Evenimentele Zilei de 9 august în Istorie

Bătălia de la Pharsalus (9 august 48 î.Hr.) Parte a Războaielor civile romane
Războiului civil roman al lui Cezar - foto preluat de pe- ro.wikipedia.org

Bătălia de la Pharsalus (9 august 48 î.Hr.) Parte a Războaielor civile romane – Războiului civil roman al lui Cezar

foto preluat de pe- ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

(articol in curs de editare)

 

9 august este a 221-a zi a calendarului gregorian și a 222-a zi în anii bisecți. Mai sunt 144 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 9 august


 

Ortodoxe

Sf. Apostol Matia; Sf. 10 Mc. care au pătimit pentru icoana lui Hristos

cititi si Calendar Ortodox 9 august 2025

 

Greco-catolice

Sf. ap. Matia († 63); Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), Patroana Europei

 

Romano-catolice

Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), fecioară martiră, patroană a Europei

 

Anglicane

Mary Sumner, Founder of the Mothers’ Union, 1921

 

Sărbători Internaționale ale Zilei de 9 august


 

Ziua internaţională a popoarelor indigene (ONU)

La 9 august este celebrată, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ziua internaţională a popoarelor indigene. Conform estimărilor, pe întreg mapamondul sunt circa 370 de milioane de persoane indigene, locuitori în 90 de state, potrivit www.un.org. Aceste mari grupuri distincte constituie mai puţin de 5% din populaţia mondială, vorbesc peste 7.000 de limbi ale planetei şi reprezintă circa 5.000 de culturi diferite.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internaţională a grădinilor zoologice şi a parcurilor

La 9 august celebrăm Ziua internaţională a grădinilor zoologice şi a parcurilor, pentru a marca importanţa conservării speciilor, pentru promovarea educaţiei şi a informării opiniei publice cu privire la conservarea biodiversităţii.

Cea mai veche grădină zoologică a exista acum 3000 de ani, la Hierakonpolis, Egipt.

Se spune că faraonii au fost primii deţinători de menajerii cu animale sălbatice, iar scopul lor era de a-şi arăta, şi în acest fel, măreţia şi puterea.

Hatshepsut, prima mare regină a Egiptului avea şi ea, în 1500 î.Hr. o menajerie cu animale aduse din expediţiile din Punt (Somalia de astăzi).

În 1929, în pădurea Dumbrava din Sibiu, a fost deschisă prima grădină zoologică din România. Muzeul de Ştiinţe Naturale Constanţa a fost înfiinţat, în 1958, odată cu stabilirea primului departament – Aquarium, lângă Casino.

În iunie 1972 la Delfinariu au început demonstraţiile cu delfini. Lista rezervaţiilor naturale din România cuprinde ariile protejate de interes naţional (rezervaţii naturale de tip ştiinţific, rezervaţii naturale declarate monumente ale naturii, rezervaţii naturale de tip geologic, floristic, faunistic, avifaunistic, peisagistic sau mixt şi zone umede).

cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; stiri.tvr.ro

 

Ziua iubitorilor de carte

Ziua iubitorilor de carte (#BookLoversDay) sărbătorită la nivel internaţional la 9 august celebrează tot ceea ce are legătură cu cărţile şi încurajează cititorii să găsească o carte bună şi un loc potrivit pentru lectură.

În afară de biblioteci există şi unele iniţiative inedite în acest sens. De exemplu, potrivit site-ului UE, în autobuzele din Ljubljana, Slovenia, nu există doar locuri rezervate pentru persoanele în vârstă şi femeile însărcinate, ci şi spaţii speciale pentru cititul cărţilor!

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua pepenelui galben

După ce în urmă cu câteva zile am sărbătorit ziua pepenelui verde, ziua de astăzi este dedicată şi pepenelui galben.

Această zi a fost instituită în 1994 de primul preşedinte al Turkmenistanului Saparmurat Niazov, care a preferat să fie cunoscut sub numele de Turkmenbaşi, sau liderul poporului turkmen.

Acesta este şi numele vedetei acestei sărbători, un pepene foarte apreciat pentru aroma, gustul şi dimensiunile sale masive.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Sărbători Naționale ale Zilei de 9 august


 

Singapore, independența față de Malaezia (1965)

Singapore in 1959 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Singapore in 1959 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 7 august 1965, prim-ministrul Tunku Abdul Rahman, nevăzând nicio alternativă pentru a evita vărsarea de sânge, a sfătuit Parlamentul Malaeziei să voteze pentru expulzarea Singaporelui din Malaezia.

În ciuda încercărilor de ultim moment al liderilor PAP, inclusiv a lui Lee Kuan Yew, de a menține Singapore ca stat membru al uniunii, Parlamentul a votat la 9 august 1965 cu 126 de voturi pentru și 0 voturi împotrivă în favoarea expulzării statului Singapore.

Deputații din Singapore nu au fost prezenți.

În acea zi, Lee, înlăcrimat, a anunțat că Singapore este o națiune suverană și independentă și și-a asumat rolul de prim-ministru al noii națiuni.

Discursul său a inclus acest citat:

Pentru mine este un moment de angoasă pentru că toată viața mea… toată viața mea de adult… . am crezut în fuziune și în unitatea acestor două teritorii. Știți că este un popor legat de geografie, economie și legături de rudenie…

În conformitate cu modificările constituționale adoptate în luna decembrie a acelui an, noul stat a devenit Republica Singapore, Yang di-Pertuan Negara a devenit Președinte, iar Adunarea Legislativă a devenit Parlamentul Republicii Singapore.

Aceste modificări au fost făcute retroactiv la data separării statului Singapore de Malaezia.

Dolarul Malaya și British Borneo au rămas în vigoare până la introducerea dolarului singaporez în 1967.

Înainte de separarea monedei, au existat discuții despre o monedă comună între guvernele din Malaezia și Singapore.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

Africa de Sud – Ziua Națională a Femeii (din 1995)

Femei din Lesotho la un protest de Ziua Națională a Femeii împotriva violenței împotriva femeilor la Universitatea Națională din Lesotho - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Femei din Lesotho la un protest de Ziua Națională a Femeii împotriva violenței împotriva femeilor la Universitatea Națională din Lesotho – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ziua Națională a Femeii este o sărbătoare publică sud-africană celebrată anual pe 9 august. Ziua comemorează marșul din 1956 a aproximativ 20.000 de femei către Clădirile Uniunii din Pretoria pentru a depune o petiție împotriva legilor privind permisele de circulație , care impuneau sud-africanilor definiți drept „negri” în temeiul Legii de înregistrare a populației să poarte un pașaport intern, cunoscut sub numele de carnet, care servea la menținerea segregării populației, controlul urbanizării și gestionarea forței de muncă migrante în timpul erei apartheidului . Prima Zi Națională a Femeii a fost sărbătorită pe 9 august 1995. În 2006, o reconstituire a marșului a fost organizată pentru cea de-a 50-a aniversare a acestuia, cu mulți dintre veteranii marșului din 1956.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

Evenimentele Zilei de 9 august în Istorie:


 

- 9 august 48 î.Hr. – Iulius Cezar, în fruntea Populares, l-a învins pe Pompei și pe Optimates în Bătălia de la Pharsalos, întărindu-și controlul asupra Republicii Romane;

- 9 august 378 – Bătălia de la Adrianopol;

- 9 august 1173 – La Pisa a început construcția unei clopotnițe care avea să devină turnul înclinat din Pisa;

- 9 august 1862 – Războiul Civil American: Trupele confederate contraatacă și câștigă Bătălia de la Cedar Mountain, după ce aproape au fost alungate de pe câmpul de luptă la începutul bătăliei;

- 9 august 1902 – Într-o ceremonie organizată la Westminster Abbey, Eduard al VII-lea și Alexandra au fost încoronați rege și regină ai Regatului Unit și ai Dominiunilor Britanice, precum și împărat și împărăteasă ai Indiei;

- 9 august 1945 – Un bombardier al forțelor aeriene americane a lansat o bombă atomică denumită Fat Man asupra orașului japonez Nagasaki;

- 9 august 1965 – Statul Singapore a fost exclus din federația malaeziană din cauza unui conflict ideologic aprins între partidele de guvernămân; ziua este acum sărbătorită ca Ziua Națională a Singaporelui;

- 9 august 1974 – În urma scandalului Watergate, Richard Nixon a demisionat din funcția de Președinte al Statelor Unite;

- 9 august 2001 – A doua Intifada: Un atentat sinucigaș cu bombă a avut loc într-o pizzerie din Ierusalim, ucigând 15 persoane și rănind alte 130;

- 9 august 2006 – Poliția britanică a arestat 24 de persoane pentru conspirație la detonarea explozibililor lichizi aflați la bordul avioanelor care călătoreau din Marea Britanie către SUA și Canada.


 

9 august 48 i.Hr. - Bătălia de la Pharsalos -  Iulius Cezar, în fruntea Populares, l-a învins pe Pompei și pe Optimates în bătălia de la Pharsalus, întărindu-și controlul asupra Republicii Romane.

Moartea lui Pompei - foto: ro.wikipedia.org

Moartea lui Pompei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Pharsalus a fost o luptă decisivă din timpul Războiului civil roman al lui Cezar încheiată cu victoria lui Iulius Cezar (care conducea forțele pro-populare) împotriva forțelor pro-aristocratice ale lui Pompei și ale Senatului roman. A avut loc pe 9 august 48 î.Hr. la Pharsalus, în centrul Greciei.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

9 august 117 - A murit împăratul roman Traian.

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între 98-117, a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Traian – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53), a domnit între anii 98 -117 ), fiind al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia.

În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.

Traian a lansat in anul 101 o expediție în regatul Dacia , aflat la nord de Dunare și l-a forțat pe regele Decebal să capituleze.

Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.

Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture.

Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă.

Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construit un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

9 august 378 - Bătălia de la Adrianopol – O mare armată romană condusă de împăratul Valens (n.328 ), a fost înfrântă de vizigoţi.

Împăratul Valens a murit în luptă, împreună cu peste jumătate dintre soldatii săi. Prima afirmare a cavaleriei pe câmpul de luptă.

Bătălia de la Adrianopol (9 august 378) Parte din Gothic War - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Adrianopol (9 august 378) Parte din Gothic War – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Adrianopol a fost o bǎtǎlie dintre goți (cea mai mare parte triburi vizigote și ostrogote), conduși de Fritigern și romani, conduși de împăratul Valens.

Bătălia a avut loc la aproximativ 13 km nord de Adrianopol, în provincia romană Tracia, și s-a încheiat cu înfrângerea completă a romanilor.

Această bătălie a fost unul dintre punctele de cotitură ale antichității târzii, care a accelerat dezintegrarea Imperiului Roman și a schimbat balanța puterii în favoarea popoarelor germanice.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

9 august 681 - A fost fondat pe malul sudic al Dunării, Hanatul Bulgar, după ce au fost infrante armatele bizantine ale împăratului Constantin al IV-lea.

Imperiul bizantin recunoaşte statul bulgar, cu capitala la Aboba-Pliska.

 

9 august 1173 - La Pisa a început construcția Catedralei si a clopotniței care avea să devină turnul înclinat din Pisa.

Turnul înclinat din Pisa (în italiană Torre pendente di Pisa) este cea mai faimoasă clădire înclinată din lume și punctul de reper al orașului Pisa din Italia.

Turnul a fost planificat ca o campanilă pentru Domul din Pisa.

După doisprezece ani de la punerea pietrei de temelie, la 9 august 1173, când construcția ajunsese la etajul al treilea, datorită proastei calități a solului, constituit din noroi argilos și nisip, turnul începea să se încline în direcția sud-est.

Timp de o sută de ani construcția a fost stopată. Următoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea înclinată.

După aceea, construcția a trebuit să fie întreruptă din nou, până în 1372, când turnul-clopotniță a fost finalizat.

Datorită importanței sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare care a început în anul 1990.

În decembrie 2001 turnul a fost declarat stabil și sigur pentru 300 de ani și a fost redeschis accesului publicului.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1329 - La Quilon (europenizat Kollam, in statul Kerala din India), a fost infiintata de papa Ioan al XXII-lea prima dioceza romano-catolica, unul din marile centre de misionariat a dominicanilor si franciscanilor.

 

9 august 1483 - A fost deschisa Capela Sixtina de la Vatican la Roma, dupa celebrarea unei Messe divine.

East side of the Sistine Chapel, from the altar end with The Last Judgement - foto preluat de pe en.wikipedia.org

East side of the Sistine Chapel, from the altar end with The Last Judgement – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Capela Sixtină (italiană: Cappella Sistina, iar în latină Sacellum Sixtinum / Aedicula Sixtina) este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei.

A fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele.

Capela se găsește în dreapta Bazilicii Sfântul Petru și este cunoscută în toată lumea, fiind locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.

Capela are o formă dreptunghiulară, măsurând 40,93 metri în lungime și 13,41 metri lățime, corespunzând – conform tradiției biblice – dimensiunilor Templului lui Solomon.

Înălțimea este de 20,70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură.

Capela are două părți: una mai mare împreună cu altarul, rezervată ceremoniilor religioase, și alta mai mică pentru credincioși.

În timpul solemnităților mai importante, pereții laterali sunt acoperiți cu tapiserii executate după modele de Rafael.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1537 - S-a născut matematicianul, astronomul si umanistul italian Francesco Barozzi ; (d.23 noiermbrie 1604).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Francesco Barozzi (in Latin, Franciscus Barocius) (9 August 1537 – 23 November 1604) was an Italian mathematician, astronomer and humanist - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Francesco Barozzi – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

9 august 1601 - Mihai Viteazul, primul domn al celor trei ţări române (1593-1601), a fost ucis pe Câmpia Turzii, din ordinul generalului austriac Gheorghe Basta, fostul sau aliat.

Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii din Turda (gravură editată la Leiden - Olanda în anul 1703) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii din Turda (gravură editată la Leiden – Olanda în anul 1703) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/19 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob (Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta. Uciderea lui Mihai este astfel relatată de Dionisie Fotino:

Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 august 1776 - S-a născut Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și Cerreto (d. 9 iulie 1856) a fost fizician si chimist italian, fost membru al Academiei de Științe și a Societății Italiene „dei XL” (a celor 40).

Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și Cerreto (n. 9 august 1776, Torino; d. 9 iulie 1856, Torino) fizician și chimist italian - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Amedeo Avogadro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și Cerreto (n. 9 august 1776, Torino; d. 9 iulie 1856, Torino) fizician și chimist italian. A fost membru al Academiei de Științe și a Societății Italiene “dei XL” (a celor 40).

Și-a orientat cercetările spre problemele cele mai imporante din fizică și chimie.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 august 1792 - Francisc al II-lea a fost încoronat rege al Boemiei.

Francisc al II-lea (SIR) Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența - d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Francisc al II-lea (SIR) Francisc I al Austriei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența – d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II).

Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc.

A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania.

Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz. Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere.

Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al “Sfintei Aliațe” la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich.

Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc (cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana, care fusese dizolvat).

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

9 august 1803 - Inventatorul american Robert Fulton a testat o barcă cu aburi experimental, pe fluviul Sena, la Paris. Barca, cu o lungime de 20,1 m, lățime de 2,4 m și o viteză între 4,8 și 6,4 km/h, s-a scufundat. Napoleon Bonaparte nu crede că motorul cu aburi are un viitor.

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer şi inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acţionate de forţa aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson - Gravură postumă înfăţişându-l pe Robert Fulton (1873) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gravură postumă înfăţişându-l pe Robert Fulton (1873) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.

În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile.

El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1810 - Împăratul francez Napoleon a anexat Westfalia ca parte a Primului Imperiu Francez.

Localizarea Imperiului francez
Imperiul Francez în 1811: Franța în albastru închis, statele sale satelit în albastru deschis

Primul Imperiu Francez, cunoscut și cu denumirile mai obișnuite de Imperiul Francez ori Imperiul Napoleonian, acoperă perioada în care Franța a dominat cea mai mare parte a Europei continentale, sub conducerea lui Napoleon I.

Din punct de vedere constituțional, Primul Imperiu Francez se referă atât la perioada dintre 1804 și 1814/1815, de la sfârșitul Consulatului Francez până la restaurarea .

Imperiul a luat ființă în momentul în care Napoleon s-a proclamat împărat al Franței la 18 mai 1804, fiind încoronat pe 2 decembrie în același an în catedrala Notre Dame din Paris.

Existența imperiului a fost amenințată de a treia coaliție, dar bătălia decisivă încheiată cu victoria franceză de la Austerlitz i-a asigurat supraviețuirea.

La Grande Armée, mașinăria militară a imperiului, a luptat împotriva Prusiei în 1806 distrugându-i armata înainte de a intra în Polonia, pentru ca mai apoi să învingă Imperiul Rus în bătălia de la Friedland din 1807.

După Friedland, tratatul de la Tilsit din iulie 1807 a încheiat doi ani de vărsări de sânge pe continentul european.

Implicarea francezilor în războiul din Peninsula iberică a dus la un conflict sângeros de șase ani care a slăbit foarte mult Primul Imperiu.

În 1809, Franța și Imperiul Austriac s-au luptat în războiul celei de-a cincea coaliții.

Franța a ieșit din nou triumfătoare și a impus austriecilor semnarea tratatului de la Schönbrunn, dar tensiunile diplomatice cu Rusia au dus la catastrofica invazie din Rusia din 1812.

Războiul celei de-a șasea coaliții a adus expulzarea forțelor franceze din Germania în 1813 și la abdicarea lui Napoleon la data de 6 aprilie 1814. Napoleon s-a reîntors din insula Elba în 1815, dar înfrângerea suferită de forțele franceze în bătălia de la Waterloo a cauzat prăbușirea finală a Primului Imperiu Francez.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

9 august 1830 - Louis Philippe a devenit regele francezilor în urma abdicării regelui Carol al X-lea.

Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris - d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans - Portrait by Franz Xaver Winterhalter, 1841 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ludovic-Filip de Orléans – Portrait by Franz Xaver Winterhalter, 1841 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans.

În 1830, Revoluția din Iulie l-a răsturnat pe Carol al X-lea, care a abdicat în favoarea nepotului său de 10 ani, Henri, Duce de Bordeaux și, l-a numit pe Louis-Filip Lieutenant général du royaume, care avea sarcina să anunțe Camerei Deputaților dorința sa ca nepotul său să-i succeadă.

Ludovic-Filip nu a făcut acest lucru, cu scopul de a-și crește șansele sale de succesiune.

Ca o consecință, Camera l-a proclamat pe Louis-Philippe, care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic, noul rege al Franței.

King Louis-Philippe I taking the oath to keep the Charter of 1830 on 9 August 1830 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

King Louis-Philippe I taking the oath to keep the Charter of 1830 on 9 August 1830 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Carol al X-lea și familia lui, inclusiv nepotul său au plecat în exil în Marea Britanie. Tânărul ex-rege, Ducele de Bordeaux, care în exil, a luat titlul de conte de Chambord, mai târziu a devenit pretendent la tronul Franței și a fost susținut de legitimiști.

Printr-o ordonanță pe care a semnat-o la 13 august 1830, noul rege a definit maniera în care copiii săi și sora sa iubită vor continua să poarte numele “d’Orléans” și stema Orléans declarând că fiul său cel mare, ca Prinț Regal (nu Delfin), va purta titlul de Duce de Orléans, că fiii mai mici vor continua să dețină titlurile anterioare iar sora și fiicele sale vor avea titlul de Prințesă de Orléans, nu a Franței.

În 1832, fiica sa, Prințesa Louise-Marie, s-a căsătorit cu primul rege al Belgiei, Leopold I al Belgiei. În iulie 1835, Louis-Philippe a supraviețuit unei tentative de asasinat a lui Giuseppe Mario Fieschi în Paris. În 1842, fiul și moștenitorul său, Ferdinand Philippe, Duce de Orléans, a murit într-un accident.

Ludovic-Filip a domnit într-un mod modest, evitând fastul și cheltuielile generoase ale predecesorilor săi. În ciuda acestui aspect exterior de simplitate, sprijinul său a venit din partea burgheziei bogate.

La început, el a fost iubit și numit “Regele Cetățean” și “monarhul burghez”, dar popularitatea lui a suferit, guvernul său a fost perceput ca fiind din ce în ce mai conservator și monarhic în ciuda deciziei sale de a aduce în Franța rămășițele lui Napoleon.

Sub conducerea sa, condițiile claselor muncitoare s-au deteriorat iar diferența de venituri a crescut considerabil. Criza economică din 1847 a condus la Revoluția din 1848 și abdicarea lui Ludovic-Filip.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1842 - S-a semnat Tratatul Webster–Ashburton, care stabilește granița dintre Statele Unite și Canada la est de Munții Stâncoși.

 

9 august 1847 - S-a născut Maria Vittoria dal Pozzo, soția regelui Amadeo al Spaniei (d. 1876)

Maria Vittoria dal Pozzo (Maria Vittoria Carlotta Enrichetta Giovanna; 9 august 1847 – 8 noiembrie 1876) a fost o nobilă italiană, prinţesă della Cisterna. Căsătorită cu Ducele de Aosta, fiu al lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei, ea a fost ultima regină a Spaniei din 1870 până la abdicarea soţului ei în 1873. Este ascendenta Prinţului Aimone, Duce de Apulia, actualul pretendent al tronului Italiei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria Vittoria dal Pozzo – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maria Vittoria dal Pozzo (Maria Vittoria Carlotta Enrichetta Giovanna; 9 august 1847 – 8 noiembrie 1876) a fost o nobilă italiană, prințesă della Cisterna.

Căsătorită cu Ducele de Aosta, fiu al lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei, ea a fost ultima regină a Spaniei din 1870 până la abdicarea soțului ei în 1873.

Este ascendenta Prințului Aimone, Duce de Apulia, actualul pretendent al tronului Italiei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1862 - Războiul Civil American: Trupele confederate contraatacă și câștigă Bătălia de la Cedar Mountain, după ce aproape au fost alungate de pe câmpul de luptă la începutul bătăliei.

Brigăzile lui Gordon și Crawford alungând forțele confederate din pădure în Bătălia de la Cedar Mountain, 9 august 1862. Ziarul ilustrat al lui Frank Leslie - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Brigăzile lui Gordon și Crawford alungând forțele confederate din pădure în Bătălia de la Cedar Mountain, 9 august 1862. Ziarul ilustrat al lui Frank Leslie – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Muntele Cedar, cunoscută și sub numele de Muntele Slaughter sau Fuga Cedarului , a avut loc pe 9 august 1862, în comitatul Culpeper, Virginia , ca parte a Războiului Civil American. Forțele Uniunii, sub comanda generalului-maior Nathaniel P. Banks, au atacat forțele confederate, sub comanda generalului-maior Thomas J. „Stonewall” Jackson, lângă Muntele Cedar, în timp ce confederații mărșăluiau spre Curtea de Justiție din Culpeper pentru a preveni un avans al Uniunii în centrul Virginiei. După ce aproape au fost alungați de pe câmpul de luptă în prima parte a bătăliei, un contraatac confederat a rupt liniile Uniunii, rezultând o victorie confederată. Bătălia a fost prima confruntare din campania Virginiei de Nord .

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1871 - S-a născut dramaturgul Leonid Andreev, autor al operelor “Viaţa omului” şi “Cel care primeşte palme”; (d. 12 septembrie 1919).

Leonid Nikolaievici Andreev (n. 9 august 1871 – d. 12 septembrie 1919) a fost un dramaturg, nuvelist și fotograf rus, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902 - 1914 - foto: ro.wikipedia.org

Leonid Nikolaievici Andreev (1871 – 1919) – foto: ro.wikipedia.org

Leonid Nikolaievici Andreev (n. 9 august 1871 – d. 12 septembrie 1919) a fost un dramaturg, nuvelist și fotograf rus, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902 – 1914.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 august 1896 - Pionierul aviației Otto Lilienthal se prăbușește în timpul unui zbor la Stölln am Gollenberg din Havelland și moare a doua zi din cauza rănilor sale.

Karl Wilhelm Otto Lilienthal (n. 23 mai 1848 în Anklam, Germania – d. 10 august 1896, Berlin, după un accident cu unul dintre aparatele sale de zbor) a fost un pionier al aviaţiei germane - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Otto Lilienthal – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Karl Wilhelm Otto Lilienthal (n. 23 mai 1848 în Anklam, Germania – d. 10 august 1896, Berlin, după un accident cu unul dintre aparatele sale de zbor) a fost un pionier al aviației germane.

Conform cunoștințelor actuale, el a fost primul om care a reprodus cu succes zborul cu un aparat de zbor iar astfel a ajutat la introducerea principiului de zbor mai greu decât aerul.

Experimentele sale au dus la descrierile fizicii (portanța) al aripilor aparatelor de zbor, la planor, dezvoltat mai departe de frații Wright valabile până în prezent.

Producția aparatelor de zbor în fabrica lui Lilienthal, a fost prima producție în serie de avioane.

Încercare de zbor a lui Lilienthal în Derwitz, 1891 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Încercare de zbor a lui Lilienthal în Derwitz, 1891 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) La 9 august 1896 Otto Lilienthal se prăbușește de la o înălțime de aproximativ 15 m, din cauza unei depresiuni atmosferice, la Gollenberg.

În urma accidentului, el a suferit o fractură a vertebrei cervicale a treia.

Fiind transportat la Berlin, încă pe drum el a intrat în comă și în urma rănilor grave, în următoarea zi în data de 10 august 1896 el a decedat.

Studii recente presupun o hemoragie cerebrală ca cauza decesului

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1896 - S-a născut filosoful şi psihologul Jean Piaget; (d. 16 septembrie 1980).

Jean Piaget in Ann Arbor.png
Jean Piaget. Piaget at the University of Michigan, c. 1968

Jean Piaget (n. 9 august 1896 – d. 16 septembrie 1980) a fost un psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării.

Într-o perioadă de șase decenii, Jean Piaget a desfășurat un program de cercetări naturaliste, care a afectat profund înțelegerea noastră asupra dezvoltării copilului.

Piaget și-a denumit lucrarea teoretică generală de bază “epistemologie genetică” pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă cunoașterea în organismul uman.

Conceptul de structură congnoscibilă stă la baza teoriei sale. Structurile cognoscibile sunt modele fizice sau mentale de acțiuni care subliniază acte specifice de inteligență și corespund unor stadii ale dezvoltării copilului.

Conform teoriei lui Piaget, există patru stadii de dezvoltare: senzi-motor, preoperații, operații concrete, și operații formale.

În stadiul senzi-motor (0-2 ani), inteligența ia forma acțiunilor motoare.

În perioada de preoperații (3-7 ani), inteligența este intuitivă.

În timpul stadiului de operații concrete (8-11 ani), structura cogniscibilă este logică, dar depinde de referințe concrete. În stadiul final de operații formale (12-15 ani), gândirea implică noțiuni abstracte.

În timp ce stadiile cunoașterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferențele caracteristice vârstei, ele variază de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale distincte.

Piaget a fost un scriitor prolific și a publicat cărți ca Biologia și cunoașterea, Concepția copilului asupra lumii, Limbajul și gândirea copilului, Epistemologie genetică.

Opera lui Piaget constituie o sursă de inspirație în domenii ca psihologie, sociologie, educație, epistemologie, economie și drept.

El a fost răsplătit cu numeroase premii în toată lumea.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

9 august 1902 - Într -o ceremonie organizată la Westminster Abbey, Eduard al VII-lea și Alexandra au fost încoronați rege și regină ai Regatului Unit și ai Dominiunilor Britanice, precum și împărat și împărăteasă ai Indiei.

Regina Alexandra și regele Eduard al VII-lea, 1903 - foto preluat de pe www.wikiwand.com

Regina Alexandra și regele Eduard al VII-lea, 1903 – foto preluat de pe www.wikiwand.com

După moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit și Împărat al Indiei.

A ales să domnească sub numele de Eduard al VII-lea în loc de Albert Eduard – numele ales de mama sa pentru el A donat casa părinților, Casa Osborne din Isle of Wight statului și a continuat să locuiască la Sandringham.

Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn.

Eduard VII și Alexandra au fost încoronați la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple în vârstă de 80 de ani.

Inițial, încoronarea lui Eduard a fost programată pentru 26 iunie, însă cu două zile mai devreme de această dată Eduard a fost diagnosticat cu apendicită.

Operația a fost făcută de Sir Frederick Treves într-o vreme în care rata mortalității pentru apendicită era mare.

La două săptămâni după operație s-a anunțat că regele este în afară de orice pericol.

Treves a fost răsplătit cu titlul de baronet iar operația de apendicită a intrat în obișnuința medicală.

Eduard a renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat noi decorații, cum ar fi “Ordinul de Merit” pentru recunoașterea contribuțiilor la dezvoltarea artelor și științelor.

Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe și chestiunile militare și navale.

Vorbind fluent limbile franceză și germană el a făcut o serie de vizite în străinătate iar vacanța anuală o făcea la Biarritz și Marienbad.

Una dintre cele mai importante vizite în străinătate a fost vizita oficială din Franța în primvara anului 1903 ca oaspete al președintelui Émile Loubet.

Eduard, în principal prin mama sa și prin socrul său, s-a înrudit cu aproape toți monarhii europeni și era numit “unchiul Europei”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

9 august 1910 - Nava polară Fram părăsește capitala norvegiană Kristiania în direcția Golfului Balenelor, Roald Amundsen își începe expediția la Polul Sud, care este încă ținută secretă pentru public.

Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872, Borge, Norvegia – d. 18 iunie 1928, Marea Barents, Rusia) a fost un explorator norvegian al zonelor polare. A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reuşit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Roald Amundsen – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872, Borge, Norvegia – d. 18 iunie 1928, Marea Barents, Rusia) a fost un explorator norvegian al zonelor polare.

A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911).

De asemenea, a fost primul navigator care a reuşit să traverseze Pasajul de nord-vest.

A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; frammuseum.no

 

9 august 1914 - S-a născut compozitoruul roman Alexandru Mandy; (d. 2005).

Alexandru Mandy, numele la naștere Armand Abram Penchas (n. 9 august 1914, Craiova - d. 10 octombrie 2005, Jimbolia) compozitor român evreu din România - foto - topromanesc.ro

Alexandru Mandy - foto – topromanesc.ro

Alexandru Mandy, numele la naștere Armand Abram Penchas (n. 9 august 1914, Craiova – d. 10 octombrie 2005, Jimbolia) compozitor român evreu din România.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

9 august 1916 - S-a născut politicianul comunist roman Manea Manescu ; (d. 2009).

Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009) a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Manea Mănescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009) a fost un politician comunist român.

A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989).

Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și prim-ministru (1974-1979).

În august 1944 a devenit membru al PCR.

În mai 1961 a fost decorat cu medalia “A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România“.

A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii.

Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție.

Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1919 - A încetat din viaţă compozitorul, pianistul şi dirijorul Ruggero Leoncavallo.

Ruggiero Leoncavallo
Leonkavallo Postcard-1910.jpg

Ruggiero Leoncavallo (n. 8 martie 1857, Napoli – d. 9 august 1919, Montecatini Terme) compozitor, pianist și dirijor italian a fost, alături de Pietro Mascagni, un inițiator al verismului îndreptat împotriva romantismului din muzica italiană.

Excelent versificator, și-a scris singur libretele.

Vestit prin opera sa “Pagliacci”, el a compus şi muzică pentru balet (“Viaţa unei marionete”), muzică simfonică, canţonete, muzică religioasă, de cameră etc; (n. 23 aprilie 1857).

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

“Vesti la giubba”

“No! Pagliaccio non son!”

Both from Pagliacci, performed by Enrico Caruso

 

9 august 1921 - S-a născut Lola Bobescu, violonistă și profesoară română, stabilită în Belgia (d. 1920)

Lola Bobescu (Lola Violeta Ana-Maria Bobescu) (n. 9 august 1921, Craiova, România – d. 4 septembrie 2003, Spa, Belgia) a fost o violonistă și profesoară de vioară originară din România.

Solistă-concertistă timp de peste 60 de ani, Lola Bobescu s-a situat printre violoniștii români cu cea mai solidă carieră artistică. Stabilită în Belgia, a fondat și a condus formațiile Solistes de Bruxelles- actuala L’Orchestre de Wallonie din Liège și Cvartetul de coarde L’Arte del Suono din Bruxelles (1990).

Paralel cu activitatea solistică, Lola Bobescu a desfășurat o fructuoasă activitate pedagogică, fiind profesoară de vioară la Conservatorul din Liège (1962-1974) și la Conservatorul regal din Bruxelles.

A făcut parte din juriul concursurilor internaționale de vioară “Reine Elisabeth de Belgique” (1971 și 1993).

Lola Bobesu a colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, precum Filarmonicile din Berlin și Londra, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup și Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma ș.a.

A concertat și în recitaluri de muzică de cameră, fiind adesea acompaniată de pianistul Jacques Genty.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

9 august 1938 - A încetat din viaţă Leo Frobenius, etnolog german (n. 1873)

Leo Frobenius (29 iunie 1873 la Berlin - 9 august 1938, Biganzolo, Lacul Maggiore, Italia) a fost un etnolog și arheolog german, unul dintre cei mai importanți etnografi germani. Este cunoscut în spațiul românesc mai ales pentru influența operei sale asupra gândirii lui Lucian Blaga - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Leo Frobenius – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Leo Viktor Frobenius (29 iunie 1873 la Berlin – 9 august 1938, Biganzolo, Lacul Maggiore, Italia) a fost un arheolog, explorator si unul dintre cei mai importanți etnografi germani.

A condus expediţii în Africa (1904-1935) şi a explorat numeroase centre de artă preistorică în Norvegia, Austria, Spania şi Africa.

Este cunoscut în spațiul românesc mai ales pentru influența operei sale asupra gândirii lui Lucian Blaga.

 

9 august 1939 - S-a născut Romano Prodi, politician italian.

Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Italia) este un politician social-democrat italian - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Romano Prodi – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Italia) este un politician social-democrat italian.

A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D’Alema.

După septembrie 1999 a devenit președinte al Comisiei Europene.

Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004.

Din 2007 până în 2008 a fost președintele Partidului Democrat.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1941 - Întâlnirea Roosevelt – Churchill din Insulele Newfoundland. A fost adoptată Carta Atlanticului.

Carta Atlanticului (în engleză Atlantic Charter) a fost un document semnat de președintele SUA, F. D. Roosevelt, și de premeirul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Declarația stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept și a contribuit la consolidarea coaliției antihitleriste.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1942 - Liderul indian Mahatma Gandhi a fost arestat în Bombay de forțele britanice.

Studio photograph of Mohandas K. Gandhi, London, 1931 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Studio photograph of Mohandas K. Gandhi, London, 1931 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente.

Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.

La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei.

Guvernul englez reacționează cu arestarea lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție.

Gandhi in 1942, the year he launched the Quit India Movement - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Gandhi in 1942, the year he launched the Quit India Movement – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Părăsiți India, această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947.

Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viața a peste un milion de oameni și a pus pe drumuri șase milioane de refugiați.

Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1943 - Dizidentul Franz Jägerstätter a fost executat la Brandenburg prin decapitare (n. 1907).

Franz Jägerstätter, TOSF (scris și Jaegerstaetter în engleză; născut Franz Huber, 20 mai 1907 – 9 august 1943) a fost un fermier austriac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Jägerstätter a fost condamnat la moarte și executat pentru refuzul său de a lupta pentru Germania nazistă. Este venerat ca martir și a fost beatificat de Biserica Catolică - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Franz Jägerstätter – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Franz Jägerstätter (scris și Jaegerstaetter în engleză; născut Franz Huber, 20 mai 1907 – 9 august 1943) a fost un fermier austriac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Jägerstätter a fost condamnat la moarte și executat pentru refuzul său de a lupta pentru Germania nazistă.

Este venerat ca martir și a fost beatificat de Biserica Catolică.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1945 - Orașul japonez Nagasaki ea fost devastat atunci când bomba atomică, Fat Man, a fost aruncată din bombardierul forțelor aeriene americane, Bockscar B-29. 39.000 de persoane au fost ucise.

Norul ciupercă provocat de explozia aruncării celei de-a doua bombe atomice, [The] Fat Man, deasupra orașului Nagasaki s-a ridicat la 18 km (sau 11 mi = 60,000 ft) în atmosferă deasupra hipocentrului. 39.000 de persoane au fost ucise - foto: ro.wikipedia.org

Norul ciupercă provocat de explozia aruncării celei de-a doua bombe atomice, [The] Fat Man, deasupra orașului Nagasaki s-a ridicat la 18 km (sau 11 mi = 60,000 ft) în atmosferă deasupra hipocentrului. 39.000 de persoane au fost ucise – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Fat Man (traducere literală din engleză: „Grasul” sau „Grăsunul”) este numele de cod precum și porecla bombei atomice ce a fost detonată deasupra orașului Nagasaki, Japonia, de către Statele Unite ale Americii la 9 august 1945, la ora 11:02 locală.

Era a doua bombă atomică folosită împotriva Japoniei după Little Boy, detonată cu trei zile înainte deasupra orașului Hiroșima, la 6 august.

Aceste 2 bombe au dus la capitularea necondiționată a Japoniei, aliatul Germaniei naziste în cel de al Doilea Război Mondial, la 15 august 1945.

Fat Man cântărea 4.600 kg, avea o lungime de 3,2 metri și un diametru de 1,5 metri, precum și o putere de explozie de 21 de kilotone TNT (aproximativ 42 milioane de batoane de dinamită).

Cu toate că bomba a avut o deviație de aproximativ 2 km, a fost distrus mai mult de jumătate din oraș.

Populația orașului Nagasaki a scăzut astfel într-o sutime de secundă de la 422.000 la 383.000 de locuitori: 39.000 de oameni au fost omorâți pe loc, iar peste 25.000 au fost răniți.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 august 1948 - S-a născut Antonie Iorgovan ( la Gorcea, Jud. Caras-Severin), jurist şi om politic român, supranumit si “parintele Constitutiei Romaniei”; (d.04.10. 2007).

Antonie Iorgovan (n. 9 august 1948, satul Gornea, comuna Sichevița, județul Caraș-Severin - d. 4 octombrie 2007, Viena) jurist român, profesor universitar și senator independent în legislatura 1990-1992, iar mai apoi pe listele PSD în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008. De asemenea, între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României. A fost supranumit „Părintele Cons­tituției” deoarece, fiind singurul senator independent, a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante - foto: gandul.info

Antonie Iorgovan – foto: gandul.info

Antonie Iorgovan (n. 9 august 1948, satul Gornea, comuna Sichevița, județul Caraș-Severin – d. 4 octombrie 2007, Viena) jurist român, profesor universitar și senator independent în legislatura 1990-1992, iar mai apoi pe listele PSD în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008.

De asemenea, între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României. A fost supranumit „Părintele Cons­tituției” deoarece, fiind singurul senator independent, a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante.

 

9 august 1962 – A încetat din viaţă scriitorul Herman Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946: “Jocul cu mărgelele de sticlă”, “Lupul de stepă”, “Narcis şi Gură de aur” (n. 2 iulie1877).

Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946 - foto - ro.wikipedia.org

Hermann Hesse – foto – ro.wikipedia.org

Hermann Hesse (n. 2 iulie 1877, Calw, Germania – d. 9 august 1962, Montagnola, Elveția) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946.

 

9 august 1963 - S-a născut renumita cântăreață americană Whitney Houston; (d. 2012).

Whitney Houston (n. 9 august 1963, Newark, New Jersey, d. 11 februarie 2012, Beverly Hills, California) a fost o cântăreață, manechin, actriță și producătoare de muzică americancă.

În 2009, Guinness World Records a menționat-o ca fiind cea mai premiată femeie din toate timpurile.

Lista sa de premii include două Premii Emmy, șase Premii Grammy, 30 Billboard Music Award și 22 de American Music Award, având în total 415 premii primite de-a lungul carierei până în anul 2010.

Houston a fost de asemenea una dintre cele mai bine vândute artiste din lume, vânzând peste 170 de milioane de albume, single-uri și videoclipuri.

Pe 11 februarie 2012, a murit din cauze necunoscute la Beverly Hilton Hotel în Beverly Hills, California.

Rapoartele toxicologice ulterioare au arătat că ea s-a înecat accidental în cadă din cauza efectelor consumului cronic de cocaină și a boli de inimă.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.orgwww.whitneyhouston.com

 

9 august 1965 - Statul Singapore a fost exclus din federația malaeziană din cauza unui conflict ideologic aprins între partidele de guvernământ. Astfel, Singapore devine unicul stat din lume care și-a dobândit independența fără voia sa.

Singapore in 1959 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Singapore in 1959 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 7 august 1965, prim-ministrul Tunku Abdul Rahman, nevăzând nicio alternativă pentru a evita vărsarea de sânge, a sfătuit Parlamentul Malaeziei să voteze pentru expulzarea Singaporelui din Malaezia.

În ciuda încercărilor de ultim moment al liderilor PAP, inclusiv a lui Lee Kuan Yew, de a menține Singapore ca stat membru al uniunii, Parlamentul a votat la 9 august 1965 cu 126 de voturi pentru și 0 voturi împotrivă în favoarea expulzării statului Singapore.

Deputații din Singapore nu au fost prezenți.

În acea zi, Lee, înlăcrimat, a anunțat că Singapore este o națiune suverană și independentă și și-a asumat rolul de prim-ministru al noii națiuni.

Discursul său a inclus acest citat:

Pentru mine este un moment de angoasă pentru că toată viața mea… toată viața mea de adult… . am crezut în fuziune și în unitatea acestor două teritorii. Știți că este un popor legat de geografie, economie și legături de rudenie…

În conformitate cu modificările constituționale adoptate în luna decembrie a acelui an, noul stat a devenit Republica Singapore, Yang di-Pertuan Negara a devenit Președinte, iar Adunarea Legislativă a devenit Parlamentul Republicii Singapore.

Aceste modificări au fost făcute retroactiv la data separării statului Singapore de Malaezia.

Dolarul Malaya și British Borneo au rămas în vigoare până la introducerea dolarului singaporez în 1967.

Înainte de separarea monedei, au existat discuții despre o monedă comună între guvernele din Malaezia și Singapore.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1968 - S-a născut Gillian Anderson, actrita, protagonista serialului „Dosarele X”.

Gillian Leigh Anderson (n. 9 august 1968, Chicago, Illinois, SUA) este o actriță americano-britanică, care a ajuns să fie foarte cunoscută ca personajul agent FBI, doctor Dana Scully, partenera agentului Fox Mulder (interpretat de David Duchovny) din serialul de televiziune Dosarele X.

În afara acestui rol, care i-a adus faima și consacrarea, actrița a avut și are o carieră filmică și de scenă complexă.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1969 - A murit medicul Constantin I. Parhon, întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie , membru al Academiei Romane (1948-1969); (n. 28.10.1874).

Constantin Ion Parhon (n. 15 octombrie 1874, Câmpulung Muscel - d. 9 august 1969, București) a fost un demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952. Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi) între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948 - foto: ro.wikipedia.org

Constantin I. Parhon – foto: ro.wikipedia.org

Constantin Ion Parhon (n. 15 octombrie 1874, Câmpulung, România – d. 9 august 1969, București, RS România) a fost un demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952.

Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi) între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

9 august 1969 - A încetat din viaţă fizicianul britanic Cecil Frank Powell, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică; (n. 5 decembrie 1903).

Cecil Frank Powell (n. 5 decembrie 1903 – d. 9 august 1969) fizician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1950 pentru dezvoltarea metodei fotografice de studiere a proceselor nucleare și pentru descoperirea pionului (mezon pi), o particulă subatomică de masă mare - foto: en.wikipedia.org

Cecil Frank Powell - foto: en.wikipedia.org

Cecil Frank Powell (n. 5 decembrie 1903 – d. 9 august 1969) fizician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1950 pentru dezvoltarea metodei fotografice de studiere a proceselor nucleare și pentru descoperirea pionului (mezon pi), o particulă subatomică de masă mare.

 

9 august 1969 - Soția regizorului polonez Roman Polanski, actrița americană Sharon Tate, însărcinată în opt luni și jumătate a fost ucisă în casa ei de membrii familiei Manson, un cult. Împreună cu ea sunt uciși alți patru prieteni aflați în vizită

Sharon Tate (n. 24 ianuarie 1943 în Dallas, Texas; d. 9 august 1969 în Bel Air, Los Angeles, California) a fost o actriță americană, care a fost nominalizată pentru premiul cinematografic Golden Globe (Publicity photo of Tate in Valley of the Dolls, 1967) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sharon Tate (Publicity photo of Tate in Valley of the Dolls, 1967) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sharon Tate (n. 24 ianuarie 1943 în Dallas, Texas; d. 9 august 1969 în Bel Air, Los Angeles, California) a fost o actriță americană, care a fost nominalizată pentru premiul cinematografic Golden Globe.

Sharon era considerată în acel timp ca una dintre cele mai frumoase femei din lume, ea fiind simbolul frumuseții anilor 1960 (Swinging Sixties).

Moartea ei brutală, a intrat sub numele de „Crimele Tate-LaBianca” în istoria criminalisticii americane.

Autorii odioasei crime au fost membrii unei bande de hippies condusa de Charles Manson.

În ianuarie 1971, Charles Manson si trei din adeptii lui – Susan Atkins, 22 de ani, Patricia Krenwinkel, 23 de ani şi Leslie Van Houten, 21 de ani – au fost condamnaţi, după cel mai lung proces pentru judecarea unei crime din istoria Statelor Unite.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1970 - Zborul LANSA 502 se prăbușește după decolare de pe Aeroportul Internațional Alejandro Velasco Astete din Cusco, Peru, ucigând 99 din cele 100 de persoane aflate la bord, precum și două persoane de la sol.

Zborul LANSA 502 a fost un Lockheed L-188A Electra operat de Líneas Aéreas Nacionales Sociedad Anónima (LANSA) care s-a prăbușit la scurt timp după decolare de pe aeroportul Quispiquilla de lângă Cusco, Peru, pe 9 august 1970, după ce a pierdut toată puterea de la unul dintre cele patru motoare ale sale.

Avionul cu turbopropulsoare, înmatriculat OB-R-939, era cu legături de la Cusco la Lima, transportând 8 membri ai echipajului și 92 de pasageri.

Toți ocupanții, cu excepția unuia, au murit din cauza rănilor suferite de forțele de impact și incendiul după accident. De asemenea, două persoane aflate la sol au fost ucise.

La bord se aflau 49 de liceeni americani de schimb, toți au pierit.

O investigație guvernamentală peruană a concluzionat că accidentul a fost cauzat de executarea necorespunzătoare a procedurilor de oprire a motorului de către echipajul de zbor și lipsa unei întrețineri adecvate.

LANSA a fost amendată, iar operațiunile i-au fost suspendate pentru 90 de zile.

La acea vreme, accidentul a fost cel mai mortal din istoria Peruanului înainte de a fi depășit de zborul Faucett Perú 251 în 1996.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 1974 - În urma scandalului Watergate, Richard Nixon a demisionat din funcția de președinte al Statelor Unite. Vicepreședintele Gerald Ford a devenit președinte.

Preşedintele Nixon părăsind Casa Albă cu puţin timp înainte ca demisia sa să devină efectivă pe 9 august 1974 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Preşedintele Nixon părăsind Casa Albă cu puţin timp înainte ca demisia sa să devină efectivă pe 9 august 1974 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) În lumina pierderii susținerii politice și a iminenței punerii sub acuzare, Nixon a demisionat din funcția de președinte începând cu 9 august 1974, după ce a ținut o cuvântare adresată națiunii la televiziune în seara dinainte.

Discursul de demisie a fost ținut din Biroul Oval și a fost transmis în direct la radio și la televiziune.

Nixon a declarat că demisionează pentru binele țării și a cerut națiunii să-l susțină pe noul președinte, Gerald Ford.

Nixon a trecut în revistă realizările președinției sale, în special pe cele din domeniul politicii externe.

El și-a apărat realizările din mandat, citând din discurul lui Theodore Roosevelt din 1910 cunoscut ca „Cetățenia într-o republică⁠”:

Uneori am reușit și alteori am eșuat, dar întotdeauna m-am inspirat din ceea ce a spus odată Theodore Roosevelt despre omul din arenă, «al cărui chip este mânjit de praf și de sudoare și de sânge, care se străduiește cu hotărâre, care greșește sau nu face destul iarăși și iarăși, pentru că nu există încercare fără greșeală și fără lipsuri, dar care totuși se străduiește pentru a duce lucrul la bun sfârșit, care cunoaște marele entuziasm și devotament, care se dedică unei cauze demne, care cunoaște la sfârșit triumful marilor realizări, sau cel puțin, dacă nu reușește, cel puțin dă greș îndrăznind lucruri mari».

Discursul lui Nixon a primit răspunsuri favorabile la început din partea comentatorilor din presa audio-vizuală, doar Roger Mudd⁠(en) de la CBS afirmând că Nixon nu și-a recunoscut nicio vină.

A fost numit „o capodoperă” de către Conrad Black⁠, unul din biografii lui.

Black a opinat că „ceea ce se dorea a fi o umilință fără precedent pentru orice președinte american”,

Nixon a transformat într-o recunoaștere rafinată a unei insuficiențe a suportului legislativ.

A plecat dedicându-și jumătate din cuvântare realizărilor mandatului său.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Gerald Rudolph Ford, Jr., cunoscut mai ales ca Gerald Ford, (n. 14 iulie 1913 — d. 26 decembrie 2006), cel de-al patruzecilea vicepreședinte (1973 - 1974) și cel de-al treizeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1974 - 1977) -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gerald Ford – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gerald Rudolph Ford, Jr., cunoscut mai ales ca Gerald Ford, (n. 14 iulie 1913 — d. 26 decembrie 2006) a fost cel de-al patruzecilea vicepreședinte (1973 – 1974) și cel de-al treizeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1974 – 1977).

Ford a fost întâia persoană numită în calitate de vicepreședinte conform termenilor celui de-al douăzeci și cincilea amendament al Constituției țării.

După succesiunea la președinție, datorată demisiei lui Richard Nixon, Ford a devenit prima persoană din istoria Statelor Unite care a ocupat cea mai înaltă poziție în stat fără să fi fost ales președinte sau vicepreședinte.

Înaintea numirii sale ca vicepreședinte al Statelor Unite, Gerald Ford a slujit peste opt ani ca Lider al Minorității din partea Partidului Republican în Camera Reprezentanților a SUA, una din cele două camere legislative ale Congresului SUA.

În timpul mandatului său prezidențial, forțele americane s-au retras din Vietnam, urmând încheierea Războiului din Vietnam din 1975, aplicarea Acordului de la Helsinki, iar pe plan intern continuarea perioadei în care spectrul amenințător al inflației și al recesiunii amenința societatea americană a epocii post-Vietnam.

Prin garantarea unei achitări prezidențiale, prin așa numita preemptive pardon, în cazul Nixon, care a ajuns în faza de impeachment⁠ datorită rolului său în Afacerea Watergate, Gerald Ford a ajuns ținta unor puternice atacuri critice lansate de multiple grupuri de interes, ceea ce ar fi condus în final (în viziunea multor analiști politici) chiar și la pierderea alegerilor prezidențiale din 1976 în favoarea candidatului Partidului Democrat, Jimmy Carter.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 1975 - A încetat din viaţă compozitorul, pianistul şi pedagogul rus Dimitri Şostakovici, unul dintre marii creatori ai muzicii secolului al XX-lea (n. 25 septembrie 1906).

Dmitri Dimitrievici Șostacovici (n. 25 septembrie 1906 – d. 9 august 1975) compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea - foto - ro.wikipedia.org

Dmitri Șostacovici – foto – ro.wikipedia.org

Dmitri Dimitrievici Șostacovici (n. 25 septembrie 1906 – d. 9 august 1975) compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea.

 

9 august 1976 - A început vizita de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RSS Gruzină (9 – 11 august 1976).

 

9 august 1990 - Anexarea Kuweitului de catre Irak este declarata nula si neavenita de catre consiliul de Securitate al ONU, care solicită retragerea imediată a armatei irakiene din aceasta țară.

 

9 august 1991 - Procurorul italian Antonino Scopelliti este ucis de ‘Ndrangheta în numele mafiei siciliene, în timp ce pregătește cazul guvernului în apelul final al procesului contra mafiei siciliene.

 

9 august 1991 - A murit Cella Delavrancea, stralucita pianistă, critic muzical şi profesor, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, una din prietenele intime ale reginei Maria a României; (n. 15 decembrie 1887).

Cella Delavrancea (n. 15 decembrie 1887 - d. 9 august 1991) pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu - foto - vforvintage.ro

Cella Delavrancea – foto – vforvintage.ro

Cella Delavrancea (n. 15 decembrie 1887 – d. 9 august 1991) pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui “Bebs” Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu.

 

9 august 1993 - Albert al II-lea al Belgiei jură credință pe Constituția belgiană, devenind regele acestei tari.

Albert al II-lea, nume complet Albert Félix Humbert Théodore Christian Eugène Marie, (n. 6 iunie 1934), a domnit ca rege al belgienilor, după moartea fratelui său mai mare, din 1993 până la abdicarea sa în 2013 - foto - ro.wikipedia.org

Albert al II-lea – foto – ro.wikipedia.org

Albert al II-lea, nume complet Albert Félix Humbert Théodore Christian Eugène Marie, (n. 6 iunie 1934), a domnit ca rege al belgienilor, după moartea fratelui său mai mare, din 1993 până la abdicarea sa în 2013.

 

9 august 1999 - Presedintele Rusiei, Boris Eltin il numeste pe seful Serviciului Federal de Securitate, Vladimir Putin in functia de prim ministru.

Putin in 1999 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Putin in 1999 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vladimir Vladimirovici Putin (n. 7 octombrie 1952, Maternitatea Spitalului Nr. 6 V.F. Sneghiriov, Rusia) este un om politic rus, fost membru PCUS.

În prezent ocupă pentru a patra oară funcția de președinte al Federației Ruse.

A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.

Putin taking the presidential oath beside Boris Yeltsin, May 2000 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Putin taking the presidential oath beside Boris Yeltsin, May 2000 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008, dar după victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei.

Putin a ocupat această funcție în intervalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012.

În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției). În 18 martie 2018 Vladimir Putin a fost reales în funcția de președinte al Rusiei, tot pentru un mandat de 6 ani.

În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru.

Imaginea lui Putin ca o persoană care impune aplicarea legilor și ordinii și abordarea sa intransigentă față de cel de-al Doilea Război Cecen împotriva Republicii Cecene Icikeria, au întărit repede popularitatea lui Putin și l-au permis să-și depășească toți rivalii.

După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

9 august 2001Intifada Al-Aqsa (Cea de-a doua Intifadă): Un atentat sinucigaș cu bombă a avut loc într-o pizzerie din Ierusalim, ucigând 15 persoane și rănind alte 130.

Ierusalim, Israel, colțul străzii Jaffa și al străzii King George (privind spre sud-est) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ierusalim, Israel, colțul străzii Jaffa și al străzii King George (privind spre sud-est) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Un atentat sinucigaș cu bombă comis de palestinieni într-o pizzerie din centrul Ierusalimului, pe 9 august 2001, a ucis 16 persoane, inclusiv șapte copii și o femeie însărcinată. Alte 130 au fost rănite. Atacul a avut loc în timpul celei de-a doua Intifade .

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 2006 - Poliția britanică a arestat 24 de persoane pentru conspirație la detonarea explozibililor lichizi aflați la bordul avioanelor care călătoreau din Marea Britanie către SUA și Canada.

Poliția la locul uneia dintre raiduri, pe Forest Road, Walthamstow , Londra - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Poliția la locul uneia dintre raiduri, pe Forest Road, Walthamstow , Londra – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Complotul transatlantic cu aeronave din 2006 a fost un complot terorist care viza detonarea de explozibili lichizi , transportați la bordul avioanelor care călătoreau din Regatul Unit către Statele Unite și Canada , deghizați în băuturi răcoritoare. Complotul a fost descoperit de Poliția Metropolitană Britanică în timpul unei ample operațiuni de supraveghere. În urma complotului, au fost implementate inițial măsuri de securitate fără precedent pe aeroporturi. Măsurile au fost relaxate treptat în săptămânile următoare, dar pasagerilor încă nu li se permite să transporte recipiente cu lichide mai mari de 100 ml în aeronavele comerciale în bagajul de mână în Regatul Unit și în majoritatea celorlalte țări, începând cu 2025.

Dintre cei 24 de suspecți arestați în Londra și împrejurimi în noaptea de 9 august 2006, opt au fost judecați inițial pentru infracțiuni de terorism asociate cu complotul. Primul proces a avut loc între aprilie și septembrie 2008. Juriul nu a reușit să ajungă la un verdict cu privire la acuzațiile de conspirație la ucidere prin explozia unei aeronave, dar a găsit trei bărbați vinovați de conspirație la ucidere și l-a achitat pe un alt bărbat de toate acuzațiile. În septembrie 2009, un al doilea proces (al celor șapte acuzați inițial, dar cu adăugarea unui alt bărbat) a găsit trei bărbați vinovați de conspirație la ucidere prin explozia unei aeronave și un alt bărbat vinovat de conspirație la ucidere, în timp ce „celălalt” bărbat a fost exonerat de toate acuzațiile de terorism.

În iulie 2010, alți trei dintre acuzați au fost găsiți vinovați într-un al treilea proces la Curtea Coroanei din Woolwich pentru conspirație la omor. Astfel, dintre cei nouă bărbați judecați, doi au fost achitați, iar șapte au fost găsiți vinovați de acuzațiile de conspirație.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 august 2020 – Aleksandr Lukașenko câștigă al șaselea mandat de președinte al Belarusului cu un scor de 79,7%.

Valul de nemulțumiri privind falsificarea alegerilor este reprimat brutal.

Aleksandr Lukașenko (n. 30 august 1954, Kopîs, RSS Bielorusă, URSS, astăzi în Belarus) este din 20 iulie 1994 președintele Belarusului - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aleksandr Lukașenko – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aleksandr Lukașenko (n. 30 august 1954, Kopîs, RSS Bielorusă, URSS, astăzi în Belarus) este din 20 iulie 1994 președintele Belarusului.

El este în funcție cel mai mult timp dintre toți șefii de stat europeni (cu excepția monarhilor).

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

9 august 2020 - La Ordinea Zilei

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984)

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - foto preluat de pe doxologia.ro

foto si articol preluate de pe doxologia.ro

 

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984)


 

Viața Sfântului Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984)

Ierótheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) – foto preluat de pe doxologia.ro

Pe 23 iunie 2020, Patriarhia Ecumenică a hotărât canonizarea Mitropolitului Calinic al Edessei, Pellei și Almopiei (1919-1984) și pomenirea lui în fiecare an la data de 8 august, ziua slăvitei sale adormiri.

