Articole

Evenimentele Zilei de 3 februarie în Istorie

 STS-60 – Cinci astronauți NASA și un cosmonaut rus iau o pauză de la antrenament pentru zborul programat în spațiu pentru a pozea pentru portretul tradițional al echipajului. În față (de la stânga la dreapta) sunt astronauții Kenneth S. Reightler Jr. și Charles F. Bolden Jr., pilot și respectiv comandant. Pe rândul din mijloc se află astronauții Franklin R. Chang-Diaz și N. Jan Davis, specialiști în misiune. Pe rândul din spate se află astronautul Ronald M. Sega (stânga) și rusul Serghei K. Krikalev, ambii specialiști în misiune

 

foto preluat de pe en.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org;

 

3 februarie este a 34-a zi a calendarului gregorian.

Mai sunt 331 de zile până la sfârșitul anului (332 de zile în anii bisecți).

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 3 februarie


 

Ortodoxe

Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sfânta Proorociță Ana

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Greco-catolice

Dreptul Simeon și Profetesa Ana

 

Romano-catolice

Ss. Blaziu, episcop, martir; Oscar, episcop; Simeon Bătrânul

Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. în calendarul latin: 3 februarie; în calendarul bizantin: 11 februarie; în calendarul armean: prima zi de luni, marți, joi sau sâmbătă de după octava de Bobotează. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul - in imagine,  Sfântul Blasius, pictură de Hans Memling (1491) - foto: ro.wikipedia.org

Sfântul Blasius, pictură de Hans Memling (1491) – foto: ro.wikipedia.org

Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul.

Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în mănăstirea care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg.

Blasiu/Valahul este de asemenea patron al orașului Dubrovnik.

În localitatea L’Hôpital-Saint-Blaise din Munții Pirinei există o biserică monument istoric din secolul al XII-lea, înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO.

Vechiul han medieval pentru pelerini, adiacent mănăstirii, a fost demolat ca urmare a Revoluției Franceze.

Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva.

Oscar (Ansgarius) (n. 801, Galia — d. 865, Bremen) a fost un călugăr benedictin, arhiepiscop de Hamburg și ulterior sfânt. El este cunoscut și sub numele de Apostolul Nordului. Sărbătorit în Biserica catolică la 3 februarie - in imagine, Sfântul Oscar predicând învățăturile creștine vikingilor - foto: ro.wikipedia.org

Sfântul Oscar predicând învățăturile creștine vikingilor – foto: ro.wikipedia.org

Oscar (Ansgarius) (n. 801, Galia — d. 865, Bremen) a fost un călugăr benedictin, arhiepiscop de Hamburg și ulterior sfânt. El este cunoscut și sub numele de Apostolul Nordului.

Sărbătorit în Biserica catolică la 3 februarie.

S-a născut în Galia la începutul secolului al IX-lea și a primit educația în mănăstirea de la Corbia, devenind călugăr benedictin.

În anul 826 propovăduiește credința în Danemarca, dar fără multe roade; totuși a avut rezultate mai bune în misiunea din Suedia din anul 829, convertindu-l la creștinism pe regele Olaf.

A fost ales episcop de Hamburg și confirmat de papa Grigore al IV-lea, apoi a devenit arhiepiscop, având influență și peste Bremen, iar apoi a fost trimis ca reprezentant papal în Danemarca și Suedia.

A avut de întâmpinat multe greutăți în lucrarea de evanghelizare, însă le-a depășit cu tărie.

El a murit în anul 865. Sărbătorit în Biserica catolică la 3 februarie.

 

Evenimentele Zilei de 3 februarie în Istorie:

- 3 februarie 1488 – Navigatorul portughez Bartolomeu Dias a acostat la Mosselbaai după ce a ocolit Capul Bunei Speranțe și extremitatea sudică a Africii;

- 3 februarie 1959 – Buddy Holly, Ritchie Valens și JP Richardson au murit într-un accident aviatic;

- 3 februarie 1966 – Nava spațială sovietică fără echipaj uman Luna 9 a devenit prima sondă spațială care a aselenizat și a transmis imagini de pe suprafața Lunii;

- 3 februarie 1994 – A fost lansată naveta spațială “Discovery“, prima misiune comună americano–rusă din 1975


 

3 februarie 1014 - A murit Svend I, rege al Angliei, Danemarcei și Norvegiei

Sweyn (Suanus rex) invading England in 1013 (detail of a 13th-century miniature). Cambridge University Library - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sweyn (Suanus rex) invading England in 1013 (detail of a 13th-century miniature). Cambridge University Library – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Svend (Sweyn, Svein, Sven) I „Barbă despicată” (Limba nordică veche: Sveinn Tjúguskegg; d. 3 februarie 1014) a fost rege al Danemarcii, rege al Angliei, precum și rege al unei părți din Norvegia.

În cronicile anglo-saxone, numele lui apare ca Swegen.

A fost fiul regelui Harald „Dinte albastru” al Danemarcei.

A fost tatăl regelui Knut cel Mare.

Sven I devine rege în Danemarca în anul 985, iar în 1000 deja cucerise Norvegia.

Înfuriat de uciderea rudelor sale, atacă Anglia și cere bani drept compensație.

Timp de câțiva ani, pretinde bani de la englezi pentru a nu-i ataca iar.

Cu toate acestea, Sven îl izgonește pe regele englez Ethelred în anul 1013 și se proclamă rege.

Sweyn and the Jomsvikings at the funeral ale of his father Harald Bluetooth. Painting by Lorenz Frølich, c. 1883–86, Frederiksborg Castle - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sweyn and the Jomsvikings at the funeral ale of his father Harald Bluetooth. Painting by Lorenz Frølich, c. 1883–86, Frederiksborg Castle – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Va domni până la moartea sa, din 1014. Fiul său, Knut (Canute, Cnut) fuge în Danemarca, de frica răzbunării lui Ethelred.

În plus, Norvegia devine independentă în 1015.

Ethelred moare în 1016 și o parte a englezilor este dispusă să-l accepte ca rege pe Knut, iar ceilalți îl aleg pe Edmund Ironside.

Între cei doi au loc lupte pentru coroană.

Edmund este învins, dar Knut îi permite să conducă o parte a Angliei până la moartea sa.

Edmund moare însă în 1016, iar Canute devine regele Angliei și al Danemarcii.

În 1028 cucerește și Norvegia și devine conducătorul unui adevărat imperiu nordic.

Totuși, imperiul nu a supraviețuit mult după moartea sa. Anglia devine independentă în 1042, iar Norvegia în 1047.

 

3 februarie 1116 - A decedat Coloman I Cărturarul (maghiara Kálmán), n.cca. 1074, rege al Ungariei (1095–1116) și al Croatiei (din 1108)

Hungarian king Coloman I 'the Book-lover' as depicted in Chronica Hungarorum authored by János Thuróczy (1488) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Hungarian king Coloman I ‘the Book-lover’ as depicted in Chronica Hungarorum authored by János Thuróczy (1488) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Coloman I Cărturarul (în limba maghiară I. (Könyves) Kálmán), uneori Koloman (cca. 1074 – 3 februarie 1116), a fost un Rege al Ungariei (1095–1116) şi Croaţiei (din 1108 titlul regal complet a fost „Rege al Ungariei, Slavoniei, Croaţiei şi Dalmaţiei”).

