Articole

Evenimentele Zilei de 12 februarie în Istorie

Pope Francis, left, reaches to embrace Russian Orthodox Patriarch Kirill after signing a joint declaration at the Jose Marti International airport in Havana, Cuba, Feb. 12, 2016

foto preluat de pe themoscowtimes.com

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

 

12 februarie este a 43-a zi a calendarului gregorian.

Mai sunt 322 de zile până la sfârșitul anului (323 de zile în anii bisecți).

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 12 februarie


 

Ortodoxe

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei; Sf. Mc. Hristea

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Meletie (în greacă Μελέτιος, Meletios; n. secolul al IV-lea d.Hr., Malatya, Turcia – d. 381 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un episcop creștin al Antiohiei din anul 360 până la moartea sa în 381.

Perioada păstoririi sale ca episcop a fost marcată de o schismă, cunoscută ca schisma meletiană, existând un episcop ortodox rival în persoana lui Paulin al II-lea.

Conflictul cu arienii și rivalitatea cu Paulin au contribuit la exilarea episcopului Meletie din Antiohia în perioadele 361–362, 365–366 și 371–378 în timpul domniei unor împărați arieni.

Una dintre ultimele sale acțiuni a fost prezidarea Primului Sinod de la Constantinopol în 381.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sf. Mc. Hristea (†1748) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Hristea (†1748) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Hristea a fost grădinar și a trăit în Constantinopol. În anul 1748, mărturisind dreapta credință, a fost martirizat prin decapitare.

 

Greco-catolice

Sf. arhiepiscop Meletie al Antiohiei († 381)

Romano-catolice

Ss. Martiri din Abitina

 

Sărbători Interaționale ale Zilei de 12 februarie


 

Ziua internaţională pentru prevenirea extremismului violent care ar conduce la terorism (ONU)

În rezoluția 77/243, adoptată în decembrie 2022, Adunarea Generală a decis să declare ziua de 12 februarie Ziua internațională pentru prevenirea extremismului violent care ar conduce la terorism, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la amenințările legate de acest fenomen, atunci când sunt prielnice terorismului și pentru a consolida cooperarea internațională în acest sens.

Adunarea Generală a subliniat, în acest context, responsabilitatea principală a statelor membre și a instituțiilor naționale respective în combaterea terorismului și a subliniat rolul important al organizațiilor interguvernamentale, al societății civile, al mediului academic, al liderilor religioși și al mass-media în combaterea terorismului și prevenirea extremismului violent.

Rezoluția a reafirmat că terorismul și extremismul violent nu pot fi și nu trebuie asociate cu nicio religie, naționalitate, civilizație sau grup etnic.

cititi mai mult pe agerpres.ro

 

Ziua Darwin (“Darwin Day”)

Ziua Darwin (“Darwin Day”) reprezintă o sărbătoare recent instituită, în scopul aniversării nașterii (12 februarie 1809) lui Charles Darwin, prilej de a sublinia importanța contribuțiilor marelui naturalist britanic în dezvoltarea și promovarea științei.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

Ziua bănuţului rătăcit (#LostPennyDay)

Mici şi aparent fără nicio valoare, monedele de un cent (”penny”) pot fi câteodată o adevărată bătaie de cap. Deşi ai grijă să le pui în siguranţă în portofel sau poşetă, mereu par să găsească o modalitate de a se rătăci în maşina de spălat, sub pernele de pe canapea sau în aspirator. Există însă o zi specială în calendar (#LostPennyDay) care îşi propune să ofere o utilitatea tuturor bănuţilor rătăciţi.

Prima monedă din Statele Unite a fost concepută şi emisă de Benjamin Franklin în 1787. Moneda de un cent aşa cum o ştim astăzi, decorată cu bustul fostului preşedinte american Abraham Lincoln, a fost emisă pe 12 februarie 1909 pentru a marca cea de-a 100 aniversare a naşterii preşedintelui.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua budincii de prune (#PlumPuddingDay)

Budinca de prune (sau budinca de Crăciun) este un delicios desert tradiţional englezesc, servit de Crăciun, şi care, în ciuda numelui, nu conţine prune.

În secolul al XVII-lea, când a început să fie preparat, ”plum” (”prună”) era un termen care se referea mai degrabă la fructe uscate cum ar fi stafide, smochine.

 

Evenimentele Zilei de 12 februarie în Istorie:

- 12 februarie 1502 – Exploratorul portughez Vasco da Gama a plecat de la Lisabona în cea de-a doua sa călătorie în India;

- 12 februarie 1814 – Primele proteste ale boierilor moldoveni pămanteni, împotriva politicii duse de împăratul Rusiei în noua provincie anexată;

- 12 februarie 1818 – Sub conducerea generalului Bernardo O’Higgins, statul Chile și-a declarat independența față de Spania.

- 12 februarie 1864 – Parlamentul a votat proiectul de lege pentru organizarea puterii armate în România;

- 12 februarie 1912 — Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, a abdicat, China devenind de atunci republică;

- 12 februarie 2000 – A avut loc, la București, reuniunea statelor membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est;

- 12 februarie 2016 – Papa Francisc s-a întâlnit cu Patriarhul Kiril al Moscovei.


 

12 februarie 41 - S-a născut Tiberius Claudius Caesar Britannicus, fiul imparatului roman Claudius și al Messalinei Claudia, a treia sa soție. A fost moștenitorul desemnat al imperiului și a fost ucis la 11 februarie 55 ,tronul revenindu-i lui Nero.

Tiberius Claudius Caesar Britannicus (12 February AD 41 — 11 February AD 55) was the son of the Roman emperor Claudius and his third wife Valeria Messalina - foto: en.wikipedia.org

Tiberius Claudius Caesar Britannicus (12 February AD 41 — 11 February AD 55)  - foto: en.wikipedia.org

 

12 februarie 1074 - S-a născut Conrad al II-lea, rege al Germaniei (1087-1098) și rege al Italiei (1093-1098). ( d. 1101)

Conrad al II-lea (n. 12 februarie 1074, abația Hersfeld – d. 27 iulie 1101, Florența) a fost rege al Germaniei între 1087 și 1098 și rege al Italiei de la 1093 la 1098 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conrad al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conrad al II-lea (n. 12 februarie 1074, abația Hersfeld – d. 27 iulie 1101, Florența) a fost rege al Germaniei între 1087 și 1098 și rege al Italiei de la 1093 la 1098.

Conrad a fost cel de al doilea fiu al împăratului Henric al IV-lea, iar mama sa a fost Berta de Savoia. Fratele său mai mare Henric se născuse și murise în august 1071.

Ca moștenitor al tatălui său, Conrad a fost numit duce de Lotharingia Inferioară și markgraf de Torino în 1076, de la vârsta de doi ani. În același an, l-a însoțit pe tatăl său în drum spre Canossa. Conrad a fost dat spre grijă arhiepiscopului Tedald de Milano și a rămas în Italia.

În 1087, el a fost ales Imperiul romano-german|rege al Germaniei, fiind încoronat la 30 mai în Aachen, fapt care l-a consacrat oficial ca moștenitor al tatălui său.

În 1093, Conrad a fost încoronat și rege al Italiei la Milano, de către arhiepiscopul Anselm al III-lea. Potrivit istoricului milanez Landulf Iuniore, Conrad ar fi fost încoronat și la Monza, unde era păstrată Coroana de fier a regilor longobarzi.

Sub influența marchizei (markgrafei) Matilda de Toscana și a mamei sale vitrege (fiind cea de a doua soție a lui Henric al IV-lea) Eupraxia, care l-a părăsit pe Henric și a fugit la Canossa, Conrad s-a raliat în 1093 taberei papale, acționând astfel împotriva tatălui său.

În 1095, el a fost prezent la conciliul de la Piacenza și a confirmat acuzațiile Eupraxiei potrivit cărora Henric ar fi fost membru al sectei nicolaite, că ar fi participat la orgii și ar fi oferit-o pe Eupraxia lui Conrad, considerând că acesta era motivul pentru care s-a întors împotriva tatălui său, împăratul.

La puțină vreme după acest conciliu, Conrad a jurat credință papei Urban al II-lea în Cremona și a servit ca strator al suveranului pontif, conducând calul papei ca gest simbolic de umilință.

În schimb, Urban i-a promis lui Conrad coroana imperială. În același an, papa a aranjat căsătoria lui Conrad cu Constanța, fiică a contelui normand din dinastia Hauteville Roger I de Sicilia.

Tatăl său a reacționat în cadrul Reichstag-ului de la Mainz din aprilie 1098 prin depunerea lui Conrad și desemnarea fiului său mai mic, Henric drept succesor.

Din acel moment, Conrad putea doar cu mare greutate să influențeze evenimentele politice din Italia, iar în 1101 el a murit la vârsta de 27 de ani la Florența.

El a fost înmormântat în Santa Reparata, astăzi înlocuită cu Santa Maria del Fiore.

 

12 februarie 1048 - Consacrarea Papei Leon al IX- lea.

Papa Leon al IX-lea (n. 21 iunie 1002, la Eguisheim, Alsacia - d. 19 aprilie 1054, la Roma), având numele laic: Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg, a fost Papă al Bisericii Universale între 12 februarie 1049 și 19 aprilie 1054 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Leon al IX-lea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Leon al IX-lea s-a nascut la 21 iunie 1002 in Eguisheim in Alsacia si a decedat pe 19 aprilie 1054 la Roma, numele sau laic fiind Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg.

A fost Papă al Bisericii Universale între 12 februarie 1049 și 19 aprilie 1054.

In timpul pontificatului sau, a provocat Marea Schisma dintre Roma şi Biserica Ortodoxă, care s-a produs in urma unui litigiu doctrinar indelungat intre bisericile din părţile de est şi de vest a vechiului Imperiu Roman.

Ca urmare a Marii Schisme din anul 1054, se ajunge la excomunicarea de către Biserica Apuseană a Patriarhului Constantinopolului şi a tuturor urmaşilor sai, Papa fiind anatemizat la randul sau de catre Patriarhul Constantinopolului.

Leon al IX-lea a fost inmormantat in Bazilica Sf.Petru la Vatican si a fost canonizat în anul 1087, de către Papa Victor al III-lea.

Sărbătoarea sa este în mod tradițional celebrată la 19 aprilie, ziua morții sale, care este considerată de credincioșii catolici „Nașterea în Cer” a sfântului.

 

12 februarie 1502 - O puternica flota de cincisprezece nave și opt sute de oameni, a plecat de la Lisabona sub conducerea lui Vasco da Gama in a doua calatorie catre India.

 

12 februarie 1541 – Întemeierea orașului Santiago de Chile.

Tablou al lui Pedro Lira (1889), înfățișând fondarea orașului Santiago de Chile de către Pedro de Valdivia - foto: ro.wikipedia.org

Tablou al lui Pedro Lira (1889), înfățișând fondarea orașului Santiago de Chile de către Pedro de Valdivia – foto: ro.wikipedia.org

Santiago a fost înființat de Pedro de Valdivia la 12 februarie 1541 sub numele Santiago de Nueva Extremadura. Ceremonia de înființare a fost ținută pe Dealul Huelén (redenumit apoi Cerro Santa Lucia.

Valdivia a ales locația orașului datorită climatului moderat și ușurinței cu care putea fi apărat.

Primele clădiri au fost construite cu ajutorul indienilor Picunche. Orașul a fost ușor afectat în timpul “Războiului Chilian De Independență” (1810–18) în Bătălia de la Maipú, care a avut loc la sud-vest de oraș.

Santiago a fost numit capitală în 1818. În timpul primelor decenii ale secolului al XIX-lea, Santiago a rămas un oraș mic având puține clădiri cu excepția Palacio de La Moneda și a câtorva biserici.

În 1880 extracția de fertilizator din nordul țării a adus prosperitate și a dus la dezvoltarea capitalei. Au fost construite puncte de referință importante în 1910, precum Biblioteca Natională și Muzeul de Arte.

În 1985 un cutremur a distrus anumite clădiri istorice din centrul orașului.

 

12 februarie 1554 - A fost executată pentru inalta tradare Lady Jane Grey, regina a Angliei pentru noua zile; (n. 1537).

Execuţia lui Lady Jane Grey de Paul Delaroche, 1833 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Execuţia lui Lady Jane Grey de Paul Delaroche, 1833 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jane Grey-Dudley era verișoara regelui Eduard al VI-lea (1547-1553). Acesta avea două surori, Elisabeta și Maria, care în mod normal ar trebui să-i succeadă la tron.

Eduard al VI-lea era convins ca verișoara sa, Jane Grey, ar fi cea mai bună soluție pentru preluarea tronului după moartea sa.

Singurul obstacol în calea schimbării succesiunii la tron o reprezenta chiar ultima dorință a regelui Henric al VIII-lea, care considera că ficele sale, deși nu erau perfecte, ar fi potrivite să poarte coroana Angliei.

Eduard, în ciuda voinței tatălui, și-a lipsit surorile de dreptul de succesiune la tron și a numit ca urmașă a sa pe Jane Grey, după care și-a luat rămas bun de la viață.

Pe 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale.

Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat oastea la Norfolk si pe 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare și, împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei.

Jane și-a recunoscut vina.

Încă mai avea o șansă de a-și salva viața și probabil, așa s-ar fi întâmplat, dacă tatăl său nu ar fi participat la rebeliunea lui Thomas Wyatt, care s-a răzvrătit împotriva noii regine a Angliei.

În acel moment soarta ei a fost decisă definitiv: atât timp cât a avut loc o rebeliune, se realizase un precedent și Jane Grey reprezenta un pericol. Maria Tudor nu-și putea permite un asemenea risc.

Se pregătea să se mărite și nu voia ca logodnicul ei spaniol să se teamă de siguranța coroanei.

Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill.

 

12 februarie 1593 - Invazia japoneza in Coreea. 3000 de soldati coreeni condusi de generalul Kwon Yu resping cu succes fortele japoneze de cateva ori mai numeroase care asediau Haengiu. Acesta este considerat cel mai mare victorie coreean în timpul celor șapte ani de război.

 

12 februarie 1709 - Marinarul scoțian Alexander Selkirk („modelul” lui Robinson Crusoe), este salvat după patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez.

Alexander Selkirk (n. 1676 - d. 13 decembrie 1721) a fost un marinar scoţian care a trăit patru ani pe o insulă de lângă Chile şi a servit drept inspiraţie pentru romanul Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe - in imagine, Statuia lui Alexander Selkirk din Largo (Thomas Stuart Burnett - 1885) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Statuia lui Alexander Selkirk din Largo (Thomas Stuart Burnett – 1885) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexander Selkirk (n. 1676 – d. 13 decembrie 1721) a fost un marinar scoţian care a trăit patru ani pe o insulă de lângă Chile şi a servit drept inspiraţie pentru romanul Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe.

S-a născut în satul Lower Largo din regiunea Fife. În 1703 a plecat într-o expediţie pe vasul exploratorului englez William Dampier (1651 – 1715), care a fost primul om ce a efectuat circumnavigaţia Pământului de trei ori.

Ulterior, perioada în care a stat singur pe insulă a fost între 1704 – 1708.

 

12 februarie 1733 - Englezul James Oglethorpe întemeiază colonia britanica Georgia și primul său oraș, Savannah.

 

12 februarie 1736 - Căsătoria dintre Maria Terezia a Austriei și Francisc Stephan.

Maria Tereza și soțul ei, Francisc Ștefan - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria Tereza și soțul ei, Francisc Ștefan – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria Terezia a Austriei (la naştere: Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich) , cunoscută şi ca Maria Theresia, (în latină Maria Theresia Augusta, în germană Maria Theresia, în maghiară Mária Terézia), (n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Ţărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea împărat romano-german (1685–1740), soţia împăratului Francisc Ştefan şi mama împăraţilor Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea.

A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc.

Deşi nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ştefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan.

De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman.

 

12 februarie 1768 - S-a născut împaratul Francisc I al Austriei; (d. 1835).

Francisc al II-lea (SIR) Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența - d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania - foto: ro.wikipedia.org

Francisc I al Austriei – foto: ro.wikipedia.org

Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența – d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II).

Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania.

Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz. Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere.

Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al “Sfintei Aliațe” la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc (cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana, care fusese dizolvat).

 

12 februarie 1799 - A murit Lazzaro Spallanzani, biolog italian; (n. 1729).

Lazzaro Spallanzani (*12 ianuarie 1729, Scandiano/Reggio nell'Emilia - †12 februarie 1799, Pavia) a fost un om de știință italian, unul din întemeietorii Biologiei experimentale. A demonstrat falsitatea teoriei "generației spontane" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lazzaro Spallanzani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lazzaro Spallanzani (*12 ianuarie 1729, Scandiano/Reggio nell’Emilia – †12 februarie 1799, Pavia) a fost un om de știință italian, unul din întemeietorii Biologiei experimentale. A demonstrat falsitatea teoriei “generației spontane”

 

12 februarie 1804 - A murit filosoful german Immanuel Kant; (n. 1724).

Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg/Prusia Orientală - d. 12 februarie 1804, Königsberg), a fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Immanuel Kant – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg, Prusia – d. 12 februarie 1804, Königsberg, URSS) a fost un filosof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania.

Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne.

În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.

Într-una din lucrările majore ale lui Kant, Critica rațiunii pure (1781), el a încercat să explice relația dintre rațiune și experiența umană și să meargă dincolo de eșecurile filozofiei și metafizicii tradiționale. Kant a vrut să pună capăt unei epoci a teoriilor inutile și speculative ale experienței umane, rezistând în același timp scepticismului gânditorilor precum David Hume.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgwww.agerpres.ro

 

12 februarie 1809 - S-a născut Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Americii, cel care a abolit sclavia; (d. 1865).

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Comitatul LaRue, Kentucky, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Washington, SUA) a fost al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, funcţie pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 şi până la asasinarea sa în aprilie 1865 - President Lincoln in November 1863 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

President Lincoln in November 1863 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Hodgenville, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Petersen House, SUA) a fost un avocat si om politic american, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865.

Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică.

Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgwww.agerpres.roen.wikipedia.org

 

12 februarie 1809 - S-a născut naturalistul englez Charles Robert Darwin; (d. 1882).

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d. 19 aprilie 1882, Down, lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Charles Darwin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809,The Mount, Shrewsbury, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 19 aprilie 1882, Down House, Downe, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă).

A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).

Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930′ iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea Originea omului, urmată de Exprimarea emoțiilor la oameni și animale. Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului.

 

12 februarie 1814 - La numai doi ani de la ocuparea tinutului dintre Prut si Nistru de catre Rusia, apar primele proteste ale boierilor moldoveni pamanteni, împotriva politicii duse de împăratul Rusiei în noua provincie anexată.

Extinderea imperiului rus la Tratatul de la București din 1812 -  foto: ro.wikipedia.org

Extinderea imperiului rus la Tratatul de la București din 1812 – foto: ro.wikipedia.org

(…) Alte proteste aveau loc în contra încălcării drepturilor populaţiei autohtone. Astfel, la 12 februarie 1814, nobilimea basarabeană se adresa ţarului în acest mod:

Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.”

În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei”, şi „să să rînduiască şi ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează şi pe noi şi pe fraţii noştri.”

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

12 februarie 1817 - Trupele chiliene ajutate de cele argentiniene, constituie Armata Anzilor si infrang in Bătălia de la Chacabuco din 12 februarie 1817, trupele colonialiste spaniole si elibereaza intreg teritoriul tarii. Anul următor, independența e declarată, iar tara intra sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem.

Chilean and Argentinean troops going to the Battle of Chacabuco (February 12, 1817) led by José de San Martín - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Chilean and Argentinean troops going to the Battle of Chacabuco (February 12, 1817) led by José de San Martín – foto preluat de pe en.wikipedia.org

(…) La 18 septembrie 1810, un grup de creoli, profitând de invaziile napoleoniene în Spania borbonica, a constituit o juntă, pentru a iniția un proces de autodeterminare.

Astfel, a început o perioadă istorică cunoscută sub denumirea Vechea Patrie, care a durat până la dezastrul de la Rancagua, în 1814, când regaliștii au preluat controlul teritoriului.

Soldații independentiști s-au refugiat, în număr de 6514, la Mendoza, și, acolo, unindu-se cu trupele provinciei Argentina, în număr de 2600 soldați, au format armata Anzilor.

Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco (12 februarie 1817).

În anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem.

Reformele sale, însă, nemulțumesc aristocrația și, în 1823, este nevoit să abdice.

În următorii 10 ani, Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze țara.

După o serie de victorii ale conservatorilor, în 1829, începe o perioadă de stabilitate.

Datorită constituției din 1833, ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

12 februarie 1818 - Sub conducerea generalului Bernardo O’Higgins, statul Chile și-a declarat independența față de Spania.

 

12 februarie 1828 - S-a născut poetul și scriitorul englez George Meredith;(d. 1909).

George Meredith (n. 12 februarie 1828 în Portsmouth; d. 18 mai 1909 în Flint Cottage) a fost un scriitor englez. A scris o operă realistă de subtilă analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială - in imagine, George Meredith, de George Frederic Watts, 1893 - foto: ro.wikipedia.org

George Meredith, de George Frederic Watts, 1893 – foto: ro.wikipedia.org

George Meredith (n. 12 februarie 1828 în Portsmouth; d. 18 mai 1909 în Flint Cottage) a fost un scriitor englez. A scris o operă realistă de subtilă analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială.

 

12 februarie 1856 - Juristul si omul politic roman Vasile Boerescu a adresat un memoriu ministrului de externe al Franței, Alexandre Walewski, in care pleda pentru constituirea unui stat național romanesc independent sub garanția celor șapte mari puteri.

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate - in imagine, Vasile Boerescu, portret în Enciclopedia României - foto: ro.wikipedia.org

Vasile Boerescu, portret în Enciclopedia României – foto: ro.wikipedia.org

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate.

În perioada Revoluției de la 1848, Vasile Boerescu era elev la Colegiul Sfântul Sava din București și colabora la ziarul “Pruncul român“.

A terminat colegiul în anul 1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de Drept din București, a plecat la Paris, unde obține licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857.

