Calendar Ortodox 17 ianuarie 2025
articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 17 ianuarie 2025
Sf. Cuv. Antonie cel Nou din Veria
Sinaxar 17 Ianuarie
În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Antonie cel Mare (251-356).
Sf. Cuv. Antonie cel Mare (251-356) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean şi a învăţat credinţa creştină de la părinţii şi de la bunicii săi.
A trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin şi ale fiilor lui.
Şi dedându-se vieţii pustniceşti, atât de mult a întrecut pe toţi, încât s-a făcut pildă tuturor pustnicilor de după el.
Lucru minunat este că el a ajuns cel dintâi îndrumător şi dascăl al vieţii de obşte şi numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârşit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui.
Multe ar mai trebui să spunem despre faptele vieţii lui şi despre învăţăturile lăsate de el.
Vom spune însă numai că aflându-se în trup muritor, se depărta de cele trupeşti, vedea sufletele care la moarte ieşeau din trupuri şi pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însuşire numai a fiinţelor fără de trup şi duhovniceşti.
Deci, trăind o sută şi cinci ani, s-a mutat la Domnul. Viaţa lui a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Antonie cel Nou, purtătorul de Dumnezeu şi făcătorul de minuni, care a sihăstrit în schitul Veria, şi care în pace s-a săvârşit.
Sf. Cuv. Antonie cel Nou din Veria – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Cuvios Antonie cel Nou s-a nevoit până la vârsta de nouăzeci de ani într-o peșteră ascunsă, hrănindu-se doar cu ierburile ce creșteau prin împrejurimi, neștiut de nimeni, doar de un preot care venea din când în când pentru a-l împărtăși cu Sfintele Taine. (sursă: doxologia.ro)
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat Teodosie cel Mare (347 – 395).
Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395, Mediolanum), cunoscut ca Teodosiu (sau Teodosie) I sau Teodosiu cel Mare, a fost împărat roman de la 379 la 395 și ultimul conducător unic al unui imperiu roman unificat – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul și binecredinciosul împărat Teodosie I, numit și Teodosie cel Mare (grec. Θεοδόσιος ο Μέγας), a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii – de răsărit și de apus.
Teodosie cel Mare este cunoscut și pentru că a decretat creștinismul ortodox ca religie oficială a Imperiului Roman.
A fost un puternic apărător al credinței ortodoxe și trecut în rândul sfinților, prăznuirea lui făcându-se la data de 17 ianuarie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Ahila, despre care se vorbeşte in Pateric, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Calendar Ortodox 16 ianuarie 2025
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro
Calendar Ortodox 16 ianuarie 2025
Cinstirea lanţului Sf. Ap. Petru;
Sf. Mc. Danact citeţul
Sinaxar 16 Ianuarie
În această lună, ziua a şaisprezecea, amintirea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.
Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru- foto preluat de pe doxologia.ro
În această zi ne amintim de cinstitul lanţ al sfântului apostol Petru, cu care l-a legat Irod Agrippa, către anul 42, precum spune evanghelistul Luca, în faptele Apostolilor (FA 12, 1-11).
Îngerul care s-a arătat a dezlegat pe Petru.
Iar lanţul a fost păstrat de credincioşii din Ierusalim cu grijă, trecând de la unii la alţii, până când Patriarhul Iuvenalie (2 Iulie) l-a arătat Evdochiei, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr, iar împărăteasa l-a adus de la Ierusalim la Constantinopol în anul 437 sau 439.
Apoi Evdochia a trimis lanţul la Roma, la fiica ei Eudoxia (soţia lui Valentinian, împăratul Occidentului), care a zidit la Roma o biserică dedicată Sfântului Petru şi în care a pus lanţul.
La Roma mai existau la acea vreme şi lanţurile cu care a fost bătut sfântul Apostol Petru înaintea muceniciei sale, pe vremea împăratului Nero.
Şi aceste lanţuri au fost aşezate tot în această biserică, şi cinstirea lor a început a se face în această zi de 16 Ianuarie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni: Pevsip, Elasip şi Mesip şi a bunicii lor Neonila.
