Articole

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne (473)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol publicat de Diac. Iulian Dumitraşcu 02.07.2022, preluat de pe basilica.ro

 

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne

În timpul împăratului Leon cel Mare al Constantinopolului (457-474), doi senatori – Galvie și Candid – au plecat la Ierusalim să se închine Mormântului Domnului nostru Iisus Hristos.

După ce au ajuns, au umblat prin Galileea, apoi s-au dus în Nazaret dorind să vadă și casa unde a copilărit și a trăit Mântuitorul Hristos până la vârsta de 30 de ani.

Peste noapte au rămas în casa unei bătrâne văduve. În timpul cinei, cei doi au observat că într-o cameră alăturată erau adunați mai mulți oameni bolnavi care aprindeau lumânările din jurul unei racle în care nu puteau vedea ce se află.

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne - foto preluat de pe doxologia.ro

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne – foto preluat de pe doxologia.ro

Considerând că acolo s-ar afla moaștele vreunui sfânt, s-au hotărât să o întrebe pe bătrâna văduvă despre ce se întâmplă în acea cameră.

În urma insistențelor lor, femeia le-a mărturisit că în acea raclă se află veșmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a fost păstrat de fiecare predecesoare a ei în curăție și feciorie, până când a ajuns la ea.

Lângă sfântul veșmânt se săvârșesc multe minuni și vindecări pentru cei ce se roagă Maicii Domnului cu toată puterea credinței lor.

Galvie și Candid au stat toată noaptea lângă veșmântul Fecioarei Maria, au aprins lumânări și s-au rugat și ei împreună cu ceilalți, iar dimineață au plecat spre Ierusalim.

La întoarcere s-au oprit din nou la bătrâna din Nazaret, după ce în prealabil confecționaseră o raclă asemănătoare cu cea a bătrânei și o acoperiseră cu un veșmânt țesut cu fir de aur.

Noaptea, le-au schimbat între ele, iar dimineața s-au întors la Constantinopol unde au așezat veșmântul chiar în casa lor pe care o transformaseră într-un paraclis închinat Sfântului Apostol Petru și Sfântului Evanghelist Marcu.

Un timp au ținut ascuns faptul că au adus sfântul veșmânt, dar datorită mulțimii de minuni care se săvârșeau acolo au fost nevoiți să mărturisească mai întâi patriarhului, apoi chiar împăratului despre cele întâmplate.

În urma acestui fapt, împăratul Leon cel Mare a construit o biserică în Vlaherne, o suburbie din Constantinopol, unde a așezat sfântul veșmânt al Maicii Domnului.

Tropar – Glasul 8

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta cea mai presus de fire, Nestricată rămânând, că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace lumii dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

 

Punerea cinstitului veșmânt al Maicii Domnului în Biserica Vlaherne

Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc – 30 Iun, 2020, preluat de pe ziarullumina.ro

În fiecare an, la 2 iulie, pe lângă proslăvirea Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Biserica noastră pomenește și „punerea cinstitului veșmânt al Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea în Biserica Vlaherne”.

După cum ne spune și numele, celebrarea amintește de momentul așezării în raclă a unei sfinte relicve ce a aparținut Maicii Domnului, adusă la Constantinopol.

Sinaxarul zilei amintește de doi patricieni, Galvie și Candid; sosiți în Țara Sfântă, ei au descoperit, în părțile Galileei, o femeie ce deținea un articol vestimentar făcător de minuni care a aparținut Fecioarei Maria.

De aceea s-au hotărât să-l ia.

„Și mergând la Ierusalim, au făcut o raclă asemenea celei în care se afla cinstitul veșmânt al Maicii Domnului; iar când s-au întors, au pus racla cea deșartă în locul celeilalte; și pe cea cu sfântul veșmânt al Maicii Domnului au luat-o și s-au dus”.

Ajunși la Constantinopol, au așezat sfânta relicvă într-o mică biserică din cartierul Vlaherne, încercând să tăinuiască evenimentul.

În cele din urmă, au devoalat împăratului Leon taina lor, iar acesta a construit o biserică măreață în locul vechiului paraclis, mutând în noul locaș racla cu veșmântul Maicii Domnului.

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne - foto preluat de pe doxologia.ro

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne – foto preluat de pe doxologia.ro

De reținut că sinaxarul aceleiași zile face pomenirea Sfântului Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului, care a trimis și el la Constantinopol un articol vestimentar presupus a fi al Fecioarei Maria.

Participant la cele două sinoade ecumenice unde s-a clarificat doctrina marială, Efes și Calcedon, la sfârșitul celui din urmă, Iuvenalie s-a arătat apărătorul doctrinei ortodoxe cu privire la Mariologie.

După terminarea lucrărilor sinodului de la Calcedon, binecre­din­cioșii împărați Marcian și Pulheria au cerut explicații de la patriarh în legătură cu trupul Maicii Domnului, rugându-l chiar să trimită „moaștele Preacuratei Maria la Constantinopol”.

Patriarhul Ierusalimului i-a informat pe basilei cum a adormit Maica Domnului, cum a decurs înmormântarea şi unde au depus trupul Fecioarei, accentuând faptul că Apostolii au deschis mormântul după trei zile, pentru a se închina cinstitului trup, dar Apostolul Toma, se pare, din rânduială divină, nu a fost de față.

Astfel au descoperit că trupul Mariei nu se mai afla în mormânt, rămânând acolo doar „cele de îngropare”.

Atunci Marcian și Pulheria i-au cerut Sfântului Iuvenalie să trimită la Ierusalim „măcar sicriul împreună cu cele de îngropare”.

Odată sosite în capitala Bizan­țului, împăratul Marcian le-a așezat într-o biserică zidită de el însuși, închinată Maicii Domnului.

Evenimentele celor două istorisiri se petrec la intervale foarte scurte de timp, căci împăratul Leon cel Mare, în vremea căruia cei doi generali au adus alt veșmânt de-al Maicii Domnului de la Ierusalim la Constantinopol, a urcat pe tron, după decesul lui Marcian, în anul 457.

Deducem că în capitala Bizanțului ar fi ajuns două sfinte relicve ce au apar­ținut Maicii Domnului: acoperământul, numit în sinaxarul zilei de 2 iulie „veșmânt”, și al doilea articol vestimentar, brâul, pomenit la 31 august.

Acoperământul Maicii Domnului, conform afirmațiilor istoricilor bizantini, a rămas în Biserica Vlaherne până-n anul 1087, când, potrivit relatărilor Annei Comnena din scrierea Alexiada, tatăl său, Alexie I Comnenul, a luat cu sine sfântul acoperământ într-o bătălie împotriva pecenegilor desfășu­rată în apropiere de cetatea Dristra (Bulgaria de astăzi).

Aflat pe câmpul de luptă, basileul a scos sfânta relicvă, dar un vânt puternic i l-a smuls din mâini, iar de atunci i s-a pierdut urma.

Slujba zilei – fără ținere – are stihirile Vecerniei „pe șase”, fără vohod, paremii sau polieleu. Cele două canoane ale Utreniei sunt „alcătuire a lui Iosif”.

Cântările conțin laude aduse Maicii Domnului, care, prin sfântul ei acoperământ, ocrotește cetatea și pe cei ce-și pun nădejdea în sfânta sa ocrotire:

Cetatea care te cinstește pe tine și după datorie te slăvește, o acoperi, prealăudată, cu cinstitul tău veșmânt și o izbă­vești pe ea de năvălirea celor fără de Dumnezeu, de foamete, de cutremur și de războiul cel dintre noi totdeauna, Fecioară, ceea ce ești neispitită de nuntă. Pentru aceasta te slăvește pe tine, Preasfântă Mireasă dumnezeiască, ajutătoarea oamenilor”.

Se observă din cuprinsul textelor liturgice că cinstirea sfintei relicve este amplasată în plan secund, evidențiindu-se în prim-plan preacinstirea Maicii Domnului, dar și ideea-simbol a acoperământului ei: de protecție a celor ce-și pun nădejdea în Născătoarea de Dumnezeu.

 

cititi mai mult despre Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne si pe: doxologia.ro

 

Biserica Vlaherne din Istanbul (Vlaherna Meryem Ana Church)

Biserica Sfânta Maria din Blachernae, cunoscută în română mai cu seamă ca Biserica Vlaherne, denumită și Sfânta Maria Maica lui Dumnezeu, a fost sanctuarul cel mai sfânt din Constantinopol.

Făcea parte din suburbia Blachernae, situată în nordul capitalei Constantinopol între Mănăstirea Chora, poarta Andrinopole și Cornul de Aur.

Tot aici se aflau palatele lui Alexios I Comnen, Anastase și al lui Porfirogenetul, turnul lui Isaac Anghelos și una dintre cele 24 de porți din zidul lui Teodosiu al II-lea, care a fost modificat sub domnia lui Heraclius pentru a îngloba biserica.

Distrusă de diferite seisme de-a lungul secolelor, biserica a fost restaurată cu nenumărate ocazii, cea mai recentă fiind în 1960.

Fântâna sa sacră rămâne un loc de pelerinaj pentru creștinii ortodocși cât și pentru musulman.

În 450, împărăteasa Aelia Pulcheria a început construcția unei biserici pe locul unei fântâni sfinte (în greacă: Ayίasma) a cărei apă era reputată cu virtuți curative grație icoanei Blachernitissa, Sfânta Fecioară din Blachernae.

Era situată în afara zidurilor lui Teodosiu al II-lea, la poalele celei de-a șasea coline din Constantinopol.

După moartea sa, în 453, sanctuarul a fost completat de soțul său, împăratul Marcian (r. 450-457).

Împăratul Leon I (r. 457-474) a dispus construirea a două alte edificii: un parecclesion denumit Sfântul Relicvariu (în greacă: Ayίa Sorόs) pentru adăpostirea mantalei (maphorion*) și tunicii Fecioarei Maria, aduse din Palestina, în 473, precum și Baia Sacră (în greacă Ayίon Loύsma) în jurul fântânii.

Împăratul Anastasiu (r. 491-518) a început construcția Palatului Blachernae peste biserică probabil ca o locuință provizorie în timpul vizitelor sale la sanctuarul Fecioarei Maria.

La începutul secolului al VI-lea, împărații Iustin I (r. 518-527) și Iustinian I (r. 527-565) au restaurat biserica și au mărit-o.

Biserica adăpostea o celebră icoană a Fecioarei Maria venerată sub numele de Blachernitissa (sau Vlachernitissa, literele « V » și « B » se pronunțau aproape identic) decurgând de la numele bisericii.

Pictată pe lemn, icoana era protejată cu un acoperământ de aur și argint. Icoana și relicvele Fecioarei Maria erau păstrate în parecclesion.

Se recurgea la puterile lor miraculoase în caz de războaie sau de catastrofe naturale.

Prima dovadă a puterii lor datează din 626 când Constantinopolul a fost asediat de forțele combinate ale avarilor și perșilor, pe când Heraclius (r. 610-641) era plecat să lupte cu perșii în Mesopotamia.

Constantin, fiul împăratului, precum și patriarhul Sergios și patriciul Bonos au purtat icoana Blachernitissa în procesiune în jurul zidurilor de apărare cântând un imn compus de patriarh «Akathistos», care se cântă și astăzi (vd. infra).

Puțin după aceea, flota avarilor era distrusă. Hanul avarilor a mărturisit apoi că s-a înspăimântat la viziunea unei tinere femei împodobită cu bijuterii care parcurgea zidul de apărare.

După ridicarea asediului, constantinopolitanii au constatat, spre marea lor surprindere, că biserica, situată în afara zidurilor de apărare ale orașului, scăpase, în mod miraculos, de jaf.

Când Heraclius, după ce i-a învins pe perși a revenit la Constantinopol, aducând înapoi Adevărata Cruce, care fusese capturată de către perși în Ierusalim, patriarhul l-a întâmpinat la Sfânta Maria din Blachernae.

Câtva timp mai târziu, împăratul a dispus construirea unui zid special, care prelungea zidul lui Teodosiu, în așa fel încât suburbia Blachernae să fie inclusă în oraș.

Victoriile bizantine în timpul asediilor arabe (717-718) și rusă (860) au fost atribuite și ele protecției Fecioarei din Blachernae.

La asediul rușilor vălul sau mantaua care acoperea capul Fecioarei (maphorion) a fost udat în mare pentru a invoca protecția lui Dumnezeu contra flotei ruse.

Câteva zile mai târziu, flota rusă era anihilată.

În 926, când orașul a fost asediat de Simeon al Bulgariei, sfintelor relicve li s-a atribuit faptul că țarul s-a văzut constrâns să negocieze și să abandoneze asediul.

La 15 august 944, biserica a primit două noi relicve: scrisoarea scrisă de Isus regelui Abgar al V-lea și Mandylion*ul.

Aceste două relicve au fost apoi transferate la Biserica Sfânta Maria a Farului sau Theotokos din Marele Palat.

Biserica Sfânta Maria din Blachernae fiind un centru de venerare al icoanelor, a jucat un rol important în timpul disputelor religioase din anii 726 – 843.

În cursul perioadei iconoclaste a Imperiului Bizantin, sesiunea finală a Conciliului de la Hiereia / Sinodului de la Hieria (754) a condamnat cultul icoanelor.

În consecință, împăratul Constantin al V-lea (r. 741-775) a poruncit distrugerea mozaicurilor care împodobeau biserica și înlocuirea lor cu alte mozaicuri care reprezentau doar scene din natură (arbori, păsări și alte animale).