În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin.

În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București.

În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.

 

12 februarie 1864 - Parlamentul voteaza proiectul de lege pentru organizarea puterii armate in Romania.

 

12 februarie 1885 - S-a născut Julius Streicher, politician german, fondatorul saptamanalului Der Sturmer, principalul organ de propaganda antisemita nazista din Al treilea Reich; (d. 1946).

Julius Streicher (n. 12 februarie 1885, Fleinhausen lângă Augsburg — d. 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un criminal de război nazist, politician național-socialist, fondatorul, proprietarul și editorul săptămânalului Der Stürmer, care a devenit principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich. După cel de al doilea război mondial, Julius Streicher a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de crime împotriva umanității și executat prin spînzurare, în 1946. Julius Streicher s-a născut la Fleinhausen, Bavaria, fiind unul din cei 9 copii ai lui Friedrich și Anna (n.Weiss) Streicher. Julius Streicher a fost de profesie învățător, fiul unui învățător și locotenent rezervist (decorat în Primul Război Mondial). Julius Streicher a fost obsedat de antisemitism din fragedă copilărie. În 1940 a fost exclus din posturile de partid în urma comportamentelor sale inaccetabile pe plan economic și personal - foto: ro.wikipedia.org

Julius Streicher – foto: ro.wikipedia.org

Julius Streicher (n. 12 februarie 1885, Fleinhausen lângă Augsburg — d. 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un criminal de război nazist, politician național-socialist, fondatorul, proprietarul și editorul săptămânalului Der Stürmer, care a devenit principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich.

După cel de al doilea război mondial, Julius Streicher a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de crime împotriva umanității și executat prin spînzurare, în 1946.

Julius Streicher s-a născut la Fleinhausen, Bavaria, fiind unul din cei 9 copii ai lui Friedrich și Anna (n.Weiss) Streicher.

Julius Streicher a fost de profesie învățător, fiul unui învățător și locotenent rezervist (decorat în Primul Război Mondial). Julius Streicher a fost obsedat de antisemitism din fragedă copilărie.

În 1940 a fost exclus din posturile de partid în urma comportamentelor sale inaccetabile pe plan economic și personal.

 

12 februarie 1894 - S-a născut poeta si scriitoarea romana Otilia Cazimir; (d. 1967).

Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu - n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii - foto: ro.wikipedia.org

Otilia Cazimir  - foto: ro.wikipedia.org

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu.

Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu.

Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …”.

A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

 

12 februarie 1901 - S-a născut Jean Georgescu, regizor și actor român; (d. 1994).

Jean Georgescu (n. 12/25 februarie 1904, București; d. 8 aprilie 1994, București) a fost un regizor, scenarist și actor român -  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jean Georgescu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jean Georgescu (n. 12/25 februarie 1904, București; d. 8 aprilie 1994, București) a fost un regizor, scenarist și actor român.

 

12 februarie 1905 - S-a născut medicul roman Theodor Burghele; (d. 1977).

 

12 februarie 1912 - Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, a abdicat, China devenind de atunci republică. Sfarșitul dinastiei Qing si proclamarea Republicii sub conducerea lui Sun Iat sen. Revoluţia din 1911-1912, condusă de Sun Yat-sen, l-a fortat pe imparatul Puyi să abdice la vârsta de şase ani.

Pu Yi (n. 7 februarie 1906 – d. 17 octombrie 1967), a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing. A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912 - foto: ro.wikipedia.org

Pu Yi – foto: ro.wikipedia.org

Pu Yi, (n. 7 februarie 1906 – d. 17 octombrie 1967) a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing.

A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912.

A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong, între 1908 și 1911, și ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 și 1924, iar între anii 1932 și 1945 a domnit în statul marionetă cunoscut sub numele de Manciukuo.

 

12 februarie 1912 - China adopta calendarul gregorian.

 

12 februarie 1919 - Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca armata romana sa inainteze pe aliniamentul Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta – Arad.

 

12 februarie 1922 - Și-a inceput pontificatul Papa Pius al XI-lea; (n. 1857 – m. 1939).

 

12 februarie 1923 - S-a născut Franco Zeffirelli, regizor italian de film (d. 2019)

Franco Zeffirelli, în registrul de stare civilă Gianfranco Corsi Zeffirelli (n. 12 februarie 1923, Florența, Regatul Italiei – d. 15 iunie 2019,  Roma, Italia) a fost un realizator, scenarist, producător și actor italian - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Franco Zeffirelli – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli, pe numele său complet Gainfranco Corsi Zeffirelli, s-a născut la 12 februarie 1923, la Florenţa, Italia, fiind cunoscut pentru spectacolele de operă şi pentru adaptările cinematografice ale unor opere de Shakespeare, pentru care a şi primit două nominalizări la Oscar.

A intrat la Universitatea din Florenţa pentru a studia arhitectura, în anii studenţiei implicându-se în spectacolele companiei de teatru a universităţii.

În timpul ocupării Italiei de către trupele germane, în cel de-al Doilea Război Mondial, Zeffirelli a întrerupt studiile şi a lucrat ca translator.

cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

12 februarie 1924 - La New York a avut loc premiera lucrarii simfonice Rapsodia albastra de George Gershwin.

 

12 februarie 1931 - Papa Pius al XI-lea inaugureaza Radio Vatican. Acesta a fost inaugurat de Papa Pius al XI 12 februarie 1931, în prezenţa inventatorului radioului, Guglielmo Marconi.

 

12 februarie 1933 - S-a născut Costa-Gavras, regizor și producător de film francez.

Constantin Costa-Gavras (n. 12 februarie 1933, Iraia, Pelopones, Grecia de Vest și Insulele Ionice⁠(d), Grecia este un regizor și producător de film francez - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Costa-Gavras – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Constantin Costa-Gavras (n. 12 februarie 1933, Iraia, Pelopones, Grecia de Vest și Insulele Ionice⁠(d), Grecia este un regizor și producător de film francez.

Marele regizor, Costa Gavras, este unul dintre cei mai apreciaţi oameni de film, cu nenumărate distincţii internaţionale de prestigiu, printre care se numără Oscarul, Eisenstein Honor şi Israeli Academy Award, pentru talentul său formidabil în munca depusă în slujba celei de-a şaptea arte, scrie portalul specializat https://www.altfg.com/.

Konstantinos Gavras, pe numele său adevărat, s-a născut la 12 februarie 1933, în Iraia, Grecia, indică cotidianul britanic www.theguardian.com.

A reuşit realizarea a câtorva zeci de producţii extraordinare care constituie cartea sa de vizită şi cu care cinematografia mondială îi arată recunoştinţa cuvenită cu prilejul marilor festivaluri şi evenimente de profil.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

12 februarie 1942 - S- a născut politicianul israelian Ehud Barak. Ehud Barak (născut Ehud Brug) este un general (rez.) și politician israelian. A îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Israeliene (1991-1994) apoi, lider al Partidului Muncii și prim-ministru al Israelului (6 iulie 1999-7 martie 2001).

 

12 februarie 1953 - URSS rupe relaţiile cu Israelul.

 

12 februarie 1959 - A avut loc condamnarea, în baza articolului 209 CP, ulterior 167, a peste 20 de intelectuali, printre care Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, profesoară, Dumitru Banu, ziarist, Ion Caraion, poet, pentru difuzarea de “înscrisuri dușmănoase”: poeme sosite din străinătate, scrisori etc. Va relata experiența de închisoare, din exilul lui de mai târziu, Ion Caraion.

 

12 februarie 1959 - S-a nascut Dan Puric, actor și regizor de teatru roman.

 

12 februarie 1961 - A fost lansata Venus – 1, prima stație interplanetara automata in direcția Planetei Venus.

 

12 februarie 1974 - Dizidentul rus Aleksandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1970, este exilat din Uniunea Sovietică .

Aleksandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) romancier rus, activist și dizident anticomunist  - foto: en.wikipedia.org

Aleksandr Isaievici Soljenițîn -foto: en.wikipedia.org

Alexandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.

Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: “Arhipelagul Gulag“, “O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau “Pavilionul canceroșilor“.

Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970.

A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.

 

12 februarie 1979 - A murit Jean Renoir, regizor francez de film; (n. 1894).

Jean Renoir (15 septembrie 1894 – 12 februarie 1979) a fost un regizor de film, scenarist, actor, producător și autor francez. În calitate de regizor și actor, el a realizat mai mult de 40 de filme din epoca filmului mut și până la sfârșitul anilor 1960. Filmele sale Grand Illusion (1937) și The Rules of the Game (1939) sunt citate adesea de critici printre cele mai bune filme făcute vreodată. El a fost plasat în topul BFI's Sight & Sound realizat de critici în 2002 pe locul IV în lista celor mai mari regizori ai tuturor timpurilor. Printre alte numeroase onoruri obținute în timpul vieții, el a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1975 pentru contribuția sa la industria filmului. Renoir a fost fiul pictorului Pierre-Auguste Renoir - foto: en.wikipedia.org

Jean Renoir - foto: en.wikipedia.org

Jean Renoir (15 septembrie 1894 – 12 februarie 1979) a fost un regizor de film, scenarist, actor, producător și autor francez.

În calitate de regizor și actor, el a realizat mai mult de 40 de filme din epoca filmului mut și până la sfârșitul anilor 1960. Filmele sale Grand Illusion (1937) și The Rules of the Game (1939) sunt citate adesea de critici printre cele mai bune filme făcute vreodată.

El a fost plasat în topul BFI’s Sight & Sound realizat de critici în 2002 pe locul IV în lista celor mai mari regizori ai tuturor timpurilor.

Printre alte numeroase onoruri obținute în timpul vieții, el a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1975 pentru contribuția sa la industria filmului. Renoir a fost fiul pictorului Pierre-Auguste Renoir.

 

12 februarie 1992 - A murit Roy Slemon, omul care a impiedicat izbucnirea unui razboi nuclear.

Air Marshal Charles Roy Slemon (7 November 1904 – 12 February 1992), known as Roy Slemon, was the Royal Canadian Air Force's Chief of the Air Staff from 1953 to 1957. In 1957 he was appointed as the first Deputy Commander of NORAD - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Air Marshal Charles Roy Slemon – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Roy Slemon (n. 7 noiembrie 1904 – d. 12 februarie 1992) a fost un canadian, care a împiedicat izbucnirea unui război nuclear între SUA şi URSS. A murit în Colorado Springs, la vârsta de 87 de ani.

A fost ofiterul cel mai înalt in rang aflat in functie la sediul central al NORAD din Colorado, in data de 5 octombrie 1960, când radarele de supraveghere au indicat faptul că URSS a lansat un atac cu rachete asupra Statele Unite ale Americii.

El nu a intrat in panică si a interzis represaliile imediate. Mai târziu s-a stabilit faptul că echipamentele de monitorizare au inregistrat de fapt reflecţii ale Lunii.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

12 februarie 1994 - Se deschid Jocurile Olimpice de Iarna la Lillehammer, Norvegia.

 

12 februarie 1994 - Victoria Matthews a fost aleasa prima femeie episcop al Bisericii Anglicane din Canada.

 

12 februarie 1996 - Yasser Arafat a depus juramantul in calitate de prim președinte ales (20 ianuarie 1996) al Autoritații Naționale Palestiniene.

Yasser Arafat (pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis și Abu Amar (n. 24 august 1929, Cairo- d. 11 noiembrie 2004, Paris)  a fost un lider palestinian - in imagine, Yasser Arafat vorbind la Forumul Economic Mondial, în 2001 - foto - ro.wikipedia.org

Yasser Arafat vorbind la Forumul Economic Mondial, în 2001 – foto – ro.wikipedia.org

Yasser Arafat (pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis și Abu Amar (n. 24 august 1929, Cairo- d. 11 noiembrie 2004, Paris) a fost un lider palestinian.

 

12 februarie 1997 - A fost hirotonita prima femeie preot in Anglia. Lucy Winkett in varsta de 28 ani, a devenit astfel prima femeie preot a bisericii anglicane.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Lucy Clare Winkett (born 8 January 1968) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Lucy Clare Winkett (born 8 January 1968) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

12 februarie 1999 - Senatul american l-a achitat pe Preşedintele Clinton de acuzatiile de a fi a minţit sub jurământ şi obstrucţionarea justiţiei în cazul Monica Lewinski.

William Jefferson "Bill" Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946), cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001 - foto: ro.wikipedia.org

Bill Clinton – foto: ro.wikipedia.org

William Jefferson “Bill” Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946), cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001.

 

12 februarie 2000 - A avut loc, la București, reuniunea statelor membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est, la nivelul șefilor de state și de guverne, la finele căreia a fost semnată Carta relațiilor de bună vecinătate, stabilitate, securitate și cooperare în Europa de Sud-Est.

 

12 februarie 2002 – 117 oameni şi-au pierdut viaţa după ce un Tupolev 154, o cursă internă iraniană, s-a prăbuşit în munţii din sud-vestul ţării.

 

12 februarie 2002 - La tribunalul de la Haga, începe procesul fostului președinte al Iugoslaviei Slobodan Milosevic.

Slobodan Milošević (20 august 1941 – 11 martie 2006) președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb - foto: europeanul.org

Slobodan Milošević - foto: europeanul.org

Slobodan Milošević (20 august 1941 – 11 martie 2006) președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb.

În procesul, care a început la 12 februarie 2002, Slobodan Milosevic a fost chemat în faţa Tribunalului Penal Internaţional TPII pentru crime împotriva umanităţii, încălcări grave ale Convenţiilor de la Geneva şi încălcări ale legilor războiului.

Milosevici a murit în centrul de detenţie în Scheveningen ONU, la 11 martie 2006, înainte de sfârşitul procesului său.

 

12 februarie 2010 - Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Vancouver, Canada.

Jocurile Olimpice de iarnă din 2010 – foto: ro.wikipedia.org

Olimpiada de iarnă din 2010 se desfășoară în perioada 12–28 februarie 2010 în Vancouver, Columbia Britanică, Canada, cu câteva competiții și în Whistler, Columbia Britanică. Cele două jocuri (Olimpice și Paralimpice) sunt organizate de Comitetul de Organizare Olimpic Vancouver (VANOC).

 

(12 februarie 2011 – 23 decembrie 2011) - Primăvara arabă – Au inceput protestele in Irak. cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

12 februarie 2016 - Papa Francisc se întâlnește cu Patriarhul Kiril al Moscovei la Havana, Cuba. Este pentru prima dată când capul Bisericii Romano Catolice și capul Bisericii Ortodoxe Ruse se întâlnesc.

În ziua de 12 februarie 2016 papa Francisc a avut o întâlnire cu patriarhul Chiril I al Moscovei, în Havana, capitala Cubei, în urma căreia au semnat o declarație comună, cu 30 de paragrafe, în care, printre altele, cei doi își exprimă speranța că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între greco-catolici și ortodocși, intensificate de conflictul din Ucraina.

 

12 februarie 2025 – Klaus Iohannis își încheie mandatul de Președinte al României, funcția fiind preluată de Ilie Bolojan care va asigura interimatul până la organizarea următoarelor alegeri.

Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei († 381)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei († 381)


 

Cel întru sfinți părintele nostru Meletie al Antiohiei (gr. Μελέτιος) a fost un episcop ortodox al Antiohiei de la anul 361 și până la moartea sa în anul 381.

Pentru sprijinul său ferm față de ortodoxia Sinodului I Ecumenic de la Niceea a fost exilat de trei ori sub împărații arieni.

Unul dintre ultimele sale acte a fost de a prezida al doilea Sinod Ecumenic în 381.

Prăznuirea sa se face la data de 12 februarie.

***

Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică (în partea de nord-est a Turciei de astăzi), din părinți nobili și înstăriți. Se pare că Meletie a început o viață ascetică încă din tinerețe. A fost episcop al Sebastiei (Sevastiei), capitala Armeniei Prima de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustatie al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic și foarte popular.

În anii următori Sinodului de la Niceea Biserica Antiohiei era sfâșiată din cauza disputelor dintre și din interiorul diverselor secte ariene și cu Biserica ortodoxă, al cărei scaun episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când Eudoxie al Antiohiei, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Meletie, care fusese un prieten apropriat al lui Acachie de Cezareea, un semi-arian (el și adepții săi respingeau atât termenul de homoousion – „de o ființă” cu Tatăl – cât și termenul de homoiousion – „de o ființă asemănătoare” cu Tatăl – din Crez). Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părți, astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât și partea ariană au crezut că Meletie era de partea lor.

Meletie considera probabil că adevărul se află în distincții delicate, și totuși formularea sa era atât de neclară încât până astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic, nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând al lui Meletie pare să întruchipeze promisiunea unei păci mult așteptate.

Meletie nu avea temperamentul lui Atanasie. Avea calități autentice: ducea o viață caracterizată de simplitate, moralitate și pioșenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a încercat să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind dușmănie din partea nimănui, pentru că evita toate problemele aflate în discuție.

Ca să-i forțeze mâna, împăratul Constanțiu al II-lea, un arian convins a convocat o întrunire a episcopilor pentru a-i cere lui Meletie să își explice poziția. Într-o expunere în care a evitat limbajul “tehnic” și discuția fără rost, Meletie a conchis pe scurt întinzând trei degete și apoi strângând două și spunând „Trei Persoane sunt concepute în minte, dar este ca și când ne adresăm numai uneia” și astfel și-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credință, Meletie a dat o lovitură puternică arienilor.

Constanțiu și arienii și-au luat repede revanșa. În anul 361, Constanțiu l-a exilat pe Meletie în Armenia natală, după ce acesta ocupase scaunul episcopal vreme de mai puțin de o lună. După exilarea sa, viața religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus episcop al Antiohiei pe Euzois, care mai devreme fusese depus din treaptă și exclus din biserică împreună cu ereticul Arie de către sfântul Alexandru al Alexandriei. Ortodocșii erau împărțiți între susținătorii lui Eustație, conduși de Paulin, și cei ai lui Meletie, conduși de Flaviu și Diodor. Această schismă s-a prelungit până în anul 415.

Mai târziu, în noiembrie 361, împăratul Constanțiu al II-lea a murit subit și a fost urmat de către Iulian Apostatul, care a abrogat imediat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia, dar într-o atmosferă de schismă cu susținătorii lui Eustație, care nu-l recunoșteau pe Meletie, întrucât considerau că alegerea lui se datorase sprijinului arienilor. Înstrăinarea celor două facțiuni s-a agravat: încercările de mediere ale lui Eusebiu de Vercelli s-au dovedit zadarnice, iar eustatienii l-au ales ca episcop al Antiohiei pe Paulin, care a fost hirotonit episcop de către Lucifer, episcop de Cagliari.

Astfel Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupări din Antiohia care acceptau Crezul de la Niceea. În anul 365, împăratul Valens l-a exilat din nou pe Meletie în Armenia. Data întoarcerii sale în scaun este nesigură; este posibil ca el să se fi reîntors în Antiohia în 367.

Între 360 și 370, numărul celor care afirmau că Meletie era ortodox a sporit odată cu numărul episcopilor care-l susțineau. În 370, Sf. Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei Capadociei și un puternic susținător al lui Meletie. Anii 370 au fost o perioadă de lungi negocieri de la distanță între grupările niceene. Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserică a fost restabilită. La sfârșitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilați au fost rechemați pe scaunele episcopale.

În 379, împăratul Teodosie I cel Mare ajunge pe tronul Imperiului Roman de Răsărit. Ortodox niceean zelos, Teodosie îl expulzează pe episcopul arian de Constantinopol, Demofil, și îl repune pe Meletie pe în scaunul său din Antiohia. În octombrie 379, în Antiohia, Meletie a prezidat un sinod (conciliu) al episcopilor convocat pentru a proclama restabilirea ortodoxiei în Răsărit. În mai 381, Meletie și împăratul Teodosie I s-au întâlnit la ceea ce avea să devină al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol, sinod menit să aducă pacea în biserica dezbinată. Sinodul, prezidat de către Meletie, s-a deschis prin alegerea lui Grigorie Teologul ca episcop al Constantinopolului. Acesta a fost înscăunat de sfântul Meletie însuși, iar ulterior au continuat discuțiile care au dus la confirmarea Crezului Niceean. În timpul acestor sesiuni sinodale din anul 381, Meletie a murit subit.

Funeraliile sfântului Meletie s-au ținut în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, după care trupul lui a fost dus în Antiohia, unde s-a ținut o a doua slujbă de pomenire, în final Meletie fiind înmormântat alături de predecesorul său, Sf. Vavila al Antiohiei.

 

Viața (după Minei)


 

Pentru bunătatea cea desăvârșită și dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie era foarte iubit de mulți. Astfel chiar de la începutul activității sale, când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânați fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinți chiar și numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a și fost izgonit de către vrăjmașii adevărului, care cu îngăduința lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta. Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Şi iarăși în urma unor scrisori împărătești a fost poftit să meargă tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat și alți episcopi din multe părți ale lumii, chemați fiind și ei cu scrisori împărătești, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea și liniștea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei. Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toți, și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin. Pe acest fericit și dumnezeiescul Ioan Gură de Aur și Grigorie al Nissei l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

 

Imnografie


 

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 2-lea:

Podobie: “Cu curgerile sângelui Tău…

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor și apărător al Bisericii, fericite Meletie, luminând marginile cu învățăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.

Icos

Întocmai la obicei cu apostolii și întocmai mărit și de un scaun, toți credincioșii pe tine cunoscându-te, părinte cuvioase, și preot și slujitor al Treimii și mare învățător al Bisericii, punându-ți sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, și de râvna cucerniciei aprinzându-te, de Dumnezeu înțelepțite Meletie, toți cu un glas te lăudăm pe tine, cinstind sfânta ta adormire, preastrălucite luminător al Bisericii.

 

Viața Sfântului Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari


 

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Meletie a fost de loc din Armenia cea mare, născut din părinți creștini și de neam, deprins în toate învățăturile cele din afară și în sfintele dogme ale credinței creștinești. Apoi s-a desăvârșit în toate faptele cele bune, iar pentru viața lui îmbunătățită, pentru dragostea lui cea înfocată și curată pe care o avea către Dumnezeu și către aproapele, precum și pentru blândețea, nerăutatea și smerenia sa, era iubit de toți. De aceea a fost silit de cei dreptcredincioși a primi ca un vrednic, păstoria oilor celor cuvântătoare.

Mai întâi s-a făcut episcop al cetății Sevastia, care este în Armenia, apoi a fost mutat în Veria Siriei. După aceea a fost ales arhiepiscop la scaunul Antiohiei în acest chip: fiind depărtat din scaun Macedonie, rău-credinciosul eretic și mincinosul păstor al Bisericii Constantinopolului, iar Evdoxie, arhiepiscopul Antiohiei, fiind, asemenea, amăgit cu părerile ariene, a poftit scaunul Constantinopolului pentru bogății – deoarece în împărăția lui Constantie, fiul marelui Consantin, Biserica Constantinopolului avea multe bogății, mai multe decât Antiohia și altele. De aceea, Evdoxie, defăimând scaunul Antiohiei, a început a-l căuta pe al Constantinopolului. De acest lucru înștiințându-se antiohienii, s-au mâniat foarte pe arhiepiscopul lor Evdoxie, pentru defăimarea Bisericii sale și l-au izgonit, iar el s-a dus și a luat scaunul Constantinopolului.

Atunci antiohienii, adunând sobor, făceau alegere cu judecată de obște pe cine să pună pe scaun în locul lui Evdoxie. Atunci între dânșii erau mai mulți arieni, care puteau mult; iar ortodocșii puteau mai puțin și erau trecuți cu vederea, fiind numiți eustatieni, după numele Sfântului Evstatie care fusese mai înainte episcop al Antiohiei și care pătimise izgonire pentru bună credință. În acel sobor se purta prin gurile tuturor numele Sfântului Meletie și toți voiau să-l aibă arhiepiscop, dar mai ales arienii îl doreau pentru că îl socoteau că este de un cuget cu dânșii și nădăjduiau că va aduce la aceeași părere a lor și pe eustatieni și pe toată Antiohia o va învăța dogmele ariene.

Ei au întărit judecata alegerii de obște cu iscăliturile lor și au încredințat-o Sfântului Eusebie, episcopul Samosatelor, bărbatul cel dreptcredincios care a fost la soborul acela, și trimițând rugăminte la Sfântul Meletie, cu împărăteasca voie, l-a adus în Antiohia cu cinste și întimpinare de popor. Intrarea în cetate o descrie Teodorit, episcopul, astfel: marele Meletie, fiind chemat de împărat, și apropiindu-se de Antiohia, i-au ieșit în întâmpinare toți câți erau slujitori bisericești, precum și toată mulțimea cetățenilor. Erau până și evreu și pagini, care doreau să vadă pe slăvitul Meletie. Astfel a fost pus Sfântul Meletie pe scaunul arhiepiscopiei din Antiohia, ca un bărbat vrednic, înțelept și sfânt. Pentru care, Sfântul Epifanie, care a fost pe vremurile acelea, grăiește, fericindu-l cu laude și zicând așa: “Cu cinste mare a fost adus la noi bărbatul acela (Sfântul Meletie), despre a cărui slavă străbătuse vestea pretutindeni. Căci viața lui era statornică, cinstită iar obiceiurile alese; de aceea era iubit de popor, pentru viața sa neprihănită, care era povestită cu laude dumnezeiești de către toți”.

Atât era de iubit și atâta evlavie avea poporul pentru dânsul, încât se povestește despre el că la început, după ce a intrat în cetate, l-au primit antiohienii cu atâta evlavie și credință, încât fiecare dintre dânșii numea pe copii după numele sfântului, socotind că prin numirea aceea îl are pe însuși sfântul în casa sa. Maicile, lăsând pe părinți, pe moși, pe strămoși, puneau numele copiilor lor după al fericitului Meletie, căci biruia evlavia. Copiii născuți, nu numai din dragostea cea firească ci și din așezământul acela, erau iubiți de părinții lor, pentru că chiar numele lui era podoaba rudeniei și întemeierea păcii, iar cei ce se numeau ca dânsul, aveau mare mângâiere. Precum cineva ar fi șezut în întuneric și aprindea acum mai multe făclii în casa sa, tot astfel, cu adevărat, numirea aceea, intrând ca o lumină în cetate, prin numele fericitului Meletie, dădea strălucire tuturor, mărind evlavia către sfânt. Căci, necontenit pomenindu-se numele lui, aveau și pe sfânt în suflet, izgonitor a toată patima dobitocească și a gândului celui rău. Atât de mult se simțea acest lucru, încât pretutindeni, pe uliți, în târg, prin țarini și în alte locuri răsuna numele acesta. Dar nu numai cu numele sfântului s-a făcut aceasta, ci încă și cu închipuirea trupului. Căci ceea ce s-a făcut cu numele, tot așa s-a făcut și cu icoana lui, pentru că pe pecețile inelelor, scrisorilor, pe pahare, pe pereții camerelor, pretutindeni, mulți au închipuit acea icoană a sfântului că nu numai să audă sfânta lui numire, dar și pretutindeni să vadă închipuirea icoanei sale și să aibă îndoită mângâierea pentru amintirea lui. Atât era de cinstit numele lui înaintea antiohienilor și atâta elavie aveau ei către dânsul, pentru fapta bună și mare, precum și pentru smerenia și blândețea lui.

Sfântul Meletie, ocupând scaunul Antiohiei, mai întâi învăță pe popor viața cea îmbunătățită și obiceiurile cele bune, netezind în inimile lor calea cea îndărătnică, spre dreapta credință. Căci sfântul aștepta, că dacă va îndrepta mai întâi obiceiurile cele rele, smulgând spinii și ciulinii din holdele inimilor, să semene în ele mai cu înlesnire semințele dreptei credințe. Atunci și pe marele Vasile, care venise de la Ierusalim în Antiohia, l-a hirotonisit diacon. Sfântul Ioan Gură de Aur, care pe acea vreme era încă copil, învățând carte și ieșind în întâmpinarea Sfântului Meletie, împreună cu vârstnicii săi și cu tot poporul, a primit Sfântul Botez de la dânsul, iar mai pe urmă a scris despre el și cuvânt de laudă.

După luarea scaunului Antiohiei, la 30 de zile, sfântul a fost izgonit din biserică de către ereticii care vrășmășeau asupra adevărului; pentru că tot poporul, dorind să știe cu încredințare de care mărturisire se ține arhiepiscopul lor cel nou și cu aceasta supărându-l mult, Sfântul Meletie a făcut în biserică propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu către popor, preamărind credința cea întărită în Niceea, la întâiul Sinod ecumenic a toată lumea. Apoi a mărturisit că “Fiul este de o ființă cu Tatăl” și făcător a toată făptura. Astfel învățând sfântul pe popor, cu mare glas, iar arhidiaconul Antiohiei fiind amăgit cu eresul lui Arie, apropiindu-se de episcopul său, i-a astupat gura cu mâna, ca să nu mărturisească, nici să învețe credința cea dreaptă. Sfântul, având gura astupată cu palma arhidiaconului, a întins mâna către popor și prin degetele mâinii a mărturisit Sfânta Treime, mai bine decât cu gura, căci a arătat mai întâi trei degete, închipuind cele trei fețe dumnezeiești. Apoi, strângându-le, a arătat numai un deget, închipuind o singură dumnezeire.

Arhidiaconul, văzând aceea, a lăsat gura sfântului și i-a apucat mâna, oprind-o de la o închipuire ca aceea a Sfintei Treimi. Iar sfântul, având gura slobodă și dreapta fiindu-i ținută, binecuvânta Treimea într-o unime și unimea în Treime și sfătuia poporul care asculta că să se țină de mărturisirea cea întărită de Sinodul de la Niceea. Și îi încredința că cel ce leapădă dogmele Sinodului din Niceea, acela cu adevărat este rătăcit cu totul. Arhidiaconul, astupând iarăși gura arhiepiscopului, nu-l lăsa să închipuie nici prin degete Treimea; iar arhiereul, smucindu-se, învăța poporul, când cu gura, când cu degetele.

Atunci, cei dreptcredincioși, care de eretici se numeau eustatieni, s-au veselit cu bucurie negrăită, văzând pe un arhiereu ca acela, dreptcredincios, stând pe scaunul apostolesc și, de bucurie strigau, ajutând păstorului lor în dreapta credință. Arienii s-au mâniat, s-au mâhnit și au izgonit din biserică pe arhiereul lui Dumnezeu și au început a-l huli pretutindeni, numindu-l eretic Savelian. Apoi au îndemnat pe împăratul Constantie să-l izgonească pe Meletie la surghiunie, în patria lui, Armenia. Și, când era să-l izgonească din cetate arienii, – căci cu cuviință este și aceasta a nu o trece cu vederea, pentru folosul ascultătorilor -, șezând ighemonul în caretă, iar pe sfânt punându-l lângă dânsul, a trecut prin mijlocul cetății, ca să-l scoată din cetate și să-l ducă la surghiun. Creștinii, nesuferind despărțirea de sfânt, azvârleau asupra ighemonului pietre din toate părțile, voind mai bine să se lipsească de viața aceasta, decât să se despartă de sfânt. Dar ce a făcut fericitul Meletie? Văzând azvârliturile pietrelor asupre ighemonului, a acoperit cu hainele sale capul voievodului, rușinând pe vrăjmași, iar pe ucenicii săi îi învăța să se arate răbdători față de rele și cu nepomenire de rău către cei ce ne fac nedreptate. În locul lui, în Antiohia au ales pe oarecare Evzoie, apărător al dogmelor lui Arie, care era în rânduiala diaconiei.

Sfântul Evsevie, episcopul Samosatelor, văzând tulburarea făcută de eretici în Biserica Antiohiei și nevinovată chinuire a Sfântului Meletie, noul arhiepiscop, i-a fost jale. Deci, sculându-se, a ieșit din Antiohia, nespunând nimănui și s-a dus în cetatea sa. Atunci și-au adus aminte arienii, că alegerea cea de obște a Sfântului Meletie a fost întărită de mâinile tuturor și se temeau, că nu cumva, prin aceea, să fie mustrați cândva la sobor, căci singuri într-un glas alegându-l episcop, îndată l-au și izgonit. De aceea, au rugat pe împăratul ce era atunci în Antiohia să trimită după Evsevie, ca să facă acea judecată ce i se încredințase lui. Împăratul îndată a trimis în urma Sfântului Evsevie, cu cai de olac. Ajungând trimișii pe episcopul Evsevie și spunându-i împărăteasca poruncă, episcopul a răspuns: “Judecata cea de obște ce mi s-a încredințat o voi face, numai când toți cei ce mi-au încredințat-o se vor aduna la un loc”.

Întorcându-se trimișii la împărat, s-a mâniat împăratul foarte și a trimis a doua oară, scriind cu asprime și poruncind de nu va voi să facă aceea judecată, să i se taie mâna dreaptă. Dar aceasta a scris-o, ca să înfricoșeze pe sfântul episcop, iar trimisului nu i-a poruncit să facă lucrul acesta. Ajungând iarăși trimisul împărătesc pe Sfântul Evsevie, dându-i împărăteasca scrisoare cea aspră, el a citit-o îndată și a întins amândouă mâinile spre tăiere, zicând: “Nu numai dreapta, ci și stânga tăiați-o, iar judecata prin care se mustră răutatea și fărădelegea ariană n-o voi face”. Deci s-a întors trimisul iarăși în deșert. Împăratul, auzind un răspuns că acesta, s-a mirat foarte de bărbăția și de statornicia lui cea tare și mai pe urmă îl lăuda înaintea tuturor.

După izgonirea Sfântului Meletie din scaunul său, s-au despărțit cu totul credincioșii de arieni, căci, luând ei o biserică din afara cetății, la locul ce se numea Pălea, acolo își săvârșeau slujbele, având preot pe unul Paulin. După câțiva ani a murit Constantie, împăratul, și după dânsul a venit Iulian Paravatul. Acesta, la începutul împărăției sale, fățărnicindu-se că este dreptcredincios, pe toți episcopii care au fost izgoniți i-a lăsat liberi, poruncindu-le să se întoarcă în scaunele lor.

Atunci și Sfântul Meletie s-a întors din surghiun în Antiohia, dar a găsit Biserica dreptcredincioșilor despărțită în două – pentru că o parte, mai înainte de venirea lui, alegând la episcopie pe Paulin, preotul cel pomenit mai sus, s-au despărțit de cei ce așteptau întoarcerea lui Meletie. Aceia se numeau paulieni, iar ceilalți meletieni, mai ales cei ce se întorseseră de la eresul lui Arie la dreapta credință, prin învățătura Sfântului Meletie. Pe care paulienii nu-i primeau întru împărtășirea lor din două pricini: întâi că erau botezați de arieni iar al doilea că Sfântul Meletie era ales de arieni, la arhiepiscopia Antiohiei. Cu toate că amândouă părțile acelea păstrau credința cea adevărată, totuși, pentru niște pricini ca acestea se despărțiseră. Venind sfântul, se îngrijea pentru pacea bisericească, adică cum ar putea iarăși să unească turma cea despărțită. Însă episcopia lui Paulin nu o lepăda, ci o cinstea, fiind acela blând și cu inima smerită și singur povățuia turma cea nouă, de la arieni, la dreapta credință.

După ce, însă, nelegiuitul Iulian s-a întărit în împărăție, s-a lepădat pe față de Hristos și s-a închinat idolilor. Atunci sfântul iarăși a fost izgonit din Antiohia, pentru că în acea vreme s-a ridicat prigonire asupra creștinilor prin toată lumea și mai ales în Antiohia. Căci acel nelegiuit împărat, cu puterea sa ostășească mergând în Persia, a venit și în Antiohia. Aici aducea multe jertfe idolului Apolon, care era în locul ce se numea Dafne, înaintea cetății Antiohiei, unde erau puse și moaștele Sfântului mucenic Vavila, cu cei trei prunci. Deci, întreba împăratul pe necuratul zeu Apolon, care dădea răspunsul la oameni: “Birui-voi pe perși?” Însă idolul nu-i răspundea nimic. Pentru că, de când se adusese în acel loc moaștele Sfântului Vavila, a fugit diavolul de acolo și tăcea idolul cel ce grăia multe mai înainte, căci diavolul răspundea printr-însul.

Mâhnindu-se împăratul de tăcerea zeului, s-a înștiințat de la slujitorii cei de acolo că din cauza moaștelor lui Vavila a amuțit Apolon și îndată a poruncit împăratul galileenilor – astfel numindu-i pe creștini – ca să ia de acolo moaștele acelea. După luarea lor, a căzut foc din cer peste capiștea lui Apolon și a ars cu idol cu tot. De acest lucru umilindu-se necurații slujitori, de rușine și de jale, au adus năpasta asupra creștinilor, zicând împăratului că galileenii, din ură, au aprins, noaptea, capiștea lui Apolon. Deci împăratul, umplându-se de mânie, a poruncit să le facă rău creștinilor și a fost izgonit din cetate Sfântul arhiepiscop Meletie, iar alții, fugind, se ascundeau. Atunci și cei doi sfinți presviteri din Antiohia, Evghenie și Macarie, au fost chinuiți, precum și Sfântul Artemie.

Dar, pierind cu sunet urîtorul de Dumnezeu, împăratul Iulian și după el venind la împărăție dreptcredinciosul și iubitorul de Hristos Iovian, Antiohia iarăși a avut păstor pe Sfântul Meletie, învățătorul credinței. Iar împăratul Iovian îl cinstea și-l iubea foarte mult pe sfânt; de aceea sfântul era foarte temut de arieni. Atunci, unii din episcopii lor s-au învoit, deși cu fățărnicie, la dreapta mărturisire, numai și numai ca să fie plăcuți împăratului și lui Meletie, arhiepiscopul Antiohiei. În acea vreme s-a făcut sinodul local în Antiohia de către Sfântul Meletie și Evsevie al Samosatelor, la care arienii au mărturisit cuvântul că Fiul este de o ființă cu Tatăl, precum și credința cea întărită la sinodul de-a toată lumea în Niceea, însă tot cu fățărnicie, căci, murind degrab împăratul Iovian, iar după el venind Valens, ereticii iarăși s-au întors la a lor credință, amăgind și pe împărat, prin soția sa Domnica.

Atunci iarăși Biserica celor dreptcredincioși se persecuta și păstorii ei se izgoneau. Căci petrecând acel rău credincios împărat Valens în Antiohia nu puțină vreme și întărind eresul arian, a izgonit pe preasfințitul arhiepiscop Meletie, fiind îndemnat de arieni și a fost sfântul în izgonire până la pieirea lui Valens.

După Valens a venit împărat drept credinciosul Grațian. Atunci ortodocșii arhierei au fost eliberați de la surghiunie, prin împărătească poruncă și fără de opreală și-au luat scaunele.

Sfântul Meletie s-a întors iarăși în Antiohia, la scaunul său, a treia oară, iar între credincioși se făcea dezbinare, pentru cei doi arhierei, Paulin și Meletie, unii ținându-se de cel dintâi, iar alții de celălalt, înstrăinându-se unul de altul. Sfântul însă punea multă sârguință ca desăvârșit să facă pace între dânșii. În acea vreme, drept credinciosul și de Hristos iubitorul împărat Grațian a dat împărătească poruncă în toată stăpânirea sa, să se ia biserica de la arieni și să se întoarcă dreptcredincioșilor. Cu acea împărătească poruncă a venit în Antiohia un boier, anume Sapor.

Atunci, Sfântul Meletie a grăit episcopului Paulin, fiind de față acel boier: “Deoarece și mie mi-a încredințat Domnul grija pentru oile acestea și tu ți-ai separat o parte dintr-însele, deși oile nu se deosebesc între ele, având dreapta credință, deci, să unim turma, O! prietene, și să depărtăm gâlceava pentru întâietate. De aici încolo vom paște împreună oile cele cuvântătoare, purtând grijă de obște pentru dânsele. Iar dacă scaunul naște gâlceava între noi, mă voi sârgui s-o pierd, pentru că voi pune pe prestol dumnezeiasca Evanghelie și voi face ca amândoi să ședem de părțile Evangheliei. De voi sfârși eu mai întâi viața vremelnică, vei paște turma tu, singur, prietene. Iar de se va întâmpla sfârșitul tău mai întâi, eu singur, după puterea mea, voi avea grijă de oi”.

Acestea cu dragoste le-a spus înainte Sfântul Meletie, cel mai blând dintre toți. Dar Paulin nu s-a învoit la aceasta. De aceea boierul Sapor a înștiințat pe împărat și, prin poruncă de la dânsul, a luat Biserica Ortodoxă precum și celelalte biserici de la arieni și le-a dat Prea sfințitului Meletie. Paulin a rămas păstor numai pe acele oi, pe care de la început le-a deosebit pentru el.

Luând Sfântul Meletie scaunul său, la care a fost ales de la început cu bunăvoirea tuturor, a cârmuit bine păstoria sa, în pace și în liniște, până la fericitul său sfârșit, neputând mai mult arienii să se ridice și să facă rău Bisericii lui Hristos și păstorilor celor buni ai ei. Mai ales Sfântului Meletie care, prin dreapta credință și prin sfânta sa viață, strălucea ca soarele, luminând Biserica și întunericul eresurilor izgonindu-l. Prin a lui povățuire și învățătură și prin chipul vieții celei neprihănite, mulți din Antiohia au sporit în fapte bune și în credință și s-au făcut desăvârșiți luminători ai Bisericii.

Unul ca acesta era Flavian, care, după Meletie, a luat scaunul lui. Apoi Acachie, care a fost mai pe urmă episcop în Varia, Teodor al Tarsului și Elpidie, economul lui Meletie, dar în urmă episcop în Laodicea. Și, mai ales, Sfântul Ioan, care s-a numit apoi Gură de Aur, fiind pus de dânsul în rânduiala diaconiei și Vasile, prietenul lui, nu cel din Cezareia, ci altul cu același nume și mai tânăr de ani, născut în Antiohia, de o vârstă cu Sfântul Ioan. Aceștia și mulți alții, povățuindu-se prin Sfântul Meletie, împodobeau Biserica lui Hristos și o luminau, fiecare la locul lui, fiind că o făclie în sfeșnic.

În zilele acestui sfânt Meletie, în părțile Siriei, în care se află și Antiohia, a început nevoința și Sfântul Simeon, care mai pe urmă s-a suit pe stâlp. Dar mai întâi s-a urcat pe un deal înalt și s-a ferecat cu un lanț de fier, precum se scrie în viața lui. Auzind de dânsul, Sfântul Meletie s-a dus la el și, văzându-l ferecat, i-a zis: “Poate omul și fără obezi să se stăpânească pe sine și nu cu fiare să se lege de un loc, ci cu voia și înțelegerea”. Cuviosul Simeon, auzind acestea, s-a folosit și, scoțând obezile, s-a legat cu voia sa liberă, ca de bună voie să fie legat pentru Iisus Hristos.

Nu cu mulți ani mai înainte de sfârșitul fericitului Meletie, a împărățit drept credinciosul Teodosie, care mai înainte era la împăratul Grațian, voievod cinstit și vestit pentru vitejia sa, biruind de multe ori cu slavă oștile barbare. Acela, mai înainte de luarea împărăției, a văzut odată în vedenie pe arhiepiscopul Antiohiei, pe acest sfânt Meletie, pe care nu-l văzuse niciodată la arătare, ci numai auzise de dânsul. Teodosie l-a văzut stând aproape de el, punând pe dânsul hlamidă și coroană împărătească. Deșteptându-se, a spus această vedenie unuia dintre casnicii săi și se mira ce va să fie aceasta. Dar nu după multe zile s-a împlinit acea vedenie, căci, Grațian împăratul, văzând că îi este cu neputință să cârmuiască Răsăritul și Apusul, pentru depărtare și pentru multele năvăliri barbare de pretutindeni, l-a ales părtaș la împărăție pe voievodul Teodosie, ca pe un bărbat bun, viteaz și dreptcredincios. Și, încredințându-i lui tot Răsăritul, pe care mai înainte îl stăpânea Valens, împăratul, el s-a dus la Apus. Teodosie, luând împărăția Răsăritului și biruindu-i pe goții ce năvăleau asupra Traciei, a venit la Constantinopol și dorea să vadă pe Sfântul Meletie, pe care îl văzuse în vedenie încoronându-l la împărăție.

În acea vreme prin conglăsuirea sfinților părinți cei mari și după învoirea dreptcredincioșilor împărați Grațian și Teodosie, a început a se aduna al doilea sobor a toată lumea, în Constantinopol; și erau chemți la sinodul acela episcopii din toată lumea, prin scrisori împărătești. Deci a venit și Preasfințitul Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, și a poruncit împăratul boierului și casnicilor săi ca nimeni să nu-i arate pe Sfântul Meletie, pentru că voia că singur să-l cunoască, din vedenia în care îi văzuse fața, și să știe mai cu încredințare cine este Meletie, bunul și blândul arhiereu, care în vis l-a încoronat la împărăție. Intrând episcopi mulți în palatul împărătesc, iar împăratul privind către dânșii, îndată a văzut și a recunoscut pe Sfântul Meletie, apoi lăsând pe toți la o parte, a alergat la dânsul, ca un fiu preaiubit, să-l vadă și, sărutându-i mâinile, pieptul, capul, spunea înaintea tuturor că l-a văzut în vedenie, punând pe dânsul împărăteasca coroană și porfiră, apoi făcea sfântului cinste mare, mai mult decât celorlalți arhierei.

În acel sinod, Sfântul Meletie a mulțumit pe toți prin semne ca acestea: neînțelegând arienii Sfânta Treime și dreapta credință, răzvrătiseră lumea prin păgâneasca lor învățătură. Atunci, sculându-se Meletie, dumnezeiescul bărbat, le-a arătat oamenilor care cereau învățătură de la dânsul trei degete, în chipul celor trei fețe ale Sfintei Treimi. Apoi, două degete împreunându-le și pe unul îndoindu-l, a binecuvântat pe popor și a ieșit de la dânsul foc ca fulgerul, apoi vrednicul de laudă a strigat: “Că trei ipostasuri înțelegem, însă numai despre o ființă vorbim”. Astfel, pe toți minunându-i, a rușinat pe eretici, iar pe cei dreptcredincioși i-a întărit în credința cea dreaptă. Apoi a întărit chiar în sobor pe Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, în scaunul patriarhiei Constantinopolului.

După puține zile, neisprăvindu-se încă soborul, Meletie, îmbolnăvindu-se, a adormit întru Domnul, pricinuind multă plângere împăratului, arhiereilor și la tot poporul dreptcredincios, care îl îngropară cu cinste. Mai pe urmă l-au dus în Antiohia, așezându-l aproape de Sfințitul mucenic Vavila, pentru apărarea cetății și spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Care împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh este slăvit în veci. Amin.

cititi mai mult despre Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei si pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Calendar Ortodox 12 februarie 2025

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 12 februarie 2025


 

Sf. Ier. Meletie, arhiepiscopul Antiohiei;

Sf. Mc. Hristea

(Harți)

 

Sinaxar 12 Februarie


 

În această lună, ziua a douăsprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari († 381).

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei († 381) Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei († 381) Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Pentru bunătatea cea desăvârşită şi dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie, era foarte iubit de mulţi.

Astfel chiar de la începutul activităţii sale, când intră în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânaţi fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinţi chiar şi numai prin intrarea lui.

Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a şi fost izgonit de către vrăjmaşii adevărului, care cu îngăduinţa lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta.

Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol.

Şi iarăşi în urma unor scrisori împărăteşti a fost poftit să meargă tocmai în Tracia.

Acolo s-au adunat şi alţi episcopi din multe părţi ale lumii, chemaţi fiind şi ei cu scrisori împărăteşti, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea şi liniştea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei.

Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toţi, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin.

Pe acest fericit şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur şi Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maria, care şi-a schimbat numele în Marin.

Această cuvioasă schimbând hainele femeieşti, s-a îmbrăcat bărbăteşte şi în loc de Maria s-a numit pe sine Marin.

Şi intrând în mănăstire împreună cu tatăl ei cel după trup, care se numea Eugeniu, s-a tuns monah, şi slujea împreună cu monahii cei mai tineri, fără să se cunoască nicidecum că este femeie.

Odată, găzduind la o casă de oameni, împreună cu alţi fraţi a fost pârâtă că a stricat fecioria fiicei găzduitorului.

Ea a primit cu mulţumire clevetirea aceea şi ocara şi a mărturisit că făcuse păcatul, pe care de fapt nu-l făcuse.

Pentru aceea a fost izgonită din mănăstire şi timp de trei ani s-a necăjit, fericita, hrănind pruncul acela pe care nu-l născuse ea.

Când, mai târziu, a fost primită din nou în mănăstire, avea cu sine şi pruncul acela din desfrânare, care era de parte bărbătească.

Dar adevărul nu a întârziat să se arate. Căci murind, s-a cunoscut că era femeie.

Iar fiica găzduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuită de un demon rău, şi silită în cele din urmă să mărturisească, cum că a fost stricată de un ostaş şi de aceea igumenul şi monahii care mai înainte numeau pe cuvioasa Maria ticăloasă, atunci au numit-o fericită şi de multă cinstire au învrednicit-o.

 

Tot în această zi, pomenirea precuviosului părintelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Acest sfânt, trăgându-se după tată din Asia, iar după mamă din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a îmbrăţişat, l-a hrănit, l-a văzut dezbrăcându-se de scutecele maicii sale şi crescând în vârstă, l-a învăţat Sfintele Scripturi, iar în urmă l-a câştigat şi păstor al ei.

Când a îmbrăţişat viaţa monahală şi a dat dovadă de multă bărbăţie în aducerea la îndeplinire a acestei filozofii practice, împotriva voinţei lui a fost hirotonit preot şi făcut igumen al mănăstirii.

De atunci înainte el a urmărit cu şi mai multă râvnă privegherea, postul şi stăruinţa în rugăciune, încât a făcut şi pe tatăl său să îmbrace haina monahală.

Şi astfel luând prilej, săvârşea milostenia cu amândouă mâinile, după cum zice proverbul.

Odată, pe când sfântul trecea printr-un loc strâmt şi împărţea milostenie, i s-a arătat cineva care ţinea în mâini o mare legătură plină cu galbeni şi care i-a zis: ia aceasta şi să o cheltuieşti cu săracii.

Şi mâna aceluia se vedea ţinând galbenii, iar la faţă era cu neputinţă de văzut cel ce îi întindea legătura cu bani.

Cu acest fel de bunătăţi era îmbogăţit acest minunat părinte.

Pentru aceasta venind vremea când se căuta arhiereu pentru cetatea cea împărătească, prin hotărârea sfântului sinod şi a împăratului, sfântul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului.

După aceea, ca şi cum ar fi fost întraripat de puterea Duhului Sfânt, cu toate că trupul îi era bătrân, vizita toate bisericile oraşului, cu toată râvna şi cu rugăciuni îmblânzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau dărăpănate de vechime; da cu îmbelşugare cele de nevoie clericilor şi anagnoştilor celor lipsiţi şi mângâia multe mii de săraci, cu dare de grâu şi cu milostenii.

Şi astfel făcându-se pricinuitor multora de mult bine şi minuni prea mari săvârşind, la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Satornic şi Plutin, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Hristea grădinarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1748, şi a murit de sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Primele proteste ale boierilor moldoveni din Basarabia țaristă împotriva politicii ocupanţilor ruşi (12 februarie 1814)

Extinderea imperiului rus la Tratatul de la București din 1812

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie
sursă: www.istoria.md
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Primele proteste ale boierilor moldoveni din Basarabia țaristă împotriva politicii ocupanţilor ruşi

Prin semnarea la 16/28 mai 1812 a Păcii de la Bucureşti, Tratatul incheiat între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, prevedea printre altele (avea 16 articole publice şi 2 articole secrete), cedarea către Rusia a teritoriului dintre Nistru şi Prut, aparţinând Principatului Moldovei şi cetăţile Chilia, Ismail, Cetatea Albă, Tighina şi Hotin, cu o populaţie totală de 520.000 de locuitori. Suprafaţa totală a Basarabiei este de 45.629,9 km pătraţi, iar in momentul anexării din 1812, populaţia sa era aproape în întregime românească, românii alcatuind, conform unui recensamânt din 1810, 95% din populaţia regiunii, fiind majoritari şi în raialele turceşti Hotin, Chilia, Tighina şi Cetatea Albă.

Stemă Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878 - foto preluat de pe www.istoria.md

Stemă Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878 – foto preluat de pe www.istoria.md

Pentru a le răspunde celor ce mai vorbesc încă despre „actul progresist al unirii Basarabiei cu Rusia”, trebuie să facem o incursiune în perioada anilor 1812-1815, adică anii când, până la Congresul de la Viena al Sfintei Alianţe, românii mai sperau că vor rămâne totuşi împreună.

Când, cu alte cuvinte, actul de forţă şi de injustiţie comis de Rusia nu fusese încă ratificat de marile puteri ale Europei. Dar, după ce Rusia dăduse semnalul „salvării” Europei de pericolul napoleonian, ea a devenit un arbitru al Congresului care şi-a tăiat, fireşte, partea leului.

Să vedem acum cum se poate vorbi de o unire între Basarabia şi Rusia. Din punct de vedere etnic, bănuim. Atunci, să verificăm situaţia naţională a teritoriului în perioada anexării.

Rezultatul e stupefiant.

În momentul anexării din 1812, populaţia Basarabiei era aproape în întregime românească. După o statistică prezentată de Ştefan Ciobanu, în 1810 românii formau 95% din populaţia regiunii, fiind majoritari şi în raialele turceşti Hotin, Chilia, Tighina şi Cetatea Albă. Iar primul recensământ efectuat de ruşi aici, cel din 1817, a dat rezultatul de 86% români şi 14% alte naţionalităţi (ucrainieni, evrei, lipoveni, greci, armeni, bulgari, găgăuzi), mare parte din acestea sosite deja în cei cinci ani care trecuseră de la anexare sau în perioada războiului ruso-turc ce a precedat-o. Într-adevăr, aceasta a fost consecventa politică a tuturor guvernelor ruseşti, de a schimba prin colonizări de străini şi expulzări de autohtoni caracterul etnic pur românesc al teritoriului.

Pentru români, aşa cum se va vedea şi în continuare, pierderile erau imense şi ireparabile („mai mult de jumătate de ţară”), în schimb pentru ruşi noul teritoriu anexat nu reprezenta decât, după afirmaţia lui Rumeanţev, „o fâşie îngustă de ţară, care, fără a forma o provincie, se numeşte Basarabia.”

Pierderea Basarabiei a fost totuşi de natură a zdruncina ultimele rămăşiţe ale fenomenului filorus din opinia publică română, foarte puternic la un moment dat. Această scădere catastofală a cotei Rusiei, „apărătoarea creştinătăţii”, a fost evidenţiată de istoricul sovietic Iordanski:

Pierderea Basarabiei… a elucidat definitiv în ochii patrioţilor români rolul împăratului rus şi adevăratele motive ale interesului nutrit de «cea mai mare dintre puterile creştine» faţă de cauza eliberării popoarelor asuprite din Orientul apropiat… de aceea, dezvoltarea ulterioară a mişcării naţionale s-a dovedit a nu depinde de Rusia, ci chiar în opoziţie cu ea, deoarece s-a subordonat nu impulsului dat de ţar, ci celui al marii revoluţii franceze.”

Ca să ne convingem că acest sentiment s-a instaurat într-adevăr pe deplin, să consemnăm că în perioada imediat posterioară anexării, deşi iniţial au fost numeroase înscrieri, doar doi boieri s-au strămutat în Basarabia. Pentru acest lucru, sultanul chiar a mulţumit printr-un firman boierilor pentru credinţa arătată, care de fapt pentru Moldova era datina străveche. Căci flacăra puterii românilor începea să ardă cu vigoare, pe măsură ce turcii slăbeau.

Iar la 26 octombrie 1812, boierii moldoveni adresau, cu trimitere evidentă spre turci, „Anaforaua obşteştei adunări cătră Domnul Moldaviei Scarlat Alexandru Calimah voievod pentru înstrăinarea Besarabiei”, care reprezintă un memoriu de protest foarte viguros şi bazat pe date concrete indestructibile. De aceea vom reda mai jos un pasaj mai lung:

Întru deznădăjduirea întâmpinărei, sosind lumina mântuirii cu prefacerea pacei, văzând că din trupul Moldovei, partea cea mai bună, şi însufleţirea hranei – şi împuternicirea s-au deosebit, apoi ca nişte slugi credincioase înştiinţăm, că din întregimea Moldovei, lipsesc acum şese ţinuturi, adecă cel mai mare ţinut ce se numeşte Orheiul sau Lăpuşna, cel de al doile după dânsul al Sorocii, al 3 – Hotărnicenii, al 4 – Codrul, al 5 – Greceni, iar al 6 – ţinutul Iaşii, cea mai mare parte, căci acea remasă se socoteşte întru nemică; afară de ţinutul Hotinului, şi afară de Bugeagului, care deşi s-au dezlipit de la o vreme din trupul pământului Moldovii, dar tot întru aceiaşi stăpânire aflându-se a pre puternicii împărăţii, era îndemănarea şi adăpostirea pământenilor, în înlesnirea vieţuirei lor, şi întru a hranei îndestulare şi a vitelor păşune. Iară întru acest chip, toată partea aceea socotindu-se până în Prut, poate fi mai mult decât jumătate de ţară, într-un cuvânt tot câmpul şi inima ţării.”

În continuarea acestei mişcătoare treceri în revistă se solicita „să se mijlocească cătră curtea împărăţiei Rusiei spre a nu fi opriţi pământenii Moldaviei, nici acum – nici mai în urmă, a aduce de la moşiile lor de peste Prut – din pământul Moldavii Besarabia, pâine şi vite de pe acelea moşii, pentru întrebuinţarea caselor şi a politiei aceştia întru care lăcuim, şi să nu rămânem strâmtoraţi de a vieţuirei cele trebuincioase.” De asemenea, pe parcursul memoriului se mai găsesc expresii ca „sfâşiata Moldovă”, iar spre final se cerea restituirea pământului furat, „precum de la moşii şi strămoşii noştri am apucat întregimea Moldaviei.”

În acelaşi an, aflând că ruşii au numit ca mitropolit al Basarabiei pe Gavriil Bănulescu-Bodoni, fostul exarh al principatelor în perioada ocupaţiei, boierii erau foarte abătuţi. Un martor ocular nota: Boierii sunt cu atâta mai nemulţumiţi, cu cât trag de aici încheierea că Basarabia e pierdută de acum pentru totdeauna pentru Moldova, şi puţina nădejde a unei reîntoarceri a pierit.”

Noi proteste aveau loc în 1815, cu ocazia deschiderii la Viena a Congresului Sfintei Alianţe. Cu acest prilej, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, arăta: „Pentru Bucovina, Ghica Vodă şi-a pierdut viaţa, şi noi pentru Basarabia nu facem nici măcar un protest.” Mitropolitul a expediat o moţiune acestui Congres. El a fost sprijinit şi de domnul muntean Caragea, care a cerut protecţia prim-ministrului austriac Metternich. Răspunsul primit de la acesta, prin intermediul austriacului Gentz, era însă descurajator: „Principele Metternich este pe deplin convins că orice încercare de a face pe Rusia a retroceda Porţii teritoriul pe care dânsa l-a smuls în ultimul război, ar fi azi fără scop şi ţintă.

Iar la 16 iulie 1814, boierii din Moldova neocupată de ruşi, adresându-se turcilor, vorbeau despre paguba „strămoşeştilor noastre moşii, de la care am avut toată hrana vieţuirii casălor noastre” şi despre „strâmtorirea multă cu schimbarea hotarului.”

Acelaşi subiect era abordat tot în 1814 de către Misiunea catolică a Moldovei: „Foametea sau lipsa e ce ne strâmtorează mai mult, şi (ne) e teamă că vom mai avea s-o suferim. Pricina de căpetenie e dezbinarea unei jumătăţi a ţării, şi anume a celei mai roditoare, dincolo de râul Prut, până la Nistru, pe care au luat-o ruşii în condiţiile păcii. De aici venise belşugul vitelor de orice fel, a grânelor, a cerei, a mierii şi, din vremea când au luat-o ruşii, au închis negoţul, aşa că nimic sau prea puţin lasă a ieşi pentru ceastălaltă Moldovă, şi aceea cu preţ foarte mare.”

Şi cu aceasta încheiem prezentarea atitudinilor moldovenilor „liberi” pentru a trece Prutul şi a vedea cu câtă bucurie au primit basarabenii înşişi noua situaţie ce li se impusese. Acolo în aceste momente se petrecea un fenomen nou, sesizat de Leon Boga: „Abia după ce moldovenii se simţiră despărţiţi unii de alţii, la cei de pe malul stâng al Prutului se contură mai luminos icoana patriei, se aprinse mai vie dragostea de neam şi limbă.

Şi aici începeau să apară proteste, adresate autorităţilor centrale ruseşti, în care se arăta clar tot răul produs de brutala anexare. De exemplu, în jalba adresată consiliului statului rusesc de către nobilimea basarabeană la 29 ianuarie 1814, se spunea:

Iată au trecut şaisprezece luni de când această Gubernii afierosită întru sloboda răpirii iubitorilor de rău căştig ocărmuitori, să tăngueşte sub giugul urmărilor celor răli şi ai priincioasii împuterniciri a unora din slujbaşii ocărmuirii Basarabiei.” Jalea şi panica populaţiei erau prezentate astfel:

Însuşi locuitorii ci se află lăngă Prut arată cugeţile lor spre a fugi la Moldavia ca să scapi di asprime ocărmuitorilor pămănteşti, precum şi sati întregi au fugit pentru cari oblăduire de aici ari ştiinţă întru acest chip dar în loc să îndemni cu plăcuta năzuire norodului megiaşit pentru cari este cuprindere şi enstrucţioani ci s-au dat di cătră gubernatorul şi poruncă ca să să silească spre înmulţime lăcuinţii gubernii. Ocârmuire aceasta au îndemnat să să întoarcă la Moldavie oamenii cari veniseră cu cugetări ca să să aşeze în Basarabia.”

Alte proteste aveau loc în contra încălcării drepturilor populaţiei autohtone. Astfel, la 12 februarie 1814, nobilimea basarabeană se adresa ţarului în acest mod: 

Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.”

În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei”, şi „să să rînduiască şi ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează şi pe noi şi pe fraţii noştri.”

Tot la 12 februarie 1814, boierii adresau o jalbă şi oberprocurorul Sfântului Sinod rus: „Toată obştia oblastului Basarabiei, toati niamurile, şi toati stările de aicea tineri şi bătrîni năzuim la apărarea luminărei voastre… să nu să dea ascultari nici la un fel de arătări din oari cui parti vor fi, nici să să dea hotărîri soartii noastre, pără nu să vor înfăţoşa deputaţii din partea obştii, cari vor avea încredinţarea arhipăstorului nostru mitropolit Gavriil, cuprinzătoare că de cătră obştii sint trimeşi şi cari fără multă prelungire să vor trimiti.”

În sfârşit, în aceeaşi zi era expediată şi o jalbă către „împărătescul Ministerium”, în care se menţiona:Am arătat de faţă întristare noastră pentru arătare ce s-au făcut de aice cătră Ministrul Justiţăei, spre defăimare niamului moldovenesc, că nici am ave pravile, şi că, am fi din fire plecaţi spre răle urmări, şi s-au cerut zaconuri spre pedeapsa greşalelor niamului, cutremurându-ne, înspăimântându-ne, am nazuit mai înainte cătră picioarele pragului, ca să nu se îndure de credincioşii creştini năzuitori moldoveni, cari şi pravile au avut, şi credinţa lor ar fi fost sădită în inimile lor către prestolul Rusiei… pătimesc pravoslavnicii năzuitori a oblastului cu nişte streine urmări şi închipuiri călcătoare legiuirilor şi obiceiurilor firii noastre încât niamul jădăvesc prin poliţăe Chişinăului obideşte lege creştiniască cu multe atingiri pentru multe sfârşituri, împuternicindu-să asupra creştinilor, care nu cutezăm a le mai arăta pre larg. Dar şi în alte obiceiuri pământeşti din zi în zi să urmeazî călcare şi să pricinuieştea întristare.”

De aceea, „cerim ca să ni miluiască iubitoare de oameni împărăţăe a nu să strica legiuire obiceiurilor noastre întru ale ocârmuirii, şi a nu se hotăra zaconuri de pedeapsă pentru neamul boeresc precum s-au cerut, şi a fi arhipăstorul nostru mitropolit precum au fost din începutul fiinţăi Moldoviei întăiul şăzător în divanul ocârmuirii politiceşti, şi a ni să rândui un nacealnic politicesc a gubernii, pământean creştin temâtor de Dumnezeu, credincios a împărăţăei şi cunoscătoriu firii pravililor, şi tuturor împregiurărilor de aice, după cum este asămine cuviincioasă persoană, pământean a Moldoviei din cele mai întăi familii cu ispitită ştiinţă şi creştinătate şi cu îndestulă cărunteţă şi întălepciune, credincios a Împărăteştei Sale Măriri, exelenţăe sa Domnul gheneral maior şi cavaler Ilie Filipovici Catargiu. Aceasta este acum a obştiei din partea niamului rugăciuni spre liniştire sufletelor noastre şi în contenire călcării obiceiurilor.”

Analizând toate aceste proteste ale boierimii, istoricul basarabean Iustin Frăţiman concluziona că „nu numai boierii rămaşi în Moldova erau contra alipirii Basarabiei cătră Rusia, ci contra acestui fapt au fost chiar şi boierii care au devenit supuşi ruşi, rămânând în Basarabia.” Aceasta este şi convingerea noastră.