozantul rus Navalnîi a ieşit din comă şi reacţionează la cuvinte, anunţă spitalul berlinez Charite

Starea de sănătate a lui Aleksei Navalnîi, principalul opozant al Kremlinului care a fost otrăvit, s-a îmbunătăţit, el a fost scos din coma indusă şi se va renunţa ”pe etape” la respiraţia artificială, a anunţat luni spitalul Charite de la Berlin unde se află internat Navalnîi, informează Reuters, dpa şi AFP.

Potrivit spitalului, Aleksei Navalnîi reacţionează la cuvintele celor din jur. “Starea lui de sănătate (…) s-a îmbunătăţit”, a subliniat spitalul, unul dintre cele mai bune din Europa, reafirmând totodată că “este încă prea devreme pentru a evalua efectele pe termen lung ale otrăvirii severe” a lui Navalnîi şi că “nu pot fi excluse sechele”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Incendii în California: Recorduri de temperatură, evacuări şi stare de urgenţă

Temperaturi record au fost înregistrate duminică în California, într-o perioadă în care un val de căldură a traversat acest stat american afectat deja de incendii de vegetaţie, din cauza cărora autorităţile locale au evacuat sute de persoane şi au decretat stare de urgenţă în cinci districte, informează DPA şi Reuters.

Serviciul Naţional de Meteorologie a înregistrat valoarea de 49,4 grade Celsius în Woodland Hills, care a devenit cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în districtul Los Angeles. Precedentul record de temperatură era de 48,3 grade Celsius şi data din iulie 2006.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ştirile zilei – 7 septembrie 2020

Revista Presei din 7 septembrie

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 7 septembrie în Istorie

Evenimentele Zilei de 7 septembrie în Istorie

Armata bulgara intra in Cadrilater

foto preluat de pe istorie-pe-scurt.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

7 septembrie este a 250-a zi a calendarului gregorian și a 251-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 7 septembrie

(BOR) Înainte-prăznuirea Nașterii Maicii Domnului; Sfântul Mucenic Sozont; † Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați

(BRU) Sf. Sozon, martir († 304)

 

(BRC) Sf. Regina, fecioară, martiră

Localitatea Alise – Sainte Reine – Faleza Sfânta Regina –, din provincia Burgundia (Franţa), este aşezată aproape de vechea cetate galică Alesia, unde Iulius Cezar, în anul 52 înainte de Cristos, a învins armatele galilor răsculaţi, conduse de neînfricatul Vercingetorix. Tradiţia locală însă a legat numele acestei cetăţi de amintirea Sfintei Regina, o tânără creştină a cărei credinţă şi iubire faţă de Cristos nu a fost înfrântă de iscusinţa şi puterea unui îndepărtat trimis al împăratului victorios.
cititi continuarea pe: sfinticatolici.ro

 

Ziua internaţională a aerului curat pentru un cer albastru (ONU)

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat la 19 decembrie 2019 Rezoluţia 74/212 care desemnează ziua de 7 septembrie drept Ziua internaţională a aerului curat pentru un cer albastru, fiind marcată începând cu acest an, potrivit https://undocs.org.

În prezent, comunitatea internaţională recunoaşte că îmbunătăţirea calităţii aerului poate atenua schimbările climatice. Încurajată de interesul crescând al comunităţii internaţionale pentru aerul curat, şi subliniind necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, pentru a proteja sănătatea oamenilor, Adunarea Generală a ONU a decis să stabilească data de 7 septembrie ca Ziua internaţională a aerului curat pentru un cer albastru, se arată pe site-ul https://www.un.org/.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Brazilia – Ziua națională – aniversarea proclamării independenței față de Portugalia (1822)

Brazilia – foto: ro.wikipedia.org

În noiembrie 1807, trupele lui Napoleon Bonaparte au forțat curtea portugheză să se refugieze în Brazilia. Regele Ioan al VI-lea a sosit în Rio de Janeiro în 1808 după semnarea alianței defensive cu Anglia. În același an s-au deschis porturile braziliene vaselor națiunilor împrietenite, marcând sfârșitul epocii coloniale. Când orașul Rio de Janeiro a fost declarat capitală a Regatului Unit al Portugaliei, Braziliei și Algarvelor, Brazilia s-a transformat de iure din colonie în metropolă, act fără precedent în istoria omenirii. Noua situație politică a nemulțumit multe grupări influente ale societății portugheze, stare ce a culminat prin Revoluția Liberală de la Porto declanșată în 1820.

Drapelul Braziliei – foto; ro.wikipedia.org

Liberalii au cerut regelui să revină în Portugalia și să restabilească statutul de colonie pentru Brazilia. Ioan al VI-lea a revenit în țară în 1821, numind pe fiul lui, Pedro, în funcția de regent al Braziliei. Deși a purtat titlul regal, Ioan al VI-lea a pierdut aproape întreaga putere în urma revoluției, având în continuare doar rol simbolic și reprezentativ.

Liberalii au încercat să-l forțeze și pe regent să-și stabilească reședința la Lisabona, ceea ce ar fi dus la pierderea tuturor privilegiilor și implicit la revenirea la statutul de colonie al Braziliei. Petru a refuzat să dea curs solicitărilor Lisabonei și ca reacție a promulgat o lege conform căreia orice decizie emisă de Lisabona cu privire la fostele teritorii coloniale braziliene trebuia ratificată în Brazilia pentru a se putea pune în aplicare. În cele din urmă, la data de 7 septembrie 1822, Petru a declarat independența Braziliei, proclamându-se ca primul împărat al noii țări.

Dom Pedro I al Braziliei și al IV-lea al Portugaliei (numele complet: Pedro de Alcântara Francisco António João Carlos Xavier de Paula Rafael José Miguel Joaquim Gonzaga Pascoal Cipriano Serafim de Bragança e Bourbon, n. 12 octombrie 1798 Queluz — d. 24 septembrie 1834 Queluz) a fost primul Împărat al Braziliei (1822–1831) și al douăzeci și optulea Rege al Portugaliei (timp de șapte zile în 1826).

 

Astăzi în istorie pentru 7 septembrie

 

Evenimentele Zilei de 7 septembrie în Istorie:

- 7 septembrie 1940 – Tratatul de la Craiova

 

7 septembrie 70 - O armata romana condusa de Titus Flavius Vespasianus, fiul lui Vespasian (n. 30 decembrie 39 – m. 13 septembrie 81), imparat roman în perioada 79-81 , ocupa Ierusalimul si masacreaza mii de evrei.

 

7 septembrie 251 - Moare generalul si politicianul chinez Sima Yi ( n. 179). A trait in epoca de sfarsit a dinastiei Han si in Perioada celor Trei Regate. Fiul sau mai mic Sima Yan, a preluat puterea si a fondat dinastia Jin.

 

7 septembrie 1191 - În timpul celei de-a treia Cruciade, Richard I al Angliei il invinge la Arsuf pe comandantul musulman Saladin.

 

7 septembrie 1533 - S-a născut Elisabeta I, regină a Angliei între anii 1558-1603, perioadă denumită şi „epoca elisabetană” ; (m. 24 martie 1603).

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa - in imagine, Elisabeta I , "Darnley Portrait", c. 1575 - foto: ro.wikipedia.org

Elisabeta I , “Darnley Portrait”, c. 1575 – foto: ro.wikipedia.org

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. (Elisabeta I , “Darnley Portrait”, c. 1575). Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina Fecioară. Domnia reginei Elisabeta a fost marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală.

 

7 septembrie 1631 - In timpul Razboiului de treizeci de ani, trupele suedeze comandate de regele Gustav Adolf obțin o victorie decisivă asupra forțelor catolice in batalia de la Breitenfield.

 

7 septembrie 1707 - S-a nascut scriitorul , matematicianul și naturalistul francez Georges Louis Leclerc de Buffon ; (d.16 aprilie 1788). Preocupările sale multiple s-au concretizat printr-o operă (nu numai teoretică, ci și practică), care a influențat decisiv generațiile următoare de naturaliști, printre care s-au numarat si Jean-Baptiste de Lamarck și Charles Darwin.

 

7 septembrie 1739 - Se incheie Tratatul de pace de la Belgrad dintre Austria si Imperiul Otoman, care a marcat sfarsitul războiul ruso-austro-otoman (1736-1739). Imperiul Habsburgic a fost obligat să restituie Oltenia, Țării Românești.

 

7 septembrie 1811 - S-a născut la Krauchenwies in actuala Germanie, Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl viitorului rege Carol I al României .

Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811, Krauchenwies - d. 2 iunie 1885), șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 1858 – 12 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I - foto - ro.wikipedia.org

Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen- foto – ro.wikipedia.org

Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811, Krauchenwies – d. 2 iunie 1885), șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 1858 – 12 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I. Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a decedat la vîrsta de 74 de ani (2 iunie 1885). A fost șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 1858 – 12 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I. El a fost fiul prințului Karl de Hohenzollern-Sigmaringen și al Mariei-Antoinette Murat, nepoată de frate a lui maresalul francez Joachim Murat. Prințul Karl Anton a fost căsătorit cu prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (1813 – 1900), fiică a lui Karl, Mare Duce de Baden. Împreună au avut mai mulți copii :

– Leopold (1835 – 1905), străbunic al Regelui Mihai I al României;
– Stephanie (1837 – 1859) – căsătorită cu regele Petru al V-lea al Portugaliei;
– Carol (1839 – 1914), viitor rege al României;
– Anton (1841 – 1866), mort pe cîmpul de luptă, în Bătălia de la Königgrätz, în cursul războiului pruso-austriac;
– Friedrich (1843 – 1904);
– Maria Luise (1845 – 1912) – căsătorită cu Prințul Filip de Belgia.

 

7 septembrie 1812 - La Grande Armée a lui Napoleon a obligat armata rusă să se retragă în bătălia de la Borodino. Aceasta confruntare a fost considerată cea mai sângeroasă din istoria războaielor napoleoniene.

Bătălia de la Borodino – Parte a Campaniei din Rusia (1812) – foto: ro.wikipedia.or

Bătălia de la Borodino, a avut loc la 7 septembrie 1812, la 125 km de Moscova, între trupele franceze conduse de Napoleon și trupele rusești conduse de Kutuzov. Bătălia, deși a fost o victorie tactică și strategică franceză incontestabilă, nu a reprezentat triumful complet de care Napoleon avea nevoie pentru a-l convinge pe Țarul Alexandru I să încheie pacea. Ca urmare a bătăliei, trupele franceze au avut drumul deschis spre capitala economică a Rusiei, Moscova, pe care o vor ocupa timp de o lună și jumătate, în așteptarea tratativelor de pace. Acestea din urmă nu se vor materializa și, odată cu venirea iernii, francezii sunt nevoiți să se retragă, cu pierderi uriașe cauzate de crunta iarnă rusească.

 

7 septembrie 1818 - Carol al XIV-lea Ioan al Suediei, francez prin naștere, pe numele său adevărat Jean-Baptiste Bernadotte, este încoronat rege al Norvegiei, la Trondheim. Jean-Baptiste Bernadotte (n.26 ianuarie 1763 – m.8 martie 1844),a fost rege al Suediei și Norvegiei, prinț suveran de Pontecorvo, general și Mareșal al Primului Imperiu Francez al lui Napoleon . Este fondatorul actualei dinastii care se află pe tronul Suediei.

 

7 septembrie 1822 - Brazilia își declară independența față de Portugalia.

 

7 septembrie 1844 - S-a născut renumitul arhitect Émile André Lecomte de Nouy, membru corespondent străin al Academiei Române; a alcătuit planurile de restaurare pentru bisericile „Trei Ierarhi ” şi ” Sf. Nicolae Domnesc ” din Iaşi, biserica ” Sf. Dumitru ” din Craiova (m. 11.noiembrie.1914).

 

7 septembrie 1866 - S-a născut prozatorul și dramaturgul francez Tristan Bernard ; (d. 1947).

 

7 septembrie 1880 - A decedat politicianul roman Manolache Costache Epureanu , fost prim ministru al guvernului Romaniei; (n. 22 august 1820).

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (n. 22 august 1820, Bârlad - d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Germania) primul-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai - 26 decembrie) și în 1876 (6 mai - 5 august) - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu - foto:  cersipamantromanesc.wordpress.com

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (n. 22 august 1820, Bârlad – d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Germania) primul-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai – 26 decembrie) și în 1876 (6 mai – 5 august). In perioada 1859 – 1861 a fost principalul colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza, dar treptat s-a îndepărtat de acesta, apropiindu-se de conservatori. Dupa detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, el a devenit unul dintre principalii lideri ai acestora. Majoritatea conservatoare din Adunarea Constituantă convocată în 1866 pentru a adopta prima constitutie a țării l-a ales președinte al acesteia. În 1870, el a devenit prim ministru. A fost pentru o perioada scurta si ministru al Justitiei. La 3 februarie 1880 devine lider al Partidului Conservator și autorul primului program politic al acestuia.

 

7 septembrie 1902 - S-a născut Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, membru al Academiei Române („Aspecte lirice contemporane”, „Ion Luca Caragiale”, „Aspecte literare contemporane”) ; (m. 25 iunie 1988).

 

7 septembrie 1907 - A încetat din viaţă Bogdan Petriceicu Haşdeu, filolog, folclorist, prozator, dramaturg, istoric şi publicist, vicepreşedinte al Academiei Române; este întemeietor al lingvisticii, filologiei şi lexicografiei româneşti („Etymologicum Magnum Romaniae”), unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române, creatorul dramei istorice româneşti („Răzvan şi Vidra”) (n. 16 februarie 1836).

Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina - d. 25 august 1907, Câmpina) scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile - foto - ro.wikipedia.org

Bogdan Petriceicu Hasdeu – foto – ro.wikipedia.org

Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.

 

7 septembrie 1909 - S-a născut, la Istanbul, regizorul, scriitorul, scenaristul şi producătorul american de origine greacă, Elia Cazan (Kazanjoglous); laureat în 1999 al Premiului Oscar pentru întreaga activitate. („A Streetcar Named Desire”, „East of Eden”, „Splendor in the Grass”); (m. 29 septembrie 2003).

Elia Kazan (n. 7 septembrie 1909 – d. 28 septembrie 2003) regizor de film și teatru, dramaturg, producător de film și teatru, scenarist și nuvelist american de origine greacă - foto: ro.wikipedia.org

Elia Kazan – foto: ro.wikipedia.org

Elia Kazan (n. 7 septembrie 1909 – d. 28 septembrie 2003) regizor de film și teatru, dramaturg, producător de film și teatru, scenarist și nuvelist american de origine greacă.

 

7 septembrie 1910 - Savanta franceza de origine poloneza, Marie Sklodowska Curie, a izolat prima mostră pură de radiu.

 

7 septembrie 1911 - S-a nascut Todor Jivkov, lider comunist bulgar, președinte al statului (1971-1989) (d. 5 august 1998). Mama lui, Măruţa, provenea dintr-un neam de vlahi (români) din oraşul dunărean Somovit, iar limba română a fost limba ei maternă. Jivkov a fost cunoscut în timpul Războiului Rece pentru pentru atitudinea sa extrem de servilă fațăt de URSS.

El chiar a propus de două ori în mod neoficial, în 1963 si în 1973, ca Bulgaria să adere la Uniunea Sovietică, subliniind originea comună slavă, alfabetul chirilic si alte similitudini culturale. Liderii URSS, temându-se de o reacție negativă din partea comunității internaționale, i-au respins propunerea.

Gheorghi Markov a spus odată: „El (Jivkov) a servit Uniunea Sovietică cu mai multă fervoare decât liderii sovietici înșiși.” El a intensificat relațiile economice cu celelalte țări socialiste. Jivkov a fost împotriva politicii perestroika dusă de Gorbaciov în Uniunea Sovietică. Pe 10 noiembrie 1989, ca urmare a unei lovituri de stat fără vărsare de sânge în Bulgaria, Jivkov a fost demis. Lovitura de stat a fost organizată atât de gorbacioviștii din cadrul Partidului Comunist Bulgar, cât și de opoziția anticomunistă.

Partidul Comunist a fost redenumit Partidul Socialist Bulgar, iar un an mai târziu a câștigat alegerile parlamentare. În 1990 Jivkov a fost urmărit penal și arestat la domiciliu. În 1996 acesta a fost eliberat de către Curtea Supremă. A murit în vara anului 1998 ca urmare a unei come cerebrale, provocată de o bronho-pneumonie bilaterală.

 

7 septembrie 1914 - S-a născut fizicianul James Alfred Van Allen, cel care a descoperit, în 1958, centurile de radiaţii care îi poartă numele; (m. august 2006)

 

7 septembrie 1930 - S-a născut regele Belgiei, Baudouin I ; ( m.1993).

 

7 septembrie 1931 - Marele diplomat roman Nicolae Titulescu a fost reales în funcția de președinte al celei de-a XII-a Sesiuni ordinare a Adunării Societății Națiunilor. A fost un caz singular în istoria Ligii Națiunilor, când un fost președinte al Ligii a fost reales pentru o nouă sesiune.

 

7 septembrie 1939 - România s-a declarat neutră în urma declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale (la 1 septembrie) și și-a dat acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajut0rării Poloniei.

 

7 septembrie 1940 - A fost încheiat in urma presiunilor Germaniei naziste, Tratatul de la Craiova: Tratatul de frontieră dintre România și Bulgaria, prin care partea de sud a Dobrogei (“Cadrilaterul“, adică județele Durostor și Caliacra) intră în componența Bulgariei.

Dobrogea: partea românească în portocaliu, partea bulgărească (Cadrilaterul) în galben - foto: ro.wikipedia.org

Dobrogea: partea românească în portocaliu, partea bulgărească (Cadrilaterul) în galben – foto: ro.wikipedia.org

 

7 septembrie 1940 - Al Doilea Război Mondial: În Bătălia Angliei avioanele germane încep atacurile de noapte asupra Londrei și a altor orașe britanice.

Bătălia Angliei (10 iulie – 31 octombrie 1940) este numele dat eforturilor Luftwaffe depuse pentru câștigarea superiorității aeriene asupra Royal Air Force (RAF), înaintea unei invazii terestre și aeriene asupra Marii Britanii (Operațiunea Leul de Mare), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - foto: ro.wikipedia.org

Bătălia Angliei - foto: ro.wikipedia.org

Bătălia Angliei (10 iulie – 31 octombrie 1940) este numele dat eforturilor Luftwaffe depuse pentru câștigarea superiorității aeriene asupra Royal Air Force (RAF), înaintea unei invazii terestre și aeriene asupra Marii Britanii (Operațiunea Leul de Mare), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bătălia Angliei a fost prima luptă purtată integral doar de forțele aeriene.

A fost de asemenea cea mai mare și susținută campanie de bombardamente desfășurată până la acea dată și primul test adevărat al teoriilor bombardamentelor strategice dezvoltate după Primul Război Mondial. Eșecul Germaniei Naziste de a distruge forța aeriană a Angliei sau de înfrângere a stării de spirit a guvernului sau poporului britanic este considerată prima înfrângere majoră a celui de-al Treilea Reich.

 

7 septembrie 1944 - Șeful Marelui Stat Major al Armatei Romane , generalul Gheorghe Mihail, și-a înaintat demisia în semn de protest față de modul în care era tratată armata română și față de intrarea acesteia sub ordinele înaltului Comandament Sovietic, la 6/7 septembrie 1944, ora 0.Cererea i-a fost respinsă, trebuind să accepte colaborarea cu Armata Roșie. La 12 septembrie 1944, demisionează pentru a doua oară, exprimându-și refuzul de a accepta „ciuntirea și destrămarea oștirii”. Generalul de armata Gheorghe Mihail, fost sef al Marelui Stat Major avea sa indure persecutiile comuniste, alaturi de multi alti generali romani.

