Aventura urbană – Oraviţa

1334, 1403, 1473 Oraviţa este amintită în documente ca civitas şi castrumKursumlja, unde Iancu de Hunedoara şi-a aşezat tabăra la 1448, era vechiul Arva, ulterior Orovcakk (Choromcakk), Aravar, Arvavar, Haram, Chery, Cheri, Chwrwm, Charam, Chorom adică Oraviţa (Charam, Chorom), Chery  având rang de civitas la 1334, castrum la  1387, civitas  la 1403, castellum la 1440, 1443 şi 1459, castrum, la 1473…. Epopeea lui Iancu de Hunedoara, fiu al Banatului Montan prin străbunii săi până la generaţia  tatălui  său Voicu, un cnez cărăşan, e legată de ţinutul acesta. În campania anului 1448, în august, de la Caransebeş voievodul coboară prin „castrum Halmas” (Dalboşeţ-Grădiştea, ulterior cu organizări districtuale), Kubin pe Valea Timocului, Niş, Prokoplje apoi revine pentru noi pregătiri în Căraş, aşezându-şi tabăra pe malul râului la Kursumlija, după care, reluând traseul strategic prin pasul Jankova Clisura, muntele Kopaonik, râul Lab, ajunge la Kossovo în 14-15 octombrie 1448.

Atestat documentar pentru prima dată în anul 1697, oraşul Oraviţa este  calificat, pe bună dreptate, drept oraşul premierelor. Aici au avut loc, în decursul timpului, nu mai putin de 5 exclusivităţi la nivel naţional, Oraviţa fiind considerat – pe bună dreptate – un pol important al culturii si istoriei romanesti. Enumerând doar câteva din aceste obiective turistice - primul teatru, prima cale ferată, prima farmacie montană, prima fabrică de bere din România – ne dăm seama de importanţa culturală şi istorică pe care o poartă acest oraş. În perioada de ocupaţie a imperiului austro-ungar, oraşul cunoaşte o dezvoltare deosebită în toate domeniile, dar mai ales în domeniul mineritului. În acest secol al revoluţiilor industriale, Oraviţa beneficiază de ultimele tehnologii şi inovaţii, exploatările şi fabricile având parte de dotare la standardele cele mai înalte.

Ultimii 50 de ani de evoluţie a oraşului s-au materializat în înfiinţarea şi dezvoltarea Exploatării Miniera Banat-Oraviţa - având ca obiect de activitate mineritul specializat în extragerea uraniului la Ciudanoviţa şi Lişava, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului prin fostul UFET Oraviţa (Unitate Forestieră de Exploatare şi Transport), mici ateliere meşteşugăreşti şi de prestări de servicii în sistemul cooperatist. Cartierul de locuit din Zona Gării s-a dezvoltat ca urmare a creşterii populaţiei dar şi pentru muncitorii de pe fosta platformă industrială de la Crivina (Anina).

Perioada de după anul 1989 a însemnat o cotitură în evoluţia oraşului şi localităţilor aparţinătoare, prin disponibilizarea masivă a muncitorilor din minerit şi apoi ca urmare a închiderii platformei de la Termocentrala de la Crivina; problematica ce a apărut, a fost cea specifică tuturor fostelor zone monoindustriale, unde a apărut un excedent de forţă de muncă care nu a putut fi absorbită.

Dezvoltarea localităţii în ultimii 15 ani a fost lentă, caracterizată de menţinerea unui şomaj ridicat, cu problematica specifică acestei stări de fapt.

articol preluat de pe http://www.primariaoravita.ro/

Aventura urbană – Oraviţa

„Aventura urbană” călătoreşte în Banat şi descoperă că Oraviţa este un oraş al premierelor naţionale: aici s-a construit primul teatru, prima linie de cale ferată montană, prima gară, primul furnal, unii spun că şi prima fabrică de bere. Acum, multe case de pe străzile înguste şi drepte ca o coloană vertebrală au afişat în geam „de vînzare”, iar orăviţenii îşi doresc să părăsească tristeţea unui oraş parcă încremenit. Ilinca Ciobanu însă îi întîlneşte pe cei care mai au puterea să pună un pic de suflet în viaţa localităţii. Doctorul Gheorghe Iana, istoricul Ionel Bota, care a dedicat 40 de cărţi urbei, tînărul poet Raul Bribete ori speologii din Asociaţia Caraş pe care îi însoţim la peşterile Ponor, Uscata şi Abri, dar şi la mănăstirea Călugăra, în timp ce ne povestesc legendele locului. Ajungem într-un moment emoţionant al liceului, la întîlnirea de 20 de ani de la absolvire a unor foşti elevi, unii dintre ei, actuali dascăli.

Despre Oraviţa, vechea staţiune climaterică, parcă uitată în timp, povesteşte, la Bucureşti, criticul de artă Pavel Şuşară.

Reportaje de Ilinca V.Ciobanu
Redactor Anda Docea
Producător Lidia Voicu
Realizator / Moderator Irina Luca