Sfinții Mucenici Pevsip, Elasip și Mesip – foto preluat de pe doxologia.ro
Aceşti sfinţi mucenici erau toţi trei din Capadochia, foarte iscusiţi la îmblânzirea cailor tineri sălbatici şi la întrecerile în alergările de cai.
Odată, la o serbare, dată în cinstea zeiţei Nemesis, în patria lor, au chemat la ospăţ şi pe Neonila, bunica lor.
Aceasta fiind creştină îşi bătea joc de idoli şi le vorbea despre iconomia lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Iar ei şi-au adus aminte de vedeniile avute în vis, când au fost sfătuiţi să creadă în Hristos.
Deci, crezând, au surpat idolii şi au mărturisit pe Hristos în mijlocul adunării de oameni.
Pentru aceasta au fost aruncaţi în foc de elini, stăpânii lor.
Şi aşa au luat cununa muceniciei toţi trei, împreună cu bătrâna Neonila.
cititi mai mult pe doxologia.ro
Sfânta Muceniță Neonila – foto preluat de pe doxologia.ro
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Danact, citeţul.
Sf. Mc. Danact citeţul – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt mucenic era din Iliric, din locul numit Avlovna, fiind citeţ al bisericii de acolo. Năvălind păgânii, el a luat veşmintele bisericii ca să le scape şi a fugit cu ele; dar într-un sat a fost prins de păgâni şi silit să jertfească idolului Dionis. Şi neplecându-se la aceasta, a fost omorât cu sabia.
Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor.
Sfântul Mucenic Danact a viețuit în secolul al II-lea, în Avlona Iliricului (Albania de astăzi) și era citeț în biserica de acolo.
Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor, și le-a păstrat într-un loc fortificat, la cinci mile de oraș, spre mare.
Dar necredincioșii prinzându-l și arestându-l, îl sileau prin orice mijloace să aducă sacrificii zeului Dionis. Însă Sfântul Danact a rezistat în fața presiunilor și a rămas statornic și ferm în credința lui în Hristos. Atunci, au poruncit păgânii să i se taie capul, iar trupul lui a fost aruncate în mare.
Așa a primit smeritul citeț Danact cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului sfinţit mucenic Damaschin, care a mărturisit în satul Gabrovo, de lângă Târnovo, în anul 1771, şi care prin sugrumare s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Alexandru Cristian Surcel: Azi e oficial Ziua Culturii Române, care deloc întâmplător coincide cu aniversarea nașterii lui Mihai Eminescu
foto preluat de pe www.gandul.ro
articol de Alexandru Cristian Surcel, preluat de pe www.facebook.com
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
15 ianuarie 2025
Alexandru Cristian Surcel: Azi e oficial Ziua Culturii Române, care deloc întâmplător coincide cu aniversarea nașterii lui Mihai Eminescu
Azi e oficial Ziua Culturii Române, care deloc întâmplător coincide cu aniversarea nașterii lui Mihai Eminescu.
Titanul literar pe care, în ciuda românismului său fervent, nici măcar Uniunea Sovietică, în strădania ei de a reinventa identitatea etnică a moldovenilor, nu a putut să-l înlăture din fruntea panopliei de autori a așa-zisei literaturi „moldovenești”.
În mod tradițional, aș fi marcat această zi cu o redifuzare a documentarului „Teama de Eminescu”, realizat de Romania Vie acum 11 ani.
De data aceasta însă, în contextul în care turul I al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024 a fost câștigat de Calin Georgescu, cel care crede că „șansa noastră poate fi înțelepciunea rusească”, iar pe 10 și 12 ianuarie 2025 zeci de mii de oameni care se consideră patrioți, naționaliști și suveraniști au protestat în stradă ca domnului Georgescu să nu i se fure ocazia de a deveni președintele României, cred că e nevoie de altceva.
Hai să vedem ce scria jurnalistul Mihai Eminescu, indiscutabil un conservator, patriot, naționalist și suveranist, articulat, incisiv și erudit (ceea ce, din păcate, nu e deloc cazul pentru mulți din conservatorii, patrioții, naționaliștii și suveraniștii de azi) în iunie 1878 despre Rusia.
Atenție, acea Rusie dinainte de 1917, ