Sfântul Mucenic Agatonic și cei împreună cu el: Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin si Severian
Sfântul Mucenic Agatonic. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 22 august
Mucenicul lui Hristos, Agatonic, se afla în Nicomidia pe vremea împăratului Maximian, întorcând pe elini de la idoli şi aducându-i la Hristos.
foto: doxologia.ro
Sfântul Mucenic Agatonic; Sfântul Mucenic Zotic; Sfântul Mucenic Zinon; Sfântul Mucenic Teoprepie; Sfântul Mucenic Achindin; Sfântul Mucenic Severian; Sfântul Mucenic Irineu; Sfântul Mucenic Or; Sfânta Muceniță Antuza; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Georgia; Ap. I Corinteni 15, 12-19; Ev. Matei 21, 18-22
Sf. Mc. Agatonic şi cei împreună cu el
articol: basilica.ro
21 august 2016
Sfântul Mucenic Agatonic (+ 303-305) – A suferit suplicii în timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de către împăratul păgân Maximian (285 – 305). Sfântul Agatonic a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în orașul Nicomidia (oraș din Asia Mică, aproape de Constantinopol și de Niceea; actualmente orașul Izmit, Turcia), fapt pentru care a fost prins și închis de către guvernatorul Evtolmie. În aceea vreme au suferit moarte martirică mai mulți creștini, printre care și sfinții Zotic, Zenon, Teoprepie, Achindin și Severin. Sfântul Agatonic, refuzând să se lepede de credința creștină, a suferit moarte martirică prin decapitare, în localitatea Silviria (Asia Mică). Sfânta Cuvioasă Antuza – A trăit în vremea împăratului Valerian (253-260). Era originară din Seleucia (Siria), din părinți bogați, dar păgâni. Auzind cuvântul Evangheliei Mântuitorului și dorind să primească botezul creștin a plecat în pustiu să-l caute pe episcopul Atanasie, după ce a spus părinților că își va vizita doica din orașul apropiat. Întâlnindu-l pe acesta a primit botezul în pustiu, printr-o minune dumnezeiască, deoarece prin rugăciunile episcopului, a izvorât apă dintr-o piatră. Sfânta Antuza a îmbrățișat haina monahală și s-a retras în pustiu, închinându-și viața lui Dumnezeu în ascultare și rugăciune.
articol preluat de pe: basilica.ro
Ap. I Corinteni 15, 12-19
Fraţilor, dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră; ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă, deci, morţii nu înviază. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre; şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
Ev. Matei 21, 18-22
În vremea aceea, pe când se întorcea în oraş, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă drum, s-a dus la el, dar negăsind nimic într-însul, decât numai frunze, a zis smochinului: de acum înainte să nu se mai facă rod din tine în veci. Iar smochinul s-a uscat în clipa aceea. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat şi au zis: cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă? Iisus însă a răspuns şi le-a zis: adevărat vă spun vouă: dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de-i veţi zice: ridică-te şi te aruncă în mare, se va face aşa; şi toate câte veţi cere în rugâciunea voastră cu credinţă, veţi primi.
articole preluate de pe: doxologia.ro
Sf. Mc. Agatonic şi cei împreună cu dânsul
articol: calendar-ortodox.ro
Sinaxar 22 August
În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfântului Mucenic Agatonic si a celor împreuna cu dânsul: Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin si Severian.
Sfântul Mucenic Agatonic - foto: calendar-ortodox.ro
Mucenicul lui Hristos Agatonic a trait în zilele împaratului Maximian (284-305), si era dintr-o familie buna si cunoscuta, cea a Hypasienilor.
Un orecare comis, anume Evtolmie, a fost trimis în Nicomidia de împaratul, ca sa omoare pe crestini. Si mergând cu o corabie, a sosit la limanul Carpin, si acolo aflând pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, care marturiseau pe Hristos, i-a osândit la moarte prin cruce.
Dupa aceea întorcându-se la Nicomidia, si aflând ca cel ce era principe a crezut printr-un oarecare Agatonic, care întorcea pe pagâni de la închinarea la idoli, si-i aducea la Hristos, a trimis si i-a prins pe amândoi. Pe Sfântul Agatonic l-a batut rau, iar pe principe l-a adus în Tracia unde se afla împaratul, ca sa dea seama la dânsul. Si ajungând la satul Patamo, a omorât pe Sfântul Zinon, pe Teoprepie si pe Achindin (icoana sfântului Achindin), cu cumplite chinuri, caci nu puteau sa mai umble din pricina ranilor.
Dupa aceea apropiindu-se la Calcedon, a omorât cu sabia si pe Sfântul Severian care propovaduia cu îndrazneala pe Hristos.
Iar la Bizant, stând înaintea lui, Agatonic cu cei ce erau împreuna cu dânsul legati si cu printul, si scotându-l afara din cetate, l-a chinuit rau. Sosind la Silivria (Selimbria) la locul ce-l zis Amus, unde era Maximian, li s-au taiat capetele lui Agatonic împreuna si printului si celorlalti crestini, câti adusese comitul din Nicomidia. Si asa au luat cununa muceniciei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Antusa si a Sfintitului Mucenic Atanasie episcopul care a botezat-o pe dânsa, si pe Mucenicii Harisim si Neofit, slugile ei.
Sfântul sfintitul mucenic Atanasie, episcop al orasului Tars din Cilicia, care a botezat-o pe monahia Antusa, s-a savârsit prin sabie sub împaratul Aurelian (270-275).
Iar aceasta mucenita Antusa a trait în zilele împaratului Valerian din cetatea Seleucia, si era fiica lui Antonie si Mariei, care erau foarte bogati si slujeau idolilor. Deci crezând ea în taina si dorind sa ia botezul lui Hristos, si sa vada pe episcopul Atanasie care propovaduia Cuvântul lui Dumnezeu în Tarsul Ciliciei, a convins pe maica-sa de i-a dat o pereche de catâri, zicând ca se duce la doica ei; si luând cu sine doi fameni robi, pe Harisim si pe Neofit, s-a dus. În vremea când mergea ea pe cale s-a facut o minune înfricosatoare. Caci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de îngeri a stat de fata înaintea ei si daca l-a vazut si a aflat cine este, l-a rugat, cazându-i la picioare, ca sa o savârseasca cu dumnezeiescul Botez. Dar nefiind apa, a facut episcopul rugaciune, si îndata a iesit de jos o fântâna, si s-au aratat doi îngeri în chip de slujitori, dând doua vesminte albe sfintei; deci se boteza ea si cele doua slugi ce erau cu dânsa, si dându-si haina ei cea scumpa si grea de aur tesuta episcopului, l-a rugat sa o dea la saraci. Iar ea, îmbracându-se cu haina mai smerita si mai proasta, s-a dus la doica ei, care nu a primit-o, înfruntând-o pentru hainele cele proaste cu care era îmbracata si pentru credinta în Hristos.
Deci întorcându-se la maica-sa si aflând-o mâhnita ca fiica ei se botezase în Hristos, iesind pe ascuns, s-a dus la episcopul Atanasie, si a luat cinul calugaresc si se îmbraca în haine de par, si asa ridicând Crucea Domnului, s-a dus în pustie. Si locuind douazeci si trei de ani cu fiarele, si luând hrana de la ele prin dumnezeiasca pronie, si suferind multe bântuieli de la demoni, si-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatra unde era obisnuita a dormi.
Iar pe episcopul Atanasie prinzându-l închinatorii la idoli, l-au dus la Valerian împaratul si dându-i strânsoare cu multe chinuri i s-a taiat capul. Asemenea si ceilalti doi sfinti fameni mai sus zisi, Harisim si Neofit, fiind oameni mai de cinste ai fercitei Antusei, si fiind botezati împreuna cu dânsa de episcopul Atanasie, despartindu-se stapâna-sa de ei si savârsindu-se si episcopul ca mucenic, ei s-au dus la Valerian, si numindu-se ca sunt crestini, au fost trimisi în fiare la ducele Apelian. Si marturisind înaintea lui pe Hristos Dumnezeu adevarat, au fost chinuiti si apoi li s-au taiat capetele.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Irineu, Or si Oropsis.
Fericitul Irineu era diacon al Bisericii si propovaduia în priveliste pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat. Pentru care fiind prins de elini si dus la domnitor, îndata cu Or împreuna si cu Oropsie, au fost aruncati în foc; si ploaie îndata pogorându-se au iesit din foc nevatamati, apoi au fost dati la fiare si spânzurându-i de un lemn, i-au strujit cumplit; si din toate acestea ramânând nevatamati li s-au taiat capetele cu sabia.
Tot în aceasta zi, pomenirea si praznuirea Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu la Pirso, din Elada.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro
Maine, 23 august, facem pomenirea
Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului; Sfântul Mucenic Lup; Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcopul de Lugdunum; Ap. I Corinteni 15, 29-38; Ev. Matei 21, 23-27
Sfântul Mucenic Lup - foto: doxologia.ro
“Au întins arcurile şi au început a trage asupra lui săgeţi; dar, în loc să rănească pe mucenic, se răneau cu săgeţile unii pe alţii. Iar sfântul stătea în mijlocul lor ca un semn de ţintă spre săgetare, dar nu-l nimereau, nici nu-l răneau.”
Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului; Sf. Mucenic Lup; Sf. Sfinţit Mc. Irineu, episcopul de Lugdunum
articol: basilica.ro
22 august 2016
Sfântul Mucenic Lup – A trăit la sfârșitul veacului al III-lea și începutul veacului al IV-lea și a fost servitorul credincios al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. După uciderea Sfântului Dimitrie, Sfântul Lup și-a înmuiat hainele în sângele lui și i-a luat inelul. Cu acestea, Sfântul Lup a făcut multe minuni și a vindecat mulți bolnavi în Tesalonic, invocând numele Sfântului Dimitrie. Pentru că a distrus mulți idoli păgâni, din porunca împăratului Maximian Galerius, Sfântul Lup a fost ucis cu sabia.
Sfântul Mucenic Irineu, Episcop de Lugdunum – S-a născut în anul 130 în Smirna (Asia Mică) unde păstorea Episcopul Policarp, fostul ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Irineu a fost ucenicul lui Policarp. În anul 177/178, adică în timpul persecuției declanșată de împăratul Marcu Aureliu împotriva creștinilor, Irineu era „preotul bisericii din Lion”. A fost trimis la Episcopul Elefterie al Romei cu o scrisoare din partea creștinilor din Galia. În rândurile scrisorii se regăseau numeroase cuvinte de prețuire pentru personalitatea lui Irineu. Reîntors la Lion, Irineu a fost ales episcop în locul Sfântului Potin, care, între timp, primise cununa muceniciei. Apostolatul noului episcop a urmărit un îndoit scop: mai întâi propovăduirea Sfintei Evanghelii în mijlocul poporului galilor și în al doilea rând, de a lupta împotriva ereticilor prin cuvânt și prin scris. Cele cinci cărți scrise împotriva ereticilor intitulate „Adversus Haereses”, au fost folosite nu numai de apologeții creștini din secolul al II-lea, ci și de toți teologii de mai târziu. Din ele reiese că Sfântul Irineu a fost un adânc cunoscător al Sfintei Scripturi și al științei vechi. Propovăduirea Sfântului Irineu a urmărit cu toată râvna păstrarea credinței și tradiției apostolice. Irineu a scris mai multe lucrări teologice precum: „Omilii asupra Sfântului Policarp”, „Comentariile asupra Apocalipsei”, „Cuvântări asupra credinței”. De asemenea, Sfântul Irineu a mijlocit, în anul 190, înlăturarea neînțelegerilor dintre Papa Victor I al Romei și episcopii din răsărit, cu privire la data serbării Sfintelor Paști. Irineu a scris papei să nu ducă lucrurile prea departe deoarece răsăritenii au dreptate. Sfântul Irineu și-a încheiat apostolia în anul 202, în timpul persecuției împăratului Septimiu Sever (193-211), primind cununa muceniciei prin sabie. Astăzi se păstrează doar capul sfântului în biserica Sfântului Ioan din Lion.
articol preluat de pe: basilica.ro
Ap. I Corinteni 15, 29-38
Fraţilor, ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei? De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul? Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tu, ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte, iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.
Ev. Matei 21, 23-27
În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, când învăţa, căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului şi I-au zis: cu ce putere faci acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, la care de-Mi veţi răspunde, şi Eu vă voi spune cu ce putere fac acestea: botezul lui Ioan de unde a fost: din cer, sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: dacă vom zice: din cer, ne va spune: pentru ce dar n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, pentru că toţi îl socotesc pe Ioan ca pe un prooroc. Atunci, răspunzând lui Iisus, au zis: nu ştim. Zis-a lor şi El: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
articole preluate de pe: doxologia.ro
