Articole

Evenimentele Zilei de 28 mai în Istorie

27 mai 2026

 

Evenimentele zilei de 28 mai în istorie reunesc momente politice, culturale, militare și sociale care au influențat evoluția lumii de-a lungul timpului. Republicăm acest material păstrând integral structura și conținutul publicat inițial pe platforma Uniți Schimbăm, ca parte a demersului nostru de readucere în atenția publicului a unor articole documentare și educative dedicate memoriei istorice.


 

- 28 mai 1358 – Începe insurecția antifeudală a țărănimii franceze, Jacqueria;

- 28 mai 1588 – Flota spaniolă Invincibila Armada a ridicat ancora din portul Lisabona îndreptându-se spre Canalul Mânecii cu scopul de a realiza o debarcare pe Insula Marea Britanie;

- 28 mai 1812 – Tratatul de pace de la București (16/28 mai);

- 28 mai 1892 – Memorandumul Transilvaniei;

- 28 mai 1936 — Matematicianul englez Alan Turing a trimis spre publicare articolul Despre numerele calculabile, cu aplicații în Entscheidungsproblem, articol în care a introdus conceptul de mașină Turing, un dispozitiv abstract simplu de manipulare a simbolurilor, capabil de a simula logica oricărui algoritm rulat de un calculator;

- 28 mai 1961 — Ziarul britanic The Observer a publicat articolul avocatului englez Peter Benenson intitulat Prizonierii uitați, declanșând o campanie de scrisori ce a stat la baza înființării organizației pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International;

- 28 mai 1964 – Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei;

- 28 mai 1975 – Tratatul de la Lagos


 

28 mai 585 i.e.n. - O eclipsă solară are loc, așa cum a prezis filosoful și omul de știință grec Thales , în timp ce Alyattes se luptă cu Cyaxares în Bătălia Eclipsei, ceea ce duce la un armistițiu. Aceasta este una dintre datele cardinale de la care se pot calcula alte date. Este, de asemenea, cel mai vechi eveniment a cărui dată precisă este cunoscută.

Hartă astronomică a eclipsei totale de Soare din 28 mai 585 î.Hr., cu traseul eclipsei și zonele de vizibilitate marcate pe glob.

Legendă:
Harta „Eclipsa lui Thales” din 28 mai 585 î.Hr., reprezentând traseul estimat al eclipsei totale de Soare asociate tradițional filosofului grec Thales din Milet – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

28 mai 576 e.n. - A murit episcopul francez Germain din Paris, numit si Germain din Autun (născut în 496), cleric al perioadei merovingiene. A fondat în timpul domniei lui Childebert I mănăstirea Saint Germain des pres, care ii poarta numele.

Germain  din Paris,  episcop  francez  numit  si Germain din Autun -  foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Germain din Paris - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Germain din Paris, episcop francez numit si Germain din Autun. A fost canonizat de Biserica (Sărbătoarea 28 mai).

 

28 mai 1357 - A decedat regele Afonso al IV-lea al Portugaliei (n. 8februarie 1291) supranumit Viteazul ( in portugheza o Bravo), cel de- al șaptelea rege al acestei tari,din 1325 până la moartea sa în 1357.

Afonso al IV-lea al Portugaliei - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Afonso al IV-lea al Portugaliei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Afonso al IV-lea a acordat o atenți e deosebita marinei portugheze finanțand o flotă comercială din bani publici și a ordonat primele explorări maritime. Insulele Canare (astăzi făcând parte din Spania), au fost descoperite pe timpul domniei sale.

 

28 mai 1358 - Începe insurecția antifeudală a țărănimii franceze – „Jacqueria” – condusă de Guillaume Cale.

Prisoners in an illuminated manuscript by Jean Froissart - foto: en.wikipedia.org

Prisoners in an illuminated manuscript by Jean Froissart – foto: en.wikipedia.org

Jacqueria (1358), este mișcare socială de la numele pe care nobilii îl dădeau în batjocură țăranilor, Jacques cel Simplu, a izbucnit în Franța în condițiilor de muncă și de viață, datorate creșterii impozitelor, a sporirii obligațiilor de muncă, a jafurilor pe care le dedau soldații englezi. Din acest motiv, țăranii s-au răsculat și au construit o tabără întărită, având în frunte pe Guillaume Cale. Ei nu au izbutit însă să se alieze cu mișcările orășenești care izbucniseră în același timp (cea mai importantă fiind revolta locuitorilor Parisului, condusă de Étienne Marcel). În cele din urmă, nobilii l-au prins prin vicleșug pe Guillaume Cale și l-au ucis. Lipsiți de conducător, țăranii au fost înfrânți, circa 20.000 dintre ei fiind omorâți cu sălbăticie.

 

28 mai 1503 - Iacob al IV-lea al Scoției și Margareta Tudor s-au căsătorit în conformitate cu o bulă papală emisă de către Papa Alexandru al VI-lea. A fost semnat un tratat de pace veșnică între Scoția și Anglia; pacea a durat cel puțin zece ani.

James IV (17 March 1473 – 9 September 1513) - foto: en.wikipedia.org

James IV (17 March 1473 – 9 September 1513) – foto: en.wikipedia.org

Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) - in imagine, Pictură a reginei Margareta de Daniel Mytens -  foto: ro.wikipedia.org

Pictură a reginei Margareta de Daniel Mytens – foto: ro.wikipedia.org

Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) a fost prima fiică a regelui Henric al VII-lea al Angliei şi a Elisabetei de York şi sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. În 1503 s-a căsătorit cu Iacob al IV-lea al Scoţiei. Fiul ei cu regele Scoţiei a devenit regele Iacob al V-lea iar fiica lui a devenit Maria, regină a Scoţiei. În plus, Margareta prin cea de-a doua sa căsătorie, a fost bunica soţului Mariei Stuart, Lordul Darnley. Prin căsătoria sa cu Iacob se prefigura unirea coroanelor; strănepotul ei va deveni rege al Angliei şi al Scoţiei. Născută la 28 noiembrie 1489, a fost botezată două zile mai târziu de ziua Sfântului Andrei.

 

28 mai 1524 - S-a născut sultanul otoman Selim al II-lea ( d.12 decembrie 1574). A condus Imperiul Otoman din 1566 pana in anul 1574 si a fost cel de-al unsprezecelea sultan al Turciei, fiul lui Suleyman I si al Sultanei Hürrem (care nu era de origine turcă ci provenea din sudul Ucrainei).

 

28 mai 1588 - Flota spaniolă Invincibila Armada a ridicat ancora din portul Lisabona îndreptându-se spre Canalul Mânecii cu scopul de a realiza o debarcare pe Insula Marea Britanie. Flota spaniola era compusa din 130 de nave care transportau o armata de 30.000 soldati si 2500 tunuri.

Armada Spaniola si flota engleza in august 1588 - foto: ro.wikipedia.org

Armada Spaniola si flota engleza in august 1588 – foto: ro.wikipedia.org

Invincibila Armada (în spaniolă Armada Invencible) este numele flotei care, în anul 1588, a fost trimisă de Filip al II-lea, regele Spaniei, pentru a transporta și sprijini acțiunea de debarcare a armatei spaniole în Anglia. Bătălia navală care a urmat s-a înscris în contextul mai larg al conflictului dintre Spania și Anglia, determinat de lupta pentru exploatarea bogățiilor Lumii Noi.

 

28 mai 1660 - S-a născut regele George I al Marii Britanii; (d.11/22 iunie 1727).

George I al Marii Britanii - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

George I al Marii Britanii - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A fost prinț elector al Sfantului Imperiu Romano-German si primul rege al Marii Britanii și al Irlandei din Casa de Hanovra, din data de 1 august 1714, până la moartea sa. Nu cunoștea limba engleza, fiind vorbitor de franceza si germana,și nici legile Angliei si din această cauză se naște o nouă institutie de guvernământ: Consiliul de cabinet, alcătuit dintr-un grup de consilieri particulari și miniștri, un cabinet răspunzător în fața Camerei Comunelor. Sir Robert Walpole a prezidat acest Consiliu timp de douăzeci de ani.

 

28 mai 1738 - S-a născut Joseph Ignace Guillotin, medic si revolutionar francez, caruia i s-a atribuit inventarea dispozitivului pentru decapitarea condamnatilor numit dupa numele sau- ghilotina.

Joseph Ignace Guillotin, medic si revolutionar francez - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Joseph Ignace Guillotin, medic si revolutionar francez – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

De fapt acest dispozituv fusese inventat de Dr. Antoine Loius, secretarul Academiei chirugicale din Surgeans si de un mecanic numit Schmidt si fusese deja folosita in Scotia, Anglia si alte tari europene. J. I. Guillotin a obtinut, ca deputat, in sedinta Adunarii Nationale din 1 decembrie 1789 introducerea pedepsei prin decapitare, pentru a scurta chinurile condamnatilor la moarte, iar masina a fost numita “guillotine= ghilotina”. Ca membru al Adunării Guillotin si-a îndreptat în principal atenţia faţă de reforma medicală, şi a fost la 10 octombrie 1789, în timpul unei dezbateri privind pedeapsa cu moartea si a propus decapitarea condamnatilor la moarte, numai prin intermediul unei mecanism simplu. “mecanism”, definit ca “o maşină care decapitează fara durere”.

La acel moment, decapitarea în Franţa se facea de obicei cu toporul sau sabia , iar moartea nu era intotdeauna imediată. În plus, tăierea capului era rezervata pentru nobilime, în timp ce condamnatii de rand erau de obicei spânzuraţi sau li se aplicau pedepse mult mai sinistre, cum ar fi ruperea pe roata. În ciuda acestei propuneri, Guillotin sa opus pedepsei cu moartea şi a sperat că o metodă mult mai umană şi mai puţin dureroasa de executie ar fi primul pas spre o abolirea totală a pedepsei cu moartea. El dorea de asemenea, executiile sa se faca fara public numeros si nu in prezenta copiilor.

Spre sfârşitul domniei terorii, Guillotin a fost arestat şi închis , dar a fost eliberat din închisoare în 1794, după dupa ce Robespierre a cazut de la putere. Dupa iesirea din inchisoare a abandonat cariera politică pentru a se dedica profesiei de medic. Asocierea numelui sau cu ghilotina a facut ca familia Guillotin sa inainteze guvernului francez o petitie pentru a da un alt nume acestui mecanism sinistru, iar atunci când guvernul a refuzat, aceasta şi schimbat numele .Printr-o coincidenta, un medic din Lyon pe nume Guillotin , a fost executata pe ghilotină, iar aceasta intamplare pare sa fi contribuit la raspandirea zvonului ca Guillotin ar fi fost el insusi omorat de masina care poartă numele. In realitate, Guillotin a murit pe 28 martie 1814 din cauze naturale şi acum este înmormântat în cimitirul Pere- Lachaise din Paris.

 

28 mai 1750 - A murit impăratul Sakuramachi ( n. 8 februarie 1720) , al 115-lea împărat al Japoniei, potrivit ordinii tradiționale de succesiune.Domnia lui Sakuramachi a durat din 1735 până în 1747.

 

28 mai 1779: S-a nascut poetul irlandez Thomas Moore; (d. 1852).

Thomas Moore, poet irlandez  - foto - en.wikipedia.org

Thomas Moore, poet irlandez – foto – en.wikipedia.org

 

28 mai 1787 - A murit Lepold Mozart, compozitor, violonist si profesor de muzica,tatal si profesorul lui Wolfgang Amadeus Mozart; ( n. 14 noiembrie,1719).

Lepold Mozart, compozitor, violonist si profesor de muzica,tatal  si profesorul lui  Wolfgang Amadeus Mozart -  foto - en.wikipedia.org

Lepold Mozart - foto – en.wikipedia.org

Lepold Mozart, compozitor, violonist si profesor de muzica,tatal si profesorul lui Wolfgang Amadeus Mozart.

 

28 mai 1805 - A decedat violoncelistul şi compozitorul italian Luigi Boccherini,; (n.19 februarie 1743).

Luigi Boccherini, violoncelist  şi compozitor  italian - foto - en.wikipedia.org

Luigi Boccherini - foto – en.wikipedia.org

Luigi Rodolfo Boccherini (n. 19 februarie 1743, Lucca, Italia – d. 28 mai 1805) a fost un compozitor și violoncelist din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat, intr-un fel, separat de marile centrele muzicale europene. Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Si bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.

 

28 mai 1812Tratatul de la București (1812) – A fot semnat Tratatul de pace de la București (1812), între Imperiul Rus și Imperiul Otoman (16/28 mai 1812)

Tratatul de la București (1812) - foto preluat de pe pinterest.com

Tratatul de la București (1812) – foto preluat de pe pinterest.com

Pacea de la București din 1812 a fost un tratat de pace semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806–1812. Prin acest tratat, Principatul Moldovei a fost redus la o zonă geografică care a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală, atribuită Imperiului Rus, a devenit o provincie, denumită atunci Basarabia, a Imperiului țarist (succesiv krai în 1812, oblast în 1828 apoi gubernie în 1871).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 mai 1830 - S-a născut Carl Filtsch, pianist și compozitor sas (d. 1845)

Carl Filtsch (* 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania - † 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea - foto: ro.wikipedia.org

Carl Filtsch – foto: ro.wikipedia.org

Carl Filtsch (* 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania – † 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea. A început cursurile de pian la vârsta de trei ani, primul îndrumător fiind chiar tatăl său, Joseph Filtsch, pastor (preot) evanghelic în Sebeșul Săsesc. Pentru fructificarea talentului său muzical, a fost dus în 1837 la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. Astfel a ajuns să fie coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. A debutat în public în februarie 1841 la “Wiener Musikverein”. Succesul său răsunător a fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu.

Carl Filtsch (* 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania - † 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea - in imagine, Carl Filtsch, 1844 - foto: ro.wikipedia.org

Carl Filtsch, 1844 – foto: ro.wikipedia.org

În decembrie 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris. Pentru o vreme Franz Liszt l-a suplinit pe Chopin, fiindu-i de asemenea maestru lui Karl Filtsch. De la el ne-a rămas următoarea frază: „Dacă micuțul acesta va începe să călătorească, va trebui să-mi închid prăvălia”. Chiar și Chopin a făcut o remarcă după ce Carl Filtsch a interpretat unul din concertele pentru pian compuse de el: „Dumnezeule, ce copil. Până acum, nimeni nu m-a înțeles așa ca el…

Carl Filtsch (* 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania - † 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea - in imagine, Carl Filtsch de Jean-Jacques Pradier, 1843 - foto: ro.wikipedia.org

Carl Filtsch de Jean-Jacques Pradier, 1843 – foto: ro.wikipedia.org

Dar, din păcate, în scurt timp a fost obligat să anuleze turneele planificate în toată Europa. Filtsch s-a îmbolnăvit de tuberculoză și medicii i-au prescris băi de mare în Veneția. După o scurtă îmbunătățire a stării sănătății sale, și o ultimă ședere pe timpul verii în Transilvania și la Viena, el s-a întors la Veneția. Acolo a fost răpus de acea boală incurabilă, în plină tinerețe, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, se găsește la cimitirul San Michele din Veneția. Filtsch, care a început să improvizeze la pian încă de tânăr, a lăsat în urma sa opt compoziții proprii, din care unele care au fost publicate pentru prima dată la Londra, în 1843. În ciuda influențelor ușor de recunoscut ale profesorilor săi, în lucrările sale se oglindesc o maturitate timpurie și un talent remarcabil.

 

28 mai 1849 - A murit romanciera engleză Anne Brontë, cea mai mică dintre surorile Brontë; (n. 17 ianuarie 1820).

Anne  Brontë, romanciera engleză - foto - en.wikipedia.org

Anne Brontë - foto – en.wikipedia.org

Anne Brontë, a fost o romanciera engleză. Este populara pentru romanele sale Agnes Grey (1847) si Necunoscuta del la Wildfell Hall (1848).

 

28 mai 1864 - A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof şi estetician, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 din Transilvania;(n. 28 iulie 1808).

Simion Bărnuțiu (n. 21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj - d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania - foto: ro.wikipedia.org

Simion Bărnuțiu – foto: ro.wikipedia.org

imion Bărnuțiu (n. 21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj – d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 si la cea din mai 1848. Este cel care a conceput celebrul manifest “Proclamația din 24-25 martie 1848″ , în care enunță principiile si conceptiile sale despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.

 

28 mai 1892 - Memorandul Transilvaniei – Lliderii românilor din Transilvania prezinta petiția împăratului Austro-Ungariei Franz Josef.

Semnatarii Memorandului Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini - foto: ro.wikipedia.org

Semnatarii Memorandului
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini – foto: ro.wikipedia.org

Memorandumul Transilvaniei a fost o petiție prezentată în 28 mai 1892 de liderii românilor din Transilvania împăratului Austro-Ungariei Franz Josef prin care erau solicitate pentru populația română drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 mai 1898 - Este adoptată legea pentru organizarea Marinei Militare din România, care se compunea din două divizii: Divizia de Dunăre cu sediul la Galaţi şi Divizia de Mare cu sediul la Constanţa.

 

28 mai 1908 - S-a născut scriitorul englez Ian Fleming, creatorul celebrului personaj James Bond; (d. 1964).

Ian Fleming, scriitor englez - foto - en.wikipedia.org

Ian Fleming, scriitor englez – foto – en.wikipedia.org

 

28 mai 1913 - S-a nascut George Macovescu, publicist, prozator, diplomat și politician român comunist, fost ministru de externe; (d.2002).

 

28 mai 1917 - Au luat sfarsit la Chișinău, gubernia Basarabia, lucrările Congresului invățătorilor moldoveni din Basarabia, incepute pe 25 data de mai. Au fost luate hotarari importante privitoare la dezvoltarea invatamantului national in limba nationala si raspandirea culturii in randurile poporului.

 

28 mai 1918 - Republica Democrata Armeana își declară independența. A fost primul stat modern armean, constituit la 28 Mai 1918. Republica a fost înființată pe teritoriul Armeniei Orientale (gubernia Erevanului si regiunea Kars), din cadrul Imperiului Rus în urma Revoluției din 1917 și a dezmembrării Republicii Federative Caucaziene. În primele luni ale existenței sale, din iunie 1918 până în noiembrie 1918, majoritatea teritoriilor armene erau sub controlul armatei otomane, doar 12,000 km2 din jurul capitalei fiind în perioada respectivă sub controlul guvernului de la Erevan.

În urma tratatului de pace dintre turci si Imperiul Britanic din noiembrie 1918, armata otomană s-a retras din majoritatea teritoriilor ocupate. Republica Armeană a avut multe probleme în scurta perioadă a independenței sale, având de înfruntat o avalanșă de refugiați armeni din calea genocidului comis de autoritățile otomane, precum și războaie de amploare redusă cu vecinii săi, Georgia și Azerbaijan, din cauze teritoriale.

La 10 august 1920, în cadrul tratatului de la Sevres era inclusă o clauză, prin care Armenia urma să fie recunoscută drept stat independent și să primească teritorii extinse din estul și nord-estul Turciei de astăzi, până la orașul-port Trabzon. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare, datorită contraofensivei Junilor Turci si a lui Mustafa Kemal Attaturk . În septembrie 1920 începe războiul turco-armean, pe care Armenia avea să-l piardă. Porțiunea vestică a Armeniei a intrat în componența Turciei, iar restul teritoriului a fost ocupat de către Armata Roșie, intrând în componența Republicii Sovietice Transcaucaziene (și mai târziu ca RSS Armeana in URSS.

 

28 mai 1918 - Azerbaidjanul si-a proclamat independenta.

 

28 mai 1936 - Matematicianul englez Alan Turing a trimis spre publicare articolul “Despre numerele calculabile cu aplicații în Entscheidungsproblem“, articol în care a introdus conceptul de mașină Turing, un dispozitiv abstract simplu de manipulare a simbolurilor, capabil de a simula logica oricărui algoritm rulat de un calculator.

Alan Mathison Turing (n. 23 iunie 1912, Londra, Regatul Unit – d. 7 iunie 1954, Wilmslow⁠(d), Cheshire, Regatul Unit) a fost un informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof şi maratonist britanic - foto: ro.wikipedia.org

Alan Mathison Turing - foto: ro.wikipedia.org

Alan Mathison Turing (n. 23 iunie 1912, Londra, Regatul Unit – d. 7 iunie 1954, Wilmslow⁠(d), Cheshire, Regatul Unit) a fost un informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof şi maratonist britanic. A fost o personalitate deosebit de influentă în dezvoltarea informaticii, aducând o formalizare a conceptelor de „algoritm” şi „computaţie⁠” cu maşina Turing, care poate fi considerată un model de calculator generic. Turing este considerat a fi părintele informaticii şi inteligenţei artificiale teoretice.

 

28 mai 1937 - Podul Golden Gate din San Francisco, o uimitoare realizare tehnologica si artistica, se deschide pentru traficul de vehicule, la cinci ani de la terminarea constructiei, dupa ce cu o zi inainte pe 27 mai, fusese deschis pentru public in ”Ziua pietonilor”.

Podul Golden Gate din San Francisco - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Podul Golden Gate din San Francisco – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

200.000 de persoane au admirat atunci noul pod suspendat lung de 1500 de metri, care se intinde de-a lungul stramtorii Golden Gate, la intrarea in golful San Francisco, unind San Francisco cu Marin County.

 

28 mai 1937 - Neville Chamberlain a devenit premier al Marii Britanii. Guvernarea sa a ramas in istorie prin numeroasele cedari in fata pretentiilor agresive ale lui Hitler.

Neville Chamberlain, premier al Marii Britanii - foto - en.wikipedia.org

Neville Chamberlain, premier al Marii Britanii – foto – en.wikipedia.org

A demisionat in mai 1940, invocand probleme de sanatate, in locul sau venind Winston Churchill. A murit putin timp dupa aceea.

 

28 mai 1937 - Este fondata fabrica de automobile germana Volkswagen.

May 26, 1938: Laying the foundation stone of the first Volkswagen plant by Adolf Hitler. In the front right is Ferdinand Porsche - foto: en.wikipedia.org

May 26, 1938: Laying the foundation stone of the first Volkswagen plant by Adolf Hitler. In the front right is Ferdinand Porsche – foto: en.wikipedia.org

 

28 mai 1940 - Al Doilea Război Mondial - Belgia se predă Germaniei. Regele Léopold al-III-lea, comandantul suprem al armatei belgiene, accepta capitularea Belgiei in fata armatei naziste invadatoare. Va ramane prizonier al Germaniei pe toata durata razboiului.

 

28 mai 1940 - Al Doilea Război Mondial - Forțele norvegiene, franceze, poloneze și britanice recuceresc Narvik în Norvegia. Aceasta este prima victorie a infanteriei aliate a războiului.

 

28 mai 1945 - S-a născut John Fogerty, lider al renumitului grup pop californian Creedence Clearwater Revival.

John Fogerty/Creedence Clearwater Revival - foto - en.wikipedia.org

John Fogerty/Creedence Clearwater Revival – foto – en.wikipedia.org

 

28 mai 1948 - Prin decretul guvernului comunist român Petru Groza, Regele Mihai al României şi membrii familiei regale sunt lipsiţi de cetăţenia română. Hotararea a fost luata pe baza Legii privind dobandirea si pierderea cetateniei romane, care a fost promulgata la 19 ianuarie 1939 precum si a decretului-lege din 9 decembrie 1940 privind retragerea nationalitatii romane acelora care in strainatate au purtari potrivnice indatoririi de fidelitate fata de tara.

Imagine Getty: Regele Mihai si Regina mama pleaca in exil - iunie 1948

Imagine Getty:Regele Mihai si Regina mama pleaca in exil – iunie 1948

Ambele acte normative emise de autoritati erau insa neconstitutionale, dupa ce la 31 august 1944 a reintrat in vigoare Constitutia din 1923. La 30 decembrie 1947 Palatul Regal a fost înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române fidele comuniştilor. Sub şantaj şi ameninţarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit să abdice. Comuniştii proclamă Republica Populară.În ianuarie 1948 Regele părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de cîţiva apropiaţi. Regele Mihai a declarat la Londra că abdicarea sa a fost obţinută prin forţă şi în consecinţă este nulă. In toate cele cinci decenii de exil, regele Mihai I nu a cerut vreunei alte tari sau for oficial o alta cetatenie, pastrandu-si calitatea de cetatean roman. Decizia Consiliului de Ministri din mai 1948 a fost revocata prin Hotararea guvernului din 21 februarie 1997, regele Mihai redevenind, “de jure”, cetatean roman.

Imagine Getty: Martie 1948 - Regele Mihai al Romaniei - momentul abdicarii

Imagine Getty: Martie 1948 – Regele Mihai al Romaniei – momentul abdicarii

 

28 mai 1961 - Ziarul britanic The Observer a publicat articolul avocatului englez Peter Benenson intitulat Prizonierii uitați, declanșând o campanie de scrisori care a stat la baza înființării organizației pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International.

28 mai 1961: Ziarul britanic The Observer a publicat articolul avocatului englez Peter Benenson intitulat Prizonierii uitați, declanșând o campanie de scrisori care a stat la baza înființării organizației pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International - foto: emaze.com

The Observer – foto: emaze.com

 

28 mai 1963 - A murit Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române: “Popa Man”, “Domnişoara Ana”, “File din cartea naturii”; (n.12 septembrie 1882).

Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române - foto - ro.wikipedia.org

Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române – foto – ro.wikipedia.org

Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Austro-Ungaria – d. 28 mai 1963, Cluj, Republica Populară Română) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A fost tatăl fizicianului Ion I. Agârbiceanu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

28 mai 1964 - A fost creată Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (Ierusalim, 28 mai – 2 iunie 1964).

Organizația pentru Eliberarea Palestinei, abreviată OEP sau PLO (din engleză: Palestine Liberation Organization) este denumirea pe care o poartă organizația – cadru politică și paramilitară a arabilor palestinieni, formată din mișcarea Fatah (cea mai influentă), Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei și alte facțiuni palestiniene. Întemeiată la 2 iunie 1964 la Ierusalim, în partea de est a orașului, pe atunci parte a Regatului Iordaniei, ea și-a fixat drept obiective, la vremea respectivă, reprezentarea politică a arabilor palestinieni și lupta armată împotriva Israelului până la lichidarea acestuia. Conducătorii organizației au fost Ahmed Al Shukeiri, apoi Yasser Arafat, iar în prezent Mahmud Abbas. În anul 1993 prin Acordurile de la Oslo, Organizația de Eliberare a Palestinei a recunoscut Israelul printr-o scrisoare oficială adresată premierului israelian Itzhak Rabin. Israelul a recunoscut și el, în consecință, OEP ca reprezentant legitim al poporului arab palestinian.

 

28 mai 1968 - S-a nascut la Melbourne in Australia, Kylie Ann Minogue, renumita cantareata pop si actrita australiana. A vandut peste 85 de milioane de albume de muzica usoara.

Este câștigătoarea unui a unui premiu Grammy si a fost decorată cu Ordinul Imperiului Britanic.A devenit cunoscută la sfârșitul anilor 1980 prin rolul jucat în serialul de televiziune australian Neighbours (Vecini), înainte de a deveni artistă pop în anul 1987.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.kylie.com

 

28 mai 1968 - A fost rejudecat „Procesul Pătrăşcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toţi membrii „lotului Pătrăşcanu”, iar Lucreţiu Pătrăşcanu a fost declarat erou naţional.

Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău - d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției - foto: historia.ro

Lucrețiu Pătrășcanu - foto preluat de pe historia.ro

Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

28 mai 1970 - 28 mai 1970 – S-a stins din viaţă, la Bucureşti, Iuliu Hossu, episcop unit român de Gherla, al cărui nume se leagă de Unirea de la Alba Iulia a Transilvaniei cu Tara Mama, Romania; (n. 30 ianuarie 1885).

Iuliu Hossu, episcop unit român de Gherla - foto - ro.wikipedia.org

Iuliu Hossu, episcop unit român de Gherla – foto – ro.wikipedia.org

A fost episcop al Episcopiei romano-catolice de Cluj-Gherla, cardinal, membru de onoare (din 1945 ) al Academiei Romane. 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la cluj a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lu Stalin si a comunistilor din România ( de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți). La 28 octombrie 1948 a fost arestat din reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila patriarhală de la Dragoslavele , unde a fost ținut închis, sub pază, în foame și frigîmpreună cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați. Atât autoritățile comuniste cât și conducerea BOR si patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei , în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Manastirea Caldarusani , iar în 1950 la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 , a fost dus la Curtea de Arges, iar în anul 1956, la Manastirea Ciorogarla , apoi din nou la Caldarusani , unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.

 

28 mai 1971 - A fost lansată staţia interplanetară sovietică „Marte-3″ care a devenit satelit artificial al acestei planete la 2.XII.1971 şi a depus pe suprafaţa ei primul agregat automat care a comunicat date ştiinţifice din mediul marţian.

 

28 mai 1972 - Prinţul Edward, Duce de Windsor, fostul suveran britanic care a abdicat pentru a se căsători cu americana Wallis Warfield Simpson, a murit la Paris, la vârsta de 77 ani.

Prinţul  Edward, Duce de Windsor - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Prinţul Edward, Duce de Windsor – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

28 mai 1975 - Cincisprezece țări din Africa de Vest semnează Tratatul de la Lagos, crearea Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest.

 

28 mai 1976 - A fost semnat Tratatul dintre S.U.A si URSS, privind exploziile nucleare subterane in scopuri pasnice.

 

28 mai 1977 - A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani şi replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialişti români.

Tropaeum Traiani - foto: commons.wikimedia.org

Tropaeum Traiani - foto: commons.wikimedia.org

Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, județul Constanța, ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106-109 d.Hr. pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în anul 102 d.Hr. Construcția este situată în regiunea podișului Negru Vodă, lângă comuna Adamclisi, la 60 km sud-vest de Constanța, pe drumul național Călărași – Constanța. Monumentul a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, fiind declarat în prezent monument istoric, cu codul CT-I-s-A-02567. Inaugurarea monumentului a avut loc în cadrul festivităților prilejuite de aniversarea unui secol de la cucerirea independenței Principatelor Române
Ansamblul este format din următoarele monumente:

- Cetatea Tropaeum Traiani (cod LMI CT-I-m-A-02567.01)

- Bazilică (cod LMI CT-I-m-A-02567.02)

- Necropolă (cod LMI CT-I-m-A-02567.03)

- Ansamblu de apeducte (cod LMI CT-I-m-B-02567.04)

- Monumentul triumfal Tropaeum Traiani (cod LMI CT-I-m-A-02567.05)

- Altarul roman de la Adamclisi (cod LMI CT-I-m-A-02567.06)

- Tumul roman (cod LMI CT-I-m-A-02567.07)

- Termele cetății Tropaeum Traiani (cod LMI CT-I-m-A-02567.08)

- Locuințe extramurane (cod LMI CT-I-m-A-02567.09)

 

28 mai 1982 - Războiul din Insulele Falkland - forțele britanice înving pe cele argentiniene în Bătălia de la Goose Green.

Darwin school-house on fire after being attacked by 2 Para D and Patrol companies using M79s and grenades[1] or struck by Argentine 35mm anti-aircraft guns personally directed by the young officer in charge - foto: en.wikipedia.org

Darwin school-house on fire after being attacked by 2 Para D and Patrol companies using M79s and grenades or struck by Argentine 35mm anti-aircraft guns personally directed by the young officer in charge – foto: en.wikipedia.org

Războiul (din Insulele) Falkland, cunoscut și sub numele de Conflictul (din Insulele) Falkland, sau Criza (din Insulele) Falkland, cu denumirea populară de Războiul Malvinelor (spaniolă Guerra de las Malvinas), sau Războiul din Atlanticul de Sud (Guerra del Atlántico Sur), a fost un conflict militar cu durata de zece săptămâni, între Argentina și Regatul Unit al Marii Britanii, motivul disputei fiind două teritorii britanice de peste mări (British Overseas Territories), respectiv Insulele Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud.

Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a alunga cu forța armelor trupele argentiniene care ocupaseră insulele. Conflictul militar s-a încheiat după 74 de zile, prin capitularea forțelor argentiniene în 14 iunie 1982, și restabilirea controlului britanic asupra insulelor. În urma conflictului, 649 militari argentinieni, 255 militari britanici, și trei localnice din insule și-au pierdut viața.

Conflictul a constituit punctul culminant al conflictului prelungit timp de aproape 150 de ani dintre Argentina și Marea Britanie pe tema suveranității asupra acestor insule din sudul Atlanticului. Argentina a susținut că încă din sec.19 aceste insule au fost teritoriu argentinian, în consecință, guvernul argentinian a dispus ocuparea insulelor ca o restabilire a suveranității asupra unui teritoriu ce aparținea de drept Argentinei.

Guvernul britanic a considerat acțiunea argentiniană ca o invazie a unui teritoriu care aparținea Marii Britanii încă din sec.19. Nici unul din statele beligerante nu a făcut în mod oficial vreo declarație de război, iar ostilitățile s-au limitat numai la teritoriul insulelor, apele teritoriale și spațiul aerian corespunzător. Conflictul militar a avut un puternic impact asupra ambelor țări, constituind subiectul unui număr de cărți, articole, filme și cântece.

Sentimentul național a crescut mult în Argentina, înfrângerea declanșând proteste în toată țara contra juntei militare de guvernământ, precipitând căderea acesteia. În Marea Britanie, Partidul Conservator, aflat la guvernare, susținut de victoria militară asupra argentinienilor, a câștigat din nou alegerile. Efectul cultural și politic a fost mai puternic în Argentina, unde a rămas un etern subiect de discuție și un motiv de frustrare pentru poporul argentinian.

"Războiul Malvinelor' (Hartă descriind recucerirea Insulelor Falkland de către britanici) - foto: ro.wikipedia.org

Războiul Malvinelor (Hartă descriind recucerirea Insulelor Falkland de către britanici) – foto: ro.wikipedia.org

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost restabilite în 1989, ca urmare a unei reuniuni în Spania, la Madrid, în urma căreia ambele părți au ajuns la un acord. Nici această reuniune nu a condus la schimbări semnificative ale poziției fiecărei țări față de litigiul privind Insulele Falkland. Mai mult, în 1994, problema suveranității asupra acestor insule, a fost adăugată în constituția argentiniană.

 

28 mai 1985 - A decedat Şerban Ţiţeica, fizician român, vicepreşedinte al Academiei Române; (n. 1908).

Şerban Ţiţeica, fizician român, vicepreşedinte al Academiei Române - foto - ro.wikipedia.org

Şerban Ţiţeica - foto: ro.wikipedia.org

Șerban Țițeica (n. 14/27 martie 1908, București, România – d. 28 mai 1985, București, România) a fost un fizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române (1955) și vicepreședinte al acesteia (1963-1985). Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de fizică teoretică. A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare.

 

28 mai 1987: -Celebrul zbor al unui avion pilotat de tanarul vest-german Mathias Rust de numai 19 ani, aviator-amator din Hamburg, care a ridiculizat tot sistemul militar de aparare al Uniunii Sovietice.

Mathias  Rust,  aviator-amator din Hamburg - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Mathias Rust, aviator-amator din Hamburg – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A decolat de pe un aeroport din Finlanda la bordul unui mic Cessna si s-a indreptat spre Moscova, fara nici o aprobare.

Mathias Rust - foto - en.wikipedia.org

Mathias Rust – foto – en.wikipedia.org

Dupa ce a parcurs mii de km de teritoriu sovietic, fara a fi detectat de radare , a aterizat in Piata Rosie din Moscova, lasandu-i cu gurile cascate pe militieni, kaghebisti in civil ori uniforma, moscoviti, precum si pe numerosii turisti prezenti .

Image of Mathias Rust's Cessna 172 in Red Square, Moscow, Russia - foto - en.wikipedia.org

Image of Mathias Rust’s Cessna 172 in Red Square, Moscow, Russia – foto – en.wikipedia.org

 

28 mai 1992 - A fost semnat, la București, Tratatul româno–american pentru încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor.

 

28 mai 1993 - Eritrea și Monaco se alătură Națiunilor Unite.

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 194 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York. Harta prezintă membrii Națiunilor Unite (194 de state) - foto: ro.wikipedia.org

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) Harta prezintă membrii Națiunilor Unite (194 de state) - foto: ro.wikipedia.org

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 194 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York. Harta prezintă membrii Națiunilor Unite (194 de state)

 

28 mai 1995 - Oraşul rus Neftegorsk este lovit de un cutremur de 7,6 grade pe scara Richter; peste 2.000 victime, reprezentând 2/3 din totalul populaţiei.

 

28 mai 1997 - România și Bulgaria au semnat Acordul privind notificarea reciproca a accidentelor nucleare.

 

28 mai 1998 - Oficialitățile militare din Pakistan au efectuat primele teste cu arme nucleare.

 

28 mai 1999 - Scandalul dioxinei. Descoperirea unor animale contaminate cu dioxină şi vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume.

 

28 mai 1999 - La Milano, în Italia,după 22 de ani de lucrări de restaurare, capodopera lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taina este expusă publicului din nou; vizitatorii au obligația de a privi de departe pânza și pot sta doar pentru 15 minute.

 

Cina cea de taină (în italiană Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictură murală a lui Leonardo da Vinci, realizată pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano.

 

28 mai 2008 - Prima reuniune a Adunării Constituante din Nepal declară oficial Nepalul republică, punand capat domniei de 240 de ani a dinastiei Shah.

 

28 mai 2020 - La ordinea zilei


 

Evenimentele petrecute de-a lungul timpului într-o anumită zi de calendar — fie ele politice, sociale, culturale, religioase, științifice sau militare — alcătuiesc împreună o parte importantă a memoriei istorice colective. Privite în ansamblu, aceste momente oferă perspective asupra transformărilor societății, asupra evoluției civilizațiilor și asupra modului în care trecutul continuă să influențeze prezentul.

 

Notă editorială

Acest material este publicat în scop documentar și educativ, păstrând forma originală a informațiilor istorice și a referințelor utilizate în sursele consultate.

Articole și materiale documentare preluate de pe Cer și Pământ Românesc, ro.wikipedia.org

Imaginea reprezentativă: foto preluată de pe Wikipedia English.

 

Calendar Ortodox 28 mai 2026: Sfinții Ier. Eutihie, episcopul Melitinei, și Nichita, episcopul Calcedonului

27 mai 2026

 

Calendar ortodox 28 mai – textele liturgice și hagiografice din tradiția ortodoxă fac parte din patrimoniul spiritual și cultural al spațiului românesc, păstrând forme de exprimare specifice limbajului religios și tradiției bisericești din diferite epoci istorice. Republicăm acest material în forma sa originală, fără adaptări de limbaj sau intervenții asupra conținutului, pentru a conserva autenticitatea expresiei teologice și caracterul documentar al textului. Dincolo de dimensiunea religioasă, astfel de scrieri oferă și o perspectivă asupra evoluției limbii, culturii și sensibilității spirituale din tradiția românească.


 

Sinaxar 28 Mai

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta pomenirea sfântului sfinţitulul mucenic Eutihie, episcopul cel din Melitina (Secolul I d.Hr.).

Sf. Sfinţit Mc. Eutihie, Episcopul Melitinei (secolul I d.Hr.) - foto preluat de pe basilica.ro

Sf. Sfinţit Mc. Eutihie, Episcopul Melitinei (Secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe basilica.ro

A fost lucrător împreună cu Sfinții Apostoli și a suferit mucenicie pentru Hristos în cetatea Melitinei în secolul I.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichita (Niceta) Mărturisitorul, episcopul Calcedonului (Secolul al IX-lea).

Acest preacuvios Nichita, din pruncie iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume, şi făcea plăcere lui Dumnezeu prin vieţuirea îmbunătăţită cu fapte.

De aceea a fost ridicat în scaunul arhieriei Calcedonului, pe care, stând ca o făclie în sfeşnic, strălucea lumii şi înfrumuseţa Biserica lui Hristos.

Şi era foarte milostiv către săraci, hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi şi pe cei străini primindu-i; şi era tată sărmanilor şi apărător văduvelor şi mingâietor pentru cei scârbiţi.

Şi fiind atunci luptă împotriva icoanelor sub împăratul Leon Armeanul s-a arătat fidel mărturisitor al lui Hristos, pentru că mult s-a luptat împotriva păgânătăţii, mustrând şi lepădând cele neortodoxe, învăţând şi îndemnând pe toţi cu bună-cinste a se închina icoanei lui Hristos şi a preacuratei dumnezeieştii Maicii Sale şi ale tuturor sfintilor.

Şi multe a pătimit de la acel rău-credinciosul împărat şi de la cei de un cuget cu dânsul: izgoniri, batjocuri şi chinuri, pentru dreapta credinţă; şi după mulţi ani şi după multe trudiri muceniceşti, după ce cu săvârşită plăcere dumnezeiască s-a mutat din acestea de aici, l-a preamărit pe el Dumnezeu în ceruri, înaintea îngerilor Săi, şi pe pământ înaintea oamenilor.

Pentru că prin cinstitele lui moaşte se făceau minuni, şi se dădea tămăduiri tuturor bolilor, pentru ca să fie Dumnezeu preaslăvit prin el, Care este preamărit întru sfinţii Săi.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Eliconida.

Această sfintă a trăit pe vremea împăraţilor Gordian şi Filip, şi era din cetatea Vitaliei. Şi a fost prinsă şi adusă la Perinie, ducele Corintului, şi neplecându-se a jertfi idolilor, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost supusă la felurite şi grele chinuri; dar scăpând din acestea a mers la capiştea idolilor şi prin rugăciune a surpat la pământ idolul zeiţei Atena, a lui Die şi a lui Asclipie.

După acestea luând stăpânIrea de la Perinie Iustin antipatul, a fost adusă muceniţa şi la acesta, şi neplecându-se a aduce jertfe idolilor, a fost supusă şi de acesta la grele chinuri, din care cu ajutorul Celui de sus, scăpând nevătămată a primit muceniţa moartea prin tăierea capului şi aşa purtătoare de cunună s-a suit la ceruri.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Crescent, Pavel şi Dioscorid.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


 

Indiferent de perspectiva din care sunt citite — religioasă, culturală, istorică sau lingvistică — aceste texte rămân parte a unui patrimoniu spiritual și documentar care a însoțit timp de secole memoria colectivă și tradiția culturală a societății românești.

 

Notă editorială

Acest material este republicat în scop documentar și cultural, păstrând integral forma originală a textului liturgic și hagiografic pentru conservarea autenticității limbajului religios tradițional.

Sursa textului: calendar-ortodox.ro.

Foto credit: ziarullumina.ro

Memorandul Transilvaniei (28 mai 1892)

27 mai 2026

 

Memorandul Transilvaniei rămâne unul dintre cele mai importante documente politice și naționale din istoria românilor din Transilvania, reprezentând expresia luptei pentru drepturi politice, egalitate și recunoaștere națională în cadrul Imperiului Austro-Ungar. Republicăm acest material păstrând integral textul publicat inițial pe platforma Uniți Schimbăm, ca parte a demersului nostru de readucere în atenția publicului a unor articole cu relevanță istorică, civică și identitară.


 

Memorandumul a reprezentat o petiţie semnată de liderii românilor din Transilvania şi adresată în 1892 împăratului austro-ungar Franz Joseph. Acesta prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale.

Totodată, memorandumul se dorea a fi un semn de protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867.

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

 

Motivele apariției Memorandului


 

După Ausgleich-ul din 1867, românii, deși populație majoritară în Transilvania, nu aveau un statut oficial de etnici. Memorandul a fost scris de un comitet format din Partidului Național Român:

- Ioan Rațiu – președinte,

- Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote- vicepreședinți

- Vasile Lucaciu – secretar general

- Septimiu Albini – secretar.

- D. P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patița, Iuliu Coroianu și Vasile Rațiu – membri

Erau solicitate drepturi politice pentru români și denunțarea politicilor de intoleranță față de români existente în regatul ungar.

Situația românilor a ajuns să fie remarcată și de personalități politice din alte țări. Ambasadorul Belgiei la Viena, Borchgrave, îi scria ministrului de externe Merode Westerlo, într-un raport din 19 nov. 1892:

Dintre popoarele care trăiesc sub dominația maghiară, românii sunt cei mai nemulțumiți. Acești strănepoți ai lui Traian nu pot uita că sunt frații românilor din regatul înfloritor și prosper.
—Borchgrave

Georges Clemenceau, scria în ziarul La Justice din 12 mai 1884:

Românii sunt lipsiți de orice drepturi politice… În număr de 3,5 milioane, ar avea dreptul, proporțional, la 75 de deputați din cei 417 câți are camera și nu au niciunul.”
—Georges Clemenceau

Elaborarea petiţiei. Respingerea delegaţiei


 

Între 12 şi 14 mai 1881 la Sibiu a avut loc conferinţa de unificare a Partidului Naţional Român din Transilvania, prilej cu care liderii noului partid au hotărât trimiterea unui memoriu Curţii de la Viena, care să aducă problema românilor transilvăneni în atenţia opiniei publice europene. Memorandumul a fost redactat de Iuliu Coroianu şi elaborat la Sibiu în prezenţa lui Ioan Raţiu, preşedintele PNR, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Eugen Brote şi Septimiu Albini.

Petiţia a fost aprobată la 25 martie 1892 şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi a tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători. La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a dorit să primească delegaţia, deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, apoi l-a trimis autorităţilor maghiare. Acest fapt a nemulţumit profund pe români, care au considerat că împăratul nu doreşte rezolvarea problemelor naţionalităţilor din Imperiu. Autorităţile maghiare au trimis petiţia prefectului de la Turda cu specificaţia de a fi returnat lui Ioan Raţiu. Motivaţia invocată a fost că Ministerul de Interne nu este dispus a înainta împăratului „memorii ale unor indivizi” pe care nu-i socoteşte îndreptăţiţi a reprezenta poporul român.

Delegația celor 300 de români transilvăneni care au prezentat Memorandumul la Viena, pe 28 mai 1892 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Delegația celor 300 de români transilvăneni care au prezentat Memorandumul la Viena, pe 28 mai 1892 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA, BANAT ŞI UNGARIA către

Majestatea Sa Imperială şi Regală Apostolică Francisc Iosif I, Împărat al Austriei, Rege Apostolic al Ungariei, Rege al Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Slavoniei, Galiţiei, Lodomeriei şi Iliriei, Arhiduce al Austriei, Mare Duce al Cracoviei, Duce al Lorenei, Duce al Salisburgului, Stiriei, Carintiei, Carneolei, Bucovinei, Silesiei, Superioare şi Inferioare, Mare Principe al Transilvaniei, Margraf al Moraviei, Comite Princiar al Habsburgului şi Tirolului etc. etc. etc.

MAJESTATEA VOASTRĂ IMPERIALĂ ŞI REGALĂ APOSTOLICĂ!

PREA GRAŢIOASE DOAMNE,

Reprezentanţii Românilor din ţările Coroanei Ungare a Majestăţii Voastre, întrunindu-se în zilele de 20 şi 21 ianuarie 1892 în conferinţă la Sibiu au constatat că Românii sunt nemulţumiţi cu situaţia politică creiată de sistemul de guvernământ inaugurat în anii 1866-1868 şi cu întreaga desvoltare a vieţii noastre publice de atunci şi până acum, nu mai au, după tristele experienţe, pe care le-au făcut, nici o încredere în dieta dela Budapesta şi în guvernul maghiar, şi după lungi şi mature cumpăniri, au căzut cu toţii de acord, că e o chestiune de prudenţă patriotică, ca Românii să nu mai facă încercarea de a se folosi de dreptul lor de a alege deputaţi, ci să se considere ca nefiind reprezentaţi în dieta ţării lor.

Din însărcinarea acelei conferinţe, în care au fost reprezentaţi toţi Românii din Cisleithania, ne prezentăm cu omagială supunere la treptele gloriosului Tron al Maiestăţii Voastre, ca să atragem părinteasca luare aminte a Majestăţii Voastre asupra primejdiilor ce rezultă pentru Patria comună din actuala politică de stat şi să aducem la cunoştinţa Majestăţii Voastre faptele în urma cărora Românii, cei mai credincioşi şi mai răbdători dintre cetăţenii Monarchiei, s-au văzut siliţi a renunţa, deocamdată, la exercitarea celor mai mari dintre drepturile, pe cari le au din îndurarea Maiestăţii Voastre, drept răsplată pentru jertfele de avere şi de sânge, pe cari le-au adus întru gloria Casei Domnitoare şi pentru Monarchie.

În anii 1866-1868, dorind o mai fericită convieţuire a popoarelor adunate sub ocrotirea Maiestăţii Voastre, V-aţi îndurat preagraţios a consimţi ca guvernarea Monarchiei să fie aşezată pe bazele Dualismului.

Românii au întâmpinat cu îngrijorare această reformă radicală a sistemului de guvernare, deoarece pregătirile făcute pentru această nouă organizare, indicau înclinarea spre o politică internă greşită şi primejdioasă.

Greşită şi primejdioasă, zicem, fiindcă în viaţa de stat e greşală primejdioasă orice încercare spre o desvoltare retrogresivă, făcută prin răpirea drepturilor câştigate. În desvoltarea istorică a vieţii statului nostru s-au cimentat în scurgerea secolelor drepturile deosebitelor popoare ce constituiesc Monarchia, iar desrobirea făcută după tristele evenimente dela 1848 aducea cu sine în mod firesc nu numai asigurarea acestor drepturi din partea statului ci totodată şi aplicarea lor în viaţa practică, conform cuvintelor dreptăţii şi egalităţii. Şi era de prevăzut, că sub noul sistem de guvernare, exercitarea drepturilor câştigate ar fi aproape imposibilă.

Românii, popor iubitor de ordine, şi plin de încredere în părinteasca priveghere a Majestăţii Voastre, au primit cu supunere noua stare de lucruri.

Prea curând însă au trebuit să se încredinţeze că, în cercurile conducătoare, pretutindenea e încurajară tendinţa de a face, printr-o falsă aplicare a formelor constituţionale, iluzorii drepturile sancţionate de Majestatea Voastră din plină putere Monarchică.

În ciuda solemnelor promisiuni de a satisface toate naţionalităţile, prin respectarea drepturilor odată câştigate, deodată cu noul sistem de guvernare s-a inaugurat în Regatul Ungar şi dominaţiunea de rasă, egemonia naţională artificială.

Străduinţele pentru asigurarea acestei egemonii naţionale au predominat întreaga noastră viaţă constituţională în timpul ultimilor 25 de ani.

Această politică de stat e diametral opusă cu desvoltarea vieţii noastre politice şi istorice de peste o mie de ani, în contrazicere cu aspiraţiunile politice tradiţionale ale poporului Român şi cu interesele lui de existenţă naţională, opusă şi cu cerinţele organizaţiunilor constituţionale ale statelor moderne.

Istoria ne e martoră, că în viaţa milenară a statului nostru şi în desvoltarea lui istorică relaţiunile de popor cuceritor şi cucerit, ca principiu de drept public, n-au existat niciodată, n-a existat deci nici dominaţiune politică naţională.

Toate frecuşurile, cari au eşit la iveală în viaţa socială şi în relaţiunile vieţii legislative a statului, se reduc la acţiunea pornită pe la anii 1790-1791 şi la reacţiunea provocată de acea acţiune. Ea se prezintă ca o fază a luptei pentru existenţa şi asigurarea naţională la popoarele ce compun acest regat.

Poporul Român, atunci, ca în totdeauna, în baza dreptului său istoric milenar şi în virtutea importanţei ce i se cuvine, din punctul de vedere al numărul fiilor săi, al poziţiunii sale etnice şi geografice, precum şi a calităţilor sale, a nizuit spre validitarea drepturilor sale naţionale.

Paşii făcuţi în anii 1696, 1700, 1790 şi 1791, atitudinea din 1848, precum şi toate insistările de până la inaugurarea sistemului actual, sunt totatâtea dovezi, că a stăruit asupra acestor drepturi şi că în toate manifestările aspiraţiunilor lui a dominat ca idee fundamentală şi ca ţintă de realizare validitarea individualităţii sale naţionale ca factor de stat. Dreptul istoric, întocmai ca dreptul public al Transilvaniei, legile fundamentale, “Pragmatica Sancţiune” asigură autonomia Transilvaniei într-o formă inatacabilă şi poporul român, mai ales după proclamarea egalei îndreptăţiri la 1848 şi după desvoltarea făcută în anii 1863-1865 în dreptul public, avea în acest act preţios, suprema garanţie pentru viaţa naţională română pe viitor şi aspiraţiunile lui naţionale culminau în această autonomie.

Contrar prevederilor politice dominante într-un şir de secole, autonomia a fost, prin uniune, nimicită, într-o formă nejustă, contrară dreptului public şi drepturilor elementelor libere, cari constituesc Transilvania şi fără considerare la poziţiunea etnică şi geografică şi la desvoltarea ei specifică, cari toate reclamă cu insistenţă această autonomie.

Prin acest act, poporul român se simte vătămat în drepturile sale istorice şi naţionale, pentrucă: a) Uniunea s-a enunţat fără participarea românilor într-o formă corespunzătoare cu numărul lor şi cu însemnătatea lor în această ţară – s-a enunţat prin o dietă, care ca atare, îşi avea reprezentanţii săi pe baza legilor electorale din anii 1790-1791 şi a legilor din anul 1848, adecă a legilor din timpul întunecosului feudalism, relativ la care însuşi Majestatea Voastră, V-aţi îndurat a accentua în discursul de Tron dela 15 Iunie 1863 următoarele:

“Acea parte a Constituţiunii avitice a marelui Principat Transilvania, care priveşte compunerea Dietei, s-a schimbat în urma ştergerii stării excepţionale a nobilimei, a robotelor şi a prestaţiilor urbariale şi în urma stabilirii egalităţii de datorii şi de drepturi civile pentru toate clasele locuitorilor ţării, atât de esenţial, încât o Dietă convocată pe baza Art. XI. al Legii din anul 1790-91, prin care ar fi exclusă cea mai mare parte a poporului dela exercitarea drepturilor civice politice în contra adevăratelor interese ale ţării, nici nu ar putea să fie privită ca o adevărată reprezentaţiune a poporaţiunii întregi din toată ţara, fără deosebire de stare, de naştere, de naţionalitate şi de religiune, care posedă autoritatea morală neapărat trebuincioasă, pentruca atât treburile din lăuntru ale Transilvaniei să le rezolve spre mulţumirea tuturor naţiunilor conlocuitoare în ea, cât şi în privinţa relaţiunilor de drept public ale aceleia către întreaga Monarchie să aducă la îndeplinire intenţiile noastre de părinte al ţării de repeţite ori respicata.

Iar, “Fiindcă uniunea Transilvaniei cu Ungaria, conclusă în anul 1848, nu s-a înfiinţat niciodată cu deplină putere legală şi de fapt îndată s-a desfăcut, am lăsat neatinse decisiunile Noastre dela 20 Octombrie 1860 şi am ordonat numai restaurarea reprezentaţiunii regnicolare a Transilvaniei.”

b) Vătămat se simte, de altă parte poporul român prin această uniune, pentrucă prin acel act s-a lucrat la efectuirea unei fuziuni fără considerare a legilor ce garantează autonomia acestei ţări.

Uniunea şi inaugurarea ei prin Art. 43 al legii din 1868 sunt desconsiderarea făţişă a tuturor drepturilor poporului român ca element, care compune în absolută majoritate vechea Transilvanie, precum şi a tuturor legilor fundamentale, cari asigură autonomia acestui principat, sunt înlăturarea totală a elementului român şi o nedreptate atât din punct de vedere legislativ şi juridic cât şi din cel politic.

Ajungând, prin sistemul dualist şi prin uniune puterea statului în mâinile elementului maghiar, acesta nesocotind interesele comune, a urmărit numai asigurarea egemoniei sale şi unificarea naţională maghiară, şi toate legile create de atunci, cât şi executarea lor, adeveresc mersul spre povârniş.

Drept ilustrare a acestui trist adevăr ne luăm voe a aprecia în linii generale, câteva din aceste legi, ca: Legea electorală, legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor, legile şcolare, legea municipală, legea de presă şi legile agrare.

În continuare memoriul demonstrează toate nedreptăţile ce s-au făcut românilor prin legile indicate, cum şi-au bătut joc de elementul românesc, atât pe teren politic, economic, cultural, cât şi naţional. Prin descrierea Legii electorale memorandul demonstrează cum s-au răpit drepturile cetăţeneşti şi politice ale românilor. 90 la sută din alegătorii români au fost excluşi dela dreptul de vot, pentru a putea fi majoraţi de ungurii în minoritate etnică.

Cu privire la prigoana bisericei şi şcolii româneşti – dupăce face o amănunţită descriere a actelor de guvernământ, cari stingheresc aceste instituţii – declară:

“Majestatea Voastră! Românii şi-au păstrat naţionalitatea în cele mai grele timpuri şi o vor păstra şi în lupta cu actualul sistem de guvernământ. Lupta îi opreşte însă în desvoltarea lor firească, îi umple de amărăciune şi-i înstreinează din ce în ce mai mult de concetăţenii lor maghiari, cari, seduşi şi preocupaţi de idealuri nerealizabile, au pierdut simţul comunităţii de interese, care leagă pe popoarele adunate sub ocrotirea Majestăţii Voastre şi risipesc puterile statului în opintiri zadarnice pentru anularea a tot ce nu e maghiar în statul ungar. Din datorie cetăţenească protestăm împotriva acestor opintiri, având conştiinţa că această datorie ne-am făcut-o în toate împrejurările şi nu ni se poate imputa că am încurajat guvernul să meargă spre prăpastia spre care se apropie, că nu i-am atras atenţia la timp asupra acestui mare pericol.”

Privitor la Legea de presă constată: că “în timp ce nici un ziar maghiar nu a fost sancţionat pentru ura de rasă ce o provoacă încontin, pentru combaterea bunei înţelegeri şi aţâţarea la ură între popoarele conlocuitoare din Monarchie, ziarele româneşti ca “Federaţiunea”, “Albina”, “Observatorul”, “Gazeta Transilvaniei”, “Tribuna” şi “Rumenische Revue” au fost condamnate de Tribunale şi curţile cu juraţii pentrucă au desaprobat procedurile ilegale şi au combătut aţâţarea la ură a ziarelor maghiare. Ba a fost condamnat şi un deputat român pentrucă a făcut o circulară către alegătorii lui. Într-un singur an au fost înscenate şapte procese de presă ziarelor româneşti, pentrucă au atras atenţiunea celor în drept asupra gravei situaţii în care ajunge ţara prin permanenta aţâţare la ură contra românilor. Nu a fost cruţat nici Generalul deputat Traian Doda, fiind condamnat la doi ani închisoare şi o mie de galbeni amendă pentru un manifest electoral. Un procuror “regal” a declarat cu prilejul unui proces de presă că devotamentul faţă de împărat nu este patriotism şi a insultat decoraţiunea oferită de Maiestatea Voastră grănicerilor dela Năsăud, spunând că faptele pentru cari au primit această decoraţiune sunt o pată ruşinoasă, care nu se va şterge în veci de pe obrazul poporului valach.”

În “Politica Agrară” memorandul descrie cum au fost jefuiţi românii de către magnaţi de pământurile lor, apoi continuă:

“Majestatea Voastră! în cele două decenii, dela 1849 până la 1866 Românii au câştigat, în tocmai ca celelalte popoare asuprite ale Monarchiei, o serie de drepturi şi de garantii pentru desvoltarea lor naţională. Deşi în tratatele dualiste s-a stabilit respectarea acestor drepturi şi garantarea lor prin constituţie, totuşi experienţa a produs în inima românilor convingerea, că elementele ridicate prin falşa aplicare a Constituţiei, în fruntea statului, nu respectă drepturile acordate de majestatea Voastră, ci din ambiţie naţională legiferează răpirea drepturilor acestora. Călcarea angajamentelor, ascunderea adevărului asupra relaţiunilor interne, reaua credinţă în compunerea legilor şi aplicarea lor, proclamarea arbitrarului şi violului ca axiomă de stat, a devenit principiu de stat în Ungaria şi legile făcute dau drept unei minorităţi gălăgioase să asuprească majoritatea compusă din elemente muncitoare şi credincioase monarchiei.”

În concluzie Memorandul subliniază: “Ori cât de indispensabilă trebue să pară pentru fiecare patriot o schimbare salutară, totuşi românii în conferinţa lor, faţă cu turnura ce o iau evenimentele, se simt constrânşi a face o dureroasă mărturisire, că şi-au pierdut încrederea faţă de regimul maghiar şi faţă de parlamentarismul lor. Românii cred că asanarea marelui rău arătat nu-o poate aştepta decât dela intervenţia celuilalt factor suprem: Coroana, care reprezentând cele mai înalte interese de stat are menirea de a se intercala între cetăţeni, atunci când statul ajunge într-o stare în care organismul său este ameninţat să se destrame.

Pătrunşi de dorul păcii, pe care de mult nu o mai avem, îngrijoraţi de soarta patriei şi plini de încredere în înţelepciunea şi părintrasca solicitudine a Majestăţii Voastre, Românii se mângăe cu speranţa, că şi de data aceasta, ca de atâtea ori, se va adeveri tradiţionala lor credinţă că vindecarea relelor şi împăciuirea inimilor numai dela Tron poate veni în cele din urmă, căci inimile sunt ale Monarchului şi ele sunt plenitudinea puterii.

Ai Maiestăţii Voastre cei mai credincioşi supuşi: Comitetul Adunării generale a reprezentanţilor alegătorilor români din Transilvania şi Ungaria ales pentru redactarea memorandului.

Sibiu, 26 martie 1892.

Dr. Ioan Raţiu preşedinte,

Gheorghe Pop de Băseşti, vicepreşedinte, Eugen Brote, vicepreşedinte, Dr. Vasile Lucaciu, secretar general, Septimiu Albini secretar.

Comitetul se mai compune din următorii: Dr. D. P. Barcianu, Dr. Teodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, Dr. I. Tripon, Nicolae Cristea, Gavril Manu, Dimitri Comşa, Aurel Suciu, Dr. I Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Dr. Iuliu Mera, Gherasim Domide, Dr. A. Popovici, Rubin Patiţa, Iuliu Coroianu şi Vasile Raţiu.

 

Consecințe


 

Trimiterea în judecată a fruntaşilor ardeleni. Graţierea

Iniţial, guvernul de la Budapesta nu a luat nici o măsură împotriva memorandiştilor pentru a nu periclita reînnoirea Tratatului de asociere a României la Tripla Alianţă din 1883. În toată acestă perioadă are loc o amplă acţiune de solidarizare în străinătate cu românii din Transilvania, poate şi din prisma faptului că autorii au tradus documentul în limbile de circulaţie internaţională, făcându-l cunoscut peste hotare. După ce Tratatul secret cu Austro-Ungaria este prelungit pe 13 iulie 1892, autorităţile maghiare deschid acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi altor fruntaşi ardeleni în mai 1893, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar.

Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare. Majoritatea inculpaților au fost condamnați la termene de închisoare de la două luni la cinci ani și, deși au fost eliberați din detenție prin amnistitie regală anul următor, rezultatul procesului a diminuat încrederea românilor în Casa de Habsburg și contribuit la creșterea numărului susținătorilor unirii Transilvaniei cu regatul România drept singura posibilitate de soluționare a situației lor.

Au existat însă și rezerve față de o politică activă pentru unificare până la sfârșitul Primului Război Mondial și până la încheierea Tratatului de la Trianon, întrucât, pe de o parte, România oscila între Puterile Centrale și Antantă, iar, pe de altă parte, moștenitorul tronului, Franz Ferdinand, ar fi putut oferi o soluție la problemă prin planul imperiului de restructurare federală în Statele Unite ale Austriei Mari.

Faţă de toţi acuzaţii condamnaţi se constată caracterul periculos al delictului de agitaţie, atacându-se valabilitatea puterii obligatorii a uneia dintre cele mai cardinale legi fundamentale ale Ungariei, a legii numite Legea Uniunii, prin care s-a decretat uniunea vechiului Ardeal cu Ungaria propriu-zisă [...] Instanţa a găsit că pedeapsa aplicată acuzaţilor este în consonanţă cu gravitatea infracţiunii comise
Sentinţa de condamnare a memorandiştilor din 25 mai 1894

Cu această ocazie, Ioan Rațiu a rostit celebra frază:

Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă
—Ioan Rațiu

Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda - d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania - foto: ro.wikipedia.org

Dr. Ioan Rațiu* (1828 – 1902), – foto: ro.wikipedia.org

Acest rezultat a stârnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc. Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR. În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lângă Curtea de la Viena.

 

Rolul memorandumului pentru istoria Transilvaniei


 

Mişcarea memorandistă a fost cea mai importantă acţiune naţională care a pregătit Marea Unire de la 1918. A îndreptat linia tactică a Partidului Naţional Român spre activismul politic şi a întărit sentimentul naţional împotriva dualismului austro-ungar, proiectând problema românească în conştiinţa europeană. De asemenea, începând din acest moment, relaţiile româno-austro-ungare încep să se deterioreze treptat, culminând cu decizia Consiliul de Coroană din 21 iulie 1914 de a rămâne neutră în „Marele Război”, deşi România avea tratat de alianţă cu Austro-Ungaria.

La mai bine de un secol de la redactarea Memorandumului, tema drepturilor, reprezentării și demnității naționale continuă să ocupe un loc important în memoria istorică românească.

 

* Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Notă editorială

Acest articol a fost publicat inițial pe platforma Uniți Schimbăm și este republicat integral în cadrul demersului nostru de readucere în atenția publicului a unor materiale cu relevanță istorică, civică și identitară.

Articole și materiale documentare preluate de pe Enciclopedia României și Wikipedia România.

Foto credit: Wikipedia România

Semnatarii Memorandului:

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița

Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului (Secolul al VIII-lea)

28 mai 2025

 

Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului, este una dintre personalitățile importante ale tradiției creștine răsăritene, pomenit pentru apărarea credinței și pentru opoziția sa față de iconoclasm în perioada disputelor religioase din Imperiul Bizantin. Publicăm acest material în forma sa originală, fără adaptări de limbaj sau intervenții asupra conținutului, pentru a păstra autenticitatea expresiei liturgice și valoarea documentară a textului religios tradițional. Pentru o prezentare biografică și teologică mai amplă a vieții sale, poate fi consultat și materialul publicat de Doxologia – Viața Sfântului Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului.


 

Sf. Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Nichita a ales de tânăr viaţa monahicească şi plăcând lui Dumnezeu pentru virtuţile sale a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului, unde a păstorit între anii 726 şi 775.

Acesta s-a dovedit a fi împlinitor al poruncilor divine, păzind cu sfinţenie pravilele rânduite de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi, bun păstor şi plin de osârdie în sporirea dreptei credinţe.

Din lucrul mâinilor sale îi miluia pe săraci, îi hrănea pe cei flămânzi, îi îmbrăca pe cei goi şi îi primea pe cei străini.

Totodată, era şi un apărător al văduvelor şi al orfanilor, încurajându-i atât prin cuvânt, cât şi prin milostenii.

În vremea lui, s-a ivit în Biserică lupta împotriva sfintelor icoane şi s-a făcut dezbinare între creştini.

Înşişi împăraţii au căzut în rătăcire şi i-au prigonit pe cinstitorii sfintelor icoane.

Sfântul Ierarh Nichita s-a arătat mare apărător al credinţei statornicite de Sfinţii Părinţi, mărturisind pretutindeni că icoanele sunt vrednice de cinstire şi că scoaterea lor din biserică este o grea rătăcire de la dreapta credinţă.

Pentru râvna lui a fost alungat din scaunul arhieresc şi osândit la surghiun, iar după multe suferinţe, izgoniri şi chinuri, se spune că s-a retras într-o mănăstire din Palestina, unde cu bucurie s-a mutat la Domnul, statornic fiind în mărturisirea sa până la capăt.

 

Tropar – Glasul 4

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


 

Indiferent dacă sunt citite din perspectivă religioasă, culturală sau istorică, astfel de texte hagiografice și liturgice continuă să păstreze memoria unor figuri spirituale importante ale tradiției creștine răsăritene și să reflecte valorile, limbajul și sensibilitatea unei moșteniri culturale transmise de-a lungul secolelor.

 

Notă editorială

Acest material este publicat în scop documentar, cultural și spiritual, păstrând forma originală a textului pentru conservarea autenticității limbajului liturgic și a expresiei religioase tradiționale.

Foto și articol preluate de pe Ziarul Lumina.

 

Războiul Ruso-Turc (1806–1812)

Flota rusă după bătălia de la Athos, tablou de Alexei Bogoliubov (1824-96)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe articole preluate de pe ro.wikipedia.org si istoria.md

22 decembrie 2020

 

Războiul Ruso-Turc (22 decembrie 1806 – 28 mai 1812)

Războiul ruso-turc din 1806–1812 a fost un conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman.

 

Contextul istoric și primele lupte ( 1806 – 1807)

Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruși la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti și pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind considerați rusofili. În același timp, francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația și amenințau cu o eventuală invazie în Moldova și Muntenia. Pentru a asigura siguranța frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei.

La începutul conflictului, țarul nu s-a grăbit să implice masiv armata rusă împotriva turcilor, de vreme ce armata țaristă era implicată în luptele din Prusia cu forțele lui Bonaparte. În Muntenia, atacul masiv otoman care viza ocuparea Bucureștiului a fost oprit la Obilești de Mihail Miloradovici și cei numai 4.500 de soldați (2 iunie 1807).

În Armenia, contele Gudovici, comandând un contingent de 7.000 de soldați, a reușit să distrugă puternica armată otomană de peste 20.000 de soldați în bătălia de la Arpachai, (18 iunie 1807).

În același timp, flota rusă din Marea Neagră de sub comanda amiralului Dmitri Seniavin a blocat strâmtorile și a distrus flota otomană în bătăliile Dardanellelor și Athosului.

Moldova (în portocaliu) şi Țara Românească (verde), între 1793 şi 1812 - foto: preluat de pe ro.wikipedia.org

Moldova (în portocaliu) şi Țara Românească (verde), între 1793 şi 1812 – foto: preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Campania din anii 1808–1810

În acest punct, războiul părea că se va sfârși după semnarea păcii de la Tilsit dintre Franța și Rusia. Tarul Alexandru I, după ce fusese silit de Napoleon Bonaparte să semneze un armistițiu cu turcii, a folosit răgazul obținut pentru transferarea unor noi efective din Prusia în Basarabia. După ce armata sa din zona de sud a ajuns la un efectiv de 80.000 de oameni, țarul a hotărât redeschiderea ostilităților cu turcii.

Dacă timp de un an bătrânul comandant Prozorovski (76 de ani) nu a reușit să obțină progrese importante, noul comandant al forțelor imperiale ruse, Prințul Bagration a trecut la acțiuni foarte hotărâte, a traversat Dunărea și a ocupat Dobrogea. Bagration a trecut la asedierea pozițiilor fortificate otomane de la Silistra, dar temându-se de înaintarea unei armate turcești de 50.000 de oameni venită în sprijinul asediaților, a evacuat Dobrogea și s-a retras pe pozițiile de plecare din Basarabia.

În 1810, luptele au fost reluate de armatele țariste aflate sub comanda fraților Kamenski au atacat cu vigoare și au distrus forțele otomane din Pazardjik (22 mai). Fortăreața de la Silistra a fost izolată, iar garnizoana turcă s-a predat pe 30 mai. Încurajați de acest succes, frații Kamenski au asediat zece zile mai târziu puternica fortăreață de la Șumla.

Aici, turcii au respins atacul rușilor, provocându-le pierderi importante, rezultate la fel de proaste obținând armata țaristă și în cazul asaltului fortăreței de la Ruse de pe 22 iulie. Fortăreața de la Ruse a fost cucerită de ruși pe 9 septembrie. După ce comandantul rus Kamenski a fost ucis în luptă, noul comandant Mihail Kutuzov a acționat cu multă prudență și a evacuat Silistra și s-a retras spre nord.

Prințul Mihail Illarionovici Golenișcev-Kutuzov (*5 septembrie {s.v.)/ 16 septembrie(s.n.) – 1745 — † 16/28 aprilie 1813 a fost un feldmareșal țarist, căruia i se atribuie meritul salvării țării în timpul invaziei napoleoniene din 1812 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Prințul Mihail Illarionovici Golenișcev-Kutuzov (*5 septembrie {s.v.)/ 16 septembrie(s.n.) – 1745 — † 16/28 aprilie 1813 a fost un feldmareșal țarist, căruia i se atribuie meritul salvării țării în timpul invaziei napoleoniene din 1812 – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Încetarea războiului și acordul de pace

Manevra înșelătoare a lui Kutuzov l-a determinat pe comandantul otoman Ahmed Pașa să-și conducă cei 60.000 de oameni într-un atac împotriva rușilor. Bătălia dintre cele două forțe a avut loc pe 22 iunie 1811 lângă Ruse. Deși ofensiva turcă a fost respinsă, Kutuzov a hotărât să se retragă în Basarabia. La începutul lunii octombrie, un puternic detașament rus a traversat în condițiile unui secret desăvârșit Dunărea și pe 2 octombrie a atacat în toiul nopții forțele lui Ahmed Pașa. Peste 9.000 de otomani au fost uciși. Ahmed Pașa a fost învins, predându-se împreună cu forțele sale lui Kutuzov pe 23 noiembrie.

Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de țarul Alexandru I pe 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte de declanșarea invadării Rusiei de către armatele napoleoniene.

 

Raportul de forțe in Europa de Sud-Est la inceputul secolului al XIX-lea

După un șir de războaie cu puterile vecine, criza Imperiului Otoman s-a acutizat și a cuprins toate sferele vieții, de aceea rezolvarea problemei orientale devenea tot mai acută. Puterile europene urmăreau scopuri expansioniste acționând sub lozinca “eliberării creștinilor“.

Scopul principal al Imperiului Rus era dezolvarea problemei orientale în favoare sa, prin stabilirea unei dominații depline asupra Balcanilor și strâmtorilor Bosfor și Dardanele, inclusiv asupra Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmărind aceleași scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-și extinde influența. Însă la începutul secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni direct în problema orientală.

După proclamarea ca împărat al Franței 1804, Napoleon I începe cuceririle în Europa, fiind cointeresat în ciocnirea dintre Imperiile Rus și cel Otoman pentru a le slăbi puterile și pentru a deturna o parte a armatei ruse din Europa Centrală spre sud-estul continentului. Anglia, deși susținea Rusia ca aliat împotriva Franței, nu dorea consolidarea pozițiilor acesteia în bazinul Mării Negre și în Balcani.

 

Războiul ruso-turc din 1806-1812 (1806 – 1812)

Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie

Ajungând la Nistru, Imperiul rus nici nu se gândea să se oprească aici. La 22 noiembrie 1806 izbucnea noul război ruso-turc, purtat în întregime pe teritoriul ţărilor române. Ca dovadă a intenţiilor Rusiei, deja la 8 ianuarie 1807 Poarta acuza Rusia că tratează principatele ca pe o posesiune a sa, amestecându-se grosolan în treburile lor intene.

Războiul ruso-turc 1806-1812 - (Unităţi militare ruse - reconstituire) - foto preluat de pe istoria.md

Războiul ruso-turc 1806-1812 – (Unităţi militare ruse – reconstituire) – foto preluat de pe istoria.md

Să menţionăm că în 1806 relaţiile Rusiei cu Franţa lui Napoleon nu erau deloc bune, după ce ruşii au acordat sprijin Prusiei împotriva acestuia în bătăliile de la Jena şi Auerstädt (10-14 octombrie 1806), unde au fost învinşi. Probabil căutând să se răzbune pentru pierderile suferite, ruşii au atacat din nou Turcia, socotită deja de multă vreme ca „omul bolnav al Europei”. Ruşii se arătau foarte indignaţi pentru pretinsele încălcări de către turci ale tratatului bilateral din 1802.

Armata rusă şi-a început ofensiva sub comanda generalului Michelson. La 11 noiembrie 1806 avangarda trecea Nistrul sub comanda contelui Dolgoruki, în dreptul oraşului Moghilău. La 12 noiembrie erau ocupaţi Bălţii şi la 14 noiembrie ruşii treceau Prutul lângă Sculeni. În aceeaşi zi Hotinul era ocupat de trupele generalului Essen, iar la 24 noiembrie, Tighina de generalul Meiendorf. Celelalte cetăţi moldoveneşti, precum Cetatea Albă, Chilia etc., s-au predat fără împotrivire. Singura care avea să opună rezistenţă va fi cetatea Ismailului, care va capitula definitiv abia la 14 septembrie 1809.

Dar ruşii, ca de obicei, declarau că nu au nicio intenţie criminală. Ministrul rus de externe, Budberg, afirma la 26 noiembrie 1806 că ţarul „nu are nicio intenţie de a face cuceriri pe seama turcilor; ocuparea militară a Moldovei şi Ţării Româneşti nu are alt scop decât acela de a readuce Poarta la restabilirea vechilor raporturi existente între ea şi Rusia conform tratatelor.”  Însă chiar la 3 decembrie 1806, de la Slobozia, unde se refugiase, domnul Moldovei, Alexandru Moruzi, îi scria lui Napoleon că nu-şi poate ocupa tronul datorită intrării trupelor ruseşti în ţară.

Iar la 12 decembrie 1806, ţarul Alexandru I adresa un manifest plin de promisiuni divanurilor principatelor. El asigura divanurile că la va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor.”

Războiul ruso-turc 1806-1812 (Lupta între unităţile militare ruse şi turce - reconstituire) - foto preluat de pe istoria.md

Războiul ruso-turc 1806-1812 (Lupta între unităţile militare ruse şi turce – reconstituire) – foto preluat de pe istoria.md

În continuarea înaintării lor nestăvilite, ruşii ajunseră rapid în apropiere de Bucureşti, învingând primele trupe turceşti ieşite în întâmpinare la Ferbinţi (11 decembrie). Bucureştiul a fost ocupat la 23 decembrie de trupele generalului de origine sârbească Miloradović. Acolo ruşii l-au pus domn pe Alexandru Ipsilanti.

În acest timp, marile puteri occidentale începeau să ia poziţie faţă de conflictul ruso-turc. În funcţie de interesele proprii, ele începeau să sprijine o parte sau alta din cele aflate în război. Franţa, adversara Rusiei, se apropia de Turcia. În schimb, Anglia, adversara Franţei, încerca slăbirea Imperiului otoman. La 25 ianuarie 1807, ambasadorul Angliei la Constantinopol, Arbuthnot, cerea Porţii între altele cedarea principatelor către Rusia.

Luptele „diplomatice” se vor desfăşura paralel şi chiar mai intens decât operaţiunile militare. În luna aprilie 1807 se emitea memoriul diplomatului francez Le Clerc, propunând unirea principatelor într-un stat vasal Porţii, cu domnie ereditară, dejucându-se prin aceasta planurile ruseşti de ocupare şi anexare a principatelor şi recunoscându-se implicit unitatea românilor locuind aici.

La 7 iulie 1807 se încheia pacea ruso-franceză de la Tilsit. Prin articolul XXII al tratatului, Rusia se obliga să-şi retragă toate trupele din Ţara Românească şi Moldova. Dar planurile viitoare ale Rusiei şi Franţei, acum aliate împotriva Angliei, erau mult mai neliniştitoare: Imperiul otoman urma a fi împărţit între ele, cu unele generoase „cedări” şi Austriei. Deocamdată însă, se semnă un armistiţiu ruso-turc la Slobozia (24 august 1807), care prevedea evacuarea trupelor ruseşti din Ţara Românească şi Moldova. Dar acest tratat nu s-a aplicat, întrucât ţarul a refuzat ratificarea lui, acuzându-l chiar pe generalul Meiendorf că a acordat condiţii prea favorabile Turciei. Ostilităţile vor fi reluate în 1809.

Chiar în 1807, la 19 noiembrie, bucurându-se acum de marea sa trecere la Napoleon, ţarul Alexandru I îi cerea acestuia asentimentul pentru anexarea principatelor, acord comunicat prin ambasadorul francez la Petersburg, Coulaincourt, în februarie 1808: „Anexarea Valahiei şi Moldovei umple o pagină a istoriei. Imperiul Majestăţii Voastre realizează ce au dorit înaintaşii.”  Iar la 1 mai acelaşi an, ţarul îi spunea încă o dată lui Coulaincourt că: „Ambiţia mea nu va fi alta decât Valahia şi Moldova.”

Înţelegând însă că francezii n-aveau destulă putere în regiune, ruşii au început tratative separate şi cu Austria. La 31 mai 1808, la Petersburg, s-a perfectat un plan austro-rus de unire a principatelor române, care urmau a fi încredinţate unui frate al împăratului Austriei care să se căsătorească cu marea ducesă Ecaterina a Rusiei.

Dar adevărata dorinţă a ruşilor era să ocupe ei singuri ţările române. În tratatul secret încheiat cu Napoleon la Erfurt la 12 octombrie 1808, împăratul francez „accepta” anexarea de către Rusia a principatelor şi atingerea de către ea a liniei Dunării. Ca urmare, Turcia se reconcilia cu Anglia.

Se părea că soarta principatelor era pecetluită. Încă la 2 februarie 1808, Napoleon îi cerea ambasadorului Coulaincourt să comunice ruşilor că: „Noi nu putem să ne ciocnim; lumea e prea mare. Eu nu voi insista ca dânsul (ţarul) să evacueze Moldova şi Valahia. Să nu insiste nici el ca eu să evacuez Prusia.”  Bineînţeles, scrisoarea lui Napoleon a produs mare bucurie la Petersburg. Ruşii începeau să fie tot mai convinşi că frontiera Dunării nu mai putea să le scape.

Iar la 3 decembrie 1809 fericirea lor putea fi deplină. Napoleon declara la deschiderea Corpului Legiuitor al Franţei că prietenul şi aliatul său, ţarul Alexandru I, „a reunit la vastul său imperiu Finlanda, Moldova şi Valahia.

În aceste condiţii, ruşii reluau ofensiva în 1809. Imediat era ocupat Ismailul, apoi treceau în sudul Dunării şi în 1810 cucereau Turtucaia, Bazargicul şi Silistra. Iar la 15 aprilie 1810 ruşii notificau oficial încorporarea principatelor române. Problema era ca şi rezolvată. „Împăratul Alexandru doreşte foarte mult terminarea acestui război, dar, la încheierea păcii, consideră indispensabil să obţină întreaga suveranitate asupra provinciilor Moldova şi Valahia”, comunica după patru zile ministrul american la Petersburg, viitorul preşedinte J.Q. Adams.  De altfel, arăta el la 31 iulie acelaşi an, „Valahia şi Moldova, după cum puteţi observa din extrasele gazetelor (ruseşti), sunt deja anexate la Imperiul rus.”

Situaţia ţărilor române era foarte gravă, după cum rezultă şi din această afirmaţie a contelui Rumeanţev din 20 iulie 1810: „M.S. Împăratul, considerând Moldova şi Valahia ca provincii ale imperiului său, şi care, prin urmare, vor fi administrate cu legile imperiului său, a hotărât să suprime în aceste teritorii executarea drepturilor ce sunt practicate numai în Turcia… orice individ născut în aceste provincii nu trebuie să fie considerat altfel decât un supus rus.”

Încă de mai înainte, principatele au fost puse sub oblăduirea unor cârmuitori ruşi. În 1808 în fruntea lor se afla senatorul Kuşnikov, iar în 1810 senatorul Krasno-Milaşevici. Iar după celebra notificare a încorporării lor la Rusia, principele Prozorovski realiza şi un proiect de divizare a lor în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia şi Oltenia. Iar generalul Kamenski, comandantul armatei dunărene, îi propunea deja ţarului să cedeze Oltenia Austriei în shimbul Bucovinei. Această propunere chiar a fost făcută Austriei, dar curtea vieneză a respins-o.

Din punct de vedere al organizării bisericeşti, prin ukazul (decretul) ţarului Alexandru I, ţările române formau un exarhat cuprinzând Moldova, Valahia şi Basarabia, supus ierarhic sinodului rus. Ca exarh a fost numit Gavriil Bănulescu-Bodoni, român trecut de mult în slujba Rusiei, şi care de curând demisionase din funcţia de mitropolit al Kievului. În Basarabia el l-a chemat în 1809 pe protopopul Teodor Maleavinski, venit din eparhia Ekaterinoslavului.

Şi pentru că turcii refuzau să recunoască anexarea principatelor, ţarul hotărî să dea lovitura decisivă. La 7 aprilie 1811, Kamenski era înlocuit de la comanda armatei cu generalul Kutuzov. Ca urmare, la 2 octombrie, ruşii obţineau cea mai mare victorie a lor la Slobozia. Imediat se începură tratativele de pace.

 

cititi despre Războiul Ruso-Turc (1806–1812) si pe en.wikipedia.org