(Marți 27 septembrie 2016) ✝) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești; Sfinții Mucenici Calistrat şi Epiharia

Antim Ivireanul (n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 27 septembrie 1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

foto: doxologia.ro

 

✝) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești; Sfântul Mucenic Calistrat şi cei împreună cu dânsul patruzeci şi nouă de Mucenici; Sfânta Muceniță Epiharia; Ap. Galateni 2, 21; 3, 1-7; Ev. Marcu 6, 1-7


†) Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Romanesti; Sf. Mc. Calistrat si Epiharia

articol: basilica.ro

27 septembrie 2013

 

Biserica Ortodoxă sărbătorește la data de 27 septembrie pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Mucenic Calistrat († 304), Sfânta Muceniță Epiharia († 303-305), Cuviosul Ignatie, starețul Mănăstirii Valea Adâncă din Capadocia (Asia Mică), Sfinții Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon (sec. I) și pe Sfântul Mucenic Filimon, Episcopul Fortunianei.

 

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, originar din Iviria, pe numele de botez Andrei, este luat de tânăr rob de turci și adus la Constantinopol. Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică, unde și învață sculptura în lemn, pictura și broderia, precum și limbile greacă, turcă și arabă. În jurul anilor 1960, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Țara Românească, unde devine ucenic tipograf la fostul Episcop Mitrofan al Hușilor. Intră în cinul monahal și este hirotonit preot, între anii 1691 și 1694 preluând și conducerea tipografiei din București. După 1696 este egumen la Mănăstirea Snagov, unde, până în 1701, tipărește alte 15 cărți, dintre care cinci în românește, iar una bilingvă, ‘Liturghierul greco-arab’ (1701), prima ediție în limba arabă, pentru credincioșii din Antiohia.

Revine apoi în București, vreme de 4 ani, continuând să tipărească alte 15 cărți, în special de cult. Potrivit recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie († 27 ianuarie 1708), care păstorise credincioșii din Țara Românească timp de 40 de ani, la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscăunat mitropolit, de față fiind și patriarhii Alexandriei și Ierusalimului. Înflăcărat patriot și luptător împotriva asupririi turcești, ca și voievodul și susținătorul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Antim este arestat în primăvara anului 1716; forțat să-și dea demisia și refuzând-o, mitropolitul Antim este caterisit, pe nedrept, de Patriarhia Ecumenică, urmând să fie închis pe viață în Mănăstirea ‘Sfânta Ecaterina’ din Muntele Sinai. Pe drum însă, ostașii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungisa, lângă Adrianopol (Turcia de astăzi). Abia după 250 de ani (1966), Patriarhia Ecumenică a anulat nedreapta sentință de caterisire dată asupra marelui Ierarh și Mucenic Antim. A fost trecut în rândul Sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în luna iunie a anului 1992, cu data de prăznuire pe 27 septembrie.

 

Sfântul Mucenic Calistrat († 304)

Sfântul Mucenic Calistrat - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Calistrat – foto: doxologia.ro

S-a născut în orașul Cartagina din Africa din părinți creștini. Tânărul Calistrat a intrat în armată, într-una dintre legiunile Romei, sub comanda lui Persentin, în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian. Într-o noapte, pe când Sfântul Mucenic Calistrat se ruga, câțiva ostași îl aud pronunțând numele Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care a doua zi l-au adus în fața tribunalului. Fiind pus să jertfească idolilor, acesta refuză și este băgat într-un sac de piele și aruncat în mare. Pentru că scapă în mod miraculos, alți 49 de ostași se alătură Sfântului Mucenic, pătimind alături de acesta, fiind omorâți noaptea în temniță.

 

Sfânta Muceniță Epiharia († 303-305)

Sfânta Muceniță Epiharia - foto: doxologia.ro

Sfânta Muceniță Epiharia – foto: doxologia.ro

A suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian, în Roma, din ordinul patricianului Chesarie, prefectul Romei.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Galateni 2, 21; 3, 1-7

Fraţilor, nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.

O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă încredeţi adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei? Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup? Aţi pătimit atâtea în zadar? – dacă a fost în zadar, cu adevărat. Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei? Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate. Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.

Ev. Marcu 6, 1-7

În vremea aceea s-a dus Iisus în oraşul Său şi după Dânsul au mers ucenicii Săi. Iar când a fost ziua sâmbetei a început să înveţe în sinagogă. Dar cei mai mulţi, care ascultau, stăteau miraţi şi ziceau: de unde are El acestea? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta, care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea, prin mâinile Lui? Au nu este acesta teslarul, feciorul Mariei şi fratele lui Iacob şi al lui Iosie şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi găseau astfel pricină de necredinţă în El. Iisus însă le-a zis: un prooroc nu este dispreţuit, decât numai în patria sa şi între rudeniile sale şi în casa sa. Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, ci numai câţiva bolnavi a vindecat, punându-şi mâinile peste ei. Însă se mira de necredinţa lor şi umbla prin satele cele dimprejur învăţând poporul. Apoi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Mc. Calistrat şi cei împreună cu dânsul; †) Sf. Sfinţitul Mucenic Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 27 Septembrie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, si a celor împreuna cu dânsul 49 de sfinti mucenici.

Acesti sfinti au trait în Roma, în zilele împaratului Diocletian. Sfântul Calistrat fiind prins de Persendin Stratilatul si marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, a fost batut foarte. Dupa aceea l-au pus peste niste hârburi ascutite si l-au tras peste ele; apoi l-au bagat într-un sac si l-au aruncat în mare. Dar rupându-se sacul, a iesit sanatos. Vazând minunea, cei patruzeci si cinci de slujitori au crezut în Hristos; pe aceia batându-i Persendin i-a bagat cu Calistrat în temnita. Acolo el i-a învatat despre judecata si despre înviere si despre suflet. Dupa aceea iesind din temnita cu dânsii dimpreuna si facând rugaciune, au darâmat toti idolii; si vazând aceasta ceilalti o suta optzeci si patru de slujitori au crezut si ei, si li s-au taiat capetele tuturor.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Apostoli Marcu, Aristarh si Zinon.

Sfantul Apostol Marcu - foto: calendar-ortodox.ro

Sfantul Apostol Marcu - foto: calendar-ortodox.ro

Marcu Apostolul, care si Ioan se cheama (de care pomeneste Evanghelistul Luca în cartea Faptelor Apostolilor), hirotonindu-se de apostoli episcop Bivlei, s-a dovedit istet la lucru evanghelicesc, si asa era de lipit si iubit la Dumnezeu, încât de umbra lui se departau bolile.

Însa s-a aflat si alt Apostol Aristarh între cei 70, de care a pomenit Apostolul în Epistola catre Romani, si a fost episcop la Apamia Siriei.

Alt Ioan Acridomelitrofos (adica se hranea cu mugur si cu miere) îmbracat cu cojoc, acela a fost Zinon legiuitorul, de care pomeneste Fericitul Pavel în Epistola catre Romani, si acesta a fost episcop în Diospol, care facându-se locas al Sfântului Duh, si propovaduind Evanghelia a trecut catre Domnul.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Epiharis.

Epiharis, mucenita lui Hristos, a trait în Roma, în zilele împaratului Diocletian, si a fost prinsa de Chesarie eparhul. Marturisind cu îndrazneala numele lui Hristos, au atârnat-o si i-au sfâsiat trupul si au chinuit-o în multe feluri. Ea si-a primit sfârsitul prin sabie, si asa si-a dat fericitul si cinstitul suflet lui Dumnezeu.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului Parintele nostru Ignatie, ce a fost egumen la Manastirea Mântuitorului Hristos, ce se cheama Valea-Adânca.

Acest sfânt a fost din a doua eparhie a Capadociei pe vremea împaratilor Nichifor si Ioan. Din pruncie el a fost daruit lui Dumnezeu de parintii lui ca si Sfintitul Samuel. Si fiind învatat, adeverirea petrecerii calugaresti de Vasilie, ctitorul mânastirii, si trecând prin toate treptele bisericesti, a fost hirotonit preot si pus egumen. El a crescut si a înmultit mânastirea spre venituri, si spre toate cele ce trebuiau; a zidit si dumnezeiesti biserici Sfântului Arh. Mihail, vazatorului de Dumnezeu Ilie, si a facut si alta sfânta biserica a Sf. Apostoli la un târg din afara cetatii si altele. Iar în zilele de prigoana s-a nevoit vitejeste împotriva celor ce biruiau atunci, pe care-i hirotonise Andart, cel fara de lege si fara Dumnezeu, care toata lumea a tulburat-o cumplit. Iesind acesta de acolo, s-a dus la Constantinopol si a facut sfinte odoare si semnul Domnului nostru Iisus Hristos si Evanghelie ferecata cu argint, pe care a si trimis-o prin fratii ce erau cu dânsul la acea mânastire. Iar el zabovindu-se acolo a cazut în boala, de care vazând ca se topea de tot si încet-încet îi grabea moartea, se silea sa mearga la mânastirea sa. Sosind la Amoreea si-a luat sfârsitul vietii, si a fost îngropat la o biserica cinstita a acelui oras. Si daca a trecut un an, au vrut parintii mânastirii sa-i ia moastele, si deschizându-i sicriul, i-au aflat trupul întreg si nestricat si plin de minunat miros. Si l-au adus la mânastirea lor, si l-au pus în tinda bisericii.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Românesti.

Antim IvireanulVistierie de daruri, ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamântului românesc din îndepartata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câti i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a înmultit.

Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut în evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turceasca în care a cazut, tânarul Andrei îsi arata – de timpuriu – ascutimea mintii, deprinzând cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai târziu si limba româna. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învatat arta sculpturii în lemn, pictura si broderia.

Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucuresti unde, dupa ce învata mestesugul tiparului în tipografia domneasca, se muta la mânastirea Snagov unde întemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita râvna, în migaloasa îndeletnicire, scotând din tiparnitele pe care le-a îndrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el însusi, în dife-rite limbi: româna, greaca, araba, georgiana.

Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai întâi staret la mânastirea Snagov, apoi episcop la Râmnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Românesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândete si necrutând nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a preînnoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, mânastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi si a înzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost înfiintarea de scoli pentru copiii celor saraci în care învatamântul era fara plata.

Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrarii dumnezeiesti, Sfântul Parinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie si fara de lene, ziua si noaptea si în tot ceasul, pentru folosul si spasenia tuturor de obste, învatându-i si îndreptându-i pe toti cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreapta”. Podoaba a carturarilor si dulce graitor al întelepciunii dumnezeiesti în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adapat poporul însetat de credinta prin cuvântul sau de învatatura, lasând Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins în Didahiile si predicile sale.

Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc”. Osândit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pâna la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunarii. Asa s-a savârsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Românesti, a carui pomenire ramâne înscrisa pentru vesnicie în cartea Bisericii si neamului românesc.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost bagati în corabie si aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: .calendar-ortodox.ro


Maine, 28 septembrie, facem pomenirea

✝ Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul; Sfântul Prooroc Baruh; Sfântul Mucenic Pimen; Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de aproape”; Sfântul Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru; Ap. Galateni 3, 15-22; Ev. Marcu 6, 7-13

Preacuviosul părintele nostru Hariton Mărturisitorul (gr. greacă Χαρίτων: "harul") n. pe la anii 270 în Iconum, Asia Mică - m. pe la 350 în Lavra Faran, Palestina), a fost un ascet și sihastru sfânt creștin, întemeietorul monahismului lavriot în deșertul Iudeii - partea de sud a Palestinei. Prăznuirea sa este în 28 septembrie în Biserica Ortodoxă (și cea romano-catolică) - foto: doxologia.ro

Preacuviosul părintele nostru Hariton Mărturisitorul (gr. greacă Χαρίτων: “harul”) n. pe la anii 270 în Iconum, Asia Mică – m. pe la 350 în Lavra Faran, Palestina), a fost un ascet și sihastru sfânt creștin, întemeietorul monahismului lavriot în deșertul Iudeii – partea de sud a Palestinei. Prăznuirea sa este în 28 septembrie în Biserica Ortodoxă (și cea romano-catolică) – foto: doxologia.ro

Cuviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor în cetatea Iconiei, creştin bine credincios şi ales întru bunătăţi.

 

† Sf. Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Proroc Baruh

articol: basilica.ro

27 septembrie 2016

 

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Cuviosul Hariton Mărturisitorul († 274), Sfântul Prooroc Baruh († 583 î.Hr.), Sfântul Mucenic Marcu Păstorul și Sfinții Mucenici frați buni: Alexandru, Alfie și Zosima și Sfântul Mucenic Pimen și Sfinții Mucenici Nicon, Neon și Eliodor și celelalte fecioare și fii († 303), Sfinții Mucenici Calinic și Eustațiu Romeul și pe Sfântul Mucenic Alexandru și cei treizeci împreună cu el.

 

Cuviosul Hariton Mărturisitorul († 274) s-a născut în orașul Licaonia – Asia Mică. A fost prins în timpul împăratului Aurelian (270-275), supus supliciilor și întemnițat. Abia după moartea împăratului Cuviosul Hariton și-a redobândit libertatea. Retrăgându-se în pustie, aici este prins de către tâlhari, din mâna cărora scapă în mod miraculos. În timp ce tâlharii beau vin, ei mor otrăviți de șarpele care intrase în vasul în care se afla vinul. Cu aurul pe care Cuviosul Hariton îl găsește în peștera tâlharilor, face o biserică chiar din acea peșteră, iar mai târziu întemeiază o mănăstire. Lăsând stareț aici pe unul dintre călugări, s-a retras în sihăstrie, însă alți călugări și credincioși au venit la el, întemeind astfel alte două mănăstiri. În cele din urmă s-a retras pe o stâncă înaltă, iar când a simțit că i se apropie sfârșitul s-a întors la prima mănăstire unde a murit.

 

Sfântul Prooroc Baruh († 583 î. Hr.)

Era fiul lui Neria și provenea dintr-o familie însemnată din regatul Iuda. A fost ucenicul și prietenul Proorocului Ieremia (a proorocit înainte și după începutul robiei babilonice: 629-585 î.H.). În anul 605, Proorocul Ieremia a trimis pe Baruh cu o scrisoare la Ierusalim prin care vestea pedepsele ce urmau să vină asupra iudeilor și robia babilonică. Baruh și Ieremia au fost întemnițați până după cucerirea Ierusalimului. Nabucodonosor le-a dat voie să rămână în Sfânta Cetate. Aici Ieremia a scris ‘Plângerile’ sale, iar după răscoala lui Godolia este dus în Egipt, unde a murit. Baruh este luat ca și rob și dus în Babilon, unde continuă să le vestească iudeilor împlinirea marilor promisiuni, eliberarea din robie, refacerea Ierusalimului și întâlnirea tuturor în templul Domnului (Baruh IV, 4-6; IV, 36-37; V, 1-3).

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Galateni 3, 15-22

Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: «şi urmaşilor» – ca de mai mulţi – ci ca de unul singur: «şi Urmaşului tău», Care este Hristos. Aceasta zic dar: un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.

 

Ev. Marcu 6, 7-13

În vremea aceea, a chemat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi a început să-i trimită, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Apoi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale, decât numai toiag; nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le-e spus: în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până când va fi să plecaţi de acolo. Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi, nici nu vor asculta cuvântul vostru, plecând de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun vouă că mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii, decât oraşului aceluia. Deci, plecând, ei propovăduiau tuturor ca să se pocăiască; scoteau mulţi diavoli şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i tămăduiau.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro