Articole

Alexandru Cristian Surcel: Numirea șefilor din parchete

9 aprilie 2026

Autor: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

Numirea șefilor din parchete

Sincer, mă așteptam să se folosească de avizul negativ al CSM și de propriile declarații anterioare despre procurorul general și procurorii șefi în funcție ca să respingă o parte din propuneri. Nu mă așteptam să le respingă pe toate, e clar că el merge pe un anumit compromis cu PSD-ul, ca să mențină o guvernare stabilă până la parlamentarele din 2028. Însă faptul că a acceptat toate propunerile, mai puțin una și insistența lui că el are informații de 100 de ori mai exacte, lucru destul de logic pentru un șef al statului, mă face să mă întreb ce balauri ieșiseră la încălzire dacă această garnitură de candidați, era să scriu candidoze, ar fi fost respinsă.

Este nevoie totuși de o mai bună comunicare cu publicul și, mai ales, cu susținătorii, care în cazul actualului președinte sunt departe de masele fără multă gândire critică care au suflat vânt în pupa principalilor contracandidați la alegerile din noiembrie 2024 și mai 2025 ( Nicușor Dan nu a candidat în noiembrie 2024, dar a candidat Elena Lasconi cu același electorat). Nu ajunge de pe jilțul prezidențial sau de la poarta Palatului Cotroceni să fim asigurați că președintele, care are pe masă rapoartele serviciilor secrete, știe mai bine și nu e deloc de acord cu social media pe acest subiect și nici că a făcut zeci de ore de discuții de detaliu cu zeci de procurori. Ar trebui totuși oferite niște argumente cu mai mult conținut în susținerea tezei că broasca râioasă oferită de ministrul justiției Radu Marinescu trebuia înghițită vie, pe stomacul gol.

Președintele, ca și ceilalți politicieni care reprezintă cel puțin în teorie partea bună a istoriei, nu ar trebui să uite că trăim vremuri din ce în ce mai turbate (apropo, nici nu a început bine armistițiul din Golf, că Netanyahu și gașca de extremiști sioniști cu care guvernează Israelul l-a făcut țăndări, iar Strâmtoarea Hormuz e iar blocată). Și că recentele gesturi de tipul “să-i dăm Trump-ului ce este al Trump-ului” (că tot suntem în Săptămâna Mare) nu garantează că în 2030 nu vom avea la București un JD Vance plin de greutatea Americii care să facă campanie deșănțată vreunui CeGeu, Simion sau altui moroi din ăsta putinist. Meciurile electorale din 2028 și 2030 deja se joacă, iar noi avem nevoie ca de aer de reforme adevărate (actualele tăieri contabile și restructurări după ureche, fără audituri prealabile nu reprezintă așa ceva) și de consolidare democratică și instituțională. Întârzierea în continuare a reformelor și toleranța față de justiția lui Lia în asociere cu comunicarea deficitară ar putea demobiliza complet alegătorii care au salvat România în mai 2025 și ar putea aduce o victorie complet nemeritată unei opoziții “suveraniste”, care, cu un număr de notabile excepții, este ineptă și delirantă. Ceea ce, în plan mai larg, ar înseamna că ceea ce nu a reușit Iliescu în decembrie 1989, când a încercat să cheme Armata Roșie în “ajutor” și au mârâit armata română și revoluționarii de pe străzi, s-ar îndeplini acum, pe mâna “dreptei”.

Următorul meci se joacă la 20 aprilie. Dacă nu se amână iar. Oare va fi pe bune, sau va fi blat?

Conferința de presă susținută de Președintele României, Nicușor Dan, la Palatul Cotroceni

Recuperarea prejudiciilor: Scutul european care oprește jaful pădurilor când justiția română adoarme

2 aprilie 2026

 

Recuperarea prejudiciilor: Scutul european care oprește jaful pădurilor când justiția română adoarme


 

​În România, timpul pare să fie cel mai bun avocat al infractorilor. În timp ce dosare gigant, precum cel al retrocedărilor ilegale de păduri din Bacău, se sting încet prin prescripție, la Bruxelles s-a forjat o armă juridică ce ar putea schimba regulile jocului. Inițiativa legislativă europeană, susținută activ de europarlamentari precum Vlad Gheorghe, pune pe masă o soluție radicală: recuperarea prejudiciilor și confiscarea averilor nejustificate, chiar și în absența unei condamnări penale definitive.

​La Uniți Schimbăm, analizăm astăzi cum această directivă europeană poate deveni „scutul” pădurilor noastre în fața unei justiții autohtone care pare să fi pierdut cronometrul luptei anticorupție.

​Miezul problemei: Confiscarea fără condamnare

​Marea inovație a acestei directive (Directiva privind recuperarea și confiscarea activelor) este că lovește exact acolo unde doare: la resursele financiare.

    • Banii nu au prescripție: Dacă un dosar penal se închide pentru că a trecut prea mult timp (prescripție), asta nu înseamnă că averea dobândită ilegal devine brusc „curată”.
    • Sarcina probei: Directiva permite statului să confisce bunuri dacă există o disproporție flagrantă între veniturile legale și averea afișată, mai ales în cazurile de crimă organizată sau corupție de nivel înalt.
    • Impactul pe mediu: În cazul celor 43.000 de hectare de pădure, prejudiciul este de sute de milioane de euro. Chiar dacă vinovații scapă de închisoare, Directiva oferă cadrul prin care aceste sume pot fi recuperate pentru a reîmpăduri sau a compensa statul.

Opinie Uniți Schimbăm: „Nu este suficient ca un politician sau un magistrat să iasă liber din sala de judecată pentru că procesul a durat 10 ani. Este imperativ ca banii extrași din tăierea munților să se întoarcă la comunitate. Confiscarea extinsă este singura formă de dreptate rămasă într-un stat captiv prescripției.”

 

​De ce se tem „rechirii” imobiliari de această lege?

​Până acum, strategia marilor rechini a fost simplă: trage de timp până când fapta se prescrie. Cu noua legislație europeană, această strategie devine inutilă. Chiar dacă ești „liber”, poți rămâne „sărac”. Confiscarea activelor transferate către rude sau interpuși (strategia fragmentării de care vorbea RISE Project) devine mult mai ușor de realizat prin cooperare internațională între statele membre UE.

​Concluzie: O busolă europeană pentru o pădure românească

​Implementarea rapidă și dură a acestei directive în legislația națională trebuie să fie o prioritate zero. Vlad Gheorghe și alți susținători ai acestui proiect au arătat că Europa are mecanismele necesare; lipsa de voință politică de la București este singura care ne mai desparte de recuperarea miliardelor de euro pierdute în ultimele decenii.

​La Uniți Schimbăm, vom monitoriza cum autoritățile române vor „îndulci” sau vor aplica această lege. Jaful pădurilor nu se termină la tribunal, ci atunci când ultimul euro furat este recuperat.

Nota Editorială: Acest material reprezintă o analiză proprie a platformei Uniți Schimbăm, bazată pe coroborarea datelor de investigație publicate de RISE Project (privind dosarul celor 43.000 de hectare din Bacău) cu inițiativele legislative europene recente (Directiva privind recuperarea și confiscarea activelor). Analiza și adaptarea textului au fost realizate cu sprijinul Gemini AI, în scopul de a oferi publicului nostru o perspectivă constructivă asupra luptei împotriva corupției de mediu. Credem că informarea corectă este primul pas către o schimbare reală.