Articole

Evenimentele Zilei de 12 februarie în Istorie

Pope Francis, left, reaches to embrace Russian Orthodox Patriarch Kirill after signing a joint declaration at the Jose Marti International airport in Havana, Cuba, Feb. 12, 2016

foto preluat de pe themoscowtimes.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

12 februarie este a 43-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 12 februarie

(BOR) Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei; Sf. Mc. Hristea

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Meletie (în greacă Μελέτιος, Meletios; n. secolul al IV-lea d.Hr., Malatya, Turcia – d. 381 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un episcop creștin al Antiohiei din anul 360 până la moartea sa în 381. Perioada păstoririi sale ca episcop a fost marcată de o schismă, cunoscută ca schisma meletiană, existând un episcop ortodox rival în persoana lui Paulin al II-lea. Conflictul cu arienii și rivalitatea cu Paulin au contribuit la exilarea episcopului Meletie din Antiohia în perioadele 361–362, 365–366 și 371–378 în timpul domniei unor împărați arieni. Una dintre ultimele sale acțiuni a fost prezidarea Primului Sinod de la Constantinopol în 381.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sf. Mc. Hristea (†1748) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Hristea (†1748) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Hristea a fost grădinar și a trăit în Constantinopol. În anul 1748, mărturisind dreapta credință, a fost martirizat prin decapitare.

 

(BRU) Sf. Melețiu, arhiepiscop († 381)

(BRC) Sf. Eulalia, fecioară, martiră

 

Ziua internaţională pentru prevenirea extremismului violent care ar conduce la terorism

Extremismul violent reprezintă un afront adus scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite. Subminează pacea şi securitatea, drepturile omului şi dezvoltarea durabilă. Nicio ţară sau regiune nu este imună la impactul acestuia. În Rezoluţia 77/243, Adunarea Generală a ONU a decis să declare ziua de 12 februarie Ziua internaţională pentru prevenirea extremismului violent care ar conduce la terorism, pentru a atrage atenţia asupra ameninţărilor legate de extremismul violent atunci când conduce la terorism şi pentru a consolida cooperarea internaţională în acest sens, evidenţiază www.un.org.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua Darwin (“Darwin Day”)

Ziua Darwin (“Darwin Day”) reprezintă o sărbătoare recent instituită, în scopul aniversării nașterii (12 februarie 1809) lui Charles Darwin, prilej de a sublinia importanța contribuțiilor marelui naturalist britanic în dezvoltarea și promovarea științei.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

Ziua bănuţului rătăcit (#LostPennyDay)

Mici şi aparent fără nicio valoare, monedele de un cent (”penny”) pot fi câteodată o adevărată bătaie de cap. Deşi ai grijă să le pui în siguranţă în portofel sau poşetă, mereu par să găsească o modalitate de a se rătăci în maşina de spălat, sub pernele de pe canapea sau în aspirator. Există însă o zi specială în calendar (#LostPennyDay) care îşi propune să ofere o utilitatea tuturor bănuţilor rătăciţi.

Prima monedă din Statele Unite a fost concepută şi emisă de Benjamin Franklin în 1787. Moneda de un cent aşa cum o ştim astăzi, decorată cu bustul fostului preşedinte american Abraham Lincoln, a fost emisă pe 12 februarie 1909 pentru a marca cea de-a 100 aniversare a naşterii preşedintelui.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua budincii de prune (#PlumPuddingDay)

Budinca de prune (sau budinca de Crăciun) este un delicios desert tradiţional englezesc, servit de Crăciun, şi care, în ciuda numelui, nu conţine prune. În secolul al XVII-lea, când a început să fie preparat, ”plum” (”prună”) era un termen care se referea mai degrabă la fructe uscate cum ar fi stafide, smochine.

 

Astăzi în istorie pentru 12 februarie

 

Evenimentele Zilei de 12 februarie în Istorie:

- 12 februarie 1814 – Primele proteste ale boierilor moldoveni pămanteni, împotriva politicii duse de împăratul Rusiei în noua provincie anexată;

- 12 februarie 1864 – Parlamentul a votat proiectul de lege pentru organizarea puterii armate în România;

- 12 februarie 2000 – A avut loc, la București, reuniunea statelor membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est;

- 12 februarie 2016 – Papa Francisc s-a întâlnit cu Patriarhul Kiril al Moscovei.

 

12 februarie 41 - S-a născut Tiberius Claudius Caesar Britannicus, fiul imparatului roman Claudius și al Messalinei Claudia, a treia sa soție. A fost moștenitorul desemnat al imperiului și a fost ucis la 11 februarie 55 ,tronul revenindu-i lui Nero.

Tiberius Claudius Caesar Britannicus (12 February AD 41 — 11 February AD 55) was the son of the Roman emperor Claudius and his third wife Valeria Messalina - foto: en.wikipedia.org

Tiberius Claudius Caesar Britannicus (12 February AD 41 — 11 February AD 55)  - foto: en.wikipedia.org

 

12 februarie 1074 - S-a născut Conrad al II-lea, rege al Germaniei (1087-1098) și rege al Italiei (1093-1098). ( d. 1101)

Conrad al II-lea (n. 12 februarie 1074, abația Hersfeld – d. 27 iulie 1101, Florența) a fost rege al Germaniei între 1087 și 1098 și rege al Italiei de la 1093 la 1098 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conrad al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conrad al II-lea (n. 12 februarie 1074, abația Hersfeld – d. 27 iulie 1101, Florența) a fost rege al Germaniei între 1087 și 1098 și rege al Italiei de la 1093 la 1098. Conrad a fost cel de al doilea fiu al împăratului Henric al IV-lea, iar mama sa a fost Berta de Savoia. Fratele său mai mare Henric se născuse și murise în august 1071.

Ca moștenitor al tatălui său, Conrad a fost numit duce de Lotharingia Inferioară și markgraf de Torino în 1076, de la vârsta de doi ani. În același an, l-a însoțit pe tatăl său în drum spre Canossa. Conrad a fost dat spre grijă arhiepiscopului Tedald de Milano și a rămas în Italia.

În 1087, el a fost ales Imperiul romano-german|rege al Germaniei, fiind încoronat la 30 mai în Aachen, fapt care l-a consacrat oficial ca moștenitor al tatălui său. În 1093, Conrad a fost încoronat și rege al Italiei la Milano, de către arhiepiscopul Anselm al III-lea. Potrivit istoricului milanez Landulf Iuniore, Conrad ar fi fost încoronat și la Monza, unde era păstrată Coroana de fier a regilor longobarzi.

Sub influența marchizei (markgrafei) Matilda de Toscana și a mamei sale vitrege (fiind cea de a doua soție a lui Henric al IV-lea) Eupraxia, care l-a părăsit pe Henric și a fugit la Canossa, Conrad s-a raliat în 1093 taberei papale, acționând astfel împotriva tatălui său.

În 1095, el a fost prezent la conciliul de la Piacenza și a confirmat acuzațiile Eupraxiei potrivit cărora Henric ar fi fost membru al sectei nicolaite, că ar fi participat la orgii și ar fi oferit-o pe Eupraxia lui Conrad, considerând că acesta era motivul pentru care s-a întors împotriva tatălui său, împăratul.

La puțină vreme după acest conciliu, Conrad a jurat credință papei Urban al II-lea în Cremona și a servit ca strator al suveranului pontif, conducând calul papei ca gest simbolic de umilință. În schimb, Urban i-a promis lui Conrad coroana imperială. În același an, papa a aranjat căsătoria lui Conrad cu Constanța, fiică a contelui normand din dinastia Hauteville Roger I de Sicilia.

Tatăl său a reacționat în cadrul Reichstag-ului de la Mainz din aprilie 1098 prin depunerea lui Conrad și desemnarea fiului său mai mic, Henric drept succesor. Din acel moment, Conrad putea doar cu mare greutate să influențeze evenimentele politice din Italia, iar în 1101 el a murit la vârsta de 27 de ani la Florența. El a fost înmormântat în Santa Reparata, astăzi înlocuită cu Santa Maria del Fiore.

 

12 februarie 1048 - Consacrarea Papei Leon al IX- lea.

Papa Leon al IX-lea (n. 21 iunie 1002, la Eguisheim, Alsacia - d. 19 aprilie 1054, la Roma), având numele laic: Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg, a fost Papă al Bisericii Universale între 12 februarie 1049 și 19 aprilie 1054 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Leon al IX-lea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Leon al IX-lea s-a nascut la 21 iunie 1002 in Eguisheim in Alsacia si a decedat pe 19 aprilie 1054 la Roma , numele sau laic fiind Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg. A fost Papă al Bisericii Universale între 12 februarie 1049 și 19 aprilie 1054. In timpul pontificatului sau, a provocat Marea Schisma dintre Roma şi Biserica Ortodoxă, care s-a produs in urma unui litigiu doctrinar indelungat intre bisericile din părţile de est şi de vest a vechiului Imperiu Roman.

Ca urmare a Marii Schisme din anul 1054, se ajunge la excomunicarea de către Biserica Apuseană a Patriarhului Constantinopolului şi a tuturor urmaşilor sai, Papa fiind anatemizat la randul sau de catre Patriarhul Constantinopolului. Leon al IX-lea a fost inmormantat in Bazilica Sf.Petru la Vatican si a fost canonizat în anul 1087, de către Papa Victor al III-lea. Sărbătoarea sa este în mod tradițional celebrată la 19 aprilie, ziua morții sale, care este considerată de credincioșii catolici „Nașterea în Cer” a sfântului.

 

12 februarie 1502 - O puternica flota de cincisprezece nave și opt sute de oameni, a plecat de la Lisabona sub conducerea lui Vasco da Gama in a doua calatorie catre India.

 

12 februarie 1541 – Întemeierea orașului Santiago de Chile.

Tablou al lui Pedro Lira (1889), înfățișând fondarea orașului Santiago de Chile de către Pedro de Valdivia - foto: ro.wikipedia.org

Tablou al lui Pedro Lira (1889), înfățișând fondarea orașului Santiago de Chile de către Pedro de Valdivia – foto: ro.wikipedia.org

Santiago a fost înființat de Pedro de Valdivia la 12 februarie 1541 sub numele Santiago de Nueva Extremadura. Ceremonia de înființare a fost ținută pe Dealul Huelén (redenumit apoi Cerro Santa Lucia. Valdivia a ales locația orașului datorită climatului moderat și ușurinței cu care putea fi apărat.

Primele clădiri au fost construite cu ajutorul indienilor Picunche. Orașul a fost ușor afectat în timpul “Războiului Chilian De Independență” (1810–18) în Bătălia de la Maipú, care a avut loc la sud-vest de oraș. Santiago a fost numit capitală în 1818. În timpul primelor decenii ale secolului al XIX-lea, Santiago a rămas un oraș mic având puține clădiri cu excepția Palacio de La Moneda și a câtorva biserici. În 1880 extracția de fertilizator din nordul țării a adus prosperitate și a dus la dezvoltarea capitalei. Au fost construite puncte de referință importante în 1910, precum Biblioteca Natională și Muzeul de Arte. În 1985 un cutremur a distrus anumite clădiri istorice din centrul orașului.

 

12 februarie 1554 - A fost executată pentru inalta tradare Lady Jane Grey, regina a Angliei pentru noua zile; (n. 1537).

Execuţia lui Lady Jane Grey de Paul Delaroche, 1833 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Execuţia lui Lady Jane Grey de Paul Delaroche, 1833 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jane Grey-Dudley era verișoara regelui Eduard al VI-lea (1547-1553). Acesta avea două surori, Elisabeta și Maria, care în mod normal ar trebui să-i succeadă la tron. Eduard al VI-lea era convins ca verișoara sa, Jane Grey, ar fi cea mai bună soluție pentru preluarea tronului după moartea sa. Singurul obstacol în calea schimbării succesiunii la tron o reprezenta chiar ultima dorință a regelui Henric al VIII-lea, care considera că ficele sale, deși nu erau perfecte, ar fi potrivite să poarte coroana Angliei.

Eduard, în ciuda voinței tatălui, și-a lipsit surorile de dreptul de succesiune la tron și a numit ca urmașă a sa pe Jane Grey, după care și-a luat rămas bun de la viață. Pe 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale.

Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat oastea la Norfolk si pe 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare și, împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei. Jane și-a recunoscut vina. Încă mai avea o șansă de a-și salva viața și probabil, așa s-ar fi întâmplat, dacă tatăl său nu ar fi participat la rebeliunea lui Thomas Wyatt, care s-a răzvrătit împotriva noii regine a Angliei.

În acel moment soarta ei a fost decisă definitiv: atât timp cât a avut loc o rebeliune, se realizase un precedent și Jane Grey reprezenta un pericol. Maria Tudor nu-și putea permite un asemenea risc. Se pregătea să se mărite și nu voia ca logodnicul ei spaniol să se teamă de siguranța coroanei. Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill.

 

12 februarie 1593 - Invazia japoneza in Coreea. 3000 de soldati coreeni condusi de generalul Kwon Yu resping cu succes fortele japoneze de cateva ori mai numeroase care asediau Haengiu. Acesta este considerat cel mai mare victorie coreean în timpul celor șapte ani de război.

 

12 februarie 1709 - Marinarul scoțian Alexander Selkirk („modelul” lui Robinson Crusoe), este salvat după patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez.

Alexander Selkirk (n. 1676 - d. 13 decembrie 1721) a fost un marinar scoţian care a trăit patru ani pe o insulă de lângă Chile şi a servit drept inspiraţie pentru romanul Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe - in imagine, Statuia lui Alexander Selkirk din Largo (Thomas Stuart Burnett - 1885) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Statuia lui Alexander Selkirk din Largo (Thomas Stuart Burnett – 1885) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexander Selkirk (n. 1676 – d. 13 decembrie 1721) a fost un marinar scoţian care a trăit patru ani pe o insulă de lângă Chile şi a servit drept inspiraţie pentru romanul Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe. S-a născut în satul Lower Largo din regiunea Fife. În 1703 a plecat într-o expediţie pe vasul exploratorului englez William Dampier (1651 – 1715), care a fost primul om ce a efectuat circumnavigaţia Pământului de trei ori. Ulterior, perioada în care a stat singur pe insulă a fost între 1704 – 1708.

 

12 februarie 1733 - Englezul James Oglethorpe întemeiază colonia britanica Georgia și primul său oraș, Savannah.

 

12 februarie 1736 - Căsătoria dintre Maria Terezia a Austriei și Francisc Stephan.

Maria Tereza și soțul ei, Francisc Ștefan - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria Tereza și soțul ei, Francisc Ștefan – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria Terezia a Austriei (la naştere: Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich) , cunoscută şi ca Maria Theresia, (în latină Maria Theresia Augusta, în germană Maria Theresia, în maghiară Mária Terézia), (n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Ţărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea împărat romano-german (1685–1740), soţia împăratului Francisc Ştefan şi mama împăraţilor Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea.

A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deşi nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ştefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman.

 

12 februarie 1768 - S-a născut împaratul Francisc I al Austriei; (d. 1835).

Francisc al II-lea (SIR) Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența - d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania - foto: ro.wikipedia.org

Francisc I al Austriei – foto: ro.wikipedia.org

Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența – d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II).

Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania.

Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz. Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere.

Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al “Sfintei Aliațe” la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc (cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana, care fusese dizolvat).

 

12 februarie 1799 - A murit Lazzaro Spallanzani, biolog italian; (n. 1729).

Lazzaro Spallanzani (*12 ianuarie 1729, Scandiano/Reggio nell'Emilia - †12 februarie 1799, Pavia) a fost un om de știință italian, unul din întemeietorii Biologiei experimentale. A demonstrat falsitatea teoriei "generației spontane" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lazzaro Spallanzani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lazzaro Spallanzani (*12 ianuarie 1729, Scandiano/Reggio nell’Emilia – †12 februarie 1799, Pavia) a fost un om de știință italian, unul din întemeietorii Biologiei experimentale. A demonstrat falsitatea teoriei “generației spontane”

 

12 februarie 1804 - A murit filosoful german Immanuel Kant; (n. 1724).

Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg/Prusia Orientală - d. 12 februarie 1804, Königsberg), a fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Immanuel Kant – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg, Prusia – d. 12 februarie 1804, Königsberg, URSS) a fost un filosof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne.

În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.

Într-una din lucrările majore ale lui Kant, Critica rațiunii pure (1781), el a încercat să explice relația dintre rațiune și experiența umană și să meargă dincolo de eșecurile filozofiei și metafizicii tradiționale. Kant a vrut să pună capăt unei epoci a teoriilor inutile și speculative ale experienței umane, rezistând în același timp scepticismului gânditorilor precum David Hume.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgwww.agerpres.ro

 

12 februarie 1809 - S-a născut Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Americii, cel care a abolit sclavia; (d. 1865).

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Comitatul LaRue, Kentucky, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Washington, SUA) a fost al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, funcţie pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 şi până la asasinarea sa în aprilie 1865 - President Lincoln in November 1863 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

President Lincoln in November 1863 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Hodgenville, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Petersen House, SUA) a fost un avocat si om politic american, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865. Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgwww.agerpres.roen.wikipedia.org

 

12 februarie 1809 - S-a născut naturalistul englez Charles Robert Darwin; (d. 1882).

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d. 19 aprilie 1882, Down, lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Charles Darwin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809,The Mount, Shrewsbury, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 19 aprilie 1882, Down House, Downe, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă).

A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859). Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930′ iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.

Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea Originea omului, urmată de Exprimarea emoțiilor la oameni și animale. Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului.

 

12 februarie 1814 - La numai doi ani de la ocuparea tinutului dintre Prut si Nistru de catre Rusia, apar primele proteste ale boierilor moldoveni pamanteni, împotriva politicii duse de împăratul Rusiei în noua provincie anexată.

Extinderea imperiului rus la Tratatul de la București din 1812 -  foto: ro.wikipedia.org

Extinderea imperiului rus la Tratatul de la București din 1812 – foto: ro.wikipedia.org

(…) Alte proteste aveau loc în contra încălcării drepturilor populaţiei autohtone. Astfel, la 12 februarie 1814, nobilimea basarabeană se adresa ţarului în acest mod: „Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.”

În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei”, şi „să să rînduiască şi ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează şi pe noi şi pe fraţii noştri.”
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

12 februarie 1817 - Trupele chiliene ajutate de cele argentiniene, constituie Armata Anzilor si infrang in Bătălia de la Chacabuco din 12 februarie 1817, trupele colonialiste spaniole si elibereaza intreg teritoriul tarii. Anul următor, independența e declarată, iar tara intra sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem.

Chilean and Argentinean troops going to the Battle of Chacabuco (February 12, 1817) led by José de San Martín - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Chilean and Argentinean troops going to the Battle of Chacabuco (February 12, 1817) led by José de San Martín – foto preluat de pe en.wikipedia.org

(…) La 18 septembrie 1810, un grup de creoli, profitând de invaziile napoleoniene în Spania borbonica, a constituit o juntă, pentru a iniția un proces de autodeterminare. Astfel, a început o perioadă istorică cunoscută sub denumirea Vechea Patrie, care a durat până la dezastrul de la Rancagua, în 1814, când regaliștii au preluat controlul teritoriului. Soldații independentiști s-au refugiat, în număr de 6514, la Mendoza, și, acolo, unindu-se cu trupele provinciei Argentina, în număr de 2600 soldați, au format armata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco (12 februarie 1817).

În anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. [6]. Reformele sale, însă, nemulțumesc aristocrația și, în 1823, este nevoit să abdice. În următorii 10 ani, Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze țara. După o serie de victorii ale conservatorilor, în 1829, începe o perioadă de stabilitate. Datorită constituției din 1833, ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

12 februarie 1818 - Sub conducerea generalului Bernardo O’Higgins, statul Chile și-a declarat independența față de Spania.

 

12 februarie 1828 - S-a născut poetul și scriitorul englez George Meredith;(d. 1909).

George Meredith (n. 12 februarie 1828 în Portsmouth; d. 18 mai 1909 în Flint Cottage) a fost un scriitor englez. A scris o operă realistă de subtilă analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială - in imagine, George Meredith, de George Frederic Watts, 1893 - foto: ro.wikipedia.org

George Meredith, de George Frederic Watts, 1893 – foto: ro.wikipedia.org

George Meredith (n. 12 februarie 1828 în Portsmouth; d. 18 mai 1909 în Flint Cottage) a fost un scriitor englez. A scris o operă realistă de subtilă analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială.

 

12 februarie 1856 - Juristul si omul politic roman Vasile Boerescu a adresat un memoriu ministrului de externe al Franței, Alexandre Walewski, in care pleda pentru constituirea unui stat național romanesc independent sub garanția celor șapte mari puteri.

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate - in imagine, Vasile Boerescu, portret în Enciclopedia României - foto: ro.wikipedia.org

Vasile Boerescu, portret în Enciclopedia României – foto: ro.wikipedia.org

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate. În perioada Revoluției de la 1848, Vasile Boerescu era elev la Colegiul Sfântul Sava din București și colabora la ziarul “Pruncul român“. A terminat colegiul în anul 1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de Drept din București, a plecat la Paris, unde obține licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857.

În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin. În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.

 

12 februarie 1864 - Parlamentul voteaza proiectul de lege pentru organizarea puterii armate in Romania.

 

12 februarie 1885 - S-a născut Julius Streicher, politician german, fondatorul saptamanalului Der Sturmer, principalul organ de propaganda antisemita nazista din Al treilea Reich; (d. 1946).

Julius Streicher (n. 12 februarie 1885, Fleinhausen lângă Augsburg — d. 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un criminal de război nazist, politician național-socialist, fondatorul, proprietarul și editorul săptămânalului Der Stürmer, care a devenit principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich. După cel de al doilea război mondial, Julius Streicher a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de crime împotriva umanității și executat prin spînzurare, în 1946. Julius Streicher s-a născut la Fleinhausen, Bavaria, fiind unul din cei 9 copii ai lui Friedrich și Anna (n.Weiss) Streicher. Julius Streicher a fost de profesie învățător, fiul unui învățător și locotenent rezervist (decorat în Primul Război Mondial). Julius Streicher a fost obsedat de antisemitism din fragedă copilărie. În 1940 a fost exclus din posturile de partid în urma comportamentelor sale inaccetabile pe plan economic și personal - foto: ro.wikipedia.org

Julius Streicher – foto: ro.wikipedia.org

Julius Streicher (n. 12 februarie 1885, Fleinhausen lângă Augsburg — d. 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un criminal de război nazist, politician național-socialist, fondatorul, proprietarul și editorul săptămânalului Der Stürmer, care a devenit principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich.

După cel de al doilea război mondial, Julius Streicher a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de crime împotriva umanității și executat prin spînzurare, în 1946. Julius Streicher s-a născut la Fleinhausen, Bavaria, fiind unul din cei 9 copii ai lui Friedrich și Anna (n.Weiss) Streicher.

Julius Streicher a fost de profesie învățător, fiul unui învățător și locotenent rezervist (decorat în Primul Război Mondial). Julius Streicher a fost obsedat de antisemitism din fragedă copilărie. În 1940 a fost exclus din posturile de partid în urma comportamentelor sale inaccetabile pe plan economic și personal.

 

12 februarie 1894 - S-a născut poeta si scriitoarea romana Otilia Cazimir; (d. 1967).

Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu - n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii - foto: ro.wikipedia.org

Otilia Cazimir  - foto: ro.wikipedia.org

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu.

Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …”. A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

 

12 februarie 1901 - S-a născut Jean Georgescu, regizor și actor roman; (d. 1994).

Jean Georgescu (n. 12/25 februarie 1904, București; d. 8 aprilie 1994, București) a fost un regizor, scenarist și actor român -  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jean Georgescu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jean Georgescu (n. 12/25 februarie 1904, București; d. 8 aprilie 1994, București) a fost un regizor, scenarist și actor român.

 

12 februarie 1905 - S-a născut medicul roman Theodor Burghele; (d. 1977).

 

12 februarie 1912 - Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, a abdicat, China devenind de atunci republică. Sfarșitul dinastiei Qing si proclamarea Republicii sub conducerea lui Sun Iat sen. Revoluţia din 1911-1912, condusă de Sun Yat-sen, l-a fortat pe imparatul Puyi să abdice la vârsta de şase ani.

Pu Yi (n. 7 februarie 1906 – d. 17 octombrie 1967), a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing. A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912 - foto: ro.wikipedia.org

Pu Yi – foto: ro.wikipedia.org

Pu Yi, (n. 7 februarie 1906 – d. 17 octombrie 1967) a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing. A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912. A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong, între 1908 și 1911, și ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 și 1924, iar între anii 1932 și 1945 a domnit în statul marionetă cunoscut sub numele de Manciukuo.

 

12 februarie 1912 - China adopta calendarul gregorian.

 

12 februarie 1919 - Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca armata romana sa inainteze pe aliniamentul Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta – Arad.

 

12 februarie 1922 - Și-a inceput pontificatul Papa Pius al XI-lea; (n. 1857 – m. 1939).

 

12 februarie 1923 - S-a născut Franco Zeffirelli, regizor italian de film (d. 2019)

Franco Zeffirelli, în registrul de stare civilă Gianfranco Corsi Zeffirelli (n. 12 februarie 1923, Florența, Regatul Italiei – d. 15 iunie 2019,  Roma, Italia) a fost un realizator, scenarist, producător și actor italian - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Franco Zeffirelli – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli, pe numele său complet Gainfranco Corsi Zeffirelli, s-a născut la 12 februarie 1923, la Florenţa, Italia, fiind cunoscut pentru spectacolele de operă şi pentru adaptările cinematografice ale unor opere de Shakespeare, pentru care a şi primit două nominalizări la Oscar.

A intrat la Universitatea din Florenţa pentru a studia arhitectura, în anii studenţiei implicându-se în spectacolele companiei de teatru a universităţii. În timpul ocupării Italiei de către trupele germane, în cel de-al Doilea Război Mondial, Zeffirelli a întrerupt studiile şi a lucrat ca translator.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

12 februarie 1924 - La New York a avut loc premiera lucrarii simfonice Rapsodia albastra de George Gershwin.

 

12 februarie 1931 - Papa Pius al XI-lea inaugureaza Radio Vatican. Acesta a fost inaugurat de Papa Pius al XI 12 februarie 1931, în prezenţa inventatorului radioului, Guglielmo Marconi.

 

12 februarie 1933 - S-a născut Costa-Gavras, regizor și producător de film francez.

Constantin Costa-Gavras (n. 12 februarie 1933, Iraia, Pelopones, Grecia de Vest și Insulele Ionice⁠(d), Grecia este un regizor și producător de film francez - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Costa-Gavras – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Constantin Costa-Gavras (n. 12 februarie 1933, Iraia, Pelopones, Grecia de Vest și Insulele Ionice⁠(d), Grecia este un regizor și producător de film francez.

Marele regizor, Costa Gavras, este unul dintre cei mai apreciaţi oameni de film, cu nenumărate distincţii internaţionale de prestigiu, printre care se numără Oscarul, Eisenstein Honor şi Israeli Academy Award, pentru talentul său formidabil în munca depusă în slujba celei de-a şaptea arte, scrie portalul specializat https://www.altfg.com/.

Konstantinos Gavras, pe numele său adevărat, s-a născut la 12 februarie 1933, în Iraia, Grecia, indică cotidianul britanic www.theguardian.com. A reuşit realizarea a câtorva zeci de producţii extraordinare care constituie cartea sa de vizită şi cu care cinematografia mondială îi arată recunoştinţa cuvenită cu prilejul marilor festivaluri şi evenimente de profil.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

12 februarie 1942 - S- a născut politicianul israelian Ehud Barak. Ehud Barak (născut Ehud Brug) este un general (rez.) și politician israelian. A îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Israeliene (1991-1994) apoi, lider al Partidului Muncii și prim-ministru al Israelului (6 iulie 1999-7 martie 2001).

 

12 februarie 1953 - URSS rupe relaţiile cu Israelul.

 

12 februarie 1959 - A avut loc condamnarea, în baza articolului 209 CP, ulterior 167, a peste 20 de intelectuali, printre care Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, profesoară, Dumitru Banu, ziarist, Ion Caraion, poet, pentru difuzarea de “înscrisuri dușmănoase”: poeme sosite din străinătate, scrisori etc. Va relata experiența de închisoare, din exilul lui de mai târziu, Ion Caraion.

 

12 februarie 1959 - S-a nascut Dan Puric, actor și regizor de teatru roman.

 

12 februarie 1961 - A fost lansata Venus – 1, prima stație interplanetara automata in direcția Planetei Venus.

 

12 februarie 1974 - Dizidentul rus Aleksandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1970, este exilat din Uniunea Sovietică .

Aleksandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) romancier rus, activist și dizident anticomunist  - foto: en.wikipedia.org

Aleksandr Isaievici Soljenițîn -foto: en.wikipedia.org

Alexandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.

Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: “Arhipelagul Gulag“, “O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau “Pavilionul canceroșilor“.

Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.

 

12 februarie 1979 - A murit Jean Renoir, regizor francez de film; (n. 1894).

Jean Renoir (15 septembrie 1894 – 12 februarie 1979) a fost un regizor de film, scenarist, actor, producător și autor francez. În calitate de regizor și actor, el a realizat mai mult de 40 de filme din epoca filmului mut și până la sfârșitul anilor 1960. Filmele sale Grand Illusion (1937) și The Rules of the Game (1939) sunt citate adesea de critici printre cele mai bune filme făcute vreodată. El a fost plasat în topul BFI's Sight & Sound realizat de critici în 2002 pe locul IV în lista celor mai mari regizori ai tuturor timpurilor. Printre alte numeroase onoruri obținute în timpul vieții, el a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1975 pentru contribuția sa la industria filmului. Renoir a fost fiul pictorului Pierre-Auguste Renoir - foto: en.wikipedia.org

Jean Renoir - foto: en.wikipedia.org

Jean Renoir (15 septembrie 1894 – 12 februarie 1979) a fost un regizor de film, scenarist, actor, producător și autor francez. În calitate de regizor și actor, el a realizat mai mult de 40 de filme din epoca filmului mut și până la sfârșitul anilor 1960. Filmele sale Grand Illusion (1937) și The Rules of the Game (1939) sunt citate adesea de critici printre cele mai bune filme făcute vreodată.

El a fost plasat în topul BFI’s Sight & Sound realizat de critici în 2002 pe locul IV în lista celor mai mari regizori ai tuturor timpurilor. Printre alte numeroase onoruri obținute în timpul vieții, el a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1975 pentru contribuția sa la industria filmului. Renoir a fost fiul pictorului Pierre-Auguste Renoir.

 

12 februarie 1992 - A murit Roy Slemon, omul care a impiedicat izbucnirea unui razboi nuclear.

Air Marshal Charles Roy Slemon (7 November 1904 – 12 February 1992), known as Roy Slemon, was the Royal Canadian Air Force's Chief of the Air Staff from 1953 to 1957. In 1957 he was appointed as the first Deputy Commander of NORAD - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Air Marshal Charles Roy Slemon – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Roy Slemon (n. 7 noiembrie 1904 – d. 12 februarie 1992) a fost un canadian, care a împiedicat izbucnirea unui război nuclear între SUA şi URSS. A murit în Colorado Springs, la vârsta de 87 de ani. A fost ofiterul cel mai înalt in rang aflat in functie la sediul central al NORAD din Colorado, in data de 5 octombrie 1960, când radarele de supraveghere au indicat faptul că URSS a lansat un atac cu rachete asupra Statele Unite ale Americii. El nu a intrat in panică si a interzis represaliile imediate. Mai târziu s-a stabilit faptul că echipamentele de monitorizare au inregistrat de fapt reflecţii ale Lunii.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

12 februarie 1994 - Se deschid Jocurile Olimpice de Iarna la Lillehammer, Norvegia.

 

12 februarie 1994 - Victoria Matthews a fost aleasa prima femeie episcop al Bisericii Anglicane din Canada.

 

12 februarie 1996 - Yasser Arafat a depus juramantul in calitate de prim președinte ales (20 ianuarie 1996) al Autoritații Naționale Palestiniene.

Yasser Arafat (pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis și Abu Amar (n. 24 august 1929, Cairo- d. 11 noiembrie 2004, Paris)  a fost un lider palestinian - in imagine, Yasser Arafat vorbind la Forumul Economic Mondial, în 2001 - foto - ro.wikipedia.org

Yasser Arafat vorbind la Forumul Economic Mondial, în 2001 – foto – ro.wikipedia.org

Yasser Arafat (pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis și Abu Amar (n. 24 august 1929, Cairo- d. 11 noiembrie 2004, Paris) a fost un lider palestinian.

 

12 februarie 1997 - A fost hirotonita prima femeie preot in Anglia. Lucy Winkett in varsta de 28 ani, a devenit astfel prima femeie preot a bisericii anglicane.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Lucy Clare Winkett (born 8 January 1968) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Lucy Clare Winkett (born 8 January 1968) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

12 februarie 1999 - Senatul american l-a achitat pe Preşedintele Clinton de acuzatiile de a fi a minţit sub jurământ şi obstrucţionarea justiţiei în cazul Monica Lewinski.

William Jefferson "Bill" Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946), cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001 - foto: ro.wikipedia.org

Bill Clinton – foto: ro.wikipedia.org

William Jefferson “Bill” Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946), cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001.

 

12 februarie 2000 - A avut loc, la București, reuniunea statelor membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est, la nivelul șefilor de state și de guverne, la finele căreia a fost semnată Carta relațiilor de bună vecinătate, stabilitate, securitate și cooperare în Europa de Sud-Est.

 

12 februarie 2002 - La tribunalul de la Haga, începe procesul fostului președinte al Iugoslaviei Slobodan Milosevic.

Slobodan Milošević (20 august 1941 – 11 martie 2006) președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb - foto: europeanul.org

Slobodan Milošević - foto: europeanul.org

Slobodan Milošević (20 august 1941 – 11 martie 2006) președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb. În procesul, care a început la 12 februarie 2002, Slobodan Milosevic a fost chemat în faţa Tribunalului Penal Internaţional TPII pentru crime împotriva umanităţii, încălcări grave ale Convenţiilor de la Geneva şi încălcări ale legilor războiului. Milosevici a murit în centrul de detenţie în Scheveningen ONU, la 11 martie 2006, înainte de sfârşitul procesului său.

 

12 februarie 2010 - Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Vancouver, Canada.

Jocurile Olimpice de iarnă din 2010 – foto: ro.wikipedia.org

Olimpiada de iarnă din 2010 se desfășoară în perioada 12–28 februarie 2010 în Vancouver, Columbia Britanică, Canada, cu câteva competiții și în Whistler, Columbia Britanică. Cele două jocuri (Olimpice și Paralimpice) sunt organizate de Comitetul de Organizare Olimpic Vancouver (VANOC).

 

(12 februarie 2011 – 23 decembrie 2011) - Primăvara arabă – Au inceput protestele in Irak. cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

12 februarie 2016 - Papa Francisc se întâlnește cu Patriarhul Kiril al Moscovei la Havana, Cuba. Este pentru prima dată când capul Bisericii Romano Catolice și capul Bisericii Ortodoxe Ruse se întâlnesc.

În ziua de 12 februarie 2016 papa Francisc a avut o întâlnire cu patriarhul Chiril I al Moscovei, în Havana, capitala Cubei,[33] în urma căreia au semnat o declarație comună, cu 30 de paragrafe, în care, printre altele, cei doi își exprimă speranța că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între greco-catolici și ortodocși, intensificate de conflictul din Ucraina.

Primele proteste ale boierilor moldoveni din Basarabia țaristă împotriva politicii ocupanţilor ruşi (12 februarie 1814)

Extinderea imperiului rus la Tratatul de la București din 1812

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie
sursă: www.istoria.md
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Primele proteste ale boierilor moldoveni din Basarabia țaristă împotriva politicii ocupanţilor ruşi

Prin semnarea la 16/28 mai 1812 a Păcii de la Bucureşti, Tratatul incheiat între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, prevedea printre altele (avea 16 articole publice şi 2 articole secrete), cedarea către Rusia a teritoriului dintre Nistru şi Prut, aparţinând Principatului Moldovei şi cetăţile Chilia, Ismail, Cetatea Albă, Tighina şi Hotin, cu o populaţie totală de 520.000 de locuitori. Suprafaţa totală a Basarabiei este de 45.629,9 km pătraţi, iar in momentul anexării din 1812, populaţia sa era aproape în întregime românească, românii alcatuind, conform unui recensamânt din 1810, 95% din populaţia regiunii, fiind majoritari şi în raialele turceşti Hotin, Chilia, Tighina şi Cetatea Albă.

Stemă Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878 - foto preluat de pe www.istoria.md

Stemă Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878 – foto preluat de pe www.istoria.md

Pentru a le răspunde celor ce mai vorbesc încă despre „actul progresist al unirii Basarabiei cu Rusia”, trebuie să facem o incursiune în perioada anilor 1812-1815, adică anii când, până la Congresul de la Viena al Sfintei Alianţe, românii mai sperau că vor rămâne totuşi împreună.

Când, cu alte cuvinte, actul de forţă şi de injustiţie comis de Rusia nu fusese încă ratificat de marile puteri ale Europei. Dar, după ce Rusia dăduse semnalul „salvării” Europei de pericolul napoleonian, ea a devenit un arbitru al Congresului care şi-a tăiat, fireşte, partea leului.