Icoana Blachernitissa a fost acoperită cu o tencuială de mortar.

Odată cu sfârșitul iconoclasmului, în 843, Sărbătoarea Dreptei Credințe a fost celebrată aici, pentru prima oară, cu o Agrypnίa, care de atunci se celebrează în prima duminică din Postul Mare.

Celebra icoană a fost regăsită în timpul lucrărilor de restaurare executate sub domnia lui Romanos al III-lea (r. 1028-1034) și a redevenit una dintre icoanele cele mai venerate din Constantinopol.

Biserica Vlaherne a fost complet distrusă de un incendiu în 1070 și reconstruită de Roman Diogenes (r. 1068-1071) și/sau Mihail al VII-lea Ducas (r. 1071-1078) după planurile originale.

Potrivit Anei Comnena, un miracol denumit «miracolul obișnuit» (to synetis thavma) avea loc în fiecare vineri când, după apusul Soarelui, biserica fiind goală, vălul care acoperea icoana se ridica încetișor pentru a arăta fața Fecioarei, înainte de a coborî douăzeci și patru de ore mai târziu.

Dar acest miracol a încetat să se mai producă cu regularitate pentru a dispărea complet după cucerirea de către latini a Constantinopolului.

După invazia din 1204, biserica a fost ocupată de clerul latin și pusă sub directa autoritate a Romei.

Totuși, chiar înainte de recucerirea din 1261, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (r. la Niceea 1222-1254) a reușit să răscumpere biserica pentru a fi redată clerului ortodox.

În 1347, la 13 mai, s-a celebrat aici căsătoria Helenei, fiica lui Ioan al VI-lea Cantacuzino (r. 1347-1354) cu Ioan al V-lea Paleologul (r. 1341-1391) atunci în vârstă de abia cincisprezece ani.

Căsătoria ar fi trebuit, în mod normal, să fie celebrată la catedrala Hagia Sophia, dar aceasta era practic în ruină, o parte din dom fiind prăbușit anul precedent.

Căsătoria a fost lipsită de strălucire, tezaurul public fiind gol din cauza războiului civil, iar bijuteriile coroanei fuseseră puse în gaj de împărăteasa Ana.

La 29 februarie 1434, copii ai aristocrației, care vânau porumbei pe acoperișul bisericii, au dat foc accidental acesteia care a fost distrusă complet precum și o parte din imobilele învecinate.

În sfârșit, în 1453, înainte de asaltul final al turcilor asupra Constantinopolului, împăratul Constantin al XI-lea Paleologul (r. 1448-1453) a adus toate sfintele relicve din oraș, inclusiv icoanele Fecioara Hodegetria și Fecioara Blachernitissa, pentru a fi purtate în procesiune pe zidurile orașului, sperându-se că acestea vor proteja Constantinopolul, așa cum o mai făcuseră și în trecut, dar în van.

Suburbia a fost aproape abandonată în perioada otomană.

Totuși, în 1867, ghilda / breasla furierilor ortodocși a cumpărat o parcelă din jurul fântânii pentru a construi o bisericuță căreia i s-au făcut, de atunci, diverse adăugiri.

Cea mai recentă restaurare datează din 1960, când o bisericuță greacă a fost construită pentru adăpostirea vestigiilor găsite precum și fântâna sfântă care rămâne un loc de pelerinaj atât pentru creștinii ortodocși cât și pentru musulmani.

citiți mai mult pe ro.wikipedia.org

Ştefan cel Mare și Sfânt (1433 – 1504)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgbasilica.ro; ro.wikipedia.org

 

Ştefan cel Mare și Sfânt

Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost cel mai de seamă domnitor al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 și 2 iulie 1504.

A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.

A ridicat multe biserici și mănăstiri și a fost unul dintre apărătorii creștinătății împotriva invaziei otomane.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 2 iulie, ziua trecerii sale la Domnul.

Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar.

Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie.

În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta.

De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”.

Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare: impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici – Țara Românească și Hanatul Crimeii – și o politică de alianțe care să nu permită nici uneia din marile țări vecine – Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei să obțină o poziție hegemonică față de Moldova.

A încercat, fără succes, realizarea unui sistem de alianțe internaționale împotriva turcilor, trimițând soli la Papa de la Roma, Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia și Persia.

În plan militar a urmărit două direcții majore de acțiune.

Prima a fost crearea unui sistem de fortificații permanent la granițele țării – în timpul său construindu-se sau dezvoltându-se rețeaua de cetăți ce cuprindea cetățile de la Suceava, Neamț, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei, Lăpușna și Hotin.

Cea de-a doua direcție majoră a fost crearea unei armate moderne cu o componentă permanentă, profesionistă și semiprofesionistă și o componentă de masă, formată din corpuri de răzeși înarmați, mobilizați în cazul marilor campanii militare.

Pe parcursul domniei a dus peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469 sau victoria repurtată în Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) asupra regelui Poloniei Ioan Albert.

Cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475) împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman-Pașa – beilerbeiul Rumeliei.

În urma pierderii acestei bătălii, în anul următor sultanul Mahomed al II-lea va conduce în persoană o expediție în Moldova încheiată cu înfrângerea armatei Moldovei, în Bătălia de la Valea Albă-Războieni (26 iulie 1476).

După 1476, Ștefan a fost nevoit să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman, obținând condiții foarte bune pentru Moldova.

În schimbul unui tribut anual modic, țara își conserva intacte instituțiile și autonomia politică internă.

Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un număr mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos.

Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992.

A fost căsătorit de trei ori, cu Evdochia – fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop – din familia imperială bizantină și Maria Voichița – fiica lui Radu cel Frumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii.

Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron.

A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.

Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1433 - 1504) - după Evangheliarul de la Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a domnului - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1433 – 1504) – după Evangheliarul de la Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a domnului – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Primii ani

Binecredinciosul Ștefan s-a născut în anul 1433, potrivit tradiției în localitatea Borzești, ca fiu al lui Bogdan al II-lea (domn al Moldovei între anii 1449-1451), din familia domnitoare moldoveană a Mușatinilor și al Mariei (Oltea). Este silit să fugă din Moldova în octombrie 1451, când tatăl său este ucis, la Reuseni, de Petru al III-lea Aron (1451-1452, februarie 1455, mai 1455-aprilie 1457).

 

Instalarea pe tron

Se întoarce în Moldova în aprilie 1457, cu ajutorul sprijinitorilor săi din Moldova și probabil cu sprijinul lui Vlad Țepeș, domnul Țării Românești și îl înfrânge pe Petru Aron în Bătălia de la Doljeşti (12 aprilie 1457) și Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457), fiind apoi proclamat domn în apropiere de Suceava, pe câmpia Direptății, de adunarea boierilor și ostașilor și târgoveților, în frunte cu mitropolitul Teoctist.

A domnit vreme de patruzeci și șapte de ani, până la trecerea sa la Domnul, pe 2 iulie 1504, cea mai lungă domnie din istoria statelor românești, după cea a lui Carol I (1866-1914).

Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române (portret de Constantin Lecca) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ștefan cel Mare (portret de Constantin Lecca) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Politica externă

În politica externă, Ștefan a urmat o politică a echilibrului de forțe între cele trei mari puteri vecine Moldovei (Imperiul Otoman, Polonia și Ungaria), încercând în același timp să consolideze statutul și rolul politic și economic al Moldovei pe plan regional.

Astfel, Ștefan a continuat să plătească Imperiului Otoman tributul de 2000 de galbeni (monede de aur) anual până în 1473. În prima perioadă a domniei sale a acceptat totodată (1459) suzeranitatea a lui Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492), pe care o tratează ca pur nominală, evitând să se prezinte personal regelui pentru a depune omagiul.

În schimb, regele l-a alungat din Polonia pe Petru Aron, care se refugiase inițial acolo și care ulterior s-a retras în Ungaria.

Aceasta a adus Moldova și Ungaria în stare de război, război care s-a prelungit până în 1467.

Ștefan a încercat în 1462 să cucerească cetatea Chilia, una din cetățile de la Marea Neagră care funcționau ca noduri esențiale ale marilor drumuri comerciale euro-asiatice și care aparținea atunci Ungariei, cetate pe care o cucerește în 1465.

În 1467, o expediție a regelui Ungariei, Matiaș Corvin în Moldova se soldează cu înfrângerea acestuia în Bătălia de la Baia (14 – 15 decembrie 1467). Ostilitățile s-au prelungit până în 1469, când Petru Aron este prins și ucis.

Bătălia de la Baia (14 - 15 decembrie 1467) - Parte din Războaiele moldoveano-maghiare și a Bătăliilor lui Ștefan cel Mare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Baia (14 – 15 decembrie 1467) – Parte din Războaiele moldoveano-maghiare și a Bătăliilor lui Ștefan cel Mare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Între 1470-1473, Ștefan pregătește ofensiva împotriva otomanilor, încercând fără succes să îl înlocuiască pe Radu cel Frumos, domnul Țării Românești (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475), care era sprijinit de aceștia cu Basarab Laiotă, un pretendent susținut de el, apoi, ca urmare a trecerii acestuia de partea turcilor, cu Basarab Țepeluș.

În aceeași perioadă se pun bazele unei alianțe între Moldova și Ungaria, Ștefan acceptând suzeranitatea regelui Ungariei.

În 1474, sultanul Mahomed al II-lea trimite o mare expediție punitivă împotriva lui Ștefan, sub conducerea lui Suleiman Pașa, beglerbegul Rumeliei.

Trupele otomane sunt înfrânte zdrobitor pe 10 ianuarie 1475 în Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475), pe un teren mlăștinos din apropiere de Vaslui.

Așteptându-se la represalii, Ștefan face apel la marile puteri europene, cerându-le sprijin în încercarea de a opri înaintarea otomană.

Prealuminaţilor, preaputernicilor şi aleşilor domni a toată creştinătatea, cărora această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora vă scriu şi vă doresc tot binele şi vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supuie şi să nimicească toată creştinătatea.

De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Paşa. Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii şi i-am biruit, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru.

Auzind despre acestea, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să-şi răzbune şi să vie, în luna mai, cu capul său şi cu toată oştirea sa împotriva noastră şi să supuie ţara noastră care e o parte creştinească şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută, atunci creştinătatea va fi în mare primejdie.

De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri împotriva duşmanilor creştinătăţii până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiţi gata fără întârziere.

Ştefan cel Mare a pus biruinţele în luptele purtate nu pe seama iscusinţei sale, ci a voii şi puterii lui Dumnezeu. Pentru credinţa şi smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înţelepciune, „har”, cum spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6)”.

Primește scrisori laudative de la Papa Sixt al IV-lea, din partea Republicii venețiene și promisiuni de ajutor armat în special din partea Ungariei, dar pregătirile de luptă au demarat cu întârziere.

Otomanii au cucerit în 1476 Caffa, ultima cetate genoveză din Marea Neagră și principatul independent al Mangopului, din Crimeea.

Sultanul însuși a preluat comanda trupelor într-o nouă expediție lansată în vara lui 1476 împotriva Moldovei.

Datorită disproporției mari dintre trupele otomane și cele moldovene, oastea lui Ștefan suferă o înfrângere importantă la Războieni, pe 26 iulie 1476.

Otomanii nu reușesc să cucerească însă Suceava, Neamțul și Hotinul, iar domnul Moldovei reușește să taie posibilitățile de aprovizionare ale armatei otomane, pârjolind pământurile înainte de sosirea oștilor otomane și continuă luptele de hărțuială.

În acest timp Ungaria pregătește trupele pentru o contraofensivă împotriva otomanilor, comasându-le la Turda.

Epuizată și amenințată de confruntarea cu o nouă armată, oștirea otomană se retrage în cele din urmă, fără să fi obținut o victorie hotărâtoare, astfel încât Ștefan își păstrează tronul.

În noiembrie 1476, pentru consolidarea frontului defensiv împotriva otomanilor, trupele moldovene și maghiare îl reinstalează pe tronul Țării Românești pe Vlad Țepeș.

Acesta a fost ucis după scurt timp, iar ulterior a alți doi pretendenți sprijiniți de el au trecut de partea turcilor.

În 1483, regele Ungariei a încheiat pace cu Imperiul Otoman.

În 1484, otomanii au atacat Chilia și Cetatea Albă, cetățile de la Dunăre care se aflau în stăpânirea Moldovei și puncte-cheie ale marilor drumuri comerciale euro-asiatice.

Ștefan a cerut sprijinul regelui Ungariei, dar ajutorul acestuia a întârziat.

Cetățile au fost cucerite de otomani, iar încercările ulterioare de recuperare a lor au eșuat.

Ca urmare, domnul moldovean a renunțat la alianța cu Ungaria și s-a pus din nou sub suzeranitatea polonă.

A acceptat chiar să depună omagiul în persoană înaintea regelui Poloniei, potrivit dreptului feudal.

Ceremonia a avut loc la Colomeea, pe 15 septembrie 1485.

În timp ce domnul era plecat din țară, otomanii au atacat din nou Moldova, aducând cu ei un pretendent.

Ștefan se întoarce în Moldova cu oastea sa și sprijinit de 3000 de cavaleri poloni, iar trupele turcești se retrag și sunt înfrânte pe 16 noiembrie 1485 la Cătlăbuga, în apropiere de Chilia.

Pretendentul este ucis un an mai târziu, în Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486).

Stefan cel Mare si Aprodul Purice (Theodor Aman) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Stefan cel Mare si Aprodul Purice (Theodor Aman) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Polonii încheie însă pace cu otomanii, ceea ce îl face pe domnul Moldovei să ceară din nou sprijinul Ungariei, care îi oferă, ca gest de bunăvoință, castelul Ciceu și Cetatea de Baltă.

După 1486, domnul avea să facă și el pace cu Imperiul Otoman.

A acceptat (cu scurte întreruperi periodice) plata unui tribut mai ridicat.

După moartea lui Cazimir al IV-lea al Poloniei în 1492, succesorul său, regele Albert încearcă să îl așeze pe tronul Moldovei, în locul lui Ștefan, pe fratele său Sigismund.

Eșuând să îl atragă pe Ștefan în cursă pe cale diplomatică, acesta lansează împotriva Moldovei o expediție militară în 1497, sub pretextul unui atac îndreptat împotriva otomanilor.

Trupele polone nu reușesc să cucerească Suceava și, ca urmare a hărțuielilor permanente din partea armatei moldovene, sunt nevoite să accepte un armistițiu, angajându-se să se retragă pe drumul pe care veniseră.

Polonii nu au respectat însă prevederile armistițiului, ci au urmat un alt drum.

Au suferit o mare înfrângere din partea oștirii lui Ștefan în Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497).

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) - Parte din Războaiele Moldoveano-Polone - foto preluat de pe doxologia.ro

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – Parte din Războaiele Moldoveano-Polone – foto preluat de pe doxologia.ro

După înfrângerea polonilor, Ștefan lansează în Polonia o expediție punitivă, în coordonare cu otomanii.

Până la moartea domnului Moldovei în 1504, acesta și-a continuat eforturile de a ajunge la o formulă de pace atât cu Polonia, cât și cu Imperiul Otoman, rămânând însă mai favorabil alianței cu Ungaria.

Principatul Moldovei în 1483 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principatul Moldovei în 1483 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Alianțele matrimoniale

În sprijinul politicii sale pontice, vizând extinderea și respectiv consolidarea influenței sale în zona Mării Negre, Ștefan a contractat o serie de alianțe matrimoniale.

S-a căsătorit mai întâi (1463) cu Evdochia, fiica cneazului Olelko de Kiev, din familia domnitoare a Marelui Ducat al Lituaniei, gest care servea astfel la consolidarea alianței moldo-polone.

Evdochia a fost probabil mama lui Alexandru (n. 1464?-m. 1492)  și a Elenei, care avea să fie ea însăși măritată (1483) cu fiul țarului Ivan al III-lea al Moscovei, Ștefan devenind astfel un posibil mediator între moscoviți și polonezi.

Soțul Elenei a murit însă de tânăr, iar Elena și fiul ei au fost marginalizați și în cele din urmă uciși de a doua soție a lui Ivan al III-lea și de fiul acesteia.

Evdochia din Kiev, cunoscută şi ca Evdokia,(n. prima parte a sec. al XV-lea – d. 25 noiembrie 1467, Suceava) a fost prima soţie a voievodului Ştefan cel Mare - extras de pe tabloul votiv al bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Evdochia din Kiev – extras de pe tabloul votiv al bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

După moartea Evdochiei, în 1472, în pregătirea alianței antiotomane, Ștefan a contractat o a doua căsătorie cu Maria, sora principelui Alexandru al Mangopului, un mic principat independent din nordul Mării Negre, care avea să fie cucerit însă de otomani în 1476.

Maria a fost mama lui Petru, precum și a lui Bogdan și Iliaș (posibil gemeni), dintre care nici unul nu a supraviețuit până la maturitate. Maria de Mangop a murit în 1477.

Maria din Mangop (sau Maria Paleologu; n. sec. XIV – d. 1477) a fost o nobilă bizantină, principesă de Theodoro, a doua soţie a voievodului Ştefan cel Mare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria din Mangop - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Înainte de anul 1480, Ștefan s-a căsătorit a treia oară cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, care trăia din 1473 ca prizonieră la curtea Moldovei, împreună cu mama sa. Maria a fost mama lui Bogdan Vlad (Bogdan al III-lea cel Orb), urmașul lui Ștefan la tron (1504-1517), și i-a supraviețuit până în 1511.

Doamna Maria Voichiţa (n. 1457, Ţara Românească, România – d. 1511) a fost cea de a treia soţie a domnului Ştefan cel Mare, doamnă a Ţării Moldovei între 1480 şi 1511, având 26 de ani de căsnicie cu Ştefan cel Mare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Doamna Maria Voichiţa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pe lângă copiii săi legitimi, domnul a mai avut probabil și un fiu nelegitim, Petru Rareș (domn al Moldovei între 1527-1538 și 1541-1546) și poate un al doilea, Ștefan (viitorul domn Ștefan Lăcustă, 1538-1540, care este posibil să fi fost totuși nepotul acestuia, fiu al fiului său cel mare, Alexandru).

Petru Rareș (n. 1483 – d. 3 septembrie 1546, Suceava) a fost domn al Moldovei de două ori, prima dată între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Rareș (n. 1483 – d. 3 septembrie 1546, Suceava) a fost domn al Moldovei de două ori, prima dată între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia – ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic – dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ștefan a mai avut două fiice despre care nu există date precise, Ana, care a murit înainte de 1499 și Maria, care a trecut la Domnul în 1518.

 

Politica internă

Pe plan intern, Ștefan cel Mare a continuat eforturile de consolidare a autorității domnești, în defavoarea marii boierimi patrimoniale.

Încearcă și reușește, dar nu fără o intervenție brutală, în fața revoltei unei părți a boierilor, impunerea principiului ereditar de transmitere a domniei, în defavoarea sistemului semi-electiv de care beneficiase el însuși.

Și l-a asociat la tron, după moartea primului său fiu, Alexandru, pe Bogdan Vlad, singurul fiu legitim care mai supraviețuise până la maturitate, viitorul domn Bogdan cel Orb (+1517).

A stimulat ridicarea socială a micii boierimi și a țăranilor liberi, care au beneficiat de promovări îndeosebi pentru isprăvi militare, mulți dintre aceștia fiind, de exemplu, trecuți în rândul vitejilor (armata permanentă – plătită – a Domniei).

Le-a oferit acestora și diferite alte recompense (daruri în bani, moșii sau/și diferite privilegii), urmărind prin aceste măsuri câștigarea loialității lor directe față de domn.

Sistemul de privilegii, beneficii, scutiri de taxe și de vămi este folosit de domnitor și pentru a favoriza dezvoltarea comerțului.

Negustorii din Brașov, între alții, beneficiază de privilegii importante, iar domnia și Biserica se folosesc la rândul lor de facilitățile comerciale de care dispun pentru a-și consolida proprietățile.

Domnia dispune de o serie de monopoluri, precum cel al cerii.

Un rol important în asigurarea veniturilor domniei îl constituie vămile instituite pe principalele drumuri comerciale.

Stăpânirea temporară a Chiliei și Cetății Albe, două puncte importante de pe rutele comerciale internaționale asigură Moldovei o poziție foarte avantajoasă în comerțul internațional, iar pierderea lor va însemna și o pierdere economică importantă.

Sistemul juridic din Moldova lui Ștefan cel Mare era unul mixt, combinând elemente de drept scris și cutumiar cu un sistem politic de tip autocratic.

Domnia avea în principiu autoritatea judecătorească supremă, însă la aceasta se adăuga un sistem foarte complex de autorități intermediare (boierii mari sau mici, conducătorii orașelor, mitropolia, episcopiile și egumenii mănăstirilor, drepturile obștilor țărănești etc.) și de scutiri și privilegii individuale sau colective care diminuau impactul hotărârilor Domniei asupra vieții personale a oamenilor.

Domnitorul încearcă să consolideze, de-a lungul domniei sale, și armata țării, periodic decimată de numeroasele războaie și lupte de hărțuială în care este angajată țara.

Deși se bazează în principal pe armata profesionistă a vitejilor (călăreți) și pe boierii mari care constituiau cavaleria grea, el se folosește și de un corp de pedestrime ușoară (feciorii), de cavaleria ușoară (husarii) și chiar de tunuri, atunci când este cazul, iar în situații excepționale (ca în 1476 la Războieni sau în 1497 la Codrii Cosminului) face apel la „oastea cea mare” formată din țărani, aceștia din urmă probabil fără pregătire militară.

Sursele atestă faptul că mulți dintre oștenii lui Ștefan erau de origine țărănească (probabil răzeși).

Ștefan încurajează însă ascensiunea socială a țăranilor și a micilor boieri din corpurile militare inferioare spre corpul de elită al vitejilor și le răsplătește periodic loialitatea.

Ștefan cel Mare a întărit autoritatea și drepturile Bisericii – atât ale Mitropoliei (de la Suceava) și episcopiilor (de Roman și de Rădăuți), cât și ale mănăstirilor și a egumenilor acestora (egumenii mănăstirilor mari sunt înzestrați cu autoritate quasi-episcopală).

A înzestrat numeroase biserici și mănăstiri cu bani, moșii, beneficii, privilegii și scutiri de taxe.

A consolidat multe mănăstiri și biserici mai vechi, iar pe locul multor construcții preexistente de lemn a zidit lăcașe de piatră.

A fost de asemenea un mare binefăcător al mănăstirilor de la Muntele Athos, și îndeosebi al Mănăstirii Zografu.

Din punct de vedere politic, aceste măsuri îi asigurau la rândul lor sprijinul autorităților bisericești, de care beneficiază încă de la începutul domniei sale.

Astfel, este susținut de Mitropolitul Teoctist I în urcarea pe tron, iar acesta va rămâne până la moarte (1477) un colaborator apropiat al domnului și primul citat în toate actele oficiale.

Din punct de vedere bisericesc, și după cum reiese și din pisaniile bisericilor și mănăstirilor zidite de el, precum și din hrisoavele domnești și din diferite alte scrisori și documente emise de Ștefan, aceste ctitorii de biserici și mănăstiri și sprijinul extraordinar arătat Bisericii ilustrează evlavia binecredinciosului domnitor.

Din punct de vedere cultural, perioada lui Ștefan cel Mare a fost una de înflorire atât a culturii scrise, cât și a arhitecturii, picturii etc.

Limba cancelariei domnești, ca și a Bisericii, era slavona. potrivit unor documente este probabil că domnitorul însuși ar fi avut măcar unele cunoștințe de limba rusă.

Din porunca lui se încep sau se continuă mai multe cronici ale evenimentelor petrecute în Moldova, precum Letopisețul de la Bistrița, adăpostit la Mănăstirea Bistrița, dar care, potrivit lui Ion Ursu, ar fi fost mai degrabă opera cancelariei domnești și Analele putnene, scrise la mănăstirea Putna, de călugării mănăstirii.

Mănăstirile mari devin centre active de copiere a manuscriselor, și se dezvoltă în același timp și arta miniaturii.

Domnia stimulează dezvoltarea atelierelor de meșteșugari (orfevri etc.) de pe lângă acestea și încurajează schimburile culturale cu meșteșugari și ateliere din zonele învecinate, invitând constructori, arhitecți, meșteșugari îndeosebi din Transilvania și Polonia să participe la proiectele sale de construcție.

În perioada ștefaniană se dezvoltă o arhitectură bisericească și un stil de pictură cu totul distincte și specifice Moldovei.

Apar o serie de mănăstiri pictate atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară, cu programe iconografice foarte elaborate, de un stil inconfundabil, ancorate, cu unele particularități, în marea tradiție iconografică bizantină.

Multe mănăstiri și biserici mai vechi de lemn sunt înlocuite în vremea domniei sale de construcții din piatră, edificate fie de domnie, fie de boieri sau de alți particulari.

Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1433 - 1504)  - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1433 – 1504) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Ctitor și binefăcător al Bisericii

Dreptcredinciosul Ștefan este cunoscut și pentru ctitorirea și înzestrarea a zeci de biserici și mănăstiri din Moldova și de dincolo de hotarele acesteia.

Potrivit tradiției, dreptcredinciosul voievod a zidit câte o biserică în amintirea fiecărei bătălii purtate.

Campania de construcție și reconstrucție de biserici și mănăstiri a luat amploare mai ales în a doua parte a domniei sale, după anul 1475, cel al marii bătălii de la Vaslui împotriva turcilor otomani.

 

Mănăstiri înzestrate

Astfel, el a început prin a înzestra cu danii și privilegii mai multe mănăstiri ctitorite de înaintașii săi.

Astfel, el a făcut și confirmat Mănăstirii Moldovița, ctitorie a lui Alexandru cel Bun (1400-1432) mai multe danii, cuprinzând sate, lacuri cu pește, prisăci și o serie de privilegii comerciale.

Mănăstirea Sf. Nicolae-Probota din Poiana Siretului, locul de îngropare al doamnei Maria-Oltea, mama voievodului a primit și ea mai multe danii, iar egumenul mănăstirii a primit autoritatea directă asupra preoților din satele închinate mănăstirii.

Domnul a confirmat și privilegiile și daniile mănăstirii Humor, o ctitorie boierească, precum și pe ale mănăstirii Horodnic, ctitorită tot de Alexandru cel Bun, locuitorii din satele mănăstirești de aici fiind scutiți de toate obligațiile față de domnie, inclusiv cele militare, iar mănăstirea însăși a fost închinată mănăstirii Putna, ctitoria domnului.

A mai înzestrat și mica mănăstire de la Ițcani, de lângă Suceava.

 

Nou ctitor la mănăstiri și biserici mai vechi

La Mănăstirea Neamț, ctitorită de Petru I Mușat (1375-1391) și devenită una din cele mai importante din Moldova în vremea lui Alexandru cel Bun, pe lângă noi danii și privilegii, a zidit o nouă biserică (terminată în 1497), care se păstrează până astăzi.

Mănăstirea Bistrița, ctitoria și locul de îngropare al lui Alexandru cel Bun și, poate, și a fiului cel mare al lui Ștefan, Alexandru (+1496) a primit și ea danii și privilegii considerabile, devenind una din cele mai puternice mănăstiri din acea vreme.

Domnitorul a zidit aici o clopotniță cu paraclis în anii 1496-1497.

A înzestrat și mănăstirile de pe râul Dobrovăț, iar pentru una din acestea a zidit (1503-1504) și o biserică, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, care mai există și astăzi.

Mănăstirea a suferit o perioadă de declin în secolul al XIX-lea, după secularizarea averilor mănăstirești și mai târziu a fost transformată în biserică de mir, însă a fost redeschisă după 1990 ca mănăstire mai întâi de călugărițe, apoi, din 1992, de călugări.

 

Ziditor de noi mănăstiri și biserici

Prima și cea mai mare ctitorie a dreptcredinciosului Ștefan a fost Mănăstirea Putna, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, începută în 1466, după cucerirea cetății Chilia, și sfințită pe 3 septembrie 1470, după victoria de la Lipinți împotriva tătarilor.

Menită să fie locul de îngropare al domnului și al familiei sale, mânăstirea a fost înzestrată cu multe privilegii și danii și sfințită cu mare fast.

La Putna aveau să fie îngropați Maria de Mangop, a doua soție a domnitorului (+1477) și cei doi fii ai ei, Bogdan (+1479) și Petru (+1480), domnul Ștefan însuși (+1504), doamna Maria Voichița (+1511), ultima soție a lui, fiul lor, domnul Bogdan cel Orb (+1517), o fiică a lui Ștefan pe nume Maria (+1518), Ștefăniță Vodă (+1527) prima soție a lui Petru Rareș, doamna Maria (+1529), precum și Mitropolitul Teoctist I al Moldovei (+1477), acesta din urmă îngropat în pridvor.

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

O altă ctitorie importantă a dreptcredinciosului Ștefan a fost Mănăstirea Voroneț, de dimensiuni mai mici, rezidită din piatră pe locul unui vechi schit de lemn, în anul 1488, pe care domnul a și înzestrat-o.

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În Țara de Jos, în zona Buhușilor, domnul a ctitorit mănăstirea de la Tazlău, în preajma anului 1481, căreia i-a dăruit mai multe sate și prisăci și i-au fost închinate două mănăstiri mai mici din zonă.

A ridicat o nouă biserică a mănăstirii în 1496-1497, iar aceasta există până astăzi, transformată o vreme în biserică de mir, dar redeschisă ca mănăstire după 1990.

Domnul a zidit în Moldova și mai multe biserici. Astfel, el a ridicat biserica de la Bădeuți în 1487, și a început construirea unei biserici la Pătrăuți (inițial un mic schit de maici), în apropiere de Suceava în același timp.

În 1488, a zidit biserica Sf. Ilie de lângă (astăzi în) Suceava (posibil să fi fost inițial mănăstire de călugări).

În 1490 a zidit biserica domnească din Vaslui, probabil în amintirea luptei din 1475.

În 1491-1492, a construit biserica Sf. Nicolae Domnesc.

În 1492 a zidit biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, iar în 1493-1494 pe cea din Borzești.

În 1495 erau zidite biserica Sf. Nicolae din Dorohoi și biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Huși.

În 1496 a zidit la Războieni biserica Sf. Arhanghel Mihail, în amintirea înfrângerii din 1476 și în același an a zidit biserica Sf. Nicolae din Popăuți, azi în Botoșani.

În 1497-1498 a ctitorit biserica Sf. Ioan Botezătorul din Piatra Neamț, căreia i-a adăugat în 1499 și un turn-clopotniță.

În 1500-1502 a zidit biserica de la Volovăț, probabil pe locul unei biserici mai vechi de lemn.

În 1503 a început construcția unei biserici la Reuseni, pe locul unde fusese ucis tatăl voievodului, biserică terminată după moartea lui Ștefan în septembrie 1504.

Pe lângă acestea, tradiția locală atribuie lui Ștefan cel Mare și bisericile din Scânteia, cheia, Florești, Cotnari, Ștefănești, Șipote, o biserică a mănăstirii Căpriana (Republica Moldova), o biserică în cetatea Chilia, un paraclis din cetatea Neamțului, unul la Hotin și poate încă o biserică la Cetatea Albă, și în sfârșit încă o biserică în Suceava.

 

Ctitorii în afara Moldovei

Dreptcredinciosului Ștefan îi mai sunt atribuite și unele ctitorii în Transilvania: o biserică de mănăstire de la Vad, pe râul Someș și o biserică din Feleac, lângă Cluj.

Se mai crede că a ridicat și o biserică în Țara Românească, la Râmnicu Sărat.

 

Danii și ctitorii la Muntele Athos

Dreptcredinciosul Ștefan este pomenit până în ziua de astăzi ca unul dintre marii binefăcători ai mănăstirilor de la Sfântul Munte.

Mănăstirea care s-a bucurat de cele mai mari danii din partea domnitorului, care o numea „mănăstirea noastră” a fost Mănăstirea Zografu, astăzi mănăstire bulgărească, care fusese mai înainte înzestrată și de Alexandru cel Bun, dar intrase în declin odată cu scăderea sprijinului moldovenesc în perioada de instabilitate politică din Moldova de după moartea lui Alexandru cel Bun.

Între anii 1466-1471, Ștefan face mănăstirii daruri în bani pentru înnoirea bisericii și a bolniței; în 1475 zidește arsanaua mănăstirii, iar ulterior între arsana și mănăstire avea să fie construit, tot în vremea domniei lui Ștefan, un drum pietruit; în 1502 se îngrijește de rezidirea bisericii, cu hramul Sf. Gheorghe, și de pictarea sa în frescă.

În 1484 dăruiește mănăstirii o icoană a Sf. Gheorghe, iar în 1492 un Tetraevangheliar și un Apostol.

În 1502 dăruia mănăstirii încă o icoană a Sf. Gheorghe, precum și cunoscutul său steag său de luptă, brodat cu icoana Sf. Gheorghe și cu stema țării.

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Pe lângă aceste ctitorii, voievodul înzestra mănăstirea cu considerabile danii anuale și ocazionale, pentru pomenirea sa și a familiei sale.

Pe lângă mănăstirea Zografu, binecredinciosul voievod și familia acestuia a mai făcut danii și altor mănăstiri atonite.

Astfel, el mai înzestrează și Mănăstirea Grigoriu, ctitorie sârbească (azi mănăstire grecească).

În 1497, domnul Moldovei rezidește din temelii biserica și întreaga incintă a mănăstirii, care fuseseră distruse de pirați.

În 1500 face o mare danie pentru cumpărarea unui metoc, iar în 1502 finanțează noi reparații generale.

Din vremea reparațiilor făcute de domnitor, se păstrează astăzi două corpuri de chilii și turnul-clopotniță. Maria de Mangop, a doua soție a domnitorului, este probabil cea care a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului Pantanassa („Împărăteasa tuturor”), care s-a păstrat până astăzi.

Binecredinciosul Ștefan a mai făcut danii semnificative și Mănăstirea Vatoped. Acesta a zidit turnul de apărare, arsanaua și biserica de pe malul mării care țin de mănăstire (construcții încheiate probabil în 1496).

Mănăstirii Constamonitu, voievodul i-a trimis anual, pentru întreținere și reparații, începând cu anul 1493, o danie de 5500 de aspri de argint.

În 1475, după victoria împotriva turcilor otomani, voievodul făcea danii și Mănăstirii Xenofont, care îl avea drept ocrotitor pe Sf. Gheorghe, sub steagul căruia domnitorul pornea la luptă.

Începând cu anul 1502, domnul mai făcea danii anuale de câte 4000 de aspri și Mănăstirii Sf. Pantelimon (rusească), căreia îi dăruia și diferite obiecte de cult.

La Mănăstirea Sf. Pavel, voievodul a construit în 1472 un aghiasmatar, a renovat biserica (1497-1500) și a construit un apeduct.

 

Profilul moral al lui Ștefan cel Mare și posteritatea sa

Personalitatea lui Ștefan cel Mare i-a fascinat atât pe contemporani, cât și pe urmașii săi direcți.

Politician și tactician abil, a încercat, cu rezultate notabile, să impună Moldova ca entitate statală relativ autonomă într-unul din punctele cheie ale drumurilor comerciale euro-asiatice și la granița între cele trei mari puteri regionale – Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman, aflat la acea dată în ascensiune.

Angajat într-un sistem de alianțe complicat, schimbat în funcție de evoluția situației locale, el a reușit să-și păstreze tronul vreme de 47 de ani, punând capăt unei perioade de instabilitate politică de un sfert de secol.

Reușitele sale militare i-au câștigat respectul și chiar admirația contemporanilor, și au captat imaginația posterității.

A fost numit Ștefan „cel Mare” de la scurt timp după moartea sa, într-o scrisoare adresată de regele Sigismund al Poloniei domnitorului Petru Rareș[6], iar cronicarii l-au numit „cel Viteaz”.

Domnia lui a rămas un reper pentru urmașii săi și legitimarea dinastică de la el a avut o importanță fundamentală pentru mai bine de un secol după moartea lui.

Personalitatea lui a făcut obiectul multor speculații, atât din partea contemporanilor cât și a posterității.

Cărturarul Grigore Ureche, scriind cu două secole mai târziu, îl vedea ca pe un om mic de statură, impulsiv și irascibil, dar curajos și altminteri practic, perseverent și mereu gata de acțiune.

Într-o descriere frecvent citată a domnitorului, el îl descrie astfel:

Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den pom bun roade bune or să iasă.”

Totuși, dacă se poate accepta ideea că domnitorul era irascibil, Ion Ursu arată că este greu de crezut a doua afirmație a lui Ureche, cu privire la uciderile nemotivate „la ospețe”.

Decapitări de boieri sunt puține (Ion Ursu enumeră trei, pentru acte de trădare), iar cele mai severe sancțiuni sunt pentru încălcarea ordinelor militare, sau ca gesturi excepționale față de unii dușmani pe care căuta să îi demoralizeze.

O posibilitate este ca Ureche să-l fi confundat cu unii urmași ai lui precum Ștefăniță Vodă sau Ștefan Lăcustă.

Ștefan s-a distins totodată prin realism politic și abilitate diplomatică, după cum o arată și reușita excepțională a unei domnii atât de lungi.

Pentru reușitele lui, mai ales în luptele împotriva otomanilor, și-a căpătat de la Papa Sixt al IV-lea (1475–1483) și apelativul de „atlet al lui Hristos”, iar de mulți cronicari contemporani de la curțile polonă și maghiară a fost numit deja „erou”.

A fost apreciat de contemporani, și mai ales de posteritate ca un om drept și un reper în administrarea dreptății, și s-au păstrat în memoria populară multe legende cu privire la acte de dreptate făcute de Ștefan de-a lungul domniei sale.

De asemeni, se pare că a fost iubit de țară și cinstit ca un părinte al țării încă din timpul vieții, după cum o mărturisește și cronicarul Ureche, care spune că la moartea domnitorului „prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său…

Pe bună dreptate, contemporanii l-au apreciat nu doar ca pe un mare războinic și diplomat, ci și ca pe un iubitor de frumos, lucru atestat și de excepționala dezvoltare a artelor și meșteșugurilor în vremea domniei lui.

Pe lângă comentariile lui Grigore Ureche, principala scădere morală pusă pe seama domnului este pasiunea sa pentru sexul frumos, iar aceasta a fost principala critică ridicată împotriva canonizării sale de către Biserica Ortodoxă Română și după căderea regimului comunist.

Astfel, este incontestabil faptul că Ștefan a avut cel puțin un fiu ilegitim (Petru Rareș), poate și un al doilea (al doilea fiind Ștefan Lăcustă, care s-a autodeclarat fiu al lui Ștefan, dar care ar fi putut fi nepotul său), din mame diferite.

Pe de altă parte, domnul a fost într-adevăr căsătorit de trei ori.

O primă căsătorie cu Marușca, care ar fi fost mama lui Alexandru, este atestată doar de o singură sursă, iar în documente ulterioare Alexandru apare alături de Elena ca fiu al lui Ștefan și al Evdochiei de Kiev.

Toate căsătoriile lui Ștefan au fost însă parte a rețelei de alianțe politice pe care domnul încerca să le consolideze prin aceste gesturi, și fără îndoială au avut ca scop și consolidarea succesiunii la tron, căci, în afară de primul său fiu, Alexandru, care a murit la maturitate, dar înaintea tatălui său, și de Bogdan Vlad, care i-a supraviețuit, toți fiii legitimi ai lui Ștefan au murit înainte de a atinge vârsta adultă.

Luând în considerare aceste lucruri, precum și evlavia extraordinară a domnitorului, mai ales în ultima perioadă a vieții sale, Biserica Ortodoxă Română a considerat că pentru scăderile sale omenești, domnitorul se va fi pocăit, după cum o arată, de altfel, și mai multe documente în care domnul mărturisește că este pedepsit „pentru păcatele sale”.