Când a fost tuns monah în anul 1957, și-a ales numele Calinic [1], nu pentru că ar fi dorit să primească numele pe care îl purtase vreun episcop dinaintea lui (așa cum vedem că se întâmplă adeseori în viața bisericească), ci pentru că dorea să pășească pe urmele bunilor biruitori mucenici, să încheie biruitor lupta cea bună. În toată viața sa i-a iubit pe mucenici și vorbea despre ei cu înflăcărare și însuflare.

M-am învrednicit să-l cunosc la Agrinio în anii de școală, pe când era Protosinghel [2] al Sfintei Mitropolii a Etoliei și Akarnaniei, și m-au impresionat adânc petrecerea lui ascetică, bucuria ce strălucea pe chipul său și întreaga lui viață, cuvântul său dulce, predica lui vie, darul lui de a comunica cu tinerii, și multe altele.

Mai târziu, când eram student la Facultatea de Teologie din Tesalonic, a fost ales Mitropolit al Edessei, Pellei și Almopiei, și cu toate că mi se propusese să îmi continui studiile în vederea obținerii unei specializări științifice și academice, le-am lăsat pe toate și am ales să trăiesc alături de el. Deoarece atunci, ca student, vizitam frecvent Sfântul Munte și țineam legătura cu diferiți monahi aghioriți sfinți, am putut descoperi multe asemănări între Episcopul Calinic și acești părinți, simțindu-l ca pe un episcop aghiorit. Așa se face că am rămas alături de el până în ultima clipă, când sufletul lui i-a părăsit trupul.

Harismele și petrecerea lui ascetică m-au „robit”, de aceea am și scris, după adormirea lui, trei cărți despre el.

Prima carte, cu titlul „Mărturia unei vieți”, am scris-o imediat după adormirea lui (1984). Cu adevărat ea a fost o mărturie despre viața Starețului meu, lângă care am trăit atât în perioada slujirii sale pastorale ca mitropolit, cât și în vremea bolii sale. Această carte a tipărit-o Mitropolia Etoliei și a Akarnaniei, fiind prefațată de Mitropolitul de atunci, Teoclit.

Cea de-a doua carte, de mari dimensiuni, cu titlul „Podoaba Bisericii”, a fost publicată mai târziu (1998), când am devenit mitropolit, și este o prezentare mai amplă a vieții și a petrecerii sale.

Cea de-a treia carte a fost tipărită în 2015 și este intitulată „Calinic, Mitropolit al Edessei, o personalitate cuvioasă”. „Personalitate cuvioasă” l-a numit în scris Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Această carte este, într-o oarecare măsură, rezumatul celor de mai înainte, cu unele adăugiri.

Trebuie să subliniez că despre vrednicul de pomenire Episcop Calinic a scris la răstimpuri și succesorul lui, Mitropolitul Ioil al Edessei, Pellei și Almopiei, care a fost predicator în eparhia Edessei și colaborator apropiat al său. Acesta a publicat enciclicele pastorale ale fericitului Calinic, caracterizându-le drept „capodopere”. La împlinirea a douăzeci de ani de la adormirea Sfântului, a organizat în Mitropolia Edessei diverse manifestări și o sesiune de comunicări. Spre cinstirea lui a dedicat o ediție a calendarului Sfintei Mitropolii a Edessei și a așezat la intrarea în sediul reședinței episcopale o vitrină cu veșminte și alte obiecte personale ale acestuia. De asemenea, Mitropolitul Ioil ca succesor al său, a propus Sfântului Sinod al Bisericii Greciei canonizarea lui și a dat mărturie despre dragostea ce i-o poartă poporul și despre faptele lui minunate.

 

1. De la după-chip la după-asemănare


 

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) Sf. Calinic trăia continuu cu pomenirea morții și considera că singurul verb pe care trebuie să-l cunoaștem și să-l conjugăm la toate formele este verbul „a pleca” - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) Sf. Calinic trăia continuu cu pomenirea morții și considera că singurul verb pe care trebuie să-l cunoaștem și să-l conjugăm la toate formele este verbul „a pleca” – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Fiecare om poate cunoaște în această viață un anumit parcurs ascendent de la nașterea biologică către nașterea din nou prin Tainele Botezului, Mirungerii și Dumnezeieștii Împărtășanii și, în general, un parcurs ascetic până la adormirea sa. De aceea, omul nu trebuie privit izolat într-o anumită clipă sau perioadă a vieții sale, ci în lumina întregii sale vieți pe pământ. Așa se cuvine să facem și cu Sfântul Calinic.

Dacă cineva ia aminte numai la anii de început, cei de mijloc ai vieții sale sau chiar și la anii cei de pe urmă, este posibil să nu îl cinstească în chip cuvenit, fiindcă el a suit pe scara desăvârșirii duhovnicești din treaptă în treaptă.

Fericitul ierarh a văzut lumina soarelui în Sitaralona de Thermo, din Etolo-Akarnania, unde a trăit în primii ani de viață, la Thermo și Mesolonghi, și unde a început „zborul” slujirii sale pastorale. Împlinirea și desăvârșirea acestei slujiri a atins-o, însă, în regiunea Macedonia, în Mitropolia Edessei, Pellei și Almopiei, mai exact în Edessa, reședința acesteia. Astfel, toate aceste regiuni și mitropolii, Etolo-Akarnania și Pella, Thermo, Mesolonghi și Edessa, s-au bucurat de acest om și cleric înzestrat cu multe harisme.

Dar și eu, în anii școlii, la Gimnaziul din Agrinio, l-am cunoscut pe tânărul atunci protosinghel Calinic, ca ascet, dinamic și înflăcărat predicator, iar în cele din urmă m-am „desfătat” de el ca episcop și Părinte duhovnicesc în Edessa. M-a învrednicit Dumnezeu să trăiesc lângă un asemenea episcop harismatic și, mai ales, am avut aleasa binecuvântare să îl slujesc în cele șapte luni ale bolii sale și, așa cum însuși a prezis, să îi închid ochii și apoi să îi scriu biografia.

Primind de la Dumnezeu după-chipul, omul trebuie să ajungă la după-asemănare, adică la îndumnezeire și la sfințire, parcurgând succesiv vârstele lui Hristos după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4: 13). După Sfântul Maxim Mărturisitorul, după-chipul reprezintă „ființarea” și „veșnica ființare”, iar după-asemănarea reprezintă „înțelepciunea” și „bunătatea”. Sporirea duhovnicească a omului este roada avântului sădit în el de către Dumnezeu, iar parcursul său de la după-chip la după-asemănare – este împlinirea țelului dintru început pentru care a fost zidit, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El” (Evrei 3: 14). Această prefacere a oamenilor este roada dumnezeieștii Întrupări, fiindcă, după Sfântul Atanasie cel Mare, „Hristos este Dumnezeu purtător de trup, iar noi, oameni purtători de duh”.

Această prefacere duhovnicească s-a putut vedea și la binecuvântatul ierarh Calinic. Încă de la o vârstă fragedă, bunicul său, un preot cucernic, i-a predat ca printr-o transfuzie de sânge duhovnicesc viața ascetică aghiorită și un cuget bisericesc sănătos. Acestui fapt i-a urmat propria lui strădanie de a și trăi în acest mod, fiindu-i de mare folos învățătura primită de la oamenii din Biserică și de la profesorii Facultății de Teologie. Mai târziu a preluat administrația și păstorirea Bisericii, cu avânt, râvnă după Dumnezeu și dragoste înflăcărată pentru Trupul lui Hristos. Și-a încheiat viața în tăcere, rugăciune, pace, cu încredere desăvârșită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sub ocrotirea Maicii Domnului Prusiótissa, care l-a vizitat în slavă pe patul durerii, aducându-i bucurie negrăită.

Câți l-au cunoscut, îndeosebi ca mitropolit, când deja se maturizase duhovnicește, vorbesc despre un „episcop ascet”, un „ierarh cu viață curată”, „căruia nu locul îi face cinste, ci el însuși face cinste locului prin petrecerea sa”, „o personalitate cuvioasă a Bisericii”, „o podoabă” a ei, un „om sfânt”, un „om al lui Dumnezeu”. Vom vedea acestea din cele ce urmează.

Este cu neputință să înfățișăm pe deplin viața lui, trăirile și suspinele negrăite ale inimii sale, însuflețirea cu care își înălța inima către Dumnezeu, râvna nestinsă pentru frații lui în Hristos, lăsarea în Pronia lui Dumnezeu, multele încercări întâmpinate în slujirea preoțească, sfârșitul său cuvios!

Sunt nevoit să arăt numai aspectele esențiale, succint, în stilul specific sinaxarelor.

 

2. Nașterea, formarea bisericească și studiile


 

Acest fericit bărbat a cunoscut „de mic copil Sfintele Scripturi” (II Timotei 3: 15). S-a născut într-o familie patriarhală înrâurită de prezența levitică a bunicului său, Atanasie, un preot împodobit cu sfințită cuviință, ce fusese „rănit” de viața Sfântului Munte. Prin educația pe care i-a dat-o, această figură patriarhală și-a pus adânc amprenta asupra sufletului copilului, ca și asupra celorlalți nepoți, insuflându-le un ethos aghiorit, dragoste pentru sfintele slujbe ale Bisericii și făcându-i să înțeleagă truda presupusă de slujirea preoțească. Copilului i-au rămas puternic întipărite în memorie miezonopticile de la revărsatul zorilor, plecările genunchilor și postirile. Bunica lui, Spiridula, o preoteasă cu viață sfântă, i-a arătat nețărmurită dragoste. Ca o rumeliotă autentică, i-a insuflat dragoste pentru Maica Domnului Prusiótissa și pentru mănăstirile din regiune. Ea l-a deprins cu postirile, cu rugăciunile de toată noaptea. Această bunică binecuvântată amintea de bunica Sfântului Vasilie cel Mare, Macrina, despre care Sfântul scrisese: „De la Macrina cea cu bun nume ne-am învățat noi cuvintele preafericitului Grigorie”.

Părinții lui evlavioși, Gheorghe și Ecaterina, i-au împărtășit credința în Dumnezeu, dragostea către semeni, jertfirea de sine chenotică pentru toți, prieteni sau vrăjmași, ethosul ascetic și petrecerea după învățătura Bisericii. Ei l-au învățat cum să depășească durerea și să lepede hainele de piele ale stricăciunii și piericiunii.

Ca elev la Thermo a avut parte de profesori cu caracter și pricepere, de la care a primit o solidă educație filologică, iar aceste lucruri s-au evidențiat în viața bisericească. Colegul lui de la Gimnaziul din Thermo, Agrinio, avocatul Socrate Stingas, a scris despre el: „Este o podoabă a Bisericii noastre”.

Ca student teolog, el a ucenicit nu doar la înțelepciunea oferită de teologia academică, ci și la cea izvorâtă din viața bisericească și teologia harismatică. Acest „vlăstar” curat al pământului rumeliot, cum îl numea profesorul Panaghiotis Trembelas, nu a fost vătămat de duhul occidental, scolastic și protestant întâlnit la Atena, ci a rămas neclătinat în ethosul aghiorit și duhul romeic pe care le-a cunoscut în casa și satul său, la slujbele din Biserica Maicii Domnului din Murosklavo.

Din povestirile pururea-pomenitului Timotei, Arhiepiscopul Cretei, coleg de facultate cu Mitropolitul Calinic, în anii grei ai ocupației germane, citeau împreună Evanghelia în Zappeio [3] și încercau să păstreze legătura cu un ascet ce locuia aproape de Atena, de la care să învețe în practică viața duhovnicească. După mărturia vrednicului de pomenire teolog filocalic Vasilios Mustakis, un alt coleg de facultate, în studentul Dimitrios Púlos [4] „puteai vedea un ascet pe deplin afierosit lui Dumnezeu”. El era încă de pe atunci „o oaie fără de răutate a lui Hristos”, întreg predat „rugăciunii și faptelor bune”, „un suflet atât de frumos”.

 

3. Stagiul militar în Plutonul Vânătorilor de munte


 

În vremea stagiului militar el a slujit ca predicator în sectorul religios al Plutonului Vânătorilor de munte (Brigada 37). A arătat mult eroism și a fost preocupat îndeosebi să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu atât în tabăra militară, cât și în afara ei, pentru a plăcea lui Hristos, adevărata căpetenie de oaste: „Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celui care strânge oaste” (II Timotei 2: 4). El a făcut lucrare misionară în armată cu atâta râvnă, încât un camarad de-al lui a mărturisit că „avea așa o căldură în cuvânt și, mai ales, în ochii lui scăpărători, că, fără să îmi dau seama, mă captiva și mă făcea să doresc să fiu în preajma lui mereu și să rămân vreme îndelungată”. Fusese numit „misionar în spatele frontului”.

Locuitorii din orașele și satele pe unde a trecut ca soldat, de pildă Stilida Lamiei, Kastoria ș.a., l-au putut asculta pe tânărul militar predicând în biserici cu râvnă și lepădare de sine.

Comandantul cartierului militar de atunci, mai târziu Generalul Corpului 3 al armatei, Konstantinos Tsolakas, i-a scris lui Dimitrios îndată după ce a fost lăsat la vatră: „Mereu îmi amintesc de tine, deoarece atunci când te aveam alături, mă făleam cu lupta ta pentru credință și patrie. Fie să rămâi mereu același și să-i luminezi și pe alții cu credința și cu lumina simțămintelor tale”. Toți îl iubeau, prețuiau mărimea lui de suflet, modestia, râvna și bărbăția sa.

 

4. Primirea preoției


 

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) – foto preluat de pe doxologia.ro

Pe Sfântul Calinic îl mișcau adânc cultul Bisericii și slujirea pastorală a poporului. În slujba acestui țel și-a pus toate marile lui harisme, râvna misionară, talentul administrativ în Biserică, pe care le-a valorificat prin peregrinările lui și prin Sfintele Liturghii pe care le slujea în sătucuri izolate și în peșterile asceților.

Ieromonahul nevoitor și mic de statură s-a făcut cunoscut în toată Mitropolia Etoliei și Akarnaniei, la început ca secretar al episcopului și predicator mirean, pe urmă ca protosinghel, sub ocrotirea plină de dragoste a Starețului lui, Mitropolitul Ierotei al Etoliei și Akarnaniei, iar mai târziu a locțiitorului acestuia, pururea-pomenitul Mitropolit Ignatie Tsingris al Artei, și a Mitropolitului Teoclit. Liturghisea adeseori și vorbea cu limpezime prorocească, de vreme ce, așa cum obișnuia să spună, slava Apostolilor este „propovăduirea neadormită”. Organiza hramuri și evenimente religioase, se dedica cu totul slujirii pastorale a acestei mari mitropolii, punând în lumină clerici vrednici, râvnitori, care aveau lepădare de sine și cuget bisericesc.

Toate acestea le făcea fără să-și împuțineze nevoințele, fără să își piardă ethosul aghiorit, pregătindu-se „să se aducă jertfă prin săvârșirea slujbei de taină”, după cuvântul Sfântul Grigorie al Nyssei. În cămăruța din casa lui din Mesolonghi, pe care o amenajase ca pe o chilioară călugărească, dădea somnului doar câteva ceasuri, pe patul lui de campanie păstrat din armată. În această chilie priveghea rugându-se lui Dumnezeu să îl întărească în ostenelile lui și să dăruiască luminare clericilor, monahilor și mirenilor Sfintei Mitropolii a Etoliei și Akarnaniei.

 

5. Slujirea episcopală


 

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - "Moștenirea episcopului nu este tronul, ci crucea" - Sursa foto: Mystagogyresourcecenter.com - preluat de pe basilica.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) – “Moștenirea episcopului nu este tronul, ci crucea” – Sursa foto: Mystagogyresourcecenter.com – preluat de pe basilica.ro

Cu trecerea anilor, la vârsta cuvenită, Dumnezeu l-a așezat ca pe o „făclie în sfeșnic, ca să lumineze tuturor celor din casă” (Matei 5: 15), rânduindu-l Episcop și Mitropolit al Edessei, Pellei și Almopiei. Arhiereul care l-a hirotonit, în cuvântarea ținută cu acest prilej, îl numește „simplu, cumpătat, nevoitor, neprefăcut”. El laudă virtuțile sale rare: credința, „sfințenia și curăția cuvioasă”, „dragostea dumnezeiască nestinsă”, „pilduitoarea-i neagoniseală și neiubire de avuții” și multe altele.

Și pururea-pomenitul Calinic, la rândul său, în cuvântul rostit, îi cere arhiereului care îl hirotonește să se roage ca focul Preasfântului Duh să îl curățească și să aprindă înlăuntrul său „flacăra dragostei pentru Mântuitorul și Izbăvitorul Hristos și Sfântă Biserica Sa”. Mai mult, își mărturisește dorul de a arde ca o lumânare „pentru slava lui Iisus Hristos cel răstignit”. La sfârșit îi cere să mijlocească la Domnul să moștenească Împărăția cerurilor împreună cu turma sa.

În cuvântul de la întronizare, în Biserica mitropolitană a Sfântului Acoperământ din Edessa, dă glas cugetului său patristic și teologic că „moștenirea unui episcop nu este tronul, ci crucea. Episcopul suie cel dintâi pe Golgota”. Își exprimă dorința de a sluji el însuși, iar nu de a fi slujit. Leagă, așadar, slujirea arhierească de Golgota și simte că arhiereul este „purtător al arhieriei mucenicești a lui Hristos”. În timpul strălucitei slujbe de întronizare el cugeta la marea zi a Judecății, când va sta „tremurând și gol înaintea Divanului lui Hristos, Judecătorul a toată lumea”. Prin aceasta se vădește viziunea lui eshatologică asupra arhieriei.

Încă din prima zi și-a început slujirea pastorală în Mitropolia Edessei, Pellei și Almopiei cu o adâncă simțire a răspunderii sale, cu cuget patristic, conștiință bisericească, ethos ascetic, purtare evanghelică, râvnă apostolică, fiindu-i cunoscut cuvântul Sfântului Vasilie cel Mare că „purtarea de grijă pentru cei mulți constă în slujirea tuturor”. Experiența de mai înainte a administrării Mitropoliei Etoliei și Akarnaniei l-a ajutat să își păstorească turma „cu știință, iar nu ca un păstor fără cercare”, fapt pentru care s-a și arătat „cărunt întru tinerețile lui”, după cuvântul Sfântului Grigorie Teologul.

Vreme de mulți ani am fost martor al slujirii sale pastorale și rămâneam mut de uimire în fața lucrării unui vrednic următor al Apostolilor și al Părinților, a unui ierarh sfânt, după chipul și în locul lui Hristos, a unui om al lui Dumnezeu. Vedeam „propășirea lui cea întru Evanghelie și buna orânduire a Bisericilor”, după cuvântul Sfântului Grigorie Teologul.

Ca liturghisitor era desăvârșit și slujea cu multă umilință. De aceea și punea la temelia slujirii sale episcopale Dumnezeiasca Liturghie, prin care se sfințea atât el însuși, cât și poporul. Dumnezeiasca Liturghie era pentru el un „praznic”, o experiență a Învierii, era însăși viața lui. Se străduia să îi facă pe credincioși să înțeleagă măreția Liturghiei și să se împărtășească de atmosfera ei cerească. În vremea Dumnezeieștii Liturghii era adunat, nu accepta discuții, neglijențe sau neatenții. Dezacordul față de vreun lucru și-l exprima spunând: „Doamne miluiește!”. Simțea profund că Dumnezeiasca Euharistie este „un sinod al cerului și al pământului”, o mistagogie eshatologică, care se trăiește pe măsura adunării minții în inimă, după învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Nu săvârșea Sfânta Liturghie ca pe un simplu tipic, ci se pregătea pentru ea prin asceză și rugăciune în inimă. Se pregătea cu o zi înainte, se ruga în timpul nopții, își aduna mintea cugetând la cuvântul Sfântului Grigorie Teologul „filosofăm asupra isihiei”, și aștepta să ia parte la Dumnezeiasca Liturghie ca la o slujbă de inițiere întru cele de sus. Petrecea toată săptămâna și ajunul Dumnezeieștii Liturghii ca un ascet, fapt prin care se vădea că avea „harisma împărătească”: arvuna-logodirea Duhului primită prin Botez. De aceea, pentru Sfânta Liturghie el se pregătea ca pentru o nuntă de taină cu Dumnezeul cel mult iubit, iar acest lucru îl trăda prin felul cum stătea înaintea Sfintei Mese, cu atenție și inimă înfrântă. Veșmintele sale arhierești își pierdeau strălucirea exterioară înaintea prezenței sale umilicioase și smerite. Cele materiale se supuneau „dorului ascuțit și de nepurtat al sufletului” evlaviosului slujitor, după cuvântul Sfântului Vasilie cel Mare.

Predica lui de la Dumnezeiasca Liturghie era mistagogică, evanghelică, luminătoare, hagiografică, martirică, eshatologică, în cele din urmă, prorocească. Monahul Theologos Iviritul, care fusese prezent la predici ale sale, mărturisea: „Cuvântul lui are ceva din harul Sfântului Cosma Etolianul, pe care îl iubea atât de mult și de care pomenea adeseori în omiliile sale”. Ca unul ce era „mic la trup, nevoitor și blând, vorbea simplu, ca un părinte”. Uneori ridica tonul, ca un proroc, dar cuvântul lui era totdeauna părintesc, mângâietor și patristic.

Cuvântul său dădea nădejde, chiar și când vorbea despre moarte și pomenirea morții. El roura inimile credincioșilor, care nu se mai săturau să-l asculte, fiindcă din gura lui ieșeau „cuvinte de har” și înțelepciune.

Cu multă luare-aminte alegea și hirotonea preoți. El dorea ca cei care aveau să săvârșească Sfintele Taine și să păstorească poporul să fie preoți buni „ai Dumnezeului celui Preaînalt”. Păzea Sfintele Canoane pentru primirea la preoție, priveghea cu rugăciune înainte de hirotonii, avea multă umilință în vremea tainei hirotoniei, îi vorbea candidatului la preoție cu lacrimi în ochi, cugeta la cum avea să se înfățișeze și ce răspuns avea să dea la Înfricoșata Judecată a Dumnezeului celui nemitarnic și cu frică rostea rugăciunile tainei. Prin rostirea dulce și lină a cuvintelor slujbei el îi iniția pe credincioși în taina săvârșită. Se bucura nespus când hirotonea preoți buni și îi ruga să fie „făclii aprinse înaintea Sfântului Jertfelnic și martori de apărare ai lui la Judecata ce va să fie”.

Dragostea lui pentru creștini era mucenicească, după pilda lui Hristos, Arhiereul și Păstorul cel mare. Zi de zi primea la birou mulți creștini ca un simplu preot, fără să poarte însemnele de episcop, încât mulți din cei care veneau pentru prima dată îl luau drept unul din preoții care lucrau la birourile mitropoliei. Vizita satele, piețele, școlile, unitățile militare, căminele de elevi, azilele de bătrâni, spitalele, școlile de cateheză, sinaxele aghiografice, purtându-se mereu cu modestie și având pentru toți un cuvânt mângâietor. Se purta cu multă simplitate când trecea pragul caselor păstoriților săi cu diferite ocazii, și îi folosea cu vorba sa lină și cugetul său smerit. Cuvântul lui era minunat, bunătatea lui – uimitoare. Îl urmam îndeaproape în toate aceste vizite.

Păstorea poporul cu frică de Dumnezeu și înaltă conștiință bisericească, având cuget patristic și învățătură ortodoxă, cunoscând „vasele alegerii și folosindu-se de ele spre a sluji sfinților”, după cum spune Sfântul Vasilie cel Mare.

Ținea legătura cu preoții și credincioșii prin enciclice pastorale, în care se vădea frumusețea lumii sale lăuntrice și experiența lui administrativă. Ele erau expresia credinței lui simple în Dumnezeu și a dragostei pentru Biserică și Tradiția ei. În scris se exprima sobru, sincer, cu putere.

Cu oamenii ținea legătura prin scrisori. Era de neîntrecut ca scriitor de epistole. Împlinea cuvântul Sfântului Grigorie Teologul, că epistolele trebuie să aibă toate virtuțile conciziei, clarității și harului. De altfel, scria precum vorbea, păstrând simplitatea expresiei, fără epitete ornante exagerate, după îndemnul Sfântul Grigorie Teologul: „În epistole să se păzească stilul neîmpodobit și firesc”. Astfel, scrisorile lui, monumente ale discursului scris, concise și totodată cuprinzătoare, se disting prin simplitatea expresiei, precizie, expresivitate, sinceritate, discernământ, sensibilitate, discreție, având caracter confesiv și mângâietor. Prin toate acestea se exprima lumea lui lăuntrică sănătoasă, cugetul bisericesc, inima iubitoare și agerimea sa.

În inimă se simțea aghiorit, având din copilărie legătură cu Părinții aghioriți care vizitau satul lui, Sitaralona. Se minuna de experiența Stareților și de faptul că ucenicii nu vorbeau în prezența lor. Mărturisea adeseori despre sine că este „un preot ce a primit binefaceri de la Sfântul Munte”. Ca unul ce era aghiorit după duh, vizita Sfântul Munte cu nețărmurită prețuire, cu adânc respect și cinstire, cu tăcere și dragoste, cu umilință și lacrimi. Lua parte la privegheri ca un episcop aghiorit. Așezat pe tronul arhieresc, el aducea mai degrabă a pustnic, cu trupul lui subțire și ascetic și umilința care îl caracteriza. Arăta ca un sfânt coborât din frescele bizantine. De aceea și stârnea uimirea părinților aghioriți.

Fericitul Părinte Teoclit Dionisiatul mi-a spus: „Starețul tău face față la cerințele monahale. Sunt mulți episcopi buni, care, însă, nu împlinesc cerințele monahale”. Pururea-pomenitul Egumen, Părintele Gheorghios Grigoriatul (Kapsanis), nutrea o evlavie nețărmurită pentru el, îl socotea un ierarh isihast, care împletea minunat isihasmul cu slujirea pastorală și lucrarea misionară, lucru greu de găsit în ziua de azi. Mărturisea: „Cum am putea uita blândețea, nepomenirea răului, iubirea de oameni, îngăduința, inima înfrântă, seriozitatea și simplitatea sfintei sale personalități?”. Un monah sârb, Ștefan, din înfricoșata Karulie, când l-a văzut, a spus: „Acesta este un episcop sfânt, este foarte smerit. Am văzut Duhul Sfânt pe creștetul lui”.

Cugetarea lui smerită îl făcea să prețuiască mult mănăstirile, schiturile și colibele Sfântului Munte. Cu monahii discuta pe teme duhovnicești. Îl cinsteau Sfântul Paisie, Sfântul Efrem Katunakiotul, Părintele Efrem Filotheitul, Părintele Gavriil Dionisiatul, Părintele Gherasim de la Schitul Sfânta Ana Mică și mulți alții.

Monahul Theologos Iviritul dă mărturie: „Vizita adeseori Sfântul Munte. Ultima dată când a luat parte la un hram al mănăstirii, la masa de după slujbă nu a vorbit teoretic, nici nu a adus laude fățarnice, ci a vorbit despre educația pe care o primise acasă: cum bunica lui, preoteasă, îl trezea la miezul nopții ca să facă metanii, ca să nu doarmă toată noaptea, cum în casa lor găzduiau monahi aflați în călătorie. Ce impresie a lăsat în inima micului Dimitrios prezența lor și faptul că monahul sub ascultare care însoțea un Stareț la drum, tăcea când acesta era de față! Și multe altele. La sfârșitul hramului, monahii prezenți au tras concluzia: Iată un episcop adevărat! Pe acesta să-l chemăm și la alte hramuri!”.

 

6. Ierarh al Bisericii


 

De mulți ani, din vremea când era mirean și preot, îl lega o prietenie duhovnicească strânsă cu diferiți preoți duhovnicești, după cuvântul din Psalmi: „Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138: 17). Printre acești prieteni aleși se număra și Mitropolitul Ierotei al Hydrei, cu care adeseori discuta pe teme duhovnicești și bisericești. Acesta mărturisește: „Îl cunosc bine pe Mitropolitul Edessei, Calinic, încă de pe băncile școlii, și pot să afirm, fără nici o exagerare, că este o podoabă și fală a Sinodului”.

Un alt prieten duhovnicesc al lui, apropiat și drag, poate cel mai bun, era pururea-pomenitul Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, cu care vorbea aproape în fiecare zi. Acesta scrie într-o scrisoare personală: Calinic „este pentru mine unul dintre cei mai dragi oameni din lumea aceasta”. Îl numește „frate” și „prieten mult iubit”. Într-o scriere de-a lui menționează că „era pildă de cuget smerit, de blândețe, noblețe, modestie, nepomenire a răului, hărnicie și neagoniseală”. Considera că „a împodobit Biserica”. De asemenea, ca episcop, Calinic a avut o prietenie strânsă și cu vrednicul de pomenire Mitropolit Sebastian de Driinupolis, Pogoniani și Konitsa, care îl considera un „ierarh sfânt” și ținea cont mereu de părerea lui.

Ca Mitropolit al Bisericii Greciei, a fost membru al organelor sinodale, adică al Sinodului Bisericii, al Sinodului Permanent, și al comisiilor sinodale, chiar în unele perioade dificile. Evita grupurile de influență, precum și afilierea la eventualele tabere din sânul Sinodului sau sprijinirea acțiunilor anti-civile. La ședințele sinodale participa fie printr-un cuvânt plin de discernământ, fie printr-o tăcere grăitoare, dar mai ales, cu rugăciune lăuntrică. Sprijinea pozițiile pe care le considera drepte, indiferent de susținătorii lor. Cinstea sfințitul așezământ al Bisericii, cunoscând „cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3: 15) și vedea greșelile ce se săvârșeau. Nu le spunea niciodată celor apropiați despre disputele de la întâlnirile „incendiare” ale Sinodului Bisericii Greciei.

La un moment dat, după o sesiune dificilă a Sinodului Permanent, mi-a scris: „Un lucru văd: din păcate cerem rezolvare la problemele noastre de la oameni și uităm că nimeni nu ne iubește și nu ne poartă de grijă mai mult ca Dumnezeu. De la nimeni altcineva nu ne vine mântuirea. Pe Hristos să-L iubim și restul le rânduiește El… Te rog, îngenunchează și roagă-L pe Întemeietorul Bisericii să ajute episcopului tău, Bisericii Sale”.

 

7. Boala și sfârșitul său cuvios


 

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - sursa foto: Mystagogyresourcecenter.com - preluat de pe basilica.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) – sursa foto: Mystagogyresourcecenter.com – preluat de pe basilica.ro

După ani buni de slujire pastorală și de osteneli insuflate de dragostea de Dumnezeu, cu deplină dăruire și fără nici o cruțare de sine, a fost răpus de cancer, apărut sub forma unei tumori pe creier. Avea totdeauna pomenirea morții, cugeta la stricăciunea vieții. Considera că singurul verb pe care trebuie să îl cunoaștem și să îl conjugăm la toate formele sale este verbul „a pleca”: „plec, pleci, pleacă, plecăm, plecați, pleacă”. Vorbea totdeauna despre moarte ca despre un somn lung și îi lăuda pe mucenici, care s-au jertfit pentru Hristos. Cu lacrimi povestea despre adormirea Avvei Sisoe cel Mare, rugându-se să aibă toții oamenii parte de un asemenea sfârșit. A fost chemat și el să poarte crucea bolii la sfârșitul vieții sale, însă s-a lăsat deplin în seama Proniei lui Dumnezeu, pregătindu-se pentru întâlnirea cu „Stăpânul”, așa cum Îl simțea el pe Dumnezeu.

De la primele diagnostice medicale, a înțeles bine situația și, având în vedere că urma să i se facă o intervenție chirurgicală pe creier, pregătindu-se pentru întâlnirea cu Dumnezeu, a făcut două lucruri, care l-au vădit a fi nu numai un cleric bun, ci și un creștin adevărat.

Întâi de toate a făcut o spovedanie generală a vieții sale la un duhovnic pe care îl cunoștea. Această spovedanie a numit-o „baie curățitoare” și după aceea se bucura ca un copil mic.

Pe urmă și-a alcătuit testamentul la notariat, fiindcă voia să fie „gata cu toate” pentru mutarea lui de la cele stricăcioase la cele nestricăcioase, de la cele pământești la cele cerești, de la cele întristătoare la cele veselitoare. În testamentul lui, după indicațiile privind slujba de înmormântare, îngroparea în cimitirul Edessei alături de turma sa, și mormântul său, pe care dăduse poruncă să se scrie: „Aștept învierea morților”, declară că nu are avere mobilă ori imobilă. Stabilește cui vor fi date puținele lui veșminte arhierești și obiectele sale personale. Își exprimă mulțumirea și recunoștința față de rudele, binefăcătorii și colaboratorii săi. Pe urmă, își cere iertare de la cei pe care s-a întâmplat să îi mâhnească și îi iartă „din inimă” pe toți cei ce l-au întristat. Își încheie testamentul astfel:

„Din adâncul inimii dau glas recunoștinței nețărmurite față de Dumnezeul nostru Cel în Treime, pentru faptul că sunt creștin-ortodox din părinți creștini-ortodocși și că m-a cinstit cu înalta vrednicie a harului arhieresc, încredințându-mi mie, cel prea mic, păstorirea poporului Său binecredincios și ales. Îi rog stăruitor pe episcopi să trimită ca succesor al meu un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, care să îndrepte lipsurile mele și să se numere în ceata episcopilor din Rai. Amin.

Mila lui Dumnezeu să mă însoțească la ieșirea mea din această lume deșartă”.

Boala lui, care a durat șapte luni, a fost dureroasă, el însuși, după pilda lui Hristos, ajungând la deplina deșertare de sine. Fiindcă în toată viața lui i-a cinstit pe mucenici, a fost chemat la apusul vieții să trăiască în parte mucenicia lor. Și a făcut-o cu credință neclătinată în Dumnezeu, cu îndelungă-răbdare și cuvioșie, știind „că cine Îl iubește pe Dumnezeu, iubește și durerea”, după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul, fiindcă prin durere se îndreaptă firea noastră căzută și pătimașă.

Când omul este lipsit de orice sprijin și putere din afară, când simte că i se apropie moartea, atunci se descoperă lumea lui lăuntrică cu toate aspectele ei bune și rele. La el, boala a arătat înălțimea trăirii lui ascetice, până atunci tăinuită cu grijă.

A trăit ca om al lui Dumnezeu și a adormit ca un ascet cuvios, săvârșindu-se întru Domnul. Aceasta o arată cuvintele ce izvorau din durerea trupească și din adâncul deșertării de sine la care ajunsese.

Slăvea neîncetat pe Dumnezeu pentru boală, se ruga să se facă voia Lui. Își arăta recunoștința față de cei ce-l slujeau. Își arăta în felurite chipuri dragostea față de toți. Se smerea peste măsură, prihănindu-se pe sine pentru toate. Avea trezvie până și în cel mai profund somn, deoarece, după mărturia Sfântului Sofronie de la Essex, care l-a vizitat la spitalul din Londra, trăsătura definitorie a adevăratului monah eremit care are rugăciunea minții în inimă, este trezvia adâncă. În vremea bolii, sufletul său curat simțea cercetarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Prusiótissa și îi aducea cântări de laudă. Strălucirea chipului său arăta că se învrednicise de dumnezeiești daruri. Inima îi era liniștită, chipul – pașnic, mintea – îndreptată spre Dumnezeu. Ieșirea lui din această viață a fost cale către viața veșnică. Spunea: „Nu-mi pasă de boală. Să fiu sfânt și cu un singur picior sau cu un singur ochi”. Acest cuvânt dovedește sfințenia lui!

Printr-o asemenea întâmpinare cuvioasă a bolii și a morții, ieșirea lui din această lume a fost și ea cuvioasă și biruitoare. Clipa ieșirii sufletului său din trup, în salonul spitalului din Atena, a fost o slujbă cerească. El răsufla cu greu, dar era liniștit, iar cei prezenți se rugau în inimă. Era atmosfera unei privegheri aghiorite în isihie. Se putea trăi „taina isihiei”, „tăcerea adâncă, slujba morții”, precum scria Sfântul Grigorie Teologul despre adormirea surorii lui, Gorgonia.

La slujba de înmormântare au venit mulțime de episcopi, preoți, monahi, teologi, autorități locale și regionale, prieteni și cunoscuți. Toți au dat glas dragostei și prețuirii lor pentru cel adormit. Unii plângeau în taină, în inimă, alții, dimpotrivă, simțeau o bucurie pascală, iar alții spuneau cu tristețe că nu avuseseră binecuvântarea să îl cunoască. Pururea-pomenitul Calinic tăinuise în chilia lui de episcop și în cele mai dinlăuntru ale inimii sale tot avântul dragostei sale către Dânsul, toate mișcările tainice ale sufletului său iubitor de Dumnezeu.

 

Cugetări de pe patul de suferință

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - foto preluat de pe basilica.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) – foto preluat de pe basilica.ro

1 – N-avem decât să fim orbi trupește. Ceea ce contează este să avem Lumina lui Dumnezeu în suflet, să avem ochi duhovnicești.

2 – Să vorbești despre bucurie și să spui că trebuie să ne bucurăm până și în spital, în boală!

3 – Când s-a trezit din comă, Sfântul Calinic a spus cu lacrimi: „M-a lăsat Dumnezeu în viață ca să mă pocăiesc”.

4 – Sunt mort. Am înșelat lumea cu figura asta a mea, de aceea îngăduie Dumnezeu să sufăr acum. Or să mă mănânce șerpii.

5 – Mai bine să vină moartea trupească, decât cea duhovnicească!

6 – Știu foarte bine că pentru păcatele mele am această boală.

7 – Poate Dumnezeu, cu boala aceasta, vrea să-mi spună: „Gata! Nu mai am nevoie de tine!”. Trebuie să facem ascultare.

8 – Nu-mi pasă de boală. Aș vrea să fiu sfânt și cu un singur picior și-un singur ochi!

9 – Atâta timp am vorbit despre răbdare…Acum trebuie să împlinesc ceea ce am spus.

Citește și Moștenirea episcopului nu este tronul, ci crucea: 40 de ani de la adormirea unui sfânt tămăduitor – Calinic al Edessei

Sursa datelor biografice și a citatelor: Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului, Un om al lui Dumnezeu: Sfântul Calinic al Edessei, Editura Bonifaciu, 2023 – preluat de pe basilica.ro

 

8. „Sfânt purtător de semne”


 

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Calinic al Edessei (1919-1984) - foto preluat de pe doxologia.ro

La moartea – adormirea unui om se rupe legătura cu el la nivel biologic, nu îl mai putem auzi sau vedea, nu mai putem vorbi cu el. Dar când omul are harul Sfântului Duh, când este unit cu Hristos, ia naștere o altă legătură, duhovnicească. Trupul rămâne pe pământ și devine un pol de atracție pentru oameni, iar Dumnezeu, de multe ori, lucrează minuni prin el. Sufletul omului, însă, se suie la Liturghia cerească, înălțând imne Dumnezeului Treimic. De aceea, prezența duhovnicească a celui adormit este chiar mai puternică, în virtutea unității dintre cele cerești și cele pământești, dintre îngeri și oameni, dintre cei vii și cei adormiți. De altfel, una este Biserica, în cele două forme ale ei, văzută și nevăzută.

Deși a adormit în Domnul, Mitropolitul Calinic nu i-a părăsit pe cei care l-au cunoscut și l-au iubit. Mormântul lui a devenit un loc de rugăciune, unde mereu pomenindu-l, credincioșii îi cer ajutorul. Candela de la mormântul lui a rămas nestinsă de treizeci și șase de ani, dând mărturie despre dragostea pe care i-o poartă oamenii. Creștinii îi cer tot mai mult ajutorul în rugăciune, iar semnele prezenței lui sunt limpezi pentru toți.

Pururea-pomenitul Calinic se arată oamenilor în somn, îi mângâie și îi întărește, îi ocrotește de tot răul, îi vindecă de bolile lor, îi sprijină în lupta lor. Se bucură de bucuria lor și suferă alături de ei în durerea lor. O femeie dă mărturie că i s-a arătat în somn și că „îi strălucea chipul ca lumina zilei”, iar după aceasta „s-a vindecat de hemiplegie”. Cineva mărturisea: „Vreme de cincisprezece ani am avut dureri cumplite de cap, de care m-a vindecat.” Altcineva spunea: „M-am dus la mormânt, m-am închinat și, o, minune! Durerea a început să mă lase.”

Foarte multe sunt semnele prezenței lui, se fac multe tămăduiri de boli trupești. Însă săvârșește și alte minuni: prin cuvântul său puternic naște oameni din nou. În Sfânta Scriptură sunt numite „minuni” tămăduirile de boli duhovnicești, adică iertarea păcatelor, câtă vreme tămăduirile de boli trupești sunt numite „semne”, în înțelesul că sunt dovezi ale lucrării lui Dumnezeu prin sfinți. Hristos a spus slăbănogului: „Fiule, iertate sunt păcatele tale” (Matei 9: 2). Aceasta este, de fapt, adevărata minune, iar ei îi urmează semnul, adică prezența Fiului lui Dumnezeu: „Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta” (Matei 9: 6).

Multe minuni și semne s-au făcut de către fericitul Mitropolit Calinic și în timpul vieții, și după adormirea sa cuvioasă. Le povestesc cunoscuții lui și cei care l-au chemat în rugăciune, iar ele au fost consemnate în cărțile scrise despre el. Aceasta este urmarea vieții sale sfințite.

Petrecerea lui cuvioasă, inima curată, rugăciunea fierbinte, cu care tămăduia și demonizați, i-a făcut și pe demoni să se teamă de el și să îl lupte în toată viața sa. El, însă, cu puterea lui Hristos a rămas netulburat. În pofida greutăților și a problemelor, el a rămas cu pace, rugător, răbdător. Încă de pe când era preot, rugăciunea lui avea multă putere și a izbăvit oameni de duhurile cele viclene care îi stăpâneau. Rugăciunea trebuie să aibă putere pentru a izgoni demoni. Nu este vorba numai de izbăvirea sufletului de patimi, ci și de slobozirea trupurilor de sub stăpânirea diavolilor, când ei pun stăpânire și pe fortăreața omului, adică pe creier, și vorbesc prin ei, după cuvântul Sfântului Grigorie Palama. Cu puterea rugăciunii sale, Sfântul Calinic scotea diavolii din oameni. Aceasta este esența și lucrarea Apostolilor și a succesorilor lor după cuvântul lui Hristos: „Le vor urma semne ca acestea: în numele Meu, demoni vor izgoni” (Matei 16: 17).

Mitropolitul Iacov al Argolidei povestește că odată, când citea exorcisme la două fete demonizate, diavolul urla și „mărturisea” că îl ardea prezența lui Calinic, care strălucea în acel ceas în Lumină. Demonul mai mărturisea că fusese izgonit dintr-un tânăr de către Calinic pe când acesta încă trăia, și că el se sfințise cu „portofelul lui găurit” și cu dragostea sa pentru semeni. Această mărturie vrednică adeverește sfințenia lui Calinic. Nu este vorba despre o mărturie a demonilor, ci de cea a unui episcop binecuvântat, a pururea-pomenitului Iacov al Argolidei.

 

9. Sfințenia, țelul omului


 

Țelul omului este sfințirea, adică împărtășirea de energia nezidită îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, prin curățiri succesive și luminarea minții. Nu este o simplă stare morală, ci părtășia omului cu Dumnezeu. Dumnezeu poruncește: „Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt” (I Petru 1: 16). Apostolul Pavel spune că părinții trupești se îngrijesc de educația copiilor lor pentru scurtă vreme, în timp ce Dumnezeu îi învață pe creștini cum să se facă părtași sfințeniei Lui: „Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puține zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui” (Evrei 12: 10)

Toate câte le are Biserica, anume Sfintele Taine, învățătura, rugăciunea, asceza, țintesc spre sfințirea omului, spre „împărtășirea de sfințenia Lui” (Evrei 12: 10). De aceea primii creștini care trăiau într-o anumită Biserică, erau numiți „sfinți”, așa cum vedem în epistole. Apostolul Petru îndeamnă: „Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții. Că scris este: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt.” (I Petru 1: 15-16).

Apostolii, când au hotărât să hirotonească diaconi, le-au cerut creștinilor să le arate șapte oameni potriviți, care să aibă două trăsături: să aibă o bună mărturie din partea comunității Bisericii („cu nume bun”) și să fie „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”. Ei au spus: „Drept aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă” (Fapte 6: 3).

Țelul creștinului de a deveni sfânt nu este un „lux”, ci însuși scopul pentru care a fost zidit de către Dumnezeu și zidit din nou de către Hristos.

Cu harul lui Dumnezeu și prin propria-i strădanie cu mărime de suflet, și fericitul Mitropolit Calinic a atins sfințenia. Toți câți l-au cunoscut de aproape sau au citit viața lui vorbesc, fără a fi influențați de cineva, despre sfințenia lui.

 

10. Episcopi sfinți


 

În sinaxarul Bisericii, istoria bisericească vie care consemnează viețile sfinților, întâlnim sfinți de toate vârstele, care și-au încheiat viața biologică în chipuri diferite (fie că au avut o adormire cuvioasă, fie prin mucenicie) și care fac parte din toate cetele și categoriile de creștini. Aceasta înseamnă că printre sfinți se numără patriarhi, episcopi, preoți, diaconi, monahi, căsătoriți, necăsătoriți, adolescenți, copii, prunci. Nimeni nu este lipsit de marele privilegiu de a deveni sfânt, pentru că acesta este țelul omului.

În ultima vreme, la inițiativa Patriarhiei Ecumenice și, îndeosebi, a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, Biserica Ortodoxă a îmbogățit sinaxarul ei cu sfinți contemporani, ieromonahi și monahi, stele luminoase care strălucesc pe tăria Bisericii.

Există însă și episcopi străluciți și sfinți, printre care și Calinic al Edessei, în care harul sfințeniei se împletește cu arhieria. Dumnezeu le dă tuturor harul Său, îndeosebi episcopilor, pentru a-și putea împlini slujirea lor înaltă. Nu este cu putință să se sfințească doar monahi și ieromonahi. O asemenea mentalitate vădește lipsa unui cuget bisericesc.

Mi-a dăruit Dumnezeu să trăiesc lângă acest ierarh sfânt, să locuiesc vreme de cincisprezece ani alături de el în reședința episcopală a Sfintei Mitropolii de Edessa, Pella și Almopia, ca și când m-aș fi aflat într-o colibă a unui schit din Sfântul Munte. Păstrez în amintire multe întâmplări. Am avut binecuvântarea să îi fiu aproape în răstimpul bolii, să fiu martor al propriei lui Golgote, să îl îngrijesc ca infirmier, să își deschidă inima înaintea mea, să îl văd pe cuviosul ascet cum avea de-a pururi pomenirea lui Dumnezeu și rugăciune neîncetată, să văd cum se manifestă trezvia și pe durata somnului. M-am încredințat de curăția inimii și a trupului său, de faptul că a ajuns măsura marilor asceți. M-am învrednicit să văd în persoana lui o filocalie vie, un pateric viu, o evanghelie întruchipată, și să dau mărturie despre sfințenia lui.

Lângă el am trăit dragostea întru Hristos și libertatea. Din primele zile când am mers la Edessa mi-a dat să citesc „Carte foarte folositoare de suflet” a Sfântului Nicodim Aghioritul, iar mai târziu m-a îndemnat să citesc „Eortodromionul” Sfântului Nicodim. Prin aceasta îmi arăta cum voia să fie ieromonahii. Într-o mare măsură acestui lucru se datorează și dragostea mea pentru tradiția isihastă, pentru rugăciune, pentru Sfântul Munte și faptul că țineam legătura cu Sfântul Paisie și cu Sfântul Sofronie de la Essex, iar el se bucura nespus pentru aceste căutări ale mele.

Fericitul Calinic nu este doar un episcop ascet, ci este un episcop sfânt. Toți câți l-au cunoscut, în măsuri diferite, și au scris despre el, dau mărturie despre sfințenia lui. Însuși Mitropolitul Ioil al Edessei, Pellei și Almopiei, care în timpul vieții fericitului Calinic era predicator în eparhia lui și colaborator apropiat, și-a exprimat de multe ori părerea că predecesorul său este sfânt. Înaltpreasfinția sa a alcătuit și slujba, paraclisul și acatistul lui. Sunt și alții care i-au alcătuit slujbe în care au zugrăvit chipul lui.

M-am învrednicit să-i fiu cel mai apropiat om cât timp a fost mitropolit în Edessa. Mărturisesc că nu îmi pot aminti nimic negativ din viața lui, de vreme ce toate purtările sale aveau mireasma sfințeniei. În mod cert pot spune că localitățile Thermo și Sitaralona, satul lui, regiunea Etolo-Akarnania, Edessa și întreaga Biserică au dobândit o personalitate cuvioasă și sfințită, un episcop sfânt care strălucește în Biserica cerească și prin canonizarea lui strălucește acum și asupra Bisericii văzute.

Când îl priveai pe Mitropolitul Calinic al Edessei, mai ales la Dumnezeiasca Liturghie, era precum o „icoană vie”, așa cum bine a observat cineva. Și după fericitul Părinte Epifanie Theodoropulos, el a fost „un chip cuvios al Bisericii Greciei”, „a slăvit în toată viața sa Numele lui Dumnezeu, făcând cinste, precum puțini au reușit, Bisericii Ortodoxe”, „a avut o viață și o adormire cuvioasă”. Și Sfântul Paisie Aghioritul îl caracterizează drept „un episcop sfânt”. După mărturia fiului său duhovnicesc, ieromonahul Paisie, Sfântul „mult îl cinstea pe Calinic pentru evlavia și dragostea lui pentru Biserică. Îl numea «episcop sfânt» și spunea că până la acel moment nu mai văzuse vreun alt episcop precum Calinic”.

Să avem binecuvântarea și mijlocirile Sfântului Ierarh Calinic, Mitropolitul Edessei, Pellei și Almopiei, care a răsărit de curând pe cerul Bisericii lui Hristos.

 

Traducere Mănăstirea Diaconești

[1] În limba greacă καλλίνικος înseamnă „bun-biruitor”. (n. trad.)

[2] În Biserica Greciei, protosinghelul este un arhimandrit, cel dintâi între consilierii ierarhului locului, numit de el, care conduce biroul administrativ a mitropoliei și, la nevoie, îl înlocuiește pe episcop în îndatoririle lui administrative, conform îndrumărilor primite de la acesta. (n. trad.)

[3] Palatul Zappeio, situat în centrul Atenei, o clădire neoclasică de dimensiuni impresionante, construită în secolul al XIX-lea, prin care se dorea să fie pusă în valoare cultura antică grecească. În timpul ocupației germane, a servit ca spital, depozit și cazarmă. (n. trad.)

[4] Numele de mirean al Sfântului Calinic. (n. trad.)

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Ierarh Calinic al Edessei

Glas 1

Pe păstorul Edessei, pe Ierarhul cel lăudat și strălucitorul luceafăr cel a toată Biserica, pe Sfântul Calinic să îl cinstim, pe călăuzitorul tuturor, că se roagă fără-ncetare pentru toți cei ce îi strigă pururea: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit, slavă Celui ce te-a arătat, slavă Celui ce pururea ne dă vindecări cu solirea ta.

Glas al 4-lea:

Al edessenilor Păstorule mare și a Bisericii cinstita podoabă, făclia credincioșilor, Sfinte Calinic, din toată primejdia izbăvește-ne grabnic, gonind boala trupului și durerea din suflet, că îndrăzneală ai către Hristos, ca un prieten la El mijlocindu-ne.

Condacul Sfântului Ierarh Calinic al Edessei

Glasul 2

Podobie: Cu ale sângelui tău…

Al edessenilor părinte și dascăl sfânt vreme-ndelungă te-ai făcut, Ierarhule, dând mângâiere degrabă și liniște îndureraților și necăjiților, și acum, dar, slăvite, ajută-ne.

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (Alexandru Baltaga 1861-1941)

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe doxologia.ro

foto preluat de pe doxologia.ro

articole preluate de pe: basilica.rodoxologia.ro

 

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (Alexandru Baltaga 1861-1941)


 

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - Sfântul Alexandru și soția sa au crescut doi copii adoptivi, pe Vsevolod și pe Margareta - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) – Sfântul Alexandru și soția sa au crescut doi copii adoptivi, pe Vsevolod și pe Margareta – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru Baltaga s-a născut în binecuvântata Basarabie, la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, județul Lăpușna.

El a făcut parte dintr-o familie binecredincioasă care a dat mulți slujitori vrednici acestui ținut.

Tatăl său, preotul Ștefan Baltaga, slujea la biserica Sfântul Nicolae din Lozova, fiind ajutat în slujirea sa de preoteasa Elena, o femeie plină de evlavie și frică de Dumnezeu, care a sădit aceste virtuți de timpuriu și în sufletul fiului ei.

Copilul Alexandru a urmat cursurile școlii parohiale din Lozova, apoi ale Seminarului Teologic din Chișinău. După terminarea studiilor, i s-a încredințat responsabilitatea de pedagog al Școlii Spirituale de băieți din Chișinău.

S-a căsătorit cu Elena Bivol, și ea fiică de preot, alături de care a înfiat și a crescut doi copii, pe Vsevolod și Margareta.

La scurt timp, în anul 1886, a fost hirotonit pe seama bisericii Sfântul Ierarh Nicolae din Călărași-Sat, în județul Lăpușna, unde a slujit ca preot până la sfârșitul vieții.

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe /ro.wikipedia.org

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Alexandru a dat dovadă de o mare putere de muncă, minte pătrunzătoare, voință neînduplecată și tact deosebit de păstor duhovnicesc.

Pentru calitățile sale, a primit o serie de responsabilități administrative în cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului.

Totodată s-a ostenit să cultive în inimile tinerilor dragostea de Dumnezeu și de Biserică.

Pentru o mai bună propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu în limba română, pe înțelesul poporului, între anii 1906 și 1917, alături de Arhimandritul Gurie Grosu, viitorul mitropolit al Basarabiei, și de Preotul Constantin Popovici, cu multe strădanii, a redeschis Tipografia Eparhială, iar, începând cu anul 1908, a tipărit revista „Luminătorul”, buletinul eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului.

foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

În anul 1918, a fost ales reprezentant al preoțimii basarabene în Sfatul Țării și, în 27 martie 1918, a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.

Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A urmat un răstimp de pace și bună sporire.

Sfântul Alexandru a intensificat propovăduirea Evangheliei lui Hristos în rândul credincioșilor, a organizat pelerinaje și procesiuni cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan, aducând icoana la biserica din Călărași, în care slujea, spre ocrotirea și alinarea credincioșilor.

Astfel, până în 1940, Basarabia a fost ferită de prigonirea credinței, care avea loc în Rusia vecină, unde, începând cu Revoluția Bolșevică din 1917, mulțime de ierarhi, preoți, călugări și credincioși au mărturisit pe Hristos, primind moarte mucenicească.

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Însă, în anul 1940, Basarabia și Bucovina au fost ocupate de Uniunea Sovietică.

Văzând pericolul dictaturii atee, Sfântul a hotărât să îşi salveze soţia şi copiii, trimiţându-i dincolo de Prut, în inima ţării mame-România, iar el a rămas în parohie, stând alături de credincioșii săi și îmbărbătându-i, pentru a face față prigoanei care tocmai începea în Basarabia.

Atunci, Sfântul Alexandru s-a arătat stâlp al credinței, mărturisind că nu-și va lăsa turma să fie înghițită de „lupii roșii”, adică de comuniștii fără de Dumnezeu.

În acele vremuri de grea încercare, Sfântul a aflat singura scăpare la Dumnezeu, și mai cu seamă la Maica Domnului, față de care avea mare evlavie și căreia i-a cerut necontenit mijlocirea.

În ziua de 31 august 1940, necredincioșii au venit să îl aresteze chiar în timpul Sfintei Liturghii. Sfântul i-a rugat stăruitor să îl lase să termine Dumnezeiasca Liturghie, urmând ca apoi să se supună.

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) – foto preluat de pe doxologia.ro

A fost arestat și dus la Chișinău, fiind învinuit că a fost ostil Rusiei Sovietice și a militat pentru unirea cu țara mamă, România.

Atunci fericitul Alexandru, bărbat ales, neclintit în credință, nu s-a lăsat tulburat de lucrarea celor potrivnici, ci a stat drept înaintea acestora, mărturisind că tot ce a făcut, a făcut spre binele credincioșilor, care aveau nevoie să fie împreună cu frații lor de un neam și de o credință, să aibă dreptul să se roage și să învețe în limba lor maternă și să fie păziți de pericolul ateismului.

Auzind acestea, necredincioșii l-au torturat și, în batjocură, i-au zis:

Arată-ne pe Dumnezeul tău!”.

Iar Sfântul, insuflat de Duhul Sfânt, a oferit răspunsul cel înțelept, zicând:

Atunci când voi îmi arătați mintea voastră, atunci vi-L arăt și eu pe Dumnezeul meu!”.

Sfântul Alexandru a fost întemnițat până la 22 iunie 1941, când Armata Română a trecut Prutul pentru a elibera Basarabia.

Atunci, pentru că bătrânul mărturisitor nu apucase să fie condamnat, a fost deportat în regim de urgență la închisoarea din orașul Kazan, în actuala Republică Tatarstan din Federația Rusă.

Pe calea spre exil, mucenicul lui Hristos a fost supus multor chinuri.

El a suportat ocara, a fost bătut, dezbrăcat de haine, tras de barbă, în condiții greu de îndurat, dar pe toate le-a răbdat, rugându-se lui Dumnezeu să îl întărească în suferințe.

Din cauza torturilor la care a fost supus, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la vârsta de 80 de ani, în închisoarea din Kazan, în ziua de 7 august 1941, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

 

Iconografie


 

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Imnografie


 

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (1861-1941) – foto preluat de pe doxologia.ro

Troparul Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

Vestind Evanghelia prin faptă și prin cuvânt, ca preot al Domnului, neîncetat ostenind, Biserica ai slujit, Părinte Alexandru, Mucenice Sfințite, cel ce te-ai adus jertfă, la Hristos mijlocește acum cu îndrăznire pentru toți cei ce te cinstesc.

Condacul Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia

Glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutând…

Iubind pe Hristos de tânăr, Sfinte Alexandru, pe El L-ai slujit ca preot al Bisericii, împlinind nevoile cele multe ale poporului, de aceea și ai fost numit Părinte al basarabenilor.

 

cititi mai mult despre Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia si pe: ziarullumina.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

cititi si Protoiereul Alexandru Baltaga, mucenicul iubitor de Hristos și de patrie