Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în Alexandria în anul 295 şi a trecut la cele veşnice pe 2 mai 373.
Sfântul Atanasie a fost înmormântat în biserica de la Bucole de la periferia Alexandriei, zidită peste mormântul Sfântului Evanghelist Marcu, primul episcop al oraşului şi întemeietorul bisericii din Egipt.
Locul înmormântării Sfântului Atanasie a fost ţinut secret de creştinii alexandrini, de teama arienilor.
De aceea, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi aducerea moaştelor sfântului din Biserica din Bucole din Alexandria la Constantinopol, lucru care a fost făcut după mulţi ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Atanasie.
cititi mai mult despre Sf. Ier. Atanasie cel Mare pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea chinuirii sfinţilor mucenici Esper şi Zoe, soţia lui, şi a fiilor lor Chiriac şi Teodul.
Aceşti sfinţi, Esper şi Zoe, au trăit pe vremea împăratului Adrian (124), şi deşi erau robi cu trupul unui oarecare Catal şi al Tetradiei soţia aceluia, colonişti romani, care îi cumpăraseră ca robi din Pamfilia, ei însă cu sufletele erau slobozi.
De aceea ei nici cu trupurile n-au suferit a sluji la stăpâni păgâni, care cinsteau şi se închinau idolilor în locul Făcătorului şi Ziditorului a toate.
Căci Chiriac şi Teodul, fiii lor, au zis către maica lor să nu locuiască mai mult împreună cu păgânii ci să se despartă de ei ca să nu fie împreună cu ei daţi pierzării; însă ea le-a răspuns că aceia sunt stăpânii lor.
Atunci ei i-au arătat că pot să se facă slobozi prin sângele vărsat pentru Hristos.
Acum şi maica lor, unindu-se cu ei, îi întărea pe ei şi ducându-se la Catal, i-a spus că Domnul nostru Iisus Hristos este Stăpân sufletelor lor; iar dacă printr-o oarecare întâmplare ei au stăpânire asupra trupurilor lor, ei socotesc de mai mare cinste stăpânirea lui Hristos asupra lor.
Căci ziceau ei: mai mult trebuie să ne supunem lui Dumnezeu decât oamenilor.
Deci spăimântându-se pentru aceasta Catal, i-a trimis pe ei împreună cu maica lor la Tritoniu, la tatăl lor Esper.
Iar mai în urmă, prăznuind Catal naşterea fiului său, a socotit să le trimită lor din cele pregătite, vin şi carne, vrând să vadă de se vor împărtăşi ei din cele jertfite idolilor.
Iar ei în loc să se împărtăşească de acelea, la sfatul maicii lor, le-au aruncat câinilor.
De aceasta fiind înştiinţat Catal şi aprinzându-se de mânie, mai întâi a poruncit să fie spânzuraţi copiii de picioare şi să fie strujiţi cu unghii de fier; iar părinţii lor le dădeau curaj să nu se supună, ci să sufere până în sfârşit, privind către cununa muceniciei.
Apoi a poruncit să fie pogorâţi şi împreună cu maica lor să fie cumplit bătuţi.
După aceea a poruncit să fie băgaţi sfinţii toţi patru în cuptor ars cu foc, în care şi intrând şi-au dat sufletele lor lui Dumnezeu.
Iar dimineaţa răsunau în cuptor glasuri ca de cântare şi deschizându-se cuptorul, n-au aflat pe nimeni, în afară de sfinţii, în chipul celor ce dorm, cu feţele spre răsărit.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iordan, făcătorul de minuni, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului (1597 – 1654)
Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului – foto preluat de pe basilica.ro
Sfântul Atanasie Patelarie s-a născut către sfârşitul veacului al XVI-lea, în oraşul Rethimno, din insula Creta, primind la botez numele de Alexie. El a purtat crucea a nenumărate încercări, mărturisind dreapta credinţă într-o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană.
Încă din fragedă vârstă se străduia să împlinească poruncile Evangheliei. Râvnind la viaţa duhovnicească, se îndeletnicea cu citirea Vieţilor Sfinţilor, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoinţele acestora.
După moartea tatălui său s-a călugărit la metocul sinaitic din Iraclion, primind numele de Atanasie. Dorind însă o viaţă duhovnicească mai înaltă, după ce a vieţuit o vreme într-o mănăstire din Tesalonic, unde a fost hirotonit ierodiacon, a plecat în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, unde i s-a dat ascultarea de a sluji la trapeză.
Se hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile le petrecea în rugăciune, dormind câteva ore şi având drept aşternut, atât vara cât şi iarna, pământul gol. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a venit pe la anul 1626 în Ţara Românească, ca dascăl. Aici a tradus Psaltirea în limba greacă populară.
Marele patriarh al Constantinopolului, Chiril Lucaris († 1638), l-a chemat pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necreştini şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului. De aici, el va trimite mai multe scrisori ţarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci.
În anul 1634, când Patriarhul Chiril Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este aşezat, pentru puţină vreme, Mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. În cele din urmă, otomanii l-au silit să părăsească tronul patriarhal.
Nevoit să strângă milostenie pentru a plăti datoriile mitropoliei, a plecat spre Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi.
Întorcându-se însă la Constantinopol, este reales patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât puţină vreme, după care a fost nevoit să renunţe, din pricina potrivniciei turcilor otomani, şi s-a întors la Galaţi.
Slujitorii bisericeşti şi credincioşii din oraşul de la Dunăre s-au bucurat mult de blânda şi înţeleapta păstorire a patriarhului Atanasie, care s-a arătat statornic în credinţă, purtându-şi crucea în chip neşovăielnic.
Sfântul Atanasie şi-a exprimat dorinţa de a-şi sfârşi viaţa la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi (pe care o numea „mănăstirea sa”), dar voia lui Dumnezeu a fost alta: astfel, el a continuat să strângă milostenie pentru creştinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupaţie otomană.
Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind bătrân şi bolnav, a primit însemnate daruri de la ţar şi de la patriarhul Nicon (1652-1666).
La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk.
Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar mai multor mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai.
A rânduit de asemenea a se aduce daruri şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi.
Apoi s-a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i-au făcut bine şi pentru cei care l-au prigonit ori nedreptăţit în viaţă; şi-a cerut iertare de la toţi, iertându-i la rândul său pe toţi.
Cu cugetul împăcat şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze şi în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paşti, în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu!”.
A fost îmbrăcat în veşminte arhiereşti şi aşezat în jilţ, ţinând în mână cârja. Apoi a fost pus într-un mormânt săpat în lăuntrul bisericii Mănăstirii din Mgarsk.
Prin rânduială dumnezeiască, trupul ostenit de nenumărate nevoinţe al cinstitului Ierarh a rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat după opt ani de la mutarea sa la locaşurile cele veşnice, atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei, venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie.
Sfântul Atanasie i s-a arătat şi i-a cerut să fie scos din mormânt.
Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg şi neputrezit, răspândind bună mireasmă.
Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinţi a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotărât a fi la 2 mai, odată cu cea a ocrotitorului său, Sfântul Atanasie al Alexandriei.
Cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins de două ori biserica, dar nu şi pe vieţuitorii mănăstirii, pe care i-a păzit Sfântul.
La începutul veacului al XX-lea, Sfintele sale moaşte au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au fost puse spre închinare, în catedrala Buna Vestire din acel oraş.
În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea sa la ceruri, a fost adusă de la Harkov, la Galaţi, un fragment din moaştele Sfântului Atanasie Patelarie.
Tot în această zi, pomenirea Sf. Matrona de la Moscova (1881 – 1952)
Sf. Matrona de la Moscova (1881 – 1952)- foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfânta Matrona s-a născut în anul 1881, în satul Sebino din ţinutul rusesc Tula. Părinţii ei, Dimitrie şi Natalia, ţărani foarte evlavioşi şi cinstiţi, au dus o viaţă foarte modestă alături de cei patru copii ai lor, Matrona fiind cea mai mică, dobândită pe când părinţii nu mai erau tineri.
Până să o nască, mama se gândea să o ducă la orfelinat, însă la scurt timp i s-a arătat în vis o pasăre albă cu chip de om şi cu ochii închişi, aşezată pe mâna ei dreaptă.
Luând visul acesta drept semn de mustrare, femeia temătoare de Dumnezeu a renunţat să-şi mai lase copila la orfelinat.
Deşi s-a născut fără vedere, mama sa a iubit-o nespus de mult.
Încă de la început Dumnezeu a dorit să descopere pe vasul Său cel ales; în vremea afundării în apa Botezului, s-a văzut un nor de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniţă.
Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul crucii. Miercurea şi vinerea nu se alăpta, ci dormea toată ziua.
Întrucât din naştere era lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă şi dăruindu-se rugăciunii şi cugetării la cele dumnezeieşti.
Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită şi învăţând cu timpul toate cântările.
Chiar dacă îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească a făcut-o să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în camera sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în fata cărora ardeau neîncetat candele şi dinaintea cărora se ruga îndelungate ceasuri, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.
Pe când avea 6-7 ani, s-au arătat darurile duhovniceşti primite de la Dumnezeu, prin care putea vedea limpede gândurile şi păcatele oamenilor.
Datorită purtării de grijă a boierului satului, Sfânta Matrona a făcut pelerinaje la Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg.
Acolo, intrând în Catedrala unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt, acesta a poruncit ca poporul să se dea la o parte şi să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”, cuvinte prin care o arăta ca una dintre puţinii rugători pentru patria care avea să fie cuprinsă de persecuţia ateistă bolşevică.
Pe când avea 17 ani, Sfânta Matrona nu a mai putut merge.
Din acea clipă a stat tot restul vieţii mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii şi mângâierii celor ce veneau la ea.
Curând au sosit vremuri grele şi tulburi peste Rusia: revoluţia, confiscarea pământurilor şi foametea.
În anul 1925, pe când avea 40 de ani, Sfânta a venit în Moscova, locuind pe rând în diferite case ale creştinilor, dar fără a se înregistra oficial, întrucât era căutată pentru a fi arestată.
Vieţuind aproape trei decenii în capitala Rusiei, ea a fost o mare rugătoare, săvârşind acea slujire duhovnicească, prin care a întors pe calea mântuirii mulţime de oameni.
La ea veneau zilnic oameni pentru a primi izbăvire de mâhniri şi necazuri, dar şi vindecare de boli. Fericita îi liniştea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce şi le spunea cuvinte de încurajare ori se ruga pentru ei.
Povăţuirile fericitei arătau însemnătatea discreţiei şi a smereniei.
Îndemna pe credincioşi, ca, atunci, când merg la preot sau duhovnic pentru sfat, să se roage ca Domnul să-l înţelepţească, încât să primească îndrumarea potrivită şi să evite a merge de la un preot la altul.
Pe cei foarte râvnitori îi povăţuia să nu se deosebească de ceilalţi oameni printr-o înfăţişare exterioară aparte.
Ţinea mult la purtarea răbdătoare în necazuri. Sfătuia ca, la slujbe, privirea să nu caute spre nimeni, ochii să fie închişi sau îndreptaţi către o icoană din biserică.
Sfânta a primit oamenii credincioşi care o căutau pentru sfat şi mângâiere sufletească, până la sfârşitul vieţii, cu totul dezinteresată de vreun avantaj material.
În ultimele zile de suferinţă, a fost spovedită de duhovnic şi a primit cu smerenie Sfintele Taine.
La 2 mai 1952, s-a mutat în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, au fost descoperite moaştele sale nestricate, răspândind bună mireasmă, care au fost aşezate în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.
La 2 mai 1999, fericita Matrona a fost trecută în rândul sfinţilor de Biserica Rusiei, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă, datorită mulţimii de minuni săvârşite credincioşilor.
Tot în această zi, pomenirea Cuv. Vasile Kadomsky, nebun în Hristos la Riazan
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Aducerea moaștelor Sf. Atanasie cel Mare al Alexandriei (în 373)
Romano-catolice
Sf. Atanasie, episcop, învățător al Bisericii; Antonin din Florența, ep.
Sărbători Internaționale ale Zilei de 2 mai
Ziua mondială a tonului (ONU)
Această specie de peşte, tonul, este foarte importantă din punct de vedere economic, atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare, şi constituie o semnificativă sursă de hrană.
Tonul are proprietăţi nutritive cu totul deosebite.
Carnea acestui peşte este bogată în Omega-3 şi, de asemenea, conţine şi minerale, proteine şi vitamina B12.
Date fiind calităţile sale uimitoare, această specie de peşti este ameninţată de cererea covârşitoare, se aminteşte pe site-ul www.un.org.
Având în vedere acest fapt, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluţia 71/124, din 7 decembrie 2016, marcarea oficială a Zilei mondiale a tonului la data de 2 mai.
Rezoluţia amintită invită toate statele membre ONU, organizaţiile internaţionale şi regionale dar şi societatea civilă să acţioneze pentru creşterea gradului de conştientizare a valorii tonului şi a ameninţărilor cu care se confruntă această specie.
De asemenea, subliniază importanţa stocurilor de ton gestionate în mod durabil în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.
Ziua Naţională a Tineretului este sărbătorită la data de 2 mai, fiind instituită prin Legea nr. 425/2004.
Potrivit prezentei legi, cu prilejul acestei zile, sunt organizate şi prezentate, prin mijloacele de informare în masă, activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive, care vizează domeniile de interes ale tineretului.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniul tineretului acordă sprijin material, financiar şi organizatoric evenimentelor prilejuite de marcarea acestei zile.
De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie-2 mai, emisiuni despre problematica tineretului.
Ziua Drapelului Național (oficial denumită „Ziua Drapelului Republicii Polone”) a fost instituită în 2004 în ziua de 2 mai.
Scopul ei este acela de a-i învăța pe polonezi istoria și semnificația simbolurilor naționale.
Data a fost aleasă pentru a coincide cu sărbătoarea diasporei poloneze și a Senatului din 2 mai.
Mai există și alt motiv istoric pentru alegerea acestei zile: în regimul comunist, 2 mai era ziua în care drapelele naționale arborate de 1 mai trebuiau înlăturate rapid înainte de Ziua Constituției (3 mai), sărbătoare interzisă de autorități.
Odată cu reintroducerea Zilei Constituției în 1990 și apoi după instaurarea Zilei Drapelului, drapelul Poloniei se arborează permanent în primele trei zile ale lunii mai.
Spre deosebire de 1 Mai și de Ziua Constituției, Ziua Drapelului nu este sărbătoare legală, deși este o practică frecventă ca mulți polonezi să ia o zi de concediu-punte pentru a lega cele două sărbători între ele.
Evenimentele Zilei de 2 mai în Istorie:
- 2 mai 74 e.n. – Sinuciderea colectiva a iudeilor din cetatea Masada;
- 2 mai 1808 – A început Războiul Peninsular, după o revoltă a madrilenilor împotriva ocupației franceze;
- 2 mai 1877 – A avut loc întîlnirea de la Ploieşti între domnitorul Carol I al României şi Marele Duce Nicolae al Rusiei;
- 2 mai 1944 – A doua bătălie de la Târgu Frumos (2 – 7 mai 1944);
- 2 mai 1945 – Bătălia Berlinului a luat sfârșit, după ce generalul german Helmuth Weidling s-a predat generalului sovietic Gheorghi Jukov;
- 2 mai 1989 – Ungaria a decis deschiderea graniței cu Austria, moment ce a marcat începutul sfârșitului regimului comunist din Ungaria.
2 mai 74 e.n. - Sinuciderea colectiva a iudeilor din cetatea Masada; intrarea armatelor romane în „cetatea morților”.
Cetatea Masada – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Cetatea a fost edificată în sec. I î.C. și afost extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î.C.).
După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.
Se știe că cei circa 970 aparatori iudei din Masada au preferat să moara după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie.
Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor,s-au tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei.
Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate.
Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților, constituie până astazi un simbol al dorinței de libertate al evreilor.
Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani. Fortăreața Masada a fost redescoperită în anul 1838. Reconstrucția ei a început în 1966, astăzi Masada fiind un loc de mare atracție pentru turism.
În 1973 au avut loc aici filmările pentru renumitul film american Jesus Christ Superstar. În anul 2001, Masada a fost înregistrată în lista patrimoniului mondial cultul al organizației UNESCO.
2 mai 373 - A murit Sfântul Atanasie cel Mare (n. 295) , episcop crestin din secolul al IV-lea care a jucat un rol de seamă în combaterea ereziei arianismului.
Este venerat ca sfânt în bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica si Copta.
2 mai 907 - A murit tarul bulgar Boris I , numit de asemenea si Boris Mihail . A fost rege al Bulgariei intre anii 852- 889 si primul ei monarh crestin.
A fost botezat Mihail in anul 864, in onoarea imparatului bizantin Mihail al III-lea , nașul sau.
2 mai 1497 - Navigatorul genovez Giovanni Caboto pornește în călătoria sa spre continentul american.
Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) , cunoscut ca John Cabot, a fost un navigator și explorator venețian, considerat al doilea european care a atins țărmul Americii de Nord (în 1497), după vikingul Leif Ericssob,(circa 1003).
În istoria oficiala a Canadei și Marii Britanii se susține că ar fi acostat în insula TerraNova , însă nu se poate ști precis.
De altfel, despre Cabot și expedițiile sale nu exista foarte multe informații.
2 mai 1519 - A incetat din viata la varsta de 67 de ani Leonardo da Vinci, celebrul pictor, sculptor, inginer si arhitect renascentist. Artistul s-a nascut in mica localitate italiana Vinci, situata in vecinatatea Florentei.
Leonardo da Vinci (portret de Francesco Melzi) foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci – d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.
La varsta de 14 ani el a devenit ucenicul unui pictorului florentin, Verrocchio, pentru ca la 20 de ani sa fie primit in breasla pictorilor.
Este autorul unor picturi si sculpturi devenite celebre in intreaga lume, cum sunt „Mona Lisa” si „Cina cea de taina” (doua tablouri care au iscat o multime de controverse de-a lungul istoriei) , statuia ecvestra a lui Francesco Sforza.
De asemenea, Leonardo da Vinci este cunoscut si pentru proiectele sale arhitectonice, exemple in acest sens fiind fortificatiile castelului Sforza din Milano si sistematizarea oraselor Florenta si Rovegna.
A fost preocupat si de astronomie, geometrie, mecanica, schitele sale demonstrand vizionarismul sau.
Ultimii ani de viata, artistul i-a petrecut in Franta, la invitatia regelui Francisc I.
La inceputul anului 1519, in urma unui atac cerebral, Leonardo da Vinci a ramas paralizat pe partea dreapta, iar la putina vreme s-a stins din viata lasand lumii o opera inestimabila.
Cu un an inainte sa moara, acesta a scris in caietele sale : „Io continuero”, insemnare care s-ar traduce prin „Voi dainui” !
2 mai 1536 - Anne Boleyn, sotia regelui Henric al VIII-lea al Angliei, este arestată și închisă sub acuzația de adulter, incest, tradare si vrajitorie.
Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533, la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon
2 mai 1635 - La Paris, se deschide Jardin Royal des plantes médicinales, grădina regală de plante medicinale.
Grădina a fost plantată sub instrucțiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard și Guy de La Brosse.
Cinci ani mai târziu, ea a fost pusă la dispoziția publicului.
Ludovic al XIII-lea (n. 27 septembrie 1601 – d. 14 mai 1643, Saint-Germain-en-Laye), supranumit cel Drept (în franceză Le Juste), fiul lui Henric al IV-lea al Franței, a domnit ca rege al Franței și Navarei între anii 1610 și 1643.
Imaginea regelui este inseparabilă de cea a primului său ministru cardinalul Richelieu.
2 mai 1660 - S-a n[scut compozitorul italian Alessandro Scarlatti; (d.24 octombrie 1725).
Alessandro Scarlatti – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
2 mai 1666 - Un ispisoc al lui Duca Vodă al Moldovei pomeneşte pentru prima oară despre tîrgoveţii din Chişinăi.
Poalele Colinei Măzărachi, Biserica Măzărache şi Fîntîna din Chişinau, vedere dinspre rîul Bîc, sf. sec. al XIX-lea. Imagine preluată din Albumul Kondratkov, anul 1889 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Privilegiul de tîrg fusese primit mai devreme, în intervalul 1661-1665, cînd domnise în Moldova Istrate Dabija.
Aşa reiese dintr-un act de hotărnicie de la Mihai Racoviţă, care menţionează: „făcîndu-se Chişinăul tîrg nou în zilele Domnului Dabija voievod…„
Pentru început, să schiţăm în cîteva cuvinte evoluţia Chişinăului din timpul Principatului Moldovei. Într-un document din 1436 este pomenită seliştea Chişinăului de pe rîul Bîc.
Întemeietorul satului a fost Vlaicu, fostul pîrcălab al ţinuturilor Hotin, Orhei şi Cetatea Albă, nimeni altul decît unchiul lui Ştefan cel Mare.
La 1576, alt document atesta faptul că satul Chişinău deţinea mori în Bîc, fiind vîndut de Vaşutca, strănepoata lui Vlaicu, fostului ureadnic de la Iaşi, Dragoş, pentru 500 de zloţi tătăreşti. Mai tîrziu, în 1641, găsim satul ca fiind închinat mînăstirii Sfînta Vineri din Iaşi.
Şi Dimitrie Cantemir, enumerînd localităţile mai importante ale Principatului Moldovei, vorbeşte despre Chişinău ca despre un „tîrguşor de puţină însemnătate” din ţinutul Lăpuşnei, avînd o populaţie compusă „din creştini, armeni şi jidovi” şi fiind cîrmuit de un şoltuz şi mai mulţi pîrgari, cum se obişnuia în toate oraşele Moldovei.
Cam aceasta avea să rămînă situaţia şi după un veac, cînd, prin pacea încheiată între ruşi şi turci la Bucureşti în 1812, jumătatea de răsărit a Moldovei va fi anexată Imperiului rus.
Iniţial, în timpul războiului, Chişinăul a devenit reşedinţă a administraţiei militare ţariste, regim menţinut şi în primii ani de după anexare.
Acolo şi-a avut reşedinţa amiralul Ciceagov, comandantul militar al noii provincii, şi tot acolo s-au stabilit primii guvernatori ai Basarabiei, Scarlat Sturdza, Harting, Bahmetiev şi Inzov, cu toţii avînd grade de generali în armata rusă.
Aceasta ne lămureşte de ce a fost ales ca sediu Chişinăul, după ce o vreme se părea că va fi preferată Tighina.
El avea o excelentă poziţie strategică din punct de vedere militar în primul rînd.
Alte avantaje ale noii capitale erau evidenţiate într-un raport din 1813 al protoiereului Petre Kuniţki, primul rector al Seminarului teologic de aici:
„Oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru reşedinţa ocîrmuirei regionale sau guberniale şi pe motivul că el se găseşte în mijlocul regiunii şi de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră pentru clădiri, iar pe de altă parte – stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer curat, din care cauză acest oraş este mai populat decît celelalte oraşe de aici. În el, ca şi în oraşele Bălţi şi Făleşti, se fac iarmaroace mari, unde engrosiştii cumpără cirezi mari de boi şi de cai şi o mulţime de piei şi de lînă, şi le exportă cu mare folos în ţinuturile austriace şi nemţeşti.”
2 mai 1729 - S-a născut împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei; (d. 1796).
Ecaterina cea Mare în anii 1780 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ecaterina a II-a , de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. la Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia), născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou), după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).
In timpul domniei sale,la 21 iulie 1783, țarina a anunțat, printr-un manifest, anexarea Crimeii. Rusia controlează acum și Marea Neagră.
În 1787, sultanul somează Rusia să restituie Crimeea.
Este refuzat și asta înseamnă război.
Anglia și Prusia se declară de partea Porții Otomane; Franța își proclamă neutralitatea.
În 1788, Suedia declară război Rusiei.
La 3 august 1790 la Varela este semnat un tratat de pace între Rusia și Suedia. Rusia nu va ceda o palmă din teritoriile sale, însă va recunoaște noua formă de guvernământ din Suedia.
În ianuarie 1792, la Iași este semnată pacea dintre Rusia și Turcia.
Tratatul lasă Rusiei întregul teritoriu situat între Bug și Nistru, recunoaște oficial că regiunile Crimeea și Otsakov sunt rusești și confirmă acordurile de la Kuciuk-Kainargi.
În ianuarie 1793, Rusia și Prusia semnează o nouă convenție în vederea unei noi împărțiri a Poloniei.
Rusia ia regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhînia și Podolia, în total 3 milioane de noi supuși.
Al treilea tratat de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795.
Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen.
Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia.
2 mai 1772 - S-a născut Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), poet german (d. 1801)
Novalis (1799), portrait by Franz Gareis – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 – d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena.
Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic.
2 mai 1808 - A început în Spania Război Peninsular, după o revoltă a madrilenilor împotriva ocupației franceze.
Războiul Peninsular (Războiul din peninsula iberică, Parte din Războaiele napoleoniene 1803–1815) – Doi mai 1808: Șarja mamelucilor, de Francisco Goya (1814) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Războiul din Spania și Portugalia, cunoscut în literatura spaniolă sub numele de Războiul de independență spaniol, în cea britanică sub numele de Războiul peninsular, a reprezentat un conflict militar ce a opus între 1807 și 1814, o armată franceză cunoscută sub numele de „Armata din Spania” unor armate regulate spaniole, portugheze și britanice, susținute de un redutabil război de gherilă, izbucnit în mai multe regiuni ale Regatului Spaniei.
Războiul s-a încheiat în 1814, în urma victoriei celei de-a Șasea Coaliții asupra Imperiului Francez și aliaților săi.
2 mai 1816 - A avut loc căsătoria dintre Léopold de Saxa-Coburg și Prințesa Charlotte Augusta de Wales, moștenitoarea Prințului Regent George al Regatului Unit.
2 mai 1829 - Căpitanul vasului britanic HMS Challenger, Charles Fremantle, declară posesiune engleza colonia Swan River din Australia. Colonia Swan River a fost o așezare britanica fondata pe râul Swan, în Australia de Vest.
În 1832, colonia a fost redenumita oficial Western Australia, de locotenentul –guvernator, James Stirling .
Cu toate acestea, numele de „Swan River Colony” a fost folosit informal timp de mai mulți ani după aceea.
2 mai 1848 - Are loc întrunirea conducătorilor revoluţiei din Transilvania la Catedrala de la Blaj, cu scopul adoptării unui program al revoluţiei.
Simion Bărnuţiu ţine un discurs în care afirma ideea că libertatea unui popor este în primul rînd naţională, subliniind voinţa de unire a poporului român de pe tot cuprinsul vechii Dacii.
2 mai 1857 - A murit poetul, dramaturgul si prozatorul francez Alfred de Musset, membru al Academiei Franceze (n. 11 decembrie 1810).
Alfred de Musset- foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
2 mai 1859 - Austria recunoaşte de facto înoita alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Valahia, printr-o notă scrisă, şi reia legăturile diplomatice cu cele două guverne româneşti (de la Iaşi şi de la Bucureşti).
2 mai 1859 - S-a nascut scriitorul britanic Jerome K. Jerome; (d. m. 14 iunie 1927).
2 mai 1864 - Alexandru Ioan Cuza decretează dizolvarea Adunării Elective a României, care se opune legiferării reformei agrare, reformei electorale şi celorlalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern (Lovitura de stat de la 2 mai).
2 mai 1864 - A decedat la Paris compozitorul german Giacomo Meyerbeer.
Giacomo Meyerbeer – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Giacomo Meyerbeer , pe numele său real Jakob Liebmann Beer, după alte surse Jakob Meyer Beer, s-a nascut la Vogelsdorf lângă Berlin la 5 septembrie 1791.
2 mai 1869 - La Paris se deschide un local de divertisment muzical sub numele de Folies Trévise.
Se va dezvolta ca un teatru de vodevil și cabaret și va deveni faimos in intreaga lume sub numele de Folies Bergère.
2 mai 1874 - Karl May este eliberat din închisoarea Waldheim, unde a ispășit o condamnare la închisoare pentru vagabondaj.
Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri.
Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului.
O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru.
2 mai 1875 - S-a născut poetul şi publicistul român George Ranetti; (d. 1928).
George Ranetti, poet şi publicistul român – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A urmat liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti şi a început să scrie încă din clasa a 7-a, pentru „Adevărul literar”.
După absolvire a frecventat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti.
Între 1897 – 1898 a lucrat ca funcţionar la Poştă, după care s-a dedicat presei.
A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui Ion Luca Caragiale.
Între 1899 – 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar între 1901 – 1904 Zeflemeaua.
În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica.
Între 1917 – 1918 a scos la Iaşi o altă revistă umoristică, Greerul, împreună cu P. Locusteanu.
A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori.