De aceea, nu a considerat aceste argumente drept hotărâtoare în luarea hotărârii de canonizare a domnitorului.

De altfel, binecredinciosul Ștefan a dat dovadă, de-a lungul întregii sale domnii, de o profundă credință în Dumnezeu, de smerenie și evlavie.

Preocupat din ce în ce mai mult, mai ales în a doua parte a vieții, de viața veșnică și de mântuirea sufletului său, domnul își dăruiește mare parte a averilor înzestrării de biserici și mănăstiri și cere mereu rugăciunile Bisericii pentru sufletul său, pentru familia sa, dar și pentru oștenii săi căzuți în luptă și pentru întreaga țară.

Se pare că avea o deosebită evlavie în primul rând față de Maica Domnului și față de sfinții mucenici militari – Sf. Gheorghe (23 aprilie), Sf. Dimitrie (26 octombrie) și, în plan secundar, Sf. Procopie (8 iulie).

Potrivit unor surse izolate, fiecare din acești trei sfinți i s-ar fi arătat înaintea unor bătălii, vestindu-i biruința.

Potrivit tradiției, Ștefan ar fi ridicat câte o biserică sau mânăstire după sau în amintirea fiecărei bătălii, și într-adevăr, acesta a ridicat multe biserici pe locurile unor bătălii purtate cu ceva vreme în urmă, și, mulțumind atât pentru victorii cât și pentru înfrângeri, a înzestrat cu multe daruri și beneficii o mulțime de biserici și mănăstiri din cele care existau deja în Moldova sau la Sfântul Munte.

Domnul primește înfrângerea dramatică de la Războieni cu smerenie, ca pe voia lui Dumnezeu, după cum o arată pisania bisericii construite de el pe locul bătăliei douăzeci de ani mai târziu, care spune simplu:

cu voia lui Dumnezeu au fost biruiți creștinii de către păgâni”, ridicând biserica pentru pomenirea sa, a familiei sale și a mulțimii de oșteni căzuți pe acel loc. Iar prin Grigore Țamblac el își vestește cu smerenie înfrângerea Curților europene: „Eu împreună cu a mea curte am făcut tot ce am putut [...] Acest lucru socotesc că a fost voia lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele

Astfel, în jurul personalității lui Ștefan cel Mare s-a construit, încă de când acesta era în viață, dar mai ales după moartea sa, aura unui personaj de legendă – de erou și sfânt în același timp, făcând obiectul venerației atât pentru calitățile sale militare și justițiare, cât și ca un personaj miraculos.

I se atribuie, direct sau indirect, o serie de minuni, unele cu semnificație militară, altele nu.

Astfel, potrivit legendei, clopotul mare al Mănăstirii Putna a bătut singur de fiecare dată când țara a fost în mare pericol, chemându-l parcă pe domnitor la luptă, iar domnul însuși a devenit un personaj de baladă, gata oricând să vină în ajutor Moldovei, în vreme de primejdie.

Alte legende îl prezintă ca apărând misterios pentru a ajuta oameni la ananghie sau pentru a împărți dreptatea, uneori chiar în chip de înger.

Această imagine a domnului a trecut din memoria și evlavia populară în literatura cultă și în discursul istoriografiei naționale, Ștefan cel Mare devenind una dintre figurile eroice centrale ale acesteia.

Astfel, dacă Ștefan cel Mare și Sfânt a făcut obiectul evlaviei populare de la scurt timp după moartea sa, acest cult s-a amplificat și extins la nivelul întregii țări după crearea statului românesc modern, și a supraviețuit inclusiv perioadei comuniste.

Viața și personalitatea lui Ștefan cel Mare au făcut și obiectul a numeroase opere literare — poeme, balade, nuvele, romane, istorisiri, legende culte etc.

În ultimii ani, a făcut și obiectul unor eforturi istoriografice de reevaluare, în context european, punând în evidență complicata conjunctură istorică și inevitabilele rezultate împărțite ale politicii interne și externe a domnitorului

Portretul lui Ştefan cel Mare şi a familiei sale (Maria Voichița, Alexandru și Bogdan) la Mănăstirea Voroneţ - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Portretul lui Ştefan cel Mare şi a familiei sale (Maria Voichița, Alexandru și Bogdan) la Mănăstirea Voroneţ – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ştefan cel Mare a fost un om al pocăinţei şi al rugăciunii: el a simţit permanent nevoia să se roage, să se încredinţeze, el şi familia sa, împreună cu cei vii şi cu cei morţi, rugăciunilor părinţilor sfinţiţi din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea rugătorii noştri:

Să ne cânte nouă şi Doamnei Maria, cerea călugărilor şi egumenului din Mănăstirea Neamţ, în fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire„.

Viaţa de rugăciune personală a lui Ştefan cel Mare ne este arătată şi de cele trei icoane unite, numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul Voievod le purta la el permanent în călătorii şi mai ales în bătălii.

Ştefan cel Mare şi Sfânt însoţea rugăciunea cu postul, înainte de a începe lupta cu duşmanii credinţei şi ai neamului şi după biruinţă, aşa cum aminteşte cronicarul că a făcut-o la Vaslui: Cu toţii s-au legat a posti patru zile cu pâine şi apă.

Ştefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu postul, ci şi cu fapta bună a milosteniei şi a dragostei creştine.

Astfel, înzestra familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei gospodării, pământ şi vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie, arătând o deosebită purtare de grijă faţă de cei rămaşi cu infirmităţi, cum aminteşte tradiţia de Burcel, cel rămas fără o mână, căruia îi dăruieşte o pereche de boi, car şi plug, pentru a se putea gospodări singur, pentru a nu mai fi silit să-şi are pământul în zi de sărbătoare cu boi şi plug împrumutate de la boieri.

Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptăţii şi al iubirii creştineşti, al iertării duşmanilor săi care au dat dovadă de căinţă pentru greşelile săvârşite:

Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Şi nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile şi întâmplările petrecute, ci te vom milui şi te vom ţine la mare cinste şi dragoste, deopotrivă cu boierii cei credincioşi şi de cinste.

Întreaga sa viaţă Ştefan cel Mare a trăit sub povaţa permanentă a părintelui său duhovnicesc, Sfântul Daniil Sihastrul, căruia i-a arătat toată ascultarea şi cinstea cuvenită.

Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul morţii, aşa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viaţa cu adevărat creştineşte:

Iar când au fost aproape de sfârşenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţii, toţi câţi s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara cum a ţinut-o el. Cum vedem, grija pentru binele ţării şi al credinţei străbune o poartă în inima sa până în ceasul morţii.

Cronicile vechi mai pun în gura măritului Voievod şi aceste cuvinte înainte de moarte:

Doamne, numai Tu singur ştii ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înşelătoare, nici focul vârstei tinereşti n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este Însuşi Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrăţişată la piept ţinând, viaţa mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toţi vrăjmaşii am gonit şi înfrânt.

Ştefan cel Mare „s-a strămutat la lăcaşurile de veci” la 2 iulie 1504 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, fiind plâns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul:

iar pe Ştefan Vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat (păgubit) de mult bine şi multă apărătură.

A fost plâns de întreg poporul şi de tot pământul Moldovei, cum se spune şi azi în cântarea populară: ,,Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne./ Şi norodu-n hohot plânge/ Cui ne laşi pe noi, Stăpâne?

 

Cinstirea și proslăvirea

Ținând seama de toate aceste lucruri, Biserica Ortodoxă Română a hotărât proslăvirea (canonizarea) sa ca Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, punând în prim plan calitățile sale de apărător al creștinătății, ctitor de sfinte lăcașuri și binefăcător al Bisericii. Hotărârea a fost adoptată în iunie 1992, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a stabilit ca dată de prăznuire ziua de 2 iulie.

Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1433 - 1504)  - foto preluat de pe www.facebook.com

Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1433 – 1504) – foto preluat de pe www.facebook.com

 

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de lăcașuri sfinte, Ștefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi și din necazuri.

Condac, glasul al 8-lea:

Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, binecredinciosule voievod Ștefane, sfinte biserici și mănăstiri ai înălțat, pe cei săraci ai ajutat și pe cei greșiți ai îndreptat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu ți-a dat înțelepciune și putere ca să biruiești pe vrăjmașii țării și ai credinței creștinești; drept aceea, pentru vredniciile tale, te cinstim, ca pe un evlavios biruitor.

 

cititi si:

Bătălia de la Doljeşti (12 aprilie 1457) și Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457)

Bătălia de la Baia (14 – 15 decembrie 1467)

Bătălia de la Lipnic (20 august 1470)

Bătălia de la Soci (7 martie 1471)

Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475)

Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486)

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)

 

cititi mai mult despre Ştefan cel Mare si pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

 

Lista bătăliilor lui Ștefan cel Mare


1457–1469
1470–1486 1486–1504
Războaie 1467 – Regatul Ungariei (Baia) 1473 – Țara Românească1475 – Imperiul Otoman (Vaslui)1746 – Imperiul Otoman (Războieni)

1481 – Țara Românească (Râmnic)

1497 – Regatul Poloniei Codrii Cosminului
Bătălii  interne 1457 – Petru Aron (Doljești) 1485 – Hroiot
Bătălii externe 1459 – Regatul Poloniei1469 – Hanatul Crimeii (Lipnic) 1471 – Țara Românească (Soci)1474 – Țara Românească1475 – Imperiul Otoman

1476 – Hanatul Crimeii

1476 – Țara Românească

1485 – Imperiul Otoman (Cătlăbuga)

1486 – Imperiul otoman (Șcheia)1498 – Regatul Poloniei (Galiția și Podolia)1502 – Regatul Poloniei
Asedii 1462 – Chilia1462 – Chilia 1474 – Teleajen1482 – Crăciuna1485 – Cetate Albă și Chilia 1489 – Camenița
Incursiuni 1461 – Regatul Ungariei1469 – Regatul Ungariei 1470 – Țara Românească (Brăila, Cetatea de Floci)1480 – Țara Românească 1490 – Regatul Poloniei1491 – Regatul Poloniei1493 – Regatul Poloniei (3 incursiuni)

1495 – Podolia (Breaslav)

Cele patru acțiuni militare care nu au fost conduse de Ștefan personal au fost: incursiunea din Transilvania, sub comanda lui Pop (1469), lupta de la Lențești împotriva mazovienilor veniți în ajutorul polonezilor, sub conducerea lui Boldur (1497), lupta de la Cernăuți (1497) și atacul vornicului Boldur asupra Chiliei și Cetății Albe (1500).

Evenimentele Zilei de 2 iulie în Istorie

Operațiunea München (2 – 26 iulie 1941) parte a luptelor de pe Frontul de răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial (Trupele germano-române traversează Prutul)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

2 iulie este a 183-a zi a calendarului gregorian și a 184-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 2 iulie

(BOR) Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne; Sf. Voievod Ștefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne

În timpul împăratului Leon cel Mare al Constantinopolului (457-474), doi senatori – Galvie și Candid – au plecat la Ierusalim să se închine Mormântului Domnului nostru Iisus Hristos.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Sf. Voievod Ștefan cel Mare

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Depunerea veșmântului Preasfintei Fecioare Maria în capela din Blaherne (în 458)

 

(BRC) Sf. Otto, episcop; Sf. Blandina, martiră

 

Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate

Marcată anual la 2 iulie, Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate (World UFO Day) a fost stabilită în urma unui eveniment petrecut în noaptea de 2 spre 3 iulie 1947, în SUA, lângă Roswell, cunoscut sub denumirea de “incidentul Roswell” şi care a stârnit numeroase controverse, potrivit www.worldufoday.com.

Incidentul Roswell a rămas unul dintre cele mai misterioase şi mai controversate fenomene de pe planetă. Scenariul cel mai vehiculat este cel al prăbuşirii unei nave extraterestre în apropierea localităţii americane Roswell, în iulie 1947. La scurt timp după mediatizarea incidentului, s-au format două tabere, fiecare susţinând cu tărie propria versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat în acel loc. Nici în prezent circumstanţele incidentului nu sunt complet elucidate.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internaţională a ziaristului sportiv

În ziua de 2 iulie a fiecărui an sărbătorim Ziua internaţională a ziaristului sportiv. Această dată a fost aleasă în 1994, de către Asociaţia Internaţională a Presei Sportive (AIPS), cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înfiinţare, potrivit http://www.aipsmedia.com.

Semnificaţia datei de 2 iulie vizează marcarea înfiinţării AIPS şi evidenţierea realizărilor, precum şi rolul jurnaliştilor sportivi din întreaga lume. Jurnalismul sportiv nu se rezumă doar la relatări şi statistici competiţionale, ci poate contribui la asigurarea păcii şi bunei înţelegeri între naţiunile implicate în diverse întreceri. Sportul şi fairplay-ul sunt bune prilejuri de apropiere între oameni, iar un bun jurnalist sportiv ştie şi foloseşte acest prilej.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 2 iulie

 

Evenimentele Zilei de 2 iulie în Istorie:

- 2 iulie 1644 – Bătălia de la Marston Moor;

- 2 iulie 1853 – Armata rusă  invadat Turcia, începutul războiului din Crimeea;

- 2 iulie 1940 - Incidentul armat de la Giurgiulești;

- 2 – 26 iulie 1941 – Operațiunea München;

- 2 iulie 1964 – Președintele american Lyndon B. Johnson a promulgat Legea Drepturilor Civile

 

2 iulie 419 - S-a născut imparatul roman Valentinian al III-lea; (d. 16.03.455).

 

2 iulie 437 - Împăratul Valentinian al III-lea isi începe domnia in Imperiul Roman de Apus. Mama lui,Galla Placidia, sfarseste regenta dar continuă să exercite o influență la curtea imperiala.

 

2 iulie 626 - Li Shimin, viitorul împărat Tang al Chinei, isi ucide fratii rivali Yuanji Li şi Li Jiancheng.

 

2 iulie 963 - Armata il proclamă pe Nichifor Focas împărat al Imperiului roman de rasarit (Bizant).

 

2 iulie 1431 - Prima mentiune documentara a Vrancei: ”Varancha”. Numele Vrancea este atestat printr-un document scris în latinã, datat 2 iulie 1431, în transcrierea VARANCHA. Referindu-se la acest toponim, VARANCHA, B.P. Hasdeu a emis opinia cã termenul apartine fondului lexical de origine traco-dacicã (Vran ar însemna pãdure, munte). În Vrancea, la Soveja, a fost culeasã balada “Miorita”. Pe aceste locuri se aflã cateva dintre cele mai reprezentative monumente ale rãzboiului de reîntregire nationalã si teritorialã (1916-1918), mausoleele eroilor români de la Mãrãsesti, Mãrãsti, Soveja si Focsani.

 

2 iulie 1494 - Spania a ratificat Tratatul de la Tordesillas, prin care si impartit impreuna cu Portugalia teritoriile nou descoperite din afara Europei, de-a lungul unei linii de demarcație trasata aproximativ la jumătatea distanței dintre insulele Capului Verde (deja portugheze) și insulele descoperite de Cristofor Columb în prima sa călătorie, numite în tratat ca Cipangu si Antilia ( Cuba si Hispanola de mai tarziu).

Tratatul de la Tordesillas - Linia de demarcaţie de după tratatul spaniolo-portughez, în sec. XV–XVI - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Tordesillas – Linia de demarcaţie de după tratatul spaniolo-portughez, în sec. XV–XVI – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Tordesillas a fost încheiat intre cele doua tari la 7 iunie 1494 si se baza pe o hotărâre a papei Alexandru al VI-lea din anul 1493, mai exact prin bula numită Inter caetera care stabilea o frontieră maritimă de 480 de kilometri Vest de Insulele Capului Verde, atribuind teritoriile de la Vest de aceasta linie Spaniei . Teritoriile aflate la est apartineau Portugaliei, iar cele de e la vest Spaniei. Tratatul a fost ratificat de Portugalia la data de 5 septembrie 1494.

Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494) - Prima pagină a tratatului, Biblioteca Naţională a Lisabonei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494) – Prima pagină a tratatului, Biblioteca Naţională a Lisabonei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1504 - A încetat din viaţă Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (n. 1433).

Ştefan cel Mare - de Constantin Lecca - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ştefan cel Mare – de Constantin Lecca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul domnitorului Bogdan al II-lea si al Doamnei Oltea, din nemul Basarabilor munteni, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa:

“Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: din pom bun roade bune or să iasă.”
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

2 iulie 1504 - S-a incheiat redactarea lucrarii ”Letopisetul de cand cu voia lui Dumnezeu s-a inceput Tara Moldovei”, prima creatie laica a culturii romane scrisa la curtea lui Stefan cel Mare. Ultima referire fiind despre moartea domnitorului, s-a tras concluzia ca insemnarile s-au incheiat la 2.07.1504.

 

2 iulie 1504 - A urcat pe tronul Moldovei Bogdan al III-lea (cel “orb”)

Bogdan al III-lea (n. 18 martie 1479, Huși, România – d. 30 aprilie 1517) a fost domn al Moldovei între 2 iulie 1504 și 20 aprilie 1517 - Bogdan al III-lea, frescă, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bogdan al III-lea, frescă, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bogdan al III-lea (n. 1479 – d. 1517) a fost domn al Moldovei între 2 iulie 1504 și 20 aprilie 1517. Este fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497. La moartea tatălui său avea circa 25 de ani. Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa “Orbu”, datorită cronicarului Grigore Ureche ( tarziu, în secolul al XVII-lea). Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan vodă cel Orb și Grozav (în sensul de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). Ramasese orb la un ochi, posibil în urma bătălia de la Codrul Cosminului din 1497. La moartea tatălui său avea 25 de ani.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1566 - A încetat din viaţă astrologul francez Michel Nostradamus; (n. 14 dec. 1503).

Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu - in imagine, Nostradamus, portret realizat de fiul său Cesar - foto: ro.wikipedia.org

Nostradamus, portret realizat de fiul său Cesar – foto: ro.wikipedia.org

Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume.

Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1644 - Bătălia de la Marston Moor - forțele Parlamentului englez au obținut o victorie decisivă împotriva regaliștilor, în cadrul Războiului civil englez (1642-1646).

Bătălia de la Marston Moor (2 iulie 1644) Parte din Războiului Civil Englez -de J. Barker - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Marston Moor (2 iulie 1644) Parte din Războiului Civil Englez -de J. Barker – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Marston Moor s-a dat la 2 iulie 1644, în timpul Primului Război Civil Englez din 1642–1646. Forţele combinate ale covenantiştilor scoţieni în frunte cu earlul de Leven şi parlamentariştii englezi conduşi de Lord Fairfax şi de earlul de Manchester i-au învins pe regaliştii conduşi de Prinţul Rupert al Rinului şi de marchizul de Newcastle.

Pe parcursul verii lui 1644, covenantiştii şi parlamentariştii asediaseră Yorkul, care era apărat de marchizul de Newcastle. Prinţul Rupert strânsese o armată cu care a traversat nord-vestul Angliei pentru a rupe asediul, adunând pe drum recruţi proaspeţi. Joncţiunea acestor forţe a făcut ca această bătălie să fie cea mai mare din Războiul Civil Englez.

La 1 iulie, Rupert a efectuat manevre pentru a îndepărta asediul parlamentarist-scoţian al oraşului. A doua zi, a căutat să se lupte cu ei deşi era în inferioritate numerică. A fost convins să renunţe la un atac imediat şi pe parcursul zilei ambele părţi şi-au adunat forţele la Marston Moor, o porţiune de pajişte sălbatică de la vest de York. Către seară, scoţienii şi parlamentariştii au lansat un atac surpriză. După o luptă confuză ce a durat două ore, cavaleria parlamentaristă condusă de Oliver Cromwell a pus-o pe fugă pe cea regalistă şi a anihilat restul infanteriei regaliste.

După înfrângere, regaliştii au abandonat nordul Angliei. Au pierdut mare parte din resursele omeneşti din comitatele nordice ale Angliei, care simpatizau cu ei, precum şi accesul la Europa continentală prin porturile de pe coasta Mării Nordului. Deşi şi-au revenit parţial, obţinând câteva victorii în acel an în sudul Angliei, pierderea nordului s-a dovedit a fi un handicap fatal în anul următor, când au încercat să facă joncţiunea cu regaliştii scoţieni conduşi de Montrose.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1714 - S–a născut compozitorul Christoph Willibald Gluck, precursor al clasicismului vienez in muzica şi mare compozitor german; (m. 15 noiembrie 1787).

 

2 iulie 1724 - S–a născut Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german (d. 1803)

Friedrich Gottlieb Klopstock (n. la 2 iulie 1724, la Quedlinburg - d. la 14 martie 1803, la Hamburg) a fost un poet german - Portret de Johann Caspar Füssli (1750) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Friedrich Gottlieb Klopstock- Portret de Johann Caspar Füssli (1750) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Friedrich Gottlieb Klopstock (n. la 2 iulie 1724, la Quedlinburg – d. la 14 martie 1803, la Hamburg) a fost un poet german. A inițiat genul poeziei trăirilor interioare, ce ulterior avea să aibă o influență covârșitoare asupra liricii germane moderne al cărei creator a fost considerat. A îmbogățit posibilitățile de expresie lirică, prin introducerea hexametrului antic și crearea ritmurilor libere, în concordanță cu mișcarea sentimentului și a ideii poetice. Opera sa are o puternică coloratură emoțională, având ca teme: iubirea, prietenia, patria, eroismul, credința, moartea, eternitatea, măreția creației.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1778 - A încetat din viaţă scriitorul si filosoful elvetian-francez Jean Jacques Rousseau; (n. 28 iunie 1712).

Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului - Rousseau by Maurice Quentin de La Tour, 1753 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jean Jacques Rousseau by Maurice Quentin de La Tour, 1753 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 – d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1838 - A apărut, la Braşov, sub conducerea lui George Bariţiu, revista culturală romaneasca “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, supliment literar al “Gazetei de Transilvania”.

Foaie pentru minte, inimă și literatură - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Foaie pentru minte, inimă și literatură – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Foaie pentru minte, inimă și literatură a fost o revistă românească cu caracter cultural, supliment al Gazetei de Transilvania, apărută la Brașov între 2 iulie 1835 și 24 februarie 1865 (cu unele întreruperi). La 1 ianuarie 1838 a apărut sub denumirea Foaie literară, ca la 2 iulie să revină la denumirea completă.

A fost condusă de George Bariț, iar începând cu 1850 de Iacob Mureșanu. Publicația a avut un mare rol în dezvoltarea culturii românești progresiste. În paginile ei au fost dezbătute, dintr-un unghi de vedere în general iluminist, chestiuni ca: emanciparea culturală și politică a poporului român, ridicarea lui economică, rolul educativ și cetățenesc al teatrului, necesitatea unei bune organizări a învățământului, lupta pentru unitatea și cultivarea limbii și pentru propășirea literaturii originale, stimularea culegerilor folclorice, etc.

Revista a dus o îndrăzneață campanie împotriva despotismului, în numele ideilor generoase, și a salutat cu entuziasm revoluția de la 1848. Au colaborat la ea personalități din toate provinciile locuite de români: Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ionescu de la Brad, Andrei Mureșanu, iar difuzarea ei peste munți s-a realizat de librarul Iosif Romanov din București .

 

2 iulie 1849: - A fost semnat la Seghedin (Szeged) ”Proiectul de pacificare” de catre Lajos Kossuth, liderul revolutiei maghiare, si de catre Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac, reprezentantii emigratiei romane. Pentru prima data intr-un document oficial, Principatele Romane sunt mentionate sub numele de Romania, iar guvernul revolutionar maghiar recunostea romanilor dreptul de a folosi limba romana in administratie, justitie si invatamant, independenta Bisericii Ortodoxe, prezenta romanilor in administratia de stat.

 

2 iulie 1853 - Armata rusă trece Dunarea si invadează Imperiul Otoman, la începutul razboiului Crimeei.

Războiul Crimeii (1853–1856) Asediul Sevastopolului -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul Crimeii (1853–1856) Asediul Sevastopolului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent (‘free-lance’); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total, care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol; în același timp, se incearcă oprirea expansiunii Rusiei în zona Mării Negre .

Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”. Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la Războiul Crimeii.

Războiul a început în iulie 1853 prin ocuparea de către Imperiul Rus a Principatelor Române, sfârșind în martie 1856 când Rusia cere oprirea ostilităților . Prin Tratatul dela Paris (1856) Principatele Române au obținut cu ajutorul marilor puteri (Marea Britanie și Franța) independența (de facto) față de Rusia și Imperiul Otoman , trei ani mai târziu fondarea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești a reprezentat piatra de temelie la crearea statului modern român .

Cele mai multe lupte ale războiului s-au dus în Peninsula Crimeea de la Marea Neagră.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1868 - S-a nascut generalul si omul politic roman Traian Mosoiu; (d.15.08.1935).

 

2 iulie 1869 – S-a născut Liane de Pougy (d. 1950) vedetă și dansatoare de cabaret și renumită ca una dintre cele mai frumoase și celebre curtezane din Paris.

 

2 iulie 1877 - S–a născut poetul şi romancierul Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1946; (m. 9 aug 1962).

Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946 - foto - ro.wikipedia.org

Hermann Hesse – foto – ro.wikipedia.org

Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946. Este faimos pentru romanele sale Der Steppenwolf (Lupul de stepă), Das Glasperlenspiel (Jocul cu mărgele de sticlă) și Siddhartha.
Motivația Juriului Nobel:
“pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală și putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice și înalte calități ale stilului”
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1881 - Președintele SUA James A. Garfield a fost rănit prin împușcare și a murit în urma rănirii în data de 19 septembrie.

Garfield, shot by Charles J. Guiteau, collapses as Secretary of State Blaine gestures for help. Engraving from Frank Leslie's Illustrated Newspaper - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Garfield, shot by Charles J. Guiteau, collapses as Secretary of State Blaine gestures for help. Engraving from Frank Leslie’s Illustrated Newspaper – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Abram Garfield (n. 19 noiembrie 1831 — d. 19 septembrie 1881) a fost cel de-al douăzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii și cel de-al doilea președinte american care a fost asasinat. Termenul său al fost cel de-al doilea ca scurtime, după cel al lui William Henry Harrison, al nouălea președinte american, fiind în funcție în perioada 4 martie 1881 – 19 septembrie 1881. Garfield a servit în cea mai înaltă funcție a statului american un total de doar șase luni și cincisprezece zile. Președintele Garfield a fost asasinat prin împușcare: în iulie 1881 un avocat dement – Charles Julius Guiteau (1841 – 1882) – a tras în el cu arma. Rănile cauzate de asasin au cauzat infecția fatală care a dus la decesul său.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 iulie 1888 - Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București.

 

2 iulie 1897 - Omul de ştiinţă italian Guglielmo Marconi obţine la Londra un brevet pentru inventarea radioului.

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir) - foto - en.wikipedia.org

Guglielmo Marconi – foto – en.wikipedia.org

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna – d. 20 iulie 1937 la Roma) a fost un inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir)

 

2 iulie 1900 - Primul zbor al unui Zeppelin are loc pe Lacul Constance lângă Friedrichshafen in Germania.

LZ-127 Graf Zeppelin a deschis în 1928 seria zborurilor transatlantice, parcurgând distanţa dintre Friedrichshafen din Germania şi Lakehurst în SUA în aproape 112 ore - foto - stiri.tvr.ro

LZ-127 Graf Zeppelin a deschis în 1928 seria zborurilor transatlantice, parcurgând distanţa dintre Friedrichshafen din Germania şi Lakehurst în SUA în aproape 112 ore – foto – stiri.tvr.ro

 

2 iulie 1903 - S-a născut Alec Douglas-Home, al 66-lea prim-ministru al Regatului Unit (d. 1995)

 

2 iulie 1903 - S-a născut Regele Olav al V-lea al Norvegiei (d. 1991)

Olav V of Norway.jpg

Olav al V-lea (n. 2 iulie 1903, d. 17 ianuarie 1991) a fost rege al Norvegiei din 1957 până la moartea sa. Olav s-a născut în Regatul Unit al Marii Britanii ca fiu al Prințului Carl al Danemarcei și al Prințesei Maud de Wales și la naștere a primit numele de Alexander Edward Christian Frederik.

 

2 iulie 1906 - S-a născut Hans Albrecht Bethe, fizician american (d. 2005)

 

2 iulie 1914 - A încetat din viaţă Emil Gârleanu, scriitor roman („Din lumea celor care nu cuvanta“). (n. 5 ianuarie 1878).

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iaşi, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film şi jurnalist român - foto: ro.wikipedia.org

Emil Gârleanu – foto: ro.wikipedia.org

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipa. Începe liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1923 - Accidentul feroviar de la Vintileanca, soldat cu zeci de morți și răniți. Accidentul feroviar de la Vintileanca a avut loc pe data de 2 iulie 1923, când un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit, în stația Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane, conform rapoartelor finale ale autorităților. La data accidentului, presa dădea cifre și mai mari.

 

2 iulie 1923 - S-a născut Wisława Szymborska, poetă poloneză, laureată a Premiului Nobel

Szymborska 2011 (1).jpg

Wisława Szymborska-Włodek (n. 2 iulie 1923 – d. 1 februarie 2012) a fost o scriitoare poloneză. În anul 1996 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. S-a născut in Prowent, care de atunci a devenit o parte a orașului Kórnik, iar mai târziu s-a mutat in Cracovia unde a locuit până la sfârșitul vieții. Ea a fost numită „Mozart al Poeziei”. In Polonia, vânzările cărților autoarei rivalizează cu cele ale celor mai cunoscuți prozatori, chiar dacă a remarcat într-unul din poemele sale, „Unii iubesc poezia” („Niektórzy lubią poezję”), că nu mai mult de doua persoane dintr-o mie sunt atinși de arta sa.

Szymborska a primit Premiul Nobel pentru Literaturăpentru un fel de poezie care permite, cu precizie ironică, contextelor istoric si biologic să se arate in fragmente de realitate umană”. Ea a devenit mai bine cunoscută pe plan internațional datorită acestei caracteristici. Opera sa a fost tradusă atât in engleză, cât si in alte limbi europene și arabă, ebraică, japoneză, chineză.

 

2 iulie 1924 - A luat fiinta Asociatia Internationala a Presei Sportive.

 

2 iulie 1926 - S-a născut la Lisa, judeţul Braşov, scriitorul şi publicistul Octavian Paler; (m. 7 mai 2007, Bucuresti).

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român - foto preluat de pe devorbacutine.eu

Octavian Paler – foto preluat de pe devorbacutine.eu

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

 

2 iulie 1934 - Noaptea cuțitelor lungi se termină cu moartea lui Ernst Röhm.

Bundesarchiv Bild 102-15282A, Ernst Röhm.jpg

Ernst Röhm Julius (n. 28 noiembrie 1887, München – d. 2 iulie 1934) a fost un ofițer imperial al Armatei Germane în Primul Război Mondial, iar mai târziu un lider nazist. El a fost fondatorul armatei Camasile Brune in Partidului Nazist, apoi comandantul Sturmabteilung (SA). Ernst Röhm fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler. În momentul în care Hitler a devenit cancelar, Röhm a cerut de îndată recompensa puterii, dar crezurile sale revoluționare l-au îndepărtat de naziști. La 30 iunie 1934, în Noaptea cuțitelor lungi, Ernst Röhm a fost arestat și, după două zile, ucis în celula sa din închisoarea Stadelheim.

 

2 iulie 1937 - Pilotii americani Amalia Earhart si Fred Noonan, care au incercat sa zboare in jurul lumii, au fost dati disparuti deasupra Oceanului Pacific. Ei si-au inceput zborul in jurul lumii la bordul avionului „Electra”. In timpul calatoriei, contactul cu avionul a fost pierdut si cei doi nu au mai fost gasiti niciodata.

 

2 iulie 1940 - Incidentul armat de la Giurgiulești din 1940, parte a Retragerii Armatei României din Basarabia și Bucovina în 1940.

Intrarea unei coloane blindate sovietice în Basarabia, în anul 1940 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Intrarea unei coloane blindate sovietice în Basarabia, în anul 1940 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Incidentul armat de la Giurgiuleşti a fost o acţiune militară, desfăşurată la data de 2 iulie 1940, care a implicat Compania a V-a din Regimentul V Care de Luptă din Galaţi, comandată de căpitanul Napoleon Alexandru Popescu, şi o coloană de blindate sovietice.  Incidentul a avut loc în capul de pod de peste râul Prut situat în faţa punctului de trecere al râului de la Galaţi – Giurgiuleşti, cu şase ore înainte de evacuarea şi cedarea oficială a Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a ţinutului Herţa.

Compania de tancuri română ocupa un dispozitiv de luptă cu subunităţile dispuse la intrările dinspre nord şi est ale satului Giurgiuleşti, precum şi la capătul podului rutier şi feroviar de peste Prut, având misiunea de a asigura siguranţa evacuării trupelor române din capul de pod. Compania a angajat lupta cu o coloană blindată sovietică, ce nu a nerespectat graficul de deplasare a unităţilor militare ruse şi nici limita de minim patru kilometri între trupele Armatei Roşii – aflate în curs de înaintare şi cele româneşti – aflate în curs de retragere, continuând să înainteze agresiv. Incidentul a constat într-un schimb de focuri de artilerie, care s-a soldat cu distrugerea a patru maşini de luptă ruseşti şi a fost urmat de retragerea organizată a subunităţilor române din capul de pod şi de distrugerea ulterioară a podului.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 – 26 iulie 1941 - Operațiunea München, Parte a luptelor de pe Frontul de răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial.

Operațiunea München (2 – 26 iulie 1941) Parte a luptelor de pe Frontul de răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial (Trupele germano-române traversează Prutul) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Operațiunea München (2 – 26 iulie 1941) Parte a luptelor de pe Frontul de răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial (Trupele germano-române traversează Prutul) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Operațiunea „München” este numele de cod al ofensivei armatelor română și germană în timpul celui de-Al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupație sovietică. Operațiunea a început la data de 2 iulie 1941 și s-a încheiat victorios la 26 iulie, același an. În timpul operațiunii armata română a suferit pierderi semnificative: 22.765 de oameni (4.271 morți, 12.326 răniți și 6.168 dispăruți) și 58 de avioane. Pierderile sovietice s-au ridicat la 17.893 (8.519 morți și dispăruți și 9.374 răniți).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 1941 - A murit George Valentin Bibescu, pilot român, nepot al domnitorul Gheorghe Bibescu; (n. 03.04.1880).

Principele George Valentin Bibescu - președinte ACR - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principele George Valentin Bibescu – președinte ACR – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George-Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București, d. 2 iulie 1941, București) a fost unul dintre cei mai buni piloți români. Aparține familiei Bibescu. Este fondatorul Automobil Clubului Român în 1904. A înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912. Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925. În 1930 este președinte al Federației Internaționale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa). A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

 

2 iulie 1949 - A încetat din viaţă omul politic bulgar Gheorghi Dimitrov, primul ministru al Bulgariei între anii 1945 – 1949; (n.18 iunie 1882).

 

2 iulie 1950 - S-a născut Liviu Vasilică, cantaret de muzica populara romanesca (n.comuna Plosca, Jud. Teleroman; (d.19.10.2004).

 

2 iulie 1961 - S-a sinucis scriitorul american Ernest Hemingway, laureat al Premiului Nobel pentru literatură; (n. 21 iul 1899).

Ernest Hemingway - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Ernest Hemingway – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, Illinois, SUA – d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, “lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu“, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial.
Motivația Juriului Nobel:
„ pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul și marea» și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”

 

2 iulie 1964 - Președintele american Lyndon B. Johnson a promulgat Legea Drepturilor Civile, prin care se interzicea segregarea în școli, locuri publice și la angajare.

Lyndon B. Johnson promulgă legea drepturilor civile din 1964. Printre invitații aflați în spatele său se numără și Martin Luther King, Jr. - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lyndon B. Johnson promulgă legea drepturilor civile din 1964. Printre invitații aflați în spatele său se numără și Martin Luther King, Jr. – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

[The] Civil Rights Act of 1964, în limba română, Legea drepturilor civile din 1964, a fost un act legislativ de o importanță deosebită în istoria modernă a Statelor Unite ale Americii, care a eliminat majoritatea formelor de discriminare împotriva afro-americanilor și femeilor, incluzând segregarea rasială. Legea a stopat, de asemenea, și aplicarea inegală a cerințelor de calificare pentru drepturile de a vota și a fi votat. Segregarea rasială, care fusese aplicată anterior în locurile de muncă, în școli și în general în locurile publice (numite cvasi-eufimistic, „public accommodations„) a fost îndepărtată.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

2 iulie 1966 - Primul test nuclear francez în atolul Mururoa din Pacific.

 

2 iulie 1976 - Vietnamul de Nord comunist proclama dupa ocuparea Vietnamului de Sud, unirea si formarea Republicii Socialiste Vietnam.

 

2 iulie 1977 - A murit Vladimir Nabokov, scriitor american de origine rusă; (n. 10.04.1899).

 

2 iulie 1989 - A murit politicianul sovietic Andrei Gromiko, fost ministru de externe al URSS; (n.1909).

 

2 iulie 1997 - A murit James Stewart, actor american (n. 1908)

James Maitland Stewart (n. 20 mai 1908 - d. 2 iulie 1997) a fost un actor american de origine scoțiană - Stewart in 1948 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

James Stewart in 1948 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

James Maitland Stewart (n. 20 mai 1908 – d. 2 iulie 1997) a fost un actor american de origine scoțiană . A fost de profesie arhitect, până să descopere actoria. Primele sale roluri au fost în muzicaluri pe Broadway. Prestația sa a atras atenția celor de la MGM, care îi oferă un contract. Astfel, în 1935, James Stewart apare pentru prima dată în distribuția unui film. Colaborările cu Frank Capra îi vor aduce faima (You Can’t Take It With You) și prima nominalizare la Oscar (Mr. Smith Goes to Washington). A urmat apoi și primul Oscar câștigat, în 1940, pentru filmul Poveste din Philadelphia. După decembrie 1941, odată cu atacul de la Pearl Harbor, SUA intră în război. Jimmy se înrolează în aviația militară americană, până la sfârșitul războiului avansează până la gradul de colonel.

James Stewart primind medalia Croix De Guerre -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Stewart primind medalia Croix De Guerre – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pentru meritele sale din timpul războiului este răsplătit cu mai multe medalii și decorații (Air Medal, Distinguished Flying Cross, Croix de Guerre și 7 Battle Stars). Ulterior va fi avansat la gradul de general de brigadă. Va lupta și în războiul din Vietnam. În 1968 se retrage din armată după 27 de ani. După al doilea război mondial joacă rolul lui George Bailey în faimosul film It’s a Wonderful Life. În anii ’50 Jimmy a făcut parte adesea din distribuția western-urilor lui John Ford și Anthony Mann, respectiv din cea a filmelor de suspans ale lui Alfred Hitchcock. A fost răsplătit și cu câte un Oscar și un Glob de aur pentru întreaga activitate.

 

2 iulie 2000 - S-a deschis pentru trafic Podul Øresund, cel mai lung pod rutier şi feroviar din Europa, care conecteaza Suedia şi Danemarca.

Podul Øresund - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Podul Øresund – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Acesta are o lungime de 7845 metri si o latime de 23,5 metri. Construcția podului Øresund a început în 1995 și a fost finalizat 14 august 1999. Deschiderea oficială a avut loc la data de 1 iulie 2000, in prezenta reginei Margarethe a II-a a Danemarcei si a regelui Carl Gustaf al XVI-lea ca gazde ale ceremoniei. Podul-tunel a fost deschis circulației rutiere putin mai târziu în acea zi.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 iulie 2002 - Bancherul american Steve Fosset a devenit primul om care a călătorit singur, nonstop, în jurul lumii într-un balon.

Fossett before globalflyer flight cropped.jpg
Fossett in 2006

 

2 iulie 2005 - La Londra și în alte orașe au avut loc concertele maraton Live 8, destinate să aducă în prim-plan problema sărăciei din Africa, cu doar 3 zile înainte de debutul summit-ului G8 de la Edinburgh.

 

2 iulie 2008 - Ostatica Ingrid Betancourt a fost eliberată de gherilele Forţele Armate Revoluţionare din Columbia. A fost răpită în timpul campaniei sale electorale şi ţinută ostatică timp de şase ani de Forţele Armate Revoluţionare din Columbia. Íngrid Betancourt Pulecio, este o tanara politiciana franco-colombiana , fosta senatoare columbiana. A fost rapita de “Fortele armate revolutionare din Columbia (FARC) pe 23 februarie 2002. Guvernul francez a incercat fara succes sa obtina eliberarea sa negociind cu FARC cu ajutorul presedintelui venezuelan Hugo Chávez. Alături de Ingrid Betancourt, alţi trei americani şi 11 militari columbieni , au fost eliberaţi în urma unei operaţiuni de infiltrare minuţios pregătită de armata columbiană.

 

2 iulie 2020 - La Ordinea Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

La ordinea zilei – 2 iulie 2020

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 2 iulie

Ortodoxe – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne; Sf. Voievod Ștefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului

Greco-catolice – Aşezarea veşmântului Maicii Domnului în Vlaherne

Romano-catolice – Sf. Bernardin Realino, pr.

 

Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate

Marcată anual la 2 iulie, Ziua mondială a obiectelor zburătoare neidentificate (World UFO Day) a fost stabilită în urma unui eveniment petrecut în noaptea de 2 spre 3 iulie 1947, în SUA, lângă Roswell, cunoscut sub denumirea de “incidentul Roswell” şi care a stârnit numeroase controverse, potrivit www.worldufoday.com.

Incidentul Roswell a rămas unul dintre cele mai misterioase şi mai controversate fenomene de pe planetă. Scenariul cel mai vehiculat este cel al prăbuşirii unei nave extraterestre în apropierea localităţii americane Roswell, în iulie 1947. La scurt timp după mediatizarea incidentului, s-au format două tabere, fiecare susţinând cu tărie propria versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat în acel loc. Nici în prezent circumstanţele incidentului nu sunt complet elucidate.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internaţională a ziaristului sportiv

În ziua de 2 iulie a fiecărui an sărbătorim Ziua internaţională a ziaristului sportiv. Această dată a fost aleasă în 1994, de către Asociaţia Internaţională a Presei Sportive (AIPS), cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înfiinţare, potrivit http://www.aipsmedia.com.

Semnificaţia datei de 2 iulie vizează marcarea înfiinţării AIPS şi evidenţierea realizărilor, precum şi rolul jurnaliştilor sportivi din întreaga lume. Jurnalismul sportiv nu se rezumă doar la relatări şi statistici competiţionale, ci poate contribui la asigurarea păcii şi bunei înţelegeri între naţiunile implicate în diverse întreceri. Sportul şi fairplay-ul sunt bune prilejuri de apropiere între oameni, iar un bun jurnalist sportiv ştie şi foloseşte acest prilej.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Candidații Alianței USR PLUS la Primăriile Sectoarelor 3 și 5 îi acuză pe Gabriela Firea, Robert Negoiță și Daniel Florea de obstrucționarea dreptului lor constituțional de a se adresa cetățenilor

Panourile publicitare cu candidații Alianței USR PLUS în Sectoarele 3 și 5 au fost date jos la comanda lui Robert Negoiță și Daniel Florea în frunte cu Gabriela Firea.

Le este frică! Știu că în curând vor pleca din fruntea primăriilor. Le amintim primarilor PSD că acțiunea lor este ilegală, se încalcă legea dreptul constituțional al Anei Ciceală și al lui Alexandru Dimitriu de a se adresa cetățenilor.

Alianța USR PLUS solicită celor trei primari să facă publice documentele în baza cărora au acționat pentru eliminarea acestor panouri și îi avertizăm că ii vom da în judecată.

Zilele Gabrielei Firea și ai primarilor PSD sunt numărate. Din toamnă, vom scăpa de cei care consideră Bucureștiul proprietatea lor.
cititi mai mult pe www.usrplus.ro

 

Cod galben de caniculă în 22 de judeţe şi în Bucureşti, joi şi vineri

Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, joi, prima atenţionare Cod galben de caniculă din acest an, valabilă atât joi cât şi vineri în Oltenia, Muntenia, vestul Dobrogei şi în sudul şi centrul Moldovei.

Temperaturile maxime vor atinge frecvent 35 – 36 de grade Celsius şi izolat 37 de grade, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va atinge şi depăşi uşor pragul critic de 80 de unităţi, astfel că disconfortul termic va fi accentuat.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Cod portocaliu de vijelii în 9 judeţe, până vineri dimineaţa

Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, joi, o avertizare Cod portocaliu de instabilitate atmosferică accentuată, valabilă până vineri dimineaţa în judeţele Timiş, Arad, Bihor, Satu Mare, Sălaj, Caraş Severin şi zona de munte a judeţelor Hunedoara, Alba, Cluj.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 2 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 2 iulie, pe teritoriul României, au fost confirmate 27.746 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 20.433 au fost externate.

Până astăzi, 1.687 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 01.07.2020 (10:00) – 02.07.2020 (10:00) au fost înregistrate 20 decese (11 bărbați și 9 femei).
Toate decesele sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 450 de noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 237 de pacienți.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 787 de persoane. Alte 59.414 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 735.221 de teste.

Situația din România - 2 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com

Situația din România – 2 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 4.795 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 115 cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 72 au fost declarați vindecați.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 1 iulie 2020, au fost raportate 1 561 230 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 312.654 (+689)/ 43.730 (+155)/ 1.372 (+2)
Spania 249.271 (+301) / 28.355 (+9) / 150.376 -
Italia 240.578 (+142)/ 34.767 (+23) / 190.717 (+469)
Franţa 164.802 (+541)/ 29.843 (+30) / 76.674 (+275)
Germania 194.725 (+466) / 8.985 (+12)/ 179.100 (+1.000)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 1 IULIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

10.446.353 (+173.352) 511.037 (+5.742) 5.480.394 (+143.398)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 30 iunie – 1 iulie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Muntenegru a legalizat parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex

Muntenegru a adoptat miercuri o lege care recunoaşte parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex, un demers pe care preşedintele Milo Djukanovic l-a apreciat ca fiind ”un pas către familia democraţiilor cele mai dezvoltate”, informează DPA.

‘Prin adoptarea legii privind parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex, Muntenegru reglementează pentru prima dată drepturi legale pentru cupluri de acelaşi sex”, a scris acesta pe Twitter.

Parlamentul a adoptat legea cu 42 de voturi pentru şi 5 împotrivă. Biserica Ortodoxă Sârbă, cea mai mare organizaţie religioasă din Muntenegru, este extrem de critică în ceea ce priveşte drepturile comunităţii LGBTQ.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

NATO pune în aplicare planul de apărare pentru Polonia şi ţările baltice

NATO a trecut la punerea în practică a planului de apărare pentru Polonia şi ţările baltice, după ce Turcia a renunţat la obiecţiile sale, au anunţat joi oficialităţi lituaniene, poloneze şi franceze, potrivit Reuters. Ministerul de Externe turc a refuzat joi să facă vreun comentariu legat de acest subiect.

Planul pentru Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia, ale cărui detalii sunt secrete, a fost elaborat la cererea celor patru ţări după ce Rusia a anexat peninsula Crimeea, în 2014. Documentul a fost aprobat la summitul NATO de la Londra, din decembrie anul trecut. Totuşi, Ankara nu le-a permis liderilor NATO să pună în aplicare acest plan dacă ei nu recunosc miliţiile kurde YPG din nordul Siriei drept organizaţie teroristă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

SUA: Poliţia i-a dispersat pe protestatarii din ‘zona autonomă’ din Seattle, operând zeci de arestări

Poliţia a recâştigat controlul asupra aşa-numitei ‘zone autonome’ din oraşul american Seattle, creată la începutul lunii iunie, în timpul protestelor împotriva brutalităţii şi rasismului forţelor de ordine, relatează joi dpa. Cel puţin 32 de persoane au fost arestate. Operaţiunea, începută cu puţin înainte de răsăritul soarelui, a durat câteva ore, poliţiştii rămânând în zonă pentru a împiedica revenirea protestatarilor.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Novartis va plăti în SUA sute de milioane de dolari pentru a închide un dosar în care e acuzată că a mituit medici

Compania farmaceutică elveţiană Novartis a convenit cu justiţia americană să plătească o amendă de 678 de milioane de dolari în schimbul închiderii unui dosar de corupţie în care este acuzată că a organizat ”programe de conferinţe” în care ”mituia” medici pentru ca aceştia să prescrie medicamentele sale, a anunţat miercuri Procuratura districtului Sud din New York, relatează agenţiile EFE şi DPA.

Timp de mai mult de un deceniu, Novartis a cheltuit sute de milioane de dolari pentru aşa-numitele programe de conferinţe, care includeau comisioane pentru discursuri, mese extravagante şi alcool de primă clasă, dar care nu erau altceva decât mită pentru ca medicii din întreaga ţară să prescrie medicamentele produse de Novartis”, explică procurorul american Audrey Strauss.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Rusia: Reforma constituţională a lui Putin, validată cu 77,92% (rezultat final)

Ruşii au validat în proporţie de 77,92% revizuirea Constituţiei, ceea ce îi permite lui Vladimir Putin să rămână la putere până în 2036, potrivit numărătorii finale difuzate joi, rezultat calificat de opoziţie drept “mincinos”, informează AFP.

După numărarea a 100% din sufragii, votul “împotrivă” a primit 21,27% din ele, conform cifrelor oficiale ale Comisiei electorale. Participarea la vot a fost în jur de 65%.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Myanmar: Cel puţin 113 morţi într-un accident survenit la o mină abandonată de jad

Cel puţin 113 persoane şi-au pierdut viaţa joi într-un accident produs într-o mină abandonată de jad situată în nordul Myanmar, după ce prăbuşirea unui versant a îngropat de vii un grup de mineri care lucrau în mod ilegal, au informat surse oficiale citate de EFE.

Accidentul s-a produs pe când minerii săpau pentru a extrage jadul din versanţii excavaţi ai unei mine din Hpakant, o localitate izolată din statul Kachin, a informat Departamentul Pompierilor pe pagina sa de Facebook.

Potrivit Departamentului, accidentul s-a produs la ora locală 8:00 şi a cuprins cele cinci parcele abandonate unde căutătorii ocazionali lucrează în condiţii precare.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Mexic: Cel puţin 24 de morţi în atacul unui centru de dezintoxicare

Un atac armat a făcut cel puţin 24 de morţi şi şapte răniţi miercuri într-un centru de dezintoxicare pentru dependenţii de droguri de la Iraputo, în statul mexican Guanajuato (centru), potrivit autorităţilor locale, notează AFP.

Mai mulţi indivizi au venit la bordul unui maşini de culoare roşie. Nu avem multe detalii. Potrivit unui bilanţ preliminar, 24 de persoane şi-au pierdut viaţa şi alte şapte au fost rănite“, a declarat presei responsabilul pentru securitate publică din Iraputo, Pedro Cortés.

Potrivit primelor informaţii, indivizii înarmaţi au pătruns în centru, au forţat victimele să se culce la pământ şi le-au împuşcat. Autorităţilor au demarat căutarea maşinii la bordul căreia au venit criminalii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Iran: Incident semnalat la instalaţia nucleară din Natanz

Uzina de îmbogăţire a uraniului (FEP) din Natanz, cu o suprafaţă de aproximativ 100.000 de metri pătraţi şi construită la opt metri sub pământ, este una dintre multele instalaţii iraniene monitorizate de Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA).

Incidentul s-a produs la un obiectiv într-o zonă deschisă în apropierea instalaţiei nucleare iraniene din Natanz. Nu s-au înregistrat victime şi nu s-au produs pagube, iar situl nuclear funcţionează ca de obicei“, a spus Behrouz Kamalvandi, citat de agenţia de presă locală Tasnim.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Sute de elefanţi au murit în Botswana în condiţii misterioase

Cel puţin 275 de elefanţi au murit recent în condiţii misterioase în Botswana, în regiunea deltei Okavango din nordul ţării, foarte apreciată de turişti, au anunţat joi mai multe surse concordante, citate de AFP.

Am primit un raport despre moartea a 356 de elefanţi în nordul deltei Okavango şi, până în prezent, am conformat moartea a 275 de pahiderme“, a declarat pentru AFP directorul Parcurilor naţionale şi al faunei din Botswana, Cyril Taolo.

Cauza acestor decese este pe cale de a fi determinată. Am trimis probe în Africa de Sud, Zimbabwe şi Canada pentru analize“, a adăugat el.

Antraxul este exclus. Nu îi suspectăm nici pe braconieri, pentru că animalele au fost găsite având colţii întregi“, a precizat acelaşi oficial african.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ştirile zilei – 2 iulie 2020

Revista Presei din 2 iulie

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 2 iulie în Istorie;

- Ştefan cel Mare (1433 – 1504)