În ciuda faptului că era primul născut al tatălui său, Géza I, Coloman a trebuit să se lupte pentru tron cu fratele lui mai tânăr, Álmos, se pare din cauza unei malformaţii fizice a primului, care nu l-ar fi făcut potrivit pentru domnie.

Lupta pentru tron s-a încheiat în favoarea lui Coloman, care a luat decizia crudă să îşi orbească fratele mai mic şi pe fiul său minor, viitorul rege Béla al II-lea.

Pe de altă parte, Coloman a fost unul dintre cei mai învăţaţi monarhi.

Cronicarul polonez Gallus Anonymus l-a descris pe rege ca fiind „mai educat în ştiinţeţe literare decât orice rege care trăia în vremea sa”.

Coloman a fost un legiuitor care a diminuat severitatea legilor emise de înaintaşul său.

 

3 februarie 1377 - Mai mult de 2.000 de locuitori ai orasului italian Cessena sunt ucisi de trupele papale (Baia de sange de la Cessena), in timpul războiului dus de fortele papei Grigorea al XI-lea și o coaliție a orașelor-state italiene, condusa de Florenta.

 

3 februarie 1395 - Prima mențiune documentară a Cetații Neamț din Moldova.

Cetatea Neamțului - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cetatea Neamțului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cetatea se află la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României), pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății).

De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania, făcand parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de domnul Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.

După cum relatează cronicarul Ion Neculce, „lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot”.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

3 februarie 1399 - A murit Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei (n. 1340)

John of Gaunt, Duke of Lancaster (1340-1399) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

John of Gaunt, Duke of Lancaster (1340-1399) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

John de Gaunt, Duce de Lancaster (6 martie 1340 – 3 februarie 1399) a fost membru al Casei Plantagenet, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei şi a Filipei de Hainault.

A fost numit “John de Gaunt” deoarece s-a născut la Ghent, intrat în engleză ca Gaunt.

Când mai târziu a devenit nepopular, au circulat zvonuri macabre că el ar fi fost de fapt fiul unui măcelar Gent, probabil din cauză că Eduard al III-lea nu a fost prezent la naştere.

Această poveste întotdeauna l-a înfuriat.

 

3 februarie 1451 - A murit Murad al II-lea, sultan al Imperiului Otoman (n. 1404). Ii succede la tron fiul sau Mehmed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului.

Murad al II-lea sau Koca Murad (n. iunie 1404, Amasya, Turcia – d. 3 februarie 1451, Edirne, Imperiul Otoman) a fost sultan al Imperiului Otoman între anii 1421 - 1451 (cu o întrerupere între 1444 și 1446) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Murad al II-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Murad al II-lea sau Koca Murad (n. iunie 1404, Amasya, Turcia – d. 3 februarie 1451, Edirne, Imperiul Otoman) , a fost sultanul Imperiului Otoman între 1421-1451 (cu excepția unei perioade 1444-1446, atunci când a domnit fiul său Mehmed al II-lea).

Murad al II-lea și-a petrecut copilăria în Amasya.

Murad l-a urmat la tron pe tatăl său Mehmed I la vârsta de 19 ani.

În 1444 a obținut o victorie tactică la Zlatița, apoi a făcut planul luptei de la Varna (1444) și a celei de la Kosovo (1448).

A fost un bun orator care a preferat o viață liniștită. Și-a iubit mult fiul, viitorul Mahomed al II-lea Cuceritorul.

A avut șapte soții și opt copii dintre care două fiice și șase fii: Mahomed, Ahmed, Alaeddin, Orhan, Hasan, Ahmed.

Domnia lui Murad a fost marcată de un lung război împotriva principatelor creștine din Balcani și a emiratelor turcești în Anatolia, un conflict care a durat 25 de ani.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Mahomed al II-lea (cunoscut sub numele de Fatih Sultan Mehmed (Sultanul Mahomed Cuceritorul), scurt Fâtih (Cuceritorul); în Europa recunoscut sub numele de Grand Turco sau Turcarum Imperator; n. 30 martie 1432, Edirne, Imperiul Otoman – d. 3 mai 1481, Gebze, Turcia) a fost al şaptelea sultan al Imperiului Otoman. El a domnit între 1444 şi 1446, şi între 1451 până la moartea sa. La 29 mai 1453, el a cucerit Constantinopolul, închizând astfel sfârşitul Imperiului Bizantin. A fost cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 12 ani. A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman. - pictură din 1507 a lui Gentile Bellini - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mahomed al II-lea – pictură din 1507 a lui Gentile Bellini – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mahomed al II-lea cunoscut sub numele de Fatih Sultan Mehmed (Sultanul Mahomed Cuceritorul), scurt Fâtih (Cuceritorul); în Europa recunoscut sub numele de Grand Turco sau Turcarum Imperator; n. 30 martie 1432, Edirne, Imperiul Otoman – d. 3 mai 1481, Gebze, Turcia) a fost al șaptelea sultan al Imperiului Otoman.

El a domnit între 1444 și 1446, și între 1451 până la moartea sa.

La 29 mai 1453, el a cucerit Constantinopolul, închizând astfel sfârșitul Imperiului Bizantin.

A fost cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 12 ani.

A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.

Cucerirea Constantinopolului în 1453 l-a transformat pe Mahomed în cel mai renumit conducător în lumea musulmană.

În următorii 30 de ani el a încercat nu numai să facă din noua capitală cel mai important și mai frumos oraș din lumea întreagă, ci și să devină, el însuși, ca urmaș al împăratului Bizanțului, conducătorul absolut al unui imperiu în plină expansiune.

Pentru a realiza acest lucru, el a început prin a distruge tot ceea ce reamintea de puterea bizantină.

A ordonat uciderea oricăruia dintre grecii bizantini ce ar fi putut fi numit împărat.

Apoi, flota sa a pătruns în Marea Neagră și a obligat toate formațiunile aflate de-a lungul coastei să plătească tribut ca o recunoaștere a supremației otomane.

Între 1454 și 1464, armatele lui Mahomed au pătruns puternic în Balcani, la sud de Dunăre, pe care o considera frontiera de nord a Imperiului Otoman în sud-estul Europei.

În 1455, Mahomed a năvălit în Serbia, anul următor a atacat Belgradul.

În 1459, Serbia a fost cucerită. O incursiune a armatei otomane în Grecia a condus la preluarea Atenei în 1458 și a Moreei în 1460. Bosnia a fost anexată în 1464.

În 1470, capturarea insulei Negroponte, important centru comercial venețian din zona continentală a Greciei, a provocat panică în întreaga Italie.