În ciuda lipsurilor materiale, scrierile sale sunt pline de umor şi de energie, dar pe alocuri superficiale, din cauza grabei cu care scria.
A scris şi o piesă-parodie de teatru comic, „Romeo şi Julieta la Mizil” în care ironizează moravurile politice româneşti.
2 mai 1877 - Are loc întîlnirea la Ploieşti, România, între domnitorul Carol I al României şi Marele Duce Nicolae al Rusiei, in timpul careia partea rusă solicita participarea armatei române la operaţiuni militare împotriva Imperiului otoman.
Domnitorul Carol I îi declară marelui duce că armata română, ca forţă de sine stătătoare, va intra în luptă îndată ce condiţiile cooperării cu armata rusă vor fi puse la punct.
2 mai 1879 - In România, este adoptată legea supra responsabilităţii ministeriale şi a modului de aplicare a acesteia.
2 mai 1893 - A murit Gheorghe Bariţiu, om politic român, participant la revoluţia din 1848, întemeietorul presei româneşti din Transilvania; (n. 4 iunie 1812).
Gheorghe Bariţiu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei.
În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, primul ziar literar românesc din toate timpurile.
Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov.
George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania.
În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra).
A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei.
Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889.
În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică.
Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904.
George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.
A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române.
În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.
2 mai 1896 - S-a deschis, la Bucuresti, „Expozitia artistilor independenti”, al carei manifest a fost semnat de catre pictorul Stefan Luchian, alaturi de un grup de prieteni.
2 mai 1927 - Scriitorul Louis Bromfield obține premiul Pulitzer pentru lucrarea sa „Primăvara timpurie”.
Louis Bromfield, fotografiat de Carl Van Vechten în 1933 – foto: ro.wikipedia.org
Louis Bromfield (n. 27 decembrie 1896 – d. 18 martie 1956) a fost un romancier și dramaturg american.
2 mai 1934 - A incetat din viata chimistul Serghei Vasilievici Lebedev, inventatorul cauciucului elastic prin polimerizarea butadenei, pe care a obtinut–o din alcool etilic.
2 mai 1936 - Are loc premiera Petrică și lupul de Serghei Prokofiev care, conform cuvintelor compozitorului, a fost de rău augur, “…[participarea] a fost săracă și nu a reușit să atragă atenția“.
Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film.
2 mai 1938 - Scriitorul american Thornton Wilder obține premiul Pulitzer pentru „Orașul nostru”.
Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin – d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american.
A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer— pentru romanul The Bridge of San Luis Rey și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day.
2 mai 1939 - A murit Matei Draghiceanu, inginer si geolog; in 1867 s-a inscris la scoala de Mine din Paris, fiind primul inginer roman de mine; a realizat prima harta a solurilor din Romania, la scara 1/500.000 (harta geologica ce insotea o monografie a judetului Mehedinti).
2 mai 1940 - S-a născut Ion Lotreanu, poet, prozator și eseist român; (d. 22 mai 1985).
Ion Lotreanu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Ca și în prima bătălie, rolul hotărâtor l-au avut blindatele germane care au restabilit mereu linia frontului (unitățile de blindate Großdeutschland și Totenkopf și Divizia 24 Panzer).
Infanteria română a avut pierderi grele în această bătălie (lângă Târgu Frumos, Ruginoasa și Pașcani), dar a reușit să reziste.
2 mai 1945 - Oficialii Uniunii Sovietice au anuntat căderea Berlinului.
Bătălia Berlinului a luat sfârșit, după ce generalul german Helmuth Weidling s-a predat generalului sovietic Gheorghi Jukov.
Abordarea drapelului sovietic la Berlin (mai 1945) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia Berlinului s-a încheiat după o săptămână de lupte grele, în principal datorită faptului că puținii apărători germani rămăși în viață au terminat munițiile și carburanții.
Depozitele aprovizionării germane erau între ultima și penultima linie de apărare și au fost cucerite de sovietici chiar în primele zile ale asaltului sovietic.
În lupta pentru cucerirea orașului, sovieticii au pierdut aproximativ 2.000 de vehicule blindate, în mare parte datorită tirului armei fără recul germane cunoscută ca Panzerfaust, acestea fiind distribuite în număr mare civililor, deși și alte măsuri împotriva blindatelor fusese luate de tacticienii germani.
Germanii opuseseră atacului sovietic numai un număr nesemnificativ de tancuri.
În multe zone ale orașului au fost raportate acțiuni violente împotriva civililor germani ale soldaților sovietici, în special ale celor din eșaloanele de rezervă. (Pentru mai multe amănunte, vedeți articolele Marta Hillers și Atrocități ale Armatei Roșii).
La început, această comportare răzbunătoare a fost tolerată de numeroși ofițeri ai Armatei Roșii, dar după ce invazia s-a transformat în ocupație militară, autoritățile militare și NKVD-ul au pus capăt atrocităților comise de soldați.
Sovieticii au pierdut în timpul atacului direct asupra orașului între 20.000 și 25.000 de soldați, din totalul de 81.000 din întreaga acțiune.
Alți 280.000 de soldați au fost răniți sau au rămas infirmi ca urmare a luptelor din zonă.
Germanii au pierdut aproximativ 450.000 de oameni, (uciși, răniți sau dispăruți), numeroși dintre aceștia fiind civili.
Conform ultimelor dorințe și testamentului lui Adolf Hitler, după moartea sa amiralul Karl Dönitz a devenit noul Reichspräsident, iar Joseph Goebbels noul Reichskanzler.
Goebbels s-a sinucis pe 1 mai 1945, lăsându-l pe Dönitz să se ocupe de unul singur de negocierile pentru capitulare.
Înaltul Comandament german și cele mai multe unități germane s-au predat necondiționat Aliaților occidentali pe 8 mai 1945, devenită cunoscută ca Victory Day.
Deși au mai existat câteva subunităti germane care au mai continuat lupta și după această dată, se consideră că 8 mai (9 mai pentru sovietici) este data la care s-a încheiat al doilea război mondial în Europa, odată cu încheierea războiului dispărând și Al treilea Reich.
2 mai 1946 - S-a născut Octavian Andronic, caricaturist și jurnalist român.
Octavian Andronic (n. 2 mai 1946 în Sânnicolau Mare, județul Timiș) este un jurnalist și caricaturist român.
În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității București și a debutat în presă, lucrând timp de douăzeci de ani la ziarul „Informația Bucureștiului”.
În 22 decembrie 1989 a fondat ziarul Libertatea, al cărui redactor-șef și director a fost până în 1998.
Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), dramaturg și eseist american de origine evreiască.
A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie.
A scris drame sociale într-o tehnică analitică ce amintește de teatrul ibsenian, de perfectă stăpânire scenică, cultivând monologul interior, suprapunerea planurilor, procedeul rememorărilor – pe tema alienării personalității în condițiile capitalismului.
Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama “Moartea unui comis-voiajor” (“Death of a Salesman”), jucată în premieră în 1949. A fost soțul lui Marilyn Monroe.
2 mai 1953 - A avut loc încoronarea Regelui Hussein al II–lea al Iordaniei;(m.7 februarie 1999).
2 mai 1953 - A avut loc încoronarea regelui Feisal al II-lea al Iraqului.
2 mai 1955 - S-a născut Donatella Versace, designer italian.
Donatella Francesca Versace (n. 2 mai 1955, Reggio Calabria, Italia) este un designer italian, cunoscută îndeosebi pentru legăturile cu casa de modă Versace, moștenită de la fratele mai mare, Gianni Versace.
Donatella deține azi 20% din acțiunile Versace, este directorul de creație al casei și supervizează toate colecțiile couture.
Cea mai mică dintre copiii familiei Versace, născută în Reggio Calabria, Donatella a studiat design în Florența și plănuia o carieră în PR la casa de modă a lui Gianni, deja cunoscută în anii ’80.
Numai că fratele mai mare avea alte planuri pentru ea: o considera „muza și criticul său” și, după ce i-a dedicat parfumul Blonde, a numit-o director de creație al liniei Versus, gândită pentru publicul tânăr și parte din casa Versace.
2 mai 1960 - Caryl Chessman, condamnat la moarte în SUA, este executat, după ce executarea hotărârii a fost amânată de opt ori.
Cazul a declanșat o dezbatere la nivel mondial asupra pedepsei cu moartea, pentru că persistă îndoielile pentru făptașului.
2 mai 1968 - Lansarea celui de-al doilea program al Televiziunii Române, TVR 2.
A fost înființat pe data 2 mai 1968 sub numele de „Programul 2”.
La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, dar de pe 16 iunie 1968 a început să transmită și duminica, iar din 20 iulie 1968 și sâmbăta.
Din anul 1972, ”Programul 2” începe să emită zilnic.
Aria de acoperire era însă numai de 15 – 20 % din teritoriu (București, Pitești și Brașov).
Din 1985, din ordinul cuplului dictatorial ce conducea România la acea vreme, ”Programul 2” a fost închis.
Acesta își reia emisia la începutul lunii februarie 1990.
În timpul alegerilor din 20 mai 1990 emisia este din nou oprită pentru câteva zile pentru „a permite alegătorilor să urmărească cu atenție campania electorală” – după cum afirma la acea vreme conducerea TVR.
Numai după o investiție masivă în echipamente de retransmisie, TVR 2 reușește la mijlocul anilor 2000, după 35 de ani de la înființare, să acopere în fine, peste 95% teritoriul României în UIF – UHF.
Pe 17 iunie 2015 însă, emisia terestră analogică a acestui canal a fost definitiv oprită și înlocuită cu emisia digitală.
În 2001, TVR 2 este primul dintre canalele TVR care trece la emisia non-stop de 24 de ore.
Principala emisiune informativă la TVR 2 este „Ora de Știri”, un jurnal generalist difuzat zilnic la ora 18:00.
2 mai 1969 - Nava britanica „Queen Elizabeth 2” a efectuat primul voiaj, spre New York .
Nava britanica „Queen Elizabeth 2” – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
2 mai 1975 - S-a născut celebrul fotbalist englez David Beckham.
David Robert Joseph Beckham (născut pe 2 mai 1975) este un fost fotbalist profesionist englez, în prezent retras din activitate.
Beckham apare în Topul 100 FIFA al celor mai mari fotbaliști în viață în viziunea marelui Pelé.
A fost numit și în topul “Time 100” pe anul 2004, al revistei „Time”, top care cuprinde cele mai influente 100 de personalități din toată lumea.
2 mai 1980 - Începe vizita papei Ioan Paul al II-lea pe continentul african.
Papa Ioan Paul al II-lea si Nelson Mandela – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Papa l-a intalnit pe liderul de culoare al Africii de Sud, Nelson Mandela.
2 mai 1989 - Ungaria a decis deschiderea graniței cu Austria și a început demontarea gardului de sârmă ghimpată de la Hegyeshalom, moment ce a marcat începutul sfârșitului regimului comunist din Ungaria și începutul căderii Cortinei de Fier.
Se poate afirma că Ungaria a avut parte de cea mai liniștită și fructuoasă revoluție dintre toate statele vecine din lagărul sovietic
Pe de o parte ea a beneficiat de o opoziție puternică care s-a constituit în diferite partide: Alianța Tinerilor Democrați (FIDESZ), Forumul Democrat Maghiar, Alianța liber democrată (SzDSz).
Al doilea factor determinant au fost schimbările la vârful partidului comunist ungar, care au culminat, în decembrie 1988, cu renunțarea lui Károly Grósz la șefia partidului și a guvernului în favoarea lui Miklós Németh.
Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit.
Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit.
2 mai 1998 - La Constanta, s-a constituit Primul Forum National al Femeilor din PDSR.
2 mai 2003 - A murit poetul George Ţărnea („Scrisori de fiecare zi”, „Testamentele înţeleptului”, „Cartea inimii albastre”); (n. 10 noiembrie 1945).
George Ţărnea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
2 mai 2004 - Membrii partidului de dreapta Likud, condus de premierul israelian, Ariel Sharon, au respins, in cadrul unui referendum, planul israelian de separare unilaterala a teritoiilor palestiniene.
2 mai 2004 - Premierul polonez Leszek Miller a demisionat din functie, cabinetul sau fiind dizolvat.
Presedintele Poloniei, Aleksander Kwasniewski, l-a numit oficial in aceasta functie pe Marek Belka si a investit noul guvern, social-democrat.
2 mai 2006 - Casa Albă a respins ideea împărţirii Irakului în regiuni semiautonome, propusă de senatorul democrat Joseph Biden.
2 mai 2011 - Teroristul Osama bin Laden este ucis de către membrii unei forțele speciale americane din Abbottabad, Pakistan, în cursul operațiunii cu numele de cod Operațiunea Neptune Spear.
Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (n. 10 martie 1957, Riyadh, Arabia Saudită – d. 2 mai 2011, Abbottabad, Pakistan), cunoscut în mod uzual ca Osama bin Laden, a fost liderul și capul al-Qaidei, recunoscută la nivel mondial ca cea mai mare organizație teroristă din lume.
Guvernul Statelor Unite l-a numit pe Osama bin Laden ca prim suspect al atentatelor din 11 septembrie 2001 de la New York.
2 mai 2012 - O versiune pastel a tabloului Țipătul, de pictorul norvegian Edvard Munch, se vinde cu 120 de milioane de dolari într-o licitație din New York, stabilind un nou record mondial pentru o operă de artă la licitație.
“Țipătul”, Edvard Munch, 1893 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Țipătul (în norvegiană și original Skrik) este titlul a patru tablouri ale pictorului norvegian Edvard Munch realizate între 1893 și 1910. Versiunea cea mai faimoasă se găsește la Galeria Națională a Norvegiei și a fost terminată în 1893. Alte două versiuni se află la Muzeul Munch din Oslo în timp ce una se află într-o colecție particulară. În 1895 Edvard Munch a realizat și o litografie cu același titlu.
2 mai 2015 - Ne-a parasit legendara balerină rusa Maya Plisetskaya.
Maya Plisetskaya – in Swan Lake with the Bolshoi Ballet, 1966 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Una dintre cele mai reprezentative dansatoare ale baletului rus, Maya Plisetskaya, a murit în urma unui atac de cord, în Germania, la vârsta de 89 de ani.
Muza lui Yves Saint Laurent şi a lui Pierre Cardin, Maya Mijáilovna Plisiétskaia s-a născut la Moscova, pe 20 noiembrie 1925.
Spania a naturalizat-o, în 1993.
Artista este considerată unul din simbolurile baletului clasic.
A fost primbalerina unei întregi generaţii, care le-a inclus pe Margot Fonteyn, Alicia Alonso si Yvette Chauviré.
A intrat în lumea dansului la vârsta de 3 ani în Şcoala de dans din Moscova, ca mai târziu să ajungă în şcoala de balet a teatrului Bolshói.
În 1943, Maya devine primbalerină a teatrului şi, la 18 ani, îşi începe cariera cu Moartea lebedei.
Cunoscută pentru tehnica sa desăvârşită, precum şi pentru dramatismul interpretării, Plisetskaya a slujit scena baletului rus până în 1990, când s-a retras la vârsta de 65 de ani.
A devenit faimoasă nu doar pentru talentul ei, ci şi pentru longevitatea sa artistică, silueta perfectă şi graţia artistică.
Posesoare a unui uimitor port-des-bras, interpretarea sa în dublul rol Odette – Odile în Lacul lebedelor este considerată de critică ca fiind perfectă.
A fost magistrală în Carmen, Kitri din Don Quijote, Noaptea Valpurgiei, Bolero-ul lui Ravel şi Raymonda.
2 mai 2019 - Kuweitul a inaugurat un spectaculos pod maritim. Este al doilea ca mărime din lume după cel construit între Hong Kong, Macao și China continentală.
Denumit ‘Jaber’, după numele fostului emir Jaber al-Ahmad Al-Sabah, podul va face legătura între capitala Kuwait City şi Subbiya, o regiune din nordul emiratului unde ar urma să fie dezvoltat un centru de activitatea economică în apropiere de frontierele maritimă şi terestră cu Irakul şi Iranul.
Această zonă, denumită Silk City, va fi un spaţiu de liber schimb între Asia Centrală şi Europa şi potrivit Guvernului kuweitian va beneficia de investiţii de peste 100 de miliarde dolari.
Conceput de grupul francez de inginerie SYSTRA şi construit de grupul sud-coreean Hyundai Engineering and Construction, podul ‘Jaber’ a avut nevoie de cinci ani de studii şi lucrări de construcţie.
Costul podului este estimat la 3,6 miliarde dolari, sau 3,2 miliarde euro.
2 mai 2019 - În Romania a fost lansat numărul unic 1911 pentru raportarea incidentelor de securitate cibernetică.
Numărul unic 1911, prin care persoanele fizice, juridice şi instituţiile publice din România vor putea raporta incidentele de securitate cibernetică pe care le-au constatat, a fost lansat oficial, costul proiectului fiind de un milion de euro.
Potrivit ministrului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Alexandru Petrescu, noul serviciu va fi disponibil non-stop, iar datele colectate privind incidentele de securitate cibernetică vor contribui la elaborarea de strategii naţionale în domeniu.
![Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 - d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic [Novalis (1799), portrait by Franz Gareis] foto preluat de pe en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2019/05/Novalis.jpg)
![Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin - d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american. A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer— pentru romanul The Bridge of San Luis Rey[4] și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth[5] și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/05/Thornton-Wilder.jpg)