 

7 septembrie 1949 - Este proclamată Republica Federală Germania (cu capitala la Bonn), în urma unificării zonelor de ocupație americană, franceză și engleză. La 12 septembrie Adunarea Federală alege primul președinte federal (Theodor Heuss (1884 – 1963, liderul Partidului Liber Democrat, reales în 1954). La 15 septembrie este ales primul cancelar federal (Konrad Adenauer 1876 – 1976, reales în 1953, 1957 și 1961.

 

7 septembrie 1949 - A încetat din viaţă pictorul mexican José Clemente Orozco, considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii murale; (n. 23. noiembrie.1883).

 

7 septembrie 1953 - In URSS, Nikita Hrușciov este ales primul Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

 

7 septembrie 1960 - S-a născut Nae Caranfil, scenarist, actor, regizor şi compozitor român.

Nae Caranfil (n. 7 septembrie 1960, București) este un scenarist, actor și regizor român. A absolvit în 1984 cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, pentru a debuta regizoral în 1993 cu „E pericoloso sporgersi”, peliculă premiată la Festivalurile de film de la Bratislava din același an și Baule 1994 , dar și de către ACIN în 1993. Este fiul cunoscutului critic de film Tudor Caranfil. A fost casatorit cu Mara Nicolescu intre anii 2001-2008.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; www.cinemagia.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

7 septembrie 1965 - S-a născut la Adjud, județul Vrancea, marea soprană română Angela Gheorghiu, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

7 septembrie 1977 - Se semneaza, la Washington, de către președintele Statelor Unite, Jimmy Carter, și premierul panamez, Omar Torrijos, tratatul privind neutralitatea permanentă și funcționarea Canalului Panama, tratat care prevede ca toate trupele americane să părăsească Panama, iar controlul Canalului,să revină autorităților panameze, cel mai târziu la 31 decembrie 1999.

 

7 septembrie 1982 - Sportivii romani Vali Ionescu și Anișoara Cușmir s-au situat pe locurile I și, respectiv II, la săritura în lungime la Campionatele europene de atletism de la Atena.

 

7 septembrie 1993 - A încetat din viaţă scriitorul si gazetarul Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924), autorul cunoscutelor romane „Groapa”si „Principele”.

Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București - d. 7 septembrie 1993, București) membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder - foto: ro.wikipedia.org

Eugen Barbu - foto: ro.wikipedia.org

Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București – d. 7 septembrie 1993, București) membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder.

 

7 septembrie 1997 - A murit Mobutu Sese Seko, om politic congolez, autoproclamat președinte al Republicii Zair; (n. 1930).

Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga (nume original: Joseph-Désiré Mobutu, n. 14 octombrie 1930 - d. 7 septembrie 1997) dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo sau Congo Kinshasa, pe scurt) din 1965 până în 1997 - foto: cersipamantromanesc.com

Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga – foto: cersipamantromanesc.com

Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga (nume original: Joseph-Désiré Mobutu, n. 14 octombrie 1930 – d. 7 septembrie 1997) dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo sau Congo Kinshasa, pe scurt) din 1965 până în 1997. A fost dictatorul Zairului, azi Republica Democratica Congo, din 1965 până în 1997.

 

7 septembrie 2001 - A fost prezentat, în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, filmul regizorului roman Lucian Pintilie, „După-amiaza unui torționar”, realizat după romanul „Drumul Damascului”, de Doina Jelea.

 

7 septembrie 2008 - A decedat, în urma unui cancer faringian popularul actor roman Ilarion Ciobanu.

Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, județul interbelic Tighina, România - d. 7 septembrie 2008, București, România) actor român celebru. A semnat, de asemenea, regia a două filme. În anii 1950 a avut și o carieră de rugbist - foto: cinemagia.ro

Ilarion Ciobanu – foto: cinemagia.ro

Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, județul interbelic Tighina, România – d. 7 septembrie 2008, București, România) actor român celebru. A semnat, de asemenea, regia a două filme. În anii 1950 a avut și o carieră de rugbist. Filmografie: „Tancul”, „O vară cu Mara”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Iancu Jianu, haiducul”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Toate pânzele sus”, „Ultimul cartuş”, „Cu mâinile curate”); (n. 28 octombrie 1931).

 

7 septembrie 2020 - La Ordinea Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com