25 Martie, Buna Vestire: „Dacă n-ar fi Blagoveștenia, n-ar fi nici Paștile”

---

 

Pe 25 martie, calendarul creștin și cel popular se întâlnesc într-un punct de cotitură: Buna Vestire sau Blagoveștenia. Este momentul în care cerul atinge pământul prin vestea Arhanghelului Gavriil, dar și ziua în care natura „se dezleagă”, iar limba păsărilor începe să cânte.

 

Temelia Mântuirii: Vestea care a schimbat istoria

Buna Vestire este prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, fixată cu exact nouă luni înainte de Nașterea Domnului. Este praznicul „Bucuriei”, momentul în care Fecioara Maria acceptă planul divin: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”.

Tradiția populară subliniază importanța vitală a acestei zile printr-o maximă de o logică fără cusur: „Dacă n-ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Paștile”. Fără Întrupare, n-ar fi existat Răstignirea și Învierea. De aceea, respectul pentru această zi este imens; se spune că într-un an în care preoții au uitat să pomenească sărbătoarea, soarele a refuzat să răsară până când slujba nu a fost împlinită.

Mare este, în tradiția populară, sărbătoarea Bunei-Vestiri (numită și Blagoveștenie), momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil îi vestește Preacuratei Fecioara Maria că din ea va căpăta trup Domnul nostru Iisus Hristos.

De ce este o sărbătoare așa importantă? Fiindcă, ne învață logica impecabilă a tradiției, „dacă n-ar fi Buna-Vestire, n-ar fi nici Paștile” (Sim. Fl. Marian) Dacă Hristos nu s-ar fi născut, nu ne-ar fi izbăvit prin moartea și învierea sa. Prin urmare, este păcat să muncești în această zi sfântă. Și dacă ai munci, strădania ți-ar fi fără roade. Se credea, de pildă, că dacă de Blagoveștenie, macini mălai pentru o mămăligă și o arunci pe apă, peștii nu o vor mânca. Dacă ai presăra mălaiul pe un pom, el nu ar rodi.

Se fac predicții privind vremea: dacă de Buna-Vestire ziua va fi frumoasă, însorită, la fel va fi de Paști. Previziunile sunt importante pentru anul agricol și pentru existența omului legat prin atâtea fire nevăzute, subtile de glie: se spunea că dacă soarele răsare de dimineață, păpușoii care au fost semănați primii vor fi frumoși, iar dacă soarele se ivește pe cer abia spre seară, vor crește frumos păpușoii semănați mai la urmă.

De Buna-Vestire gospodinele iau în mâini tămâie și înconjură casa pentru a o feri de șerpi și alte dihănii. Se aprind focuri prin grădini pentru ca pomii să fie roditori.

În trecut, femeile adunau apă de omăt, pe care o beau când le încercau durerile de cap. Prin Bucovina, întețeau un foc în fața intrării casei și așezau în apropierea ei o cofă cu apă, pâine și sare, crezând că îngerii vor veni și își vor potoli setea și foamea.

De Blagoveștenie se dezleagă limba păsărilor cântătoare. Dintre ele, se evidențiază, clar cucul – prins fiind într-o rețea solidă de practici și semnificații rituale. Despre el se credea că a fost uliu, cât a durat iarna, și că de Buna-Vestire se preschimbă iar în cuc. Românii de pe la sate caută să nu îi surprindă primul cântat al cucului fără bani în buzunar, înfometați sau supărați. Altfel, sărăcia, foamea sau supărarea îi va urmări tot anul. Odinioară, mulți îl întrebau: „Cucule,/Puiucule!/Câți ani îmi vei dărui/Până ce eu voi muri?”. Nici feciorii holtei nu erau mai puțin curioși: „Cucule,/Voinicule!/Câți ani îmi vei da/Pân’ m-oi însura?”.

Din vechime, de Blagoveștenie tot românul, mai sărac sau mai bogat, mănâncă pește. Așa îl învață calendarul creștin, „să dezlege” în această zi postul, dar și credința că dacă va mânca pește va fi, întregul an, sănătos și vioi ca el.

Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român

 

Ziua Cucului: Pragul dintre iarnă și vară

---

 

În satele noastre, Blagoveștenia este cunoscută și ca Ziua Cucului. Se crede că în această zi, uliul se preface înapoi în cuc, iar pasărea începe să cânte până la Sânziene, căutându-și perechea pierdută sau strigându-și fratele geamăn.

Cântecul cucului era primul „ceas” al destinului:

Divinația longevității: Oamenii întrebau cucul câți ani mai au de trăit, numărând repetările glasului său.

Condiția întâlnirii: Era esențial să nu te prindă cucul flămând, supărat sau fără bani în buzunar. Dacă erai „gata” (sătul și cu bani), tot anul îți mergea bine.

Norocul în dragoste: Fetele tăiau creanga pe care cântase prima dată cucul și o puneau în apa de spălat pe cap, pentru a fi la fel de îndrăgite ca pasărea primăverii.

25 martie: Buna Vestire (Blagoveştenie)

Ziua Cucului

În această zi se sărbătoreşte vestea cea bună adusă Fecioarei Maria de către trimisul lui Dumnezeu, îngerul Gavriil: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvantată eşti tu între femei… căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus… Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea, şi Sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”.

25 martie e sărbătoare mare. Se zice că într-un an Buna Vestire a căzut în aceeaşi zi cu Paştele. Preotul s-a dus de cu noapte în biserică şi a citit liturghia Paştelui, dar de Buna Vestire nu a pomenit nimic. Şi oamenii aşteptau să se facă ziuă şi nu se mai făcea. Erau acolo mai mulţi preoţi şi unuia i-a trecut prin cap să facă slujbă şi pentru Buna Vestire. Pe loc s-a făcut lumină! Dar n-a fost lumină de dimineaţă, pentru că soarele era deja la amiază.

Să munceşti de Buna Vestire este un păcat de neînchipuit. Cică dacă ar măcina unul mălai şi din mălai ar face o mămăligă pe care ar arunca-o în apă, peştii care ar mânca din ea ar muri. Dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Ouăle ouate în această zi nu sunt bune de clocit. Nici împerechere făcută între animale în această zi nu e bună.

Se duc vitele la păscut. Se fac focuri în livezi şi grădini, se afumă pomii. Hainele se scot în curte la aerisit. Oamenii se spală pe corp cu apă de nea ca să scape de purici. În această zi se dezleagă limba păsărilor şi începe să cânte cucul.

Multe se fac în această zi. Amintesc în treacăt că vântorii, în anumite locuri, merg la biserică şi iau anafură. Fac o gaură într-un pom, pun anafura în ea, astupă şi ţintesc. Glonţul va nimeri drept în anafură şi va curge sânge. Peste an, vânătorul va fi un ţintaş bun.

Povestea cucului

Se zice că pe timpuri Cucu avea pene de aur şi pe nevasta lui o chema Sava. Şi Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucu s-a supărat şi i-a spus că pleacă. Plină de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a spus că va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagoveştenie până la Sânziene. De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând: cucu, cucu, timp de o lună. Aşa că pasărea pe care o vedem şi o auzim cântând nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava.

Într-o altă legendă este vorba de doi gemeni. Pe unul il cheama Cucu. Fratele lui îl căuta mereu. Se crede că, dupa şapte ani, cucul se preface în uliu.

Irina Nicolau – “Ghidul sarbatorilor romanesti“, Humanitas, 2001.

 

 

Ritualuri de purificare și protecție

Fiind situată lângă echinocțiul de primăvară, Blagoveștenia este o zi de curățenie rituală:

Focurile de veghe: Femeile aprind focuri în fața casei și pun alături o cofiță cu apă, pâine și sare. Se crede că îngerii păzitori vin să se încălzească și să-și potolească foamea.

Apărarea gospodăriei: Casele și pomii se afumă cu tămâie pentru a goni șerpii și „dihăniile”. Stupii sunt scoși la iernat și trecuți peste foc pentru fertilitate.

Interdicții severe: Este o zi în care munca este oprită cu desăvârșire. Se spune că nici măcar păsările nu-și fac cuib în această zi, iar dacă ai măcina mălai, roadele pământului ar fi blestemate.

 

Dezlegarea la pește: Sănătate „ca peștele”

Deși suntem în Postul Mare, Biserica acordă dezlegare la pește. În popor, acest sacrificiu ritual este obligatoriu: cine mănâncă pește de Blagoveștenie va fi tot anul sănătos, vioi și sprinten. Este o „infuzie” de energie vitală necesară pentru muncile agricole care încep acum cu putere.

 

Notă editorială

Sursă: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului). Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub coordonarea și validarea editorială a echipei Uniți Schimbăm. Utilizăm tehnologia ca un instrument de sinteză și claritate, respectând principiile Umanismului Digital definite în Statutul nostru.