Să vedem acum cum se poate vorbi de o unire între Basarabia şi Rusia. Din punct de vedere etnic, bănuim. Atunci, să verificăm situaţia naţională a teritoriului în perioada anexării.

Rezultatul e stupefiant.

În momentul anexării din 1812, populaţia Basarabiei era aproape în întregime românească. După o statistică prezentată de Ştefan Ciobanu, în 1810 românii formau 95% din populaţia regiunii, fiind majoritari şi în raialele turceşti Hotin, Chilia, Tighina şi Cetatea Albă. Iar primul recensământ efectuat de ruşi aici, cel din 1817, a dat rezultatul de 86% români şi 14% alte naţionalităţi (ucrainieni, evrei, lipoveni, greci, armeni, bulgari, găgăuzi), mare parte din acestea sosite deja în cei cinci ani care trecuseră de la anexare sau în perioada războiului ruso-turc ce a precedat-o. Într-adevăr, aceasta a fost consecventa politică a tuturor guvernelor ruseşti, de a schimba prin colonizări de străini şi expulzări de autohtoni caracterul etnic pur românesc al teritoriului.

Pentru români, aşa cum se va vedea şi în continuare, pierderile erau imense şi ireparabile („mai mult de jumătate de ţară”), în schimb pentru ruşi noul teritoriu anexat nu reprezenta decât, după afirmaţia lui Rumeanţev, „o fâşie îngustă de ţară, care, fără a forma o provincie, se numeşte Basarabia.”

Pierderea Basarabiei a fost totuşi de natură a zdruncina ultimele rămăşiţe ale fenomenului filorus din opinia publică română, foarte puternic la un moment dat. Această scădere catastofală a cotei Rusiei, „apărătoarea creştinătăţii”, a fost evidenţiată de istoricul sovietic Iordanski:

Pierderea Basarabiei… a elucidat definitiv în ochii patrioţilor români rolul împăratului rus şi adevăratele motive ale interesului nutrit de «cea mai mare dintre puterile creştine» faţă de cauza eliberării popoarelor asuprite din Orientul apropiat… de aceea, dezvoltarea ulterioară a mişcării naţionale s-a dovedit a nu depinde de Rusia, ci chiar în opoziţie cu ea, deoarece s-a subordonat nu impulsului dat de ţar, ci celui al marii revoluţii franceze.”

Ca să ne convingem că acest sentiment s-a instaurat într-adevăr pe deplin, să consemnăm că în perioada imediat posterioară anexării, deşi iniţial au fost numeroase înscrieri, doar doi boieri s-au strămutat în Basarabia. Pentru acest lucru, sultanul chiar a mulţumit printr-un firman boierilor pentru credinţa arătată, care de fapt pentru Moldova era datina străveche. Căci flacăra puterii românilor începea să ardă cu vigoare, pe măsură ce turcii slăbeau.

Iar la 26 octombrie 1812, boierii moldoveni adresau, cu trimitere evidentă spre turci, „Anaforaua obşteştei adunări cătră Domnul Moldaviei Scarlat Alexandru Calimah voievod pentru înstrăinarea Besarabiei”, care reprezintă un memoriu de protest foarte viguros şi bazat pe date concrete indestructibile. De aceea vom reda mai jos un pasaj mai lung:

Întru deznădăjduirea întâmpinărei, sosind lumina mântuirii cu prefacerea pacei, văzând că din trupul Moldovei, partea cea mai bună, şi însufleţirea hranei – şi împuternicirea s-au deosebit, apoi ca nişte slugi credincioase înştiinţăm, că din întregimea Moldovei, lipsesc acum şese ţinuturi, adecă cel mai mare ţinut ce se numeşte Orheiul sau Lăpuşna, cel de al doile după dânsul al Sorocii, al 3 – Hotărnicenii, al 4 – Codrul, al 5 – Greceni, iar al 6 – ţinutul Iaşii, cea mai mare parte, căci acea remasă se socoteşte întru nemică; afară de ţinutul Hotinului, şi afară de Bugeagului, care deşi s-au dezlipit de la o vreme din trupul pământului Moldovii, dar tot întru aceiaşi stăpânire aflându-se a pre puternicii împărăţii, era îndemănarea şi adăpostirea pământenilor, în înlesnirea vieţuirei lor, şi întru a hranei îndestulare şi a vitelor păşune. Iară întru acest chip, toată partea aceea socotindu-se până în Prut, poate fi mai mult decât jumătate de ţară, într-un cuvânt tot câmpul şi inima ţării.”

În continuarea acestei mişcătoare treceri în revistă se solicita „să se mijlocească cătră curtea împărăţiei Rusiei spre a nu fi opriţi pământenii Moldaviei, nici acum – nici mai în urmă, a aduce de la moşiile lor de peste Prut – din pământul Moldavii Besarabia, pâine şi vite de pe acelea moşii, pentru întrebuinţarea caselor şi a politiei aceştia întru care lăcuim, şi să nu rămânem strâmtoraţi de a vieţuirei cele trebuincioase.” De asemenea, pe parcursul memoriului se mai găsesc expresii ca „sfâşiata Moldovă”, iar spre final se cerea restituirea pământului furat, „precum de la moşii şi strămoşii noştri am apucat întregimea Moldaviei.”

În acelaşi an, aflând că ruşii au numit ca mitropolit al Basarabiei pe Gavriil Bănulescu-Bodoni, fostul exarh al principatelor în perioada ocupaţiei, boierii erau foarte abătuţi. Un martor ocular nota: Boierii sunt cu atâta mai nemulţumiţi, cu cât trag de aici încheierea că Basarabia e pierdută de acum pentru totdeauna pentru Moldova, şi puţina nădejde a unei reîntoarceri a pierit.”

Noi proteste aveau loc în 1815, cu ocazia deschiderii la Viena a Congresului Sfintei Alianţe. Cu acest prilej, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, arăta: „Pentru Bucovina, Ghica Vodă şi-a pierdut viaţa, şi noi pentru Basarabia nu facem nici măcar un protest.” Mitropolitul a expediat o moţiune acestui Congres. El a fost sprijinit şi de domnul muntean Caragea, care a cerut protecţia prim-ministrului austriac Metternich. Răspunsul primit de la acesta, prin intermediul austriacului Gentz, era însă descurajator: „Principele Metternich este pe deplin convins că orice încercare de a face pe Rusia a retroceda Porţii teritoriul pe care dânsa l-a smuls în ultimul război, ar fi azi fără scop şi ţintă.

Iar la 16 iulie 1814, boierii din Moldova neocupată de ruşi, adresându-se turcilor, vorbeau despre paguba „strămoşeştilor noastre moşii, de la care am avut toată hrana vieţuirii casălor noastre” şi despre „strâmtorirea multă cu schimbarea hotarului.”

Acelaşi subiect era abordat tot în 1814 de către Misiunea catolică a Moldovei: „Foametea sau lipsa e ce ne strâmtorează mai mult, şi (ne) e teamă că vom mai avea s-o suferim. Pricina de căpetenie e dezbinarea unei jumătăţi a ţării, şi anume a celei mai roditoare, dincolo de râul Prut, până la Nistru, pe care au luat-o ruşii în condiţiile păcii. De aici venise belşugul vitelor de orice fel, a grânelor, a cerei, a mierii şi, din vremea când au luat-o ruşii, au închis negoţul, aşa că nimic sau prea puţin lasă a ieşi pentru ceastălaltă Moldovă, şi aceea cu preţ foarte mare.”

Şi cu aceasta încheiem prezentarea atitudinilor moldovenilor „liberi” pentru a trece Prutul şi a vedea cu câtă bucurie au primit basarabenii înşişi noua situaţie ce li se impusese. Acolo în aceste momente se petrecea un fenomen nou, sesizat de Leon Boga: „Abia după ce moldovenii se simţiră despărţiţi unii de alţii, la cei de pe malul stâng al Prutului se contură mai luminos icoana patriei, se aprinse mai vie dragostea de neam şi limbă.

Şi aici începeau să apară proteste, adresate autorităţilor centrale ruseşti, în care se arăta clar tot răul produs de brutala anexare. De exemplu, în jalba adresată consiliului statului rusesc de către nobilimea basarabeană la 29 ianuarie 1814, se spunea:

Iată au trecut şaisprezece luni de când această Gubernii afierosită întru sloboda răpirii iubitorilor de rău căştig ocărmuitori, să tăngueşte sub giugul urmărilor celor răli şi ai priincioasii împuterniciri a unora din slujbaşii ocărmuirii Basarabiei.” Jalea şi panica populaţiei erau prezentate astfel:

Însuşi locuitorii ci se află lăngă Prut arată cugeţile lor spre a fugi la Moldavia ca să scapi di asprime ocărmuitorilor pămănteşti, precum şi sati întregi au fugit pentru cari oblăduire de aici ari ştiinţă întru acest chip dar în loc să îndemni cu plăcuta năzuire norodului megiaşit pentru cari este cuprindere şi enstrucţioani ci s-au dat di cătră gubernatorul şi poruncă ca să să silească spre înmulţime lăcuinţii gubernii. Ocârmuire aceasta au îndemnat să să întoarcă la Moldavie oamenii cari veniseră cu cugetări ca să să aşeze în Basarabia.”

Alte proteste aveau loc în contra încălcării drepturilor populaţiei autohtone. Astfel, la 12 februarie 1814, nobilimea basarabeană se adresa ţarului în acest mod: 

Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.”

În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei”, şi „să să rînduiască şi ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează şi pe noi şi pe fraţii noştri.”

Tot la 12 februarie 1814, boierii adresau o jalbă şi oberprocurorul Sfântului Sinod rus: „Toată obştia oblastului Basarabiei, toati niamurile, şi toati stările de aicea tineri şi bătrîni năzuim la apărarea luminărei voastre… să nu să dea ascultari nici la un fel de arătări din oari cui parti vor fi, nici să să dea hotărîri soartii noastre, pără nu să vor înfăţoşa deputaţii din partea obştii, cari vor avea încredinţarea arhipăstorului nostru mitropolit Gavriil, cuprinzătoare că de cătră obştii sint trimeşi şi cari fără multă prelungire să vor trimiti.”

În sfârşit, în aceeaşi zi era expediată şi o jalbă către „împărătescul Ministerium”, în care se menţiona:Am arătat de faţă întristare noastră pentru arătare ce s-au făcut de aice cătră Ministrul Justiţăei, spre defăimare niamului moldovenesc, că nici am ave pravile, şi că, am fi din fire plecaţi spre răle urmări, şi s-au cerut zaconuri spre pedeapsa greşalelor niamului, cutremurându-ne, înspăimântându-ne, am nazuit mai înainte cătră picioarele pragului, ca să nu se îndure de credincioşii creştini năzuitori moldoveni, cari şi pravile au avut, şi credinţa lor ar fi fost sădită în inimile lor către prestolul Rusiei… pătimesc pravoslavnicii năzuitori a oblastului cu nişte streine urmări şi închipuiri călcătoare legiuirilor şi obiceiurilor firii noastre încât niamul jădăvesc prin poliţăe Chişinăului obideşte lege creştiniască cu multe atingiri pentru multe sfârşituri, împuternicindu-să asupra creştinilor, care nu cutezăm a le mai arăta pre larg. Dar şi în alte obiceiuri pământeşti din zi în zi să urmeazî călcare şi să pricinuieştea întristare.”

De aceea, „cerim ca să ni miluiască iubitoare de oameni împărăţăe a nu să strica legiuire obiceiurilor noastre întru ale ocârmuirii, şi a nu se hotăra zaconuri de pedeapsă pentru neamul boeresc precum s-au cerut, şi a fi arhipăstorul nostru mitropolit precum au fost din începutul fiinţăi Moldoviei întăiul şăzător în divanul ocârmuirii politiceşti, şi a ni să rândui un nacealnic politicesc a gubernii, pământean creştin temâtor de Dumnezeu, credincios a împărăţăei şi cunoscătoriu firii pravililor, şi tuturor împregiurărilor de aice, după cum este asămine cuviincioasă persoană, pământean a Moldoviei din cele mai întăi familii cu ispitită ştiinţă şi creştinătate şi cu îndestulă cărunteţă şi întălepciune, credincios a Împărăteştei Sale Măriri, exelenţăe sa Domnul gheneral maior şi cavaler Ilie Filipovici Catargiu. Aceasta este acum a obştiei din partea niamului rugăciuni spre liniştire sufletelor noastre şi în contenire călcării obiceiurilor.”

Analizând toate aceste proteste ale boierimii, istoricul basarabean Iustin Frăţiman concluziona că „nu numai boierii rămaşi în Moldova erau contra alipirii Basarabiei cătră Rusia, ci contra acestui fapt au fost chiar şi boierii care au devenit supuşi ruşi, rămânând în Basarabia.” Aceasta este şi convingerea noastră.

 

Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Meletie al Antiohiei

Sfântul Meletie (în greacă Μελέτιος, Meletios; n. secolul al IV-lea d.Hr., Malatya, Turcia – d. 381 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un episcop creștin al Antiohiei din anul 360 până la moartea sa în 381. Perioada păstoririi sale ca episcop a fost marcată de o schismă, cunoscută ca schisma meletiană, existând un episcop ortodox rival în persoana lui Paulin al II-lea. Conflictul cu arienii și rivalitatea cu Paulin au contribuit la exilarea episcopului Meletie din Antiohia în perioadele 361–362, 365–366 și 371–378 în timpul domniei unor împărați arieni. Una dintre ultimele sale acțiuni a fost prezidarea Primului Sinod de la Constantinopol în 381.

Există opinii contrastante cu privire la poziția sa teologică: pe de o parte, el a fost exilat de trei ori în timpul domniei unor împărați arieni, iar pe de altă parte a avut o opoziție puternică din partea unor credincioși ortodocși adepți ai dogmatismului mai strict al fostului episcop niceean Eustatie al Antiohiei (care fusese destituit din cauza susținerii homoousianismului, în urma unui conflict cu teologul arian Eusebiu de Nicomidia) și din partea episcopului Atanasie al Alexandriei, un adversar ferm al arianismului.

Ascetismul lui Meletie a fost remarcabil cu atât mai mult cu cât episcopul provenea dintr-o familie foarte bogată. Meletie este venerat ca sfânt și mărturisitor atât de Biserica Ortodoxă, cât și de Biserica Romano-Catolică. Ziua sa de prăznuire este 12 februarie.

 

Episcop al Sevastiei

Meletie s-a născut în orașul Melitene (azi Malatya) din provincia romană Armenia Inferior din părinți nobili și înstăriți. A fost un creștin virtuos, care a dus o viață ascetică, în ciuda bogăției familiei sale. El apare pentru prima dată în jurul anului 357 ca susținător al lui Acachie, episcopul Cezareii, conducătorul facțiunii locale care susținea formula homoeană prin care împăratul Constanțiu al II-lea a căutat un compromis între homoiousieni și homoousieni.

Homoiousienii susțineau că Iisus Hristos este „de o ființă asemănătoare” cu Dumnezeu Tatăl, în timp ce homoousienii susțineau că Iisus este, așa cum se spune în Crezul de la Niceea, „de o ființă” cu Tatăl. Meletie a apărut astfel mai întâi ca un cleric al facțiunii susținute de împărat și, ca atare, a devenit episcop de Sevastia, succedându-i arianului Eustatie, care fusese destituit. Numirea lui a nemulțumit clerul homoousian, iar Meletie a fost nevoit să-și dea demisia.

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (†381) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Episcop al Antiohiei

Prima perioadă de păstorire și exilul

Potrivit lui Socrate Scolasticul, Meletie a participat la sinodul de la Seleucia din toamna anului 359 și apoi a acceptat formula acachiană (homoeană). La începutul anului 360 a devenit episcop al Antiohiei, succedându-i arianului Eudoxie, care fusese transferat, cu sprijinul lui Acachie, în scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului.

La începutul anului următor (361) a fost trimis în exil în Armenia. Potrivit unei vechi tradiții, susținută prin dovezi extrase din scrierile lui Epifanie de Salamina și Ioan Gură de Aur, exilarea lui Meletie s-ar fi datorat unei predici ținute în prezența împăratului Constanțiu al II-lea, în care și-ar fi dezvăluit opiniile homoousiene.

Această explicație este însă respinsă de G.F. Loofs pe motiv că predica nu conținea nicio idee incompatibilă cu poziția acachiană favorizată de curtea imperială; există, pe de altă parte, dovezi ale unor conflicte cu clerul antiohian, în afara chestiunilor dogmatice referitoare la ortodoxie, care ar fi putut duce la destituirea episcopului. Meletie considera că adevărul se află în distincții delicate, dar formularea lui era atât de neclară încât este greu de definit cu precizie. El nu era nici niceean convins, dar nici arian hotărât.

Succesorul lui Meletie a fost arianul Euzois. Meletie a continuat să aibă susținători în Antiohia, care au ținut slujbe religioase separate în biserica apostolică din orașul vechi. Schisma meletiană s-a complicat, de altfel, prin prezența în oraș a unei alte secte antiariene, cu adepți mai stricți ai formulei homoousiene, care urmau tradiția dogmatică a episcopului depus Eustatie și nu-l recunoșteau pe Meletie, pe care-l acuzau că fusese ales cu sprijinul arienilor; acea sectă era condusă în acea perioadă de preotul Paulin.

Sinodul de la Alexandria (362) a trimis delegați pentru a încerca să medieze o înțelegere între cele două biserici antiariene; cu toate acestea, înaintea sosirii lor, Paulin a fost hirotonit episcop al Antiohiei de către Lucifer de Calaris. Când, ca urmare a politicii inițial îngăduitoare a împăratului Iulian Apostatul (361-363), i s-a permis să se întoarcă în oraș, Meletie a aflat că era unul dintre cei trei episcopi rivali.

 

Al doilea și al treilea exil

Episcopul Atanasie al Alexandriei a venit în Antiohia la porunca împăratului și i-a exprimat lui Meletie dorința lui de a intra în comuniune cu el. Meletie, prost sfătuit, a ezitat să-i dea un răspuns, iar Atanasie a plecat după ce l-a primit în comuniune cu Paulin, pe care nu îl recunoscuse până atunci ca episcop. Facțiunea ortodoxă niceeană, și în principal Atanasie, a menținut comuniunea doar cu Paulin.

În aceste condiții, Meletie a fost exilat de două ori, în 365 și 371 sau 372, prin decretul împăratului arian Valens (364-378).  Situația s-a complicat mai mult atunci când, în 375, Vitalius, unul dintre preoții facțiunii lui Meletie, a fost consacrat episcop de către episcopul eretic Apollinaris din Laodiceea.

După moartea lui Valens în 378, împăratul roman apusean Grațian l-a alungat pe Euzois din Antiohia și l-a readus pe Meletie, căruia i-a încredințat bisericile din oraș. Teodosie I, noul împărat al Imperiului Roman de Răsărit (379-385), l-a favorizat, de asemenea, pe Meletie, care se apropiase dogmatic tot mai mult de ideile incluse în crezul de la Niceea.

 

Triumful grupării meletiene

La întoarcerea sa la Antiohia, Meletie a fost întâmpinat ca un conducător al ortodoxiei. Ca atare, el a prezidat în octombrie 379 marele sinod de la Antiohia, în care a fost stabilit un acord dogmatic între Orient și Occident. Meletie l-a ajutat pe Grigorie de Nazianz să fie ales arhiepiscop al Constantinopolului, l-a hirotonit ca episcop și a prezidat, de asemenea, Primul Sinod de la Constantinopol, cel de-al doilea sinod ecumenic, care a avut loc în anul 381. Paulin a fost însă ierarhul antiohian susținut de ierarhii din Roma și Alexandria. Ieronim l-a însoțit pe Paulin înapoi la Roma pentru a-i asigura mai mult sprijin.

În acest timp, Ambrozie, episcopul Milanului, se confrunta cu opozanții arieni din Occident. El l-a convins pe împăratul Grațian să convoace un sinod bisericesc. Sinodul de la Aquileia (381) a destituit doi episcopi din provincia estică Dacia, Palladius din Ratiaria și Secundianus din Singidunum și a solicitat împăraților Teodosiu și Grațian să convoace la Alexandria un sinod general al tuturor episcopilor pentru a pune capăt schismei meletiene din Antiohia.

Cele două facțiuni rămase care au divizat Biserica Antiohiană erau facțiuni ortodoxe: susținătorii lui Meletie și adepții lui Paulin. Unirea lor a fost o acțiune dificilă. A urma o perioadă temporară de pace, atunci când șase dintre preoții principali ai celor două facțiuni au depus jurământul de a refuza consacrarea episcopală și de a-l accepta ca episcop al Antiohiei pe oricare dintre cei doi rivali care îi va supraviețui celuilalt.

 

Schisma antiohiană după moartea sa

Meletie a murit la scurt timp după deschiderea lucrărilor Primului Sinod de la Constantinopol, iar împăratul Teodosie, care îl favorizase în timpul schismei, a poruncit ca trupul său să fie dus la Antiohia și îngropat cu onorurile cuvenite unui sfânt. Schisma meletiană nu s-a încheiat însă imediat odată cu moartea sa. În ciuda recomandării arhiepiscopului Grigore de Nazianz, Paulin nu a fost recunoscut ca unic episcop și Flavian a fost ales ca succesor al lui Meletie.

Facțiunea eustatiană, pe de altă parte, l-a ales pe Evagrie ca episcop al Antiohiei la moartea lui Paulin în 388. În anul 399 arhiepiscopul Ioan Gură de Aur al Constantinopolului, care fusese hirotonit diacon de Meletie și apoi preot de succesorul lui, Flavian, dar a contribuit la împăcarea dintre Flavian și conducătorii episcopiilor Alexandriei și Romei. Cu toate acestea, facțiunea eustatienilor i-a acceptat ca episcopi pe succesorii lui Flavian abia în anul 415.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 2-lea:

Podobie: “Cu curgerile sângelui Tău…

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor și apărător al Bisericii, fericite Meletie, luminând marginile cu învățăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.

Icos

Întocmai la obicei cu apostolii și întocmai mărit și de un scaun, toți credincioșii pe tine cunoscându-te, părinte cuvioase, și preot și slujitor al Treimii și mare învățător al Bisericii, punându-ți sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, și de râvna cucerniciei aprinzându-te, de Dumnezeu înțelepțite Meletie, toți cu un glas te lăudăm pe tine, cinstind sfânta ta adormire, preastrălucite luminător al Bisericii.

 

cititi mai mult despre Sf. Ier. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei si pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro; en.wikipedia.org