În final, venețienii au acceptat să plătească sultanului un tribut anual substanțial. În anul 1480, flota lui Mahomed a cucerit portul Otranto din sudul Italiei.

În 1472 a mobilizat întreaga sa armată de circa 100.000 de persoane și a învins forțele lui Uzun Hasan la Bashkent.

Tratatul de pace care a urmat i-a acordat lui Mahomed controlul asupra întregii Anatolii până la râul Eufrat.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

3 februarie 1468 – A murit Johann Gutenberg, inventatorul tiparului. (n. 1398)

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Johann Gutenberg  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398, probabil în Mainz – d. 3 februarie, 1468) mai bine cunoscut sub numele de Gutenberg, a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi.

Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri.

Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China.

Împreuna cu J. Fust imprima, în anul 1448, celebra “Biblie cu 42 de rânduri”.

Datorita lui, reproducerea manuscriselor devine mult mai rapida,tiparul inventat de el revolutionand raspandirea cartilor si odata cu ele stiinta si cultura in randurile publicului larg.

 

3 februarie 1488 – Navigatorul portughez Bartolomeu Dias a acostat la Mosselbaai după ce a ocolit Capul Bunei Speranțe și extremitatea sudică a Africii.

Dias ridicând un padrão la Capul Bunei Speranțe în 1488 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Dias ridicând un padrão la Capul Bunei Speranțe în 1488 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bartolomeo Diaz (în portugheză Bartolomeu Dias; n. anii 1450, Algarve, Regatul Portugaliei – d. 29 mai 1500, Capul Bunei Speranțe, Africa de Sud, Africa de Sud) a fost un navigator și explorator portughez, fiind primul care a descoperit (1487–1488) capul sudic al Africii.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 februarie 1509 - A avut loc Bătălia de la Diu, in apropierea coastelor Indiei, un război naval in care s-au confruntat flota portugheza condusa de Francisco de Almeida cu cea a mamelucilor si otomanilor.

Victoria portughezilor a dus la hegemonia europenilor in Oceanul Indian.

Battle of Diu (3 February 1509)  Part of the Portuguese forces boarded the Muslim ships while the Flor do Mar prevented the Muslim oarships from sallying out - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of Diu (3 February 1509) Part of the Portuguese forces boarded the Muslim ships while the Flor do Mar prevented the Muslim oarships from sallying out – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În 1509, Almeida a devenit primul portughez care a ancorat în Bombay.

A urmat Bătălia navală de la Diu, în Marea Arabiei, în data de 3 februarie 1509, între flota portugheză, formată din 23 de vase și o coaliție formată din flota sultanatului mameluc din Egipt, a Zamorinului din Calicut și a Sultanului din Gujarat, cu sprijin logistic naval din partea otomanilor, dar și a Republicii Venețiene și Republicii Ragusa (Dubrovnik), care își vedeau amenințate de către portughezi interesele comerciale în Orient.

Victoria lui Almeida a fost decisivă: otomanii și egiptenii au părăsit Oceanul Indian, lăsându-le portughezilor monopolul asupra comerțului în apele acestuia pentru o perioadă de peste 100 de ani, monopol căruia i-au pus capăt olandezii și englezii în secolul XVII.

Albuquerque a fost eliberat după o detenție de 3 luni, odată cu sosirea marelui mareșal al Portugaliei, împreună cu o flotă numeroasă, în noiembrie 1509.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

3 februarie 1653 – Cardinalul francez Mazarin se întoarce la Paris, după exilul în care fusese nevoit să plece in timpul Frondei; (1650 – 1652).

Jules Mazarin, născut Giulio Raimondo Mazzarino (n. 14 iulie 1602, Pescina, Regatul de Neapole – d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu. Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris - foto: ro.wikipedia.org

Jules Mazarin – foto: ro.wikipedia.org

Jules Mazarin, născut Giulio Raimondo Mazzarino (n. 14 iulie 1602, Pescina, Regatul de Neapole – d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa.

Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu.

Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru.

Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

3 februarie 1690 – Colonia engleza Massachusetts emite primi bani de hartie din America de Nord.

 

3 februarie 1783 – Spania recunoaste independenta Statelor Unite ale Americii fata de Marea britanie.

 

3 februarie 1809 – S-a născut Felix Mendelssohn Bartholdy, compozitor, dirijor și pianist german ; (d.04.12.1847).

Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, în general cunoscut sub numele de Felix Mendelssohn (3 februarie, 1809, Hamburg – 4 noiembrie, 1847, Leipzig) a fost un compozitor și dirijor german, de origine evreiască, care a activat în perioada de început a romantismului. Lucrările sale includ simfonii, concerte, oratorii, piese pentru pian și muzică de cameră. După o lungă perioadă de relativă denigrare, originalitatea sa creativă a fost reevaluată și, în sfârșit, recunoscută -  foto: ro.wikipedia.org

Felix Mendelssohn Bartholdy - foto: ro.wikipedia.org

Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, în general cunoscut sub numele de Felix Mendelssohn (3 februarie, 1809, Hamburg – 4 noiembrie, 1847, Leipzig) a fost un compozitor și dirijor german, de origine evreiască, care a activat în perioada de început a romantismului.

Lucrările sale includ simfonii, concerte, oratorii, piese pentru pian și muzică de cameră.

După o lungă perioadă de relativă denigrare, originalitatea sa creativă a fost reevaluată și, în sfârșit, recunoscută.

 

3 februarie 1813 – Fortele indepedentiste argentiniene conduse de generalul Jose de San Martin, au învins o armată regalistă spaniola in Batalia de la San Lorenzo.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Battle of San Lorenzo (3 February 1813) -  Part of Second Banda Oriental campaign - Painting of the battle by Ángel della Valle - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of San Lorenzo (3 February 1813)  - Painting of the battle by Ángel della Valle – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

3 februarie 1815 – A fost fondată, in Elvetia, prima fabrică pentru producţia de brânză destinata comercializării.

 

3 februarie 1888 - S-a născut Dora D’Istria (pseudonimul literar al Elenei Ghica), scriitoare, nepoată a lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1829), cel dintâi domn pământean al Țării Românești după un secol de domnii fanariote (d. 1888)

Dora d'Istria (n. 3 februarie 1828, București, Țara Românească– d. 17 noiembrie 1888, Florența, Regatul Italiei) este pseudonimul literar al prințesei Helena Kolțova-Masalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri în limba franceză , italiană și câteva în greacă; traducerile scrierilor sale au fost în română, greacă, engleză, germană, rusă, albaneză - Portrait of Dora d'Istria by Petre Mateescu (1876) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Portrait of Dora d’Istria by Petre Mateescu (1876) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Dora d’Istria (n. 3 februarie 1828, București, Țara Românească – d. 17 noiembrie 1888, Florența, Regatul Italiei) este pseudonimul literar al prințesei Helena Kolțova-Masalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri în limba franceză, italiană și câteva în greacă; traducerile scrierilor sale au fost în română, greacă, engleză, germană, rusă, albaneză.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nici o altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană ca aceea cunoscută sub pseudonimul literar de Dora d’Istria, a observat profesorul universitar George Lăzărescu.

A fost scriitoare, istoric, cu preocupări de studiu al problemei feminine, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 februarie 1830 – Sultanul turc Mahmud al-II-lea a semnat Tratatul de la Londra care recunoaste independenta Greciei si ii defineste hotarele.

În urma unei lupte sângeroase pentru independenţă (1821-1829), Grecia îşi castiga suveranitatea.

Este sfârşitul a patru secole de dominatie otomana.

Noua Grecie este compusa din Peloponez, regiunea Atena şi insulele Ciclade.

Europa a impus o monarhie şi a stabilit ca printul Otho de Bavaria sa fie noul rege al Greciei.

 

3 februarie 1859 – S-a născut Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935).

Hugo Junkers (3 February 1859 – 3 February 1935) was a German aircraft engineer and aircraft designer - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Hugo Junkers in 1920 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

A revolutionat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.

 

3 februarie 1867 – A urcat pe tron Împăratul Meiji, al 122-lea împărat al Japoniei.

Împăratul Meiji (n. 3 noiembrie 1852, d. 30 iulie 1912) a fost al 122-lea Împărat al Japoniei, care a domnit între 3 februarie 1867- 30 iulie 1912 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Împăratul Meiji – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Împăratul Meiji (n. 3 noiembrie 1852, d. 30 iulie 1912) a fost al 122-lea Împărat al Japoniei, care a domnit între 3 februarie 1867- 30 iulie 1912.

Odată cu moartea sa, s-a instaurat o nouă tradiție de a da fostului împărat numele postum al erei în care a domnit, deci în cazul lui, Împăratul Meiji.

Împăratul Meiji, pe numele său Mutsuhito, a fost fiul Împăratului Kōmei și a unei dintre concubinele oficiale, Yoshiko Nakayama, devenind prinț moștenitor pe data de 11 iulie 1860, când a fost adoptat oficial de Împărăteasa Shōken.

Deoarece la încoronare avea doar 14 ani, Nariyuki Nijō a servit drept regent (sesshō).

A fost căsătorit cu Masako (după căsătorie, Haruko) Ichijō, viitoarea Împărăteasă Shōken.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

3 februarie 1870 - A decedat la Budapesta, Emanoil Gojdu, avocat si om politic roman e origine aromana, reprezentant de seama al intereselor comunitatii românesti din Transilvania si Ungaria; (n. 1802).

Emanuil Gojdu (n. 9 februarie 1802, Oradea, Imperiul Habsburgic – d. 3 februarie 1870, Pesta, Ungaria) a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria - (pictură de Miklós Barabás)  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Emanuil Gojdu (pictură de Miklós Barabás) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Emanuil Gojdu (n. 9 februarie 1802, Oradea, Imperiul Habsburgic – d. 3 februarie 1870, Pesta, Ungaria) a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole.

Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria.

Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună.

Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea (în prezent Colegiul Național Mihai Eminescu din Oradea).

Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Pojon (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824).

Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de “notar cambial”.

În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician.

Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Casa lui din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români.

Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege “pentru egala îndreptățire a naționalităților“. “Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

3 februarie 1876 – A fost semnat tratatul de pace care a pus capat razboiului dintre Argentina și Paraguay.

 

3 februarie 1880 – A avut loc constituirea în mod oficial a Partidului Conservator în România, sub conducerea lui Manolache Costache Epureanu.

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (n. 22 august 1820, Bârlad - d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Germania) a fost primul-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai - 26 decembrie) și în 1876 (6 mai - 5 august) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (n. 22 august 1820, Bârlad – d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Germania) a fost primul-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai – 26 decembrie) și în 1876 (6 mai – 5 august) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Partidul Conservator a fost între 1880 și 1918 una dintre cele două forțe politice principalele din România, cealaltă fiind Partidul Național Liberal.

A fost partid de guvernare timp de 14 ani, mai mult de o treime din existența sa.

A fost fondat pe 3 februarie 1880 în București, pe baza unor doctrine ale diverselor grupuri conservatoare existente dinainte.

Precursorii partidului au fost gruparea politică “Juna Dreaptă” (Noiembrie 1868), și ziarul Timpul (fondat martie 1876). Partidul se baza pe susținerea marilor proprietari de pământ, burghezia, și a unor intelectuali.

Politica economică se baza pe susținerea industriei ușoare, dar nu se împotriveau nici investițiilor în industria grea.

Răscoala țărănească din 1907 a demonstrat necesitatea efectuării unor reforme pe scena politică și socială din România.

Acesta este motivul pentru care conservatorii au acceptat în 1913 o serie de reforme, cum ar fi votul universal, promovat de liberali.

După Marea Unire a Transilvaniei cu România, conservatorii nu au mai jucat însă un rol important în Politica României.

La începutul secolului XX, partidul a suferit mai multe rupturi.

În ianuarie 1908, Take Ionescu a părăsit partidul pentru a forma Partidul Conservator-Democrat (PCD).

În mai 1915, a părăsit partidul Nicolae Filipescu împreună cu un grup care susținea intrarea în primul război mondial de partea Antantei;

în octombrie 1916, grupările lui Filipescu și Ionescu au fuzionat în Partidul Conservator Naționalist.

În perioada 1918–1919 partidul s-a rupt în Partidul Conservator-Democrat (care a fuzionat în 1922 cu Partidul Național) și Partidul Conservator-Progresist.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

3 februarie 1890 – A avut loc premiera piesei “Năpasta” de I.L.Caragiale, cu artistii Grigore Manolescu, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.

Decor pentru Năpasta, desenat de Caragiale, circa 1890, de pe manuscrisul dăruit lui Delavrancea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Decor pentru Năpasta, desenat de Caragiale, circa 1890, de pe manuscrisul dăruit lui Delavrancea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Năpasta este ultima piesă de teatru a dramaturgului Ion Luca Caragiale, apărută în 1890.

Premiera acestei piese, avea să determine o creștere a adversității față de opera marelui dramaturg.

Este singura dramă scrisă de acesta și probabil prima piesă românească jucată într-o limbă străină.

Conform I. D. Suchianu, Caragiale și niște prieteni se aflau într-o excursie pe valea Oltului când s-au oprit în satul Tigveni, pe malul Topologului.

În cârciumă, aceștia s-au minunat de frumusețea unei sătence.

La ieșire s-au întâlnit cu un grup de tineri care au observat că „pentru fata asta o să se facă moarte de om

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

3 februarie 1892 – S-a născut omul politic român Gheorghe I. Bratianu ; (d. 1953).

 

3 februarie 1908 – Se constituie Partidul Conservator Democrat, sub conducerea omului politic Take Ionescu (3/16).

 

3 februarie 1909 – S-a născut regizorul francez André Cayatte.

În 1952 a primit Premiul special al Juriului, la Cannes, pentru filmul “Toţi sîntem asasini”; (d. 03.02.1989).

 

3 februarie 1917 – SUA au rupt relațiile diplomatice cu Germania.

 

3 februarie 1918 - S-a încheiat Lupta de la Vâlcov (ianuarie – 3 februarie 1918) – Luptele din Delta Dunării din 1918 – Parte din Intervenției Armatei Române în Basarabia în 1918 (cititi mai mult pe unitischimbam.ro)

Acţiunile armatei române în Basarabia şi Bucovina (ianuarie-februarie 1918) - foto preluat de pe cristiannegrea.ro

Acţiunile armatei române în Basarabia şi Bucovina (ianuarie-februarie 1918) – foto preluat de pe cristiannegrea.ro

Lupta de la Vâlcov a avut loc între ianuarie și 3 februarie 1918, și s-a dat între forțele armate ale Regatului României și cele ale RUMCEROD-ului, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici.

Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești.

 

3 februarie 1918 – La Chişinău in Republica Democratică Moldovenească, a fost înfiinţată Societeatea Cultural-Iluministă “Flacăra”.

 

3 februarie 1924 – A murit Thomas Woodrow Wilson, al 28-lea presedinte al SUA, la varsta de 67 de ani, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1919.

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 - 3 februarie 1924) a fost cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 - 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Woodrow Wilson – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924) a fost cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921).

Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.

În calitatea sa de reformator democrat, a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1910 și președinte al Statelor Unite în 1912.

În primul său mandat prezidențial (1913 – 1917) a contribuit esențial la crearea unui sistem de legi privind sistemul federal de rezerve (în engleză, Federal Reserve System).

Reales în 1916, în cel de-al doilea termen al său (1917 – 1921) s-a concentrat asupra participării țării la Primul Război Mondial și a realizării unei păci drepte bazată pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, concretizat prin „Patrusprezece puncte”.

Acestea au fost însă aprig discutate la Conferința de Pace de la Paris din 1919.

Astfel, Tratatul cu Germania de la Versailles, extrem de dur din cauza exigențelor Franței, excludea poporul german din Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele și din acest motiv a fost respins de Senatul SUA; în schimb, dispariția imperiului Austriac a fost oficializată prin tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, conform celui de-al 10-lea din cele 14 puncte.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

3 februarie 1925 - S-a născut popularul actor roman de teatru și film Ștefan Mihailescu-Braila; (d. 1996).

Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila – d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; www.imdb.com; en.wikipedia.org

 

3 februarie 1932 - A avut loc Conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care au participat 63 de state, inclusiv România.

 

3 februarie 1941- S-a născut la Calafat, marele actor roman de teatru și film, Ștefan Iordache; (“Cel mai iubit dintre pămînteni”, “Oglinda”, “Glissando”, “Ciuleandra”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Înghiţitorii de săbii”, “Bietul Ioanide”); (d.14 septembrie 2008).

 

3 februarie 1947 – Miron Radu Paraschivescu publica in ziarul “Scanteia” (al PCR) atacuri violente contra poetului Tudor Arghezi, acuzandu-l de atitudini politice reacționare.

 

3 februarie 1951 - S-a născut Blaise Compaoré, şeful statului Burkina Faso.

 

3 februarie 1954 - A murit scriitorul Ionel Teodoreanu; (“La Medeleni”, “Uliţa copilăriei”; “Loreley”, “Masa umbrelor”); (n.06.01.1897).

 

3 februarie 1957 - S-a infiintat, la Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme. Arhiva de filme, cunoscută și sub denumirea de cinematecă, este o instituție specializată să asigure conservarea patrimoniului cinematografic național și internațional de filme.

De asemeni este instituția care are și menirea răspândirii culturii cinematografice în masa cinefililor prin organizarea de spectacole în săli de proiecție distincte de cele obișnuite, cinematografele, cunoscute ca săli de cinematecă.

 

3 februarie 1957 - Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat și condamnat de regimul comunist la un an inchisoare, sub acuzația de „omisiune de denunț”; a fost eliberat la 5 februarie 1958.

 

3 februarie 1959 - Buddy Holly, Ritchie Valens și JP Richardson au murit într-un accident aviatic.

La 3 februarie 1959, trei cântăreți de rock and roll americani, Buddy Holly, Ritchie Valens și JP Richardson, au murit într-un accident aviatic lângă Clear Lake, Iowa, împreună cu pilotul Roger Peterson.

Această zi a fost ulterior denumită The Day the Music Died (Ziua în care muzica a murit) de către Don McLean, în cântecul său „American Pie”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 februarie 1962 – SUA instituie o blocada economica impotriva Cubei comuniste.

 

3 februarie 1966 – Nava spațială sovietică fără echipaj uman “Luna 9″, lansată la 31 ianuarie 1966, a devenit prima sondă spațială care a aselenizat și a transmis imagini de pe suprafața Lunii.

 

3 februarie 1972 – S-au deschis la Sapporo, in Japonia, primele Jocuri Olimpice de Iarnă care s-au ţinut în Asia.

Jocurile de iarnă din 1972 din Sapporo, Japonia, au fost primele care au avut loc în afara Europei sau a Americii.

Au participat intre 3 si 13 februarie 35 de tari, 1231 concurenţi.

 

3 februarie 1983 – Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat noul drept canonic catolic.

 

3 februarie 1985 – A murit fizicianul american Frank Oppenheimer; (n. 1912).

A avut o contributie importanta la dezvoltarea programului nuclear american.

 

3 februarie 1989 - O lovitură de stat militară il răstoarnă pe dictatorul paraguayan Alfredo Stroessner, aflat la conducerea tarii din anul 1954.

 

3 februarie 1994 - Presedintele SUA., Bill Clinton, a anuntat ridicarea embargoului comercial vechi de 19 ani impus Vietnamului.

Unul din argumentele aduse in favoarea acestei decizii a fost sprijinul acordat de autoritatile acestei tari pentru gasirea celor 2 238 de americani disparuti in timpul razboiului din Vietnam.

 

3 februarie 1994 - A fost lansata naveta spatiala “Discovery”, pentru o misiune comuna americano-rusa de opt zile.

La bord s-a aflat cosmonautul rus Serghei Krikalev, alături de alţi 5 astronauţi americani.

A fost prima misiune comună americano-rusă din 1975, cînd a avut loc istorica întîlnire în Cosmos dintre staţia americană “Apollo” şi cea sovietică “Soiuz”.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

3 februarie 1998 – Un avion militar al SUA provoacă moartea a 20 de persoane, atunci când taie accidental cablul unei telecabine lângă Trento, in Italia.

 

3 februarie 2006 – Feribotul egiptean Al Salam Boccaccio 98 s-a scufundat în Marea Roșie în drumul de la Duba, Arabia Saudită, la Safaga, în sudul Egiptului.

Nava transporta 1312 de pasageri și 96 membri ai echipajului la momentul dezastrului.

Doar 388 de persoane au supraviețuit.

al-Salam Boccaccio 98 in Genoa, 2001 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

al-Salam Boccaccio 98 in Genoa, 2001 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Declaratiile supravietuitorilor, potrivit carora naufragiul a fost cauzat de un puternic incendiu declansat in cala vasului, au fost confirmate ieri de ministrul egiptean al transporturilor, Mahommed Mansour.

El a declarat la postul egiptean de televiziune Nile TV ca o pana survenita la unul din motoarele feribotului a declansat un puternic incendiu, ceea ce a dus, in final, la scufundarea vasului.

cititi mai mult pe: www.libertatea.ro; en.wikipedia.org; www.elsalam98.net

 

3 februarie 2009 – Curtea de la Haga a dat castig de cauza Romaniei in procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra si Insula Serpilor.

Curtea a acordat Romaniei 9700 de kilometri patrati de zona economica exclusiva si platou continental, reprezentand 79,34% din totalul suprafetei in disputa.

Se estimeaza ca zona contine circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze si 12 milioane de tone de petrol.

 

3 februarie 2009 – A fost lansat in spatiu primul satelit iranian.

Satelitul Omid, însemnând “Speranta”s-a inscris pe orbita cu ajutorul unei rachete purtatoare Safir-2 si a fost primul lansat de Iran.

A ars la revenirea în atmosferă pe 25 aprilie 2009.

Lansarea a coincis cu aniversarea a 30 de ani de la revoluţa iraniana şi a fost urmarita de către preşedintele Mahmoud Ahmadinejad.

Manouchehr Mottaki, ministrul de externe, a declarat că satelitul a fost lansat pentru a “satisface nevoile ţării” şi a fost efectuata “pur în scopuri paşnice.

Urmare a acestui eveniment, Iranul devine un nou membru al clubului cosmic, fiind capabil sa trimita în spaţiu proprii săi sateliti artificiali.

 

3 februarie 2025Cowboy Carter de Beyoncé a fost desemnat Cel mai bun album al anului la a 67-a gală a Premiilor Grammy.

cititi mai mult pe: www.digi24.roen.wikipedia.org

Calendar Ortodox 3 februarie 2025

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.rodoxologia.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 3 februarie 2025

Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu;

Sfânta Prorociţă Ana

 

Sinaxar 3 Februarie


 

În această lună, ziua a treia, pomenirea sfântului şi dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu şi a proorociţei Ana (Secolul I).

Acest sfânt, primind adaos vieţii sale întru acest veac, aşa cum i se vestise de mai înainte de Duhul Sfânt că nu va muri, până ce nu va vedea pe Hristos, primind acum pe Hristos în braţele sale şi adeverindu-i-se mai înainte prin Duhul Sfânt cele ce aveau să fie cu dânsul, după aceasta a primit sfârşit vieţii sale.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Iar Ana proorociţa era fata lui Fanuil, din neamul lui Aşer.

După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul.

Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif.

Şi mulţumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Dânsul, către toţi cei ce se aflau în Templu:

Acest prunc este Domnul, Cel ce a întărit cerul şi pământul; Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii.

Deci, făcându-se acestora astăzi pomenire, însemnăm şi propovăduim pogorârea şi iubirea de oameni pe care a făcut-o pentru noi Dumnezeu.

Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociţă Ana (Secolul I) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociţă Ana (Secolul I) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Adrian şi Evul.

Aceşti sfinţi erau din cetatea Vaneea; şi fiindcă aveau dragoste către mărturisitorii şi mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde mulţi pătimeau pentru Hristos.

Şi aflându-se acolo că erau creştini, au fost duşi la ighemonul Firmilian, şi mărturisind în faţa tuturor pe Hristos, îndată au fost supuşi la chinuri mari.

Dar fiindcă stăteau tari în mărturisirea lui Hristos, ighemonul s-a mâniat foarte, şi i-a dat spre mâncare fiarelor.

Mai întâi fericitul Adrian a fost aruncat înaintea unui leu şi, luptându-se cu el, şi cu harul lui Dumnezeu rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul.

Apoi sfântul Evul a fost aruncat şi el înaintea aceluiaşi leu.

Dar fiindcă a biruit pe leu şi a rămas nevătămat, i s-a tăiat capul. Şi aşa au luat cununa muceniciei cea neveştejită.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Vlasie Bouarul.

Sfântul Vlasie era din Cezareea Capadociei, fiu de părinţi foarte bogaţi, de pe urma mulţimii vitelor ce aveau.

Ei dădeau însă cu îmbelşugare milostenie la săraci.

Când elinii au pornit prigoană asupra creştinilor, au căutat pe acest fericit Vlasie şi nu l-au aflat, cu toate că l-au căutat şi prin pustietăţi şi prin văi.

Iar viteazul mucenic al lui Hristos aflând despre aceasta, singur s-a dat pe sine în mâinile prigonitorilor săi, cu atâta bucurie, ca şi când ar fi fost chemat la masa împărătească.

Deci, mergând la judecată şi întrebat fiind de ighemon, şi-a arătat şi numele şi credinţa, şi ocupaţia sa; pentru aceasta îndată a fost apucat de cele patru mădulare ale trupului, a fost întins şi a fost bătut cu vine crude.

Dar Dumnezeu i-a uşurat durerile şi i-a vindecat rănile.

Această minune văzând-o ighemonul, a socotit-o drept farmece.

Pentru aceasta l-a aruncat într-un cazan cu apă care fierbea în clocot, poruncind ca să fie ţinut într-însul cinci zile.

Dar îngerii lui Dumnezeu pogorându-se îndemnau pe mucenic să nu se teamă şi au împrăştiat focul şi vătămarea lui.

După cinci zile venind ostaşii ca să scoată pe sfânt din cazan, şi văzându-l viu şi cântând împreună cu îngerii, îndată au mărturisit şi aceştia credinţa creştină.

Lucrul acesta aflându-l ighemonul a trimis pe alţi ostaşi, ca să-l scoată din cazan dar şi aceia mergând, au mărturisit de asemenea credinţa creştină.

Mai în urmă s-a dus însuşi ighemonul, şi văzând pe sfânt în cazan şi socotind că apa este rece, a poruncit ca să-i scoată apă de acolo ca să-şi spele faţa; iar aceasta făcând, îndată a orbit, şi şi-a dat şi sufletul.

Iar mucenicul lui Hristos, cu apa aceea pe toţi ostaşii ce crezuseră i-a botezat în numele Sfintei Treimi.

Apoi ducându-se la staulul vitelor sale, a povăţuit pe maică-sa şi pe rudele sale să facă cele ce se cuveneau spre mântuirea lor.

Şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Iar cei ce s-au întâmplat de faţă la fericitul său sfârşit au îngropat sfântul sãu trup în acelaşi loc; iar toiagul său a odrăslit lângă jertfelnicul de acolo, şi făcându-se copac mare, umbrea acest jertfelnic.

 

Tot în această zi, pomenirea proorocului Azaria, feciorul lui Addo, care în pace s-a săvârşit.

Acest sfânt era fiul lui Addo, din pământul Simvata. El a întors din Israel robia lui Iuda şi murind a fost îngropat în ţarina sa.

 

Tot în această zi, pomenirea mucenicilor Pavel şi Simon, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Claudiu, care în pace s-a săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ansgar, luminătorul Danemarcei și al Suediei (801 – 865)

Sfântul Ansgar, , luminătorul Danemarcei și al Suediei (gravură de Hugo Hamilton 1830) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Ansgar, , luminătorul Danemarcei și al Suediei (gravură de Hugo Hamilton 1830) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Părintele nostru în rând cu sfinţii Ansgar, Apostolul Nordului şi Luminătorul Danemarcei (numit şi Anskar sau Oscar), (8 septembrie(?), 801 – 3 februarie, 865) a fost Arhiepiscop de Hamburg-Bremen. Prăznuirea sa se face în ziua adormirii în 3 februarie.

Ansgar s-a născut în Amiens. El a locuit o vreme la reşedinţa regelui danez botezat Harald Klak. În 829 la Worms, Ludovic cel Pios a fost cerut de doi reprezentanţi suedezi ai regelui Björn at Hauge al Suediei şi astfel Ansgar a devenit propovăduitor.

Reprezentanţii au spus că există câţiva suedezi care vor să se convertească la Creştinism.

Ansgar a ajuns la Birka în 829, împreună cu ajutorul său monahul Witmar şi a format o mică congregaţie în 831, din care cel mai important membru era intendentul regelui Hergeir. Sediul episcopal din Hamburg a înfiinţat o “Misiune pentru Creştinarea Nordului” şi astfel Sfântul Ansgar a devenit cunoscut ca Apostolul Nordului.

El a adormit în 865 în Bremen. Viaţa sa a fost scrisă de succesorul său Arhiepiscopul Rimbert, în lucrarea Vita Ansgari.

O statuie dedicată lui se găseşte în Hamburg iar o cruce de piatră în Birka.

cititi mai mult pe doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Ignatie de Marioupolis († 1786)

Sfântul Ierarh Ignatie de Marioupolis (†1786) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Ignatie de Marioupolis (†1786) – foto preluat de pe doxologia.ro

Viața Sfântului Ignatie de Marioupolis (†1786) – 3 februarie

articol preluat de pe doxologia.ro

S-a născut la începutul secolului al XVIII-lea în insula Thermi (probabil insula Kythnos din Ciclade).

El era fiul celebrei și evlavioasei familii Ghezedinou.

Încă de tânăr a mers în Sfântul Muntele Athos. La Mănăstirea Vatoped trăia ca monah o rudă apropiată.

Iubind din toată inima viața monahală, a lepădat toată deșertăciunea lumească și a fost tuns monah cu numele Ignatie. Mai târziu a fost hirotonit preot.

Pentru virtutea sa a fost chemat să păstorească o turmă dintr-un loc îndepărtat, aflată sub jugul greu tătar.

În anul 1769 a fost hirotonit episcop de Gkotfei și Kefai, în peninsula Crimeea.

Ierarh binevoitor și neobosit, a câștigat dragostea și respectul turmei sale.

Pentru dăruirea sa în slujire, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului i-a oferit titlul de arhiepiscop și l-a făcut membru al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice.

Contemporanii săi îl prezintă drept un om cinstit, cucernic, moral, smerit, neprihănit şi iubitor de privegheri. Avea înfăţişarea blândă şi purtarea îngerească şi a arătat bună cunoaştere în treburile bisericeşti, având daruri şi aptitudini înnăscute. Cu aceste însuşiri a devenit noul Moise pentru turma înrobită. El a reuşit mutarea grecilor ortodocși din Crimeea, de sub jugul tătarilor în pământul creştinesc Azov, care era sub dominație rusă. Rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu pentru turma sa înrobită de ani de zile, a hotărât să plece. El a fost conștient de amenințarea iminentă a creștinilor ortodocși de anihilare duhovnicească şi trupească. A început discuții secrete cu guvernul rus și a reușit înscrierea creștinilor din Crimeea ca cetățeni ruși.

După Sfânta Liturghie din 23 aprilie 1778, din biserica din peşteră a Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, sfântul i-a îndemnat pe credincioși să se pregătească pentru plecarea lor din țara robiei și pentru o îndelungată umilire. Oameni de încredere i-au anunțat pe toți credincioșii din peninsulă despre data exactă a plecării. Autoritățile tătare nu au aflat nimic despre evenimentul ce avea să se petreacă și, prin urmare, nu au împiedicat plecarea mulţimilor. Oamenii au fost nevoiţi să-şi părăsească țara, casele și gospodăriile, bisericile și cimitirele. În iunie 1778 a început drumul lung și dificil. Purtau cu ei Icoana Maicii Domnului de Bachtsisarai, care-i ocrotea. Călăuză duhovnicească a fost Episcopul Ignatie. Aproximativ 50.000 de greci au plecat atunci din Crimeea stăpânită de turci şi tătari. Pentru curaj, îndrăzneală, bărbăţie și eroism, Împărăteasa Ecaterina i-a acordat înţeleptului ierarh medalionul diamant al Maicii Domnului – cea mai înaltă distincţie pentru vitejie. Prin rugăciunile bunului și credinciosului lor păstor, refugiații au depășit multe greutăţi, lipsuri și boli din vremea îndelungatei călătorii. În timpul marșului, când a apărut o epidemie necunoscută, înfricoşătoare, sfântul ierarh s-a rugat fierbinte Sfântului Haralambie de-minuni-făcătorul, care i-a apărut într-o vedenie și a ajutat norodul.

Pe ţărmul rusesc al Mării Azov, unde s-au aşezat cu binecuvântarea Mitropolitului Ignatie, grecii au întemeiat cetatea cea mare și frumoasă a Marioupolisului, închinată Maicii Domnului, având în jurul său aproximativ 23 de sate greceşti. În Marioupolis a fost înfiinţată o nouă mitropolie sub conducerea duhovnicească a sfântului ierarh, supusă Bisericii Ortodoxe Ruse. Principala grijă a Mitropolitului Ignatie a fost îndrumarea duhovnicească neîncetată a turmei sale. Dificultățile și problemele din noul loc, atacurile frecvente ale turcilor pentru forţarea refugiaţilor în locurile de baştină au adus frica și tulburarea în mijlocul lor, pentru aceasta ajungând să se plângă ierarhului în multe rânduri.

Sfântul ierarh nu s-a înspăimânt, ci și-a amintit de ieșirea evreilor din robia egipteană și de nemulţumirile lor adresate lui Moise. Slujitor credincios al lui Dumnezeu, Ignatie L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima, puterea și cugetul său şi i-a îndurat pe credincioşii săi şi i-a mângâiat, fiindcă trăiseră viaţă de mucenici şi încă pătimeau dureri. El obișnuia să spună: „Pentru Biserică și din Biserica izvorăşte binecuvântarea cerească și răsare izbânda în toate lucrările omeneşti.” Deci, toate le primea cu rugăciune, răbdare și blândețe.

Locuind într-o chilie de piatră, ridicată de el la 6,5 kilometri distanță de Marioupolis, după două săptămâni de boală, la 3 februarie 1786 şi-a dat sufletul cu pace Ziditorului. A fost înmormântat în biserica Sfântului Haralambie din Marioupolis. Mai târziu, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Locuitorii evlavioşi îl cinsteau cu recunoştinţă pe sfântul lor părinte duhovnicesc, care le fusese eliberator.

În 1936, după instalarea teribilului regim ateu, Biserica Sfântul Haralambie a fost distrusă. Apoi a fost deschis mormântul sfântului în care au descoperit moaștele sfântului. Mai târziu au fost mutate în altă parte. După eliberarea Marioupolisului de către nazişti, oraşul a fost incendiat, la fel ca și moaștele sfântului. Astfel s-a împlinit profeția sfântului care spunea că trupul său va fi ars împreună cu orașul. Cu toate acestea o mică parte din Sfintele Moaşte ce au rămas nemistuite și astăzi sunt aşezate spre închinare în biserica Sfântul Gheorghe din Marioupolis.

În 1977, Biserica Ortodoxă Ucraineană a recunoscut sfinţenia sa, ca zi de prăznuire stabilindu-se ziua de 3 februarie.

(Monahul Moise Aghioritul, Sinaxarul Vatopedin, Sfânta și Marea Mănăstire Vatopedi, Sfântul Munte, 2007)

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, luminătorul Japoniei (1836 – 1912)

Sfântul Ierarh Nicolae, luminătorul Japoniei - (1 august 1836 - 3 februarie 1912) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Ierarh Nicolae, luminătorul Japoniei – (1 august 1836 – 3 februarie 1912) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Părintele nostru dintre sfinți Nicolae al Japoniei, Întocmai cu Apostolii (1 august 1836 — 3 februarie 1912), a răspândit ortodoxia în Japonia. El a fost trimis ca misionar în Japonia de către Biserica Ortodoxă Rusă. El a predicat fără odihnă printre japonezi și a înființat acolo Biserica Ortodoxă a Japoniei. Prăznuirea sa se ține la 3 februarie.

cititi mai mult pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu (Secolul I)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; ziarullumina.rodoxologia.ro

 

Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu


 

Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu (numit uneori „purtătorul de Dumnezeu”) a fost prezent când pruncul Iisus a fost adus în templul din Ierusalim la patruzeci de zile după naștere (eveniment prăznuit la sărbătoarea Întâmpinarea Domnului – 2 februarie).

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 februarie, împreună cu sfânta Ana proorocița.

 

Dreptul Simeon și Septuaginta


 

Vieţile Sfinţilor, din ziua cinstirii Sfântului şi Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, ne relatează că el a fost unul din cei 70 de înţelepţi evrei care, la porunca lui Ptolemeu, faraonul Egiptului, au venit la Alexandria pentru a traduce Sfânta Scriptură din limba ebraică în limba greacă, lucrare care a ajuns să fie cunoscută sub numele de Septuaginta (versiunea Vechiului Testament folosită în Biserica Ortodoxă).

Acest moment s-a petrecut cu trei secole înainte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos:

Sfântul Simeon traducea o carte a Proorocului Isaia și citind cuvintele: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14), a crezut că textul conținea o inadvertență, drept care a tradus în loc de „Fecioară” – „femeie tânără”.

Vrând să scrie „femeie tânără”, un înger i s-a arătat și i-a spus: „Vei vedea acest cuvânt împlinit. N-ai să vezi moartea până ce Hristos Domnul se va fi născut dintr-o Fecioară curată și neîntinată”.

Potrivit tradiției, Sfântul Simeon a murit la o vârstă foarte înaintată, la 360 de ani.

„Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaia prorocul și, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luând cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: «Nu fi necredincios față de cele scrise și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul»”. Bunul Dumnezeu a îngăduit ca el să trăiască pentru a fi martor al realităţii că o fecioară L-a născut pe Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu. Şi, după ce L-a văzut pe Mesia, „mulțu­mind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară…”

Rugăciunea Dreptului Simeon este un exemplu privind modul cum să-I mulţumim lui Dumnezeu şi mai ales cum să ridicăm cereri de folos pentru mântuirea noastră.

 

Rugăciunea sfântului Simeon


 

Sfântul Simeon este descris în Sfânta Scriptură (Luca 2, 29-32) ca un drept care aștepta venirea lui Hristos înainte de moartea sa.

Ținându-L în brațe pe pruncul Iisus, a rostit această rugăciune de laudă, cunoscută sub numele de “Rugăciunea Sfântului Simeon” sau “Acum slobozește” (lat. Nunc dimittis):

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvânntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai vădit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.”

Rugăciunea Sfântului Simeon este inclusă în mai multe slujbe ale Bisericii Ortodoxe.

cititi mai mult pe ziarullumina.ro

"Simeon, primitorul de Dumnezeu" de Alexei Yegorov, anii 1830–40 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

“Simeon, primitorul de Dumnezeu” de Alexei Yegorov, anii 1830–40 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Imnografie


 

Tropar (glasul al 4-lea):

Astăzi bătrânul Simeon se umple de bucurie, primind în brațe în chip de prunc pe Dumnezeu cel Veșnic. Și cerând să fie slobozit din legăturile cărnii, strigă: “Văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor.”

Condac, glasul al 4-lea:

Pe Ziditorul tuturor și Domnul, luându-L Simeon bătrânul pre mâinile sale, s-a rugat a se dezlega de legăturile vieții acesteia stricăcioase, și slobozindu-se, s-a mutat la viața veșnică.

cititi mai mult despre Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu si pe: basilica.ro; doxologia.ro; pravila.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

"Simeon în templu", de Rembrandt van Rijn, 1631 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

“Simeon în templu”, de Rembrandt van Rijn, 1631 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Viața Sfântului și Dreptului Simeon


 

Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu (Secolul I) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu (Secolul I) - foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Simeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptând mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate prorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israel, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfântul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaia prorocul și, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luând cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: „Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

Deci el, crezând cuvintele îngerești și prorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezând lângă biserică și rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Să și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

Născându-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfântul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutând spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că aceea este Fecioară prin care avea să se împlinească prorocia lui Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzând-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.

Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dânsa, a luat în mâinile sale pe Domnul și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta. El a prorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului, când va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Despre acest Sfânt Simeon, care a primit în mâinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvântat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfântul Atanasie cel Mare, în cartea sa „Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului”, apoi Sfântul Chiril din Ierusalim, în „Cuvântul de la Întâmpinarea Domnului”, și Sfântul Epifanie, în „Învățătura despre părinții Legii Vechi și ceilalți”. Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc – căci nu se pomenește despre aceasta în Evanghelie –, de aceea nu s-a scris nici în cuvântul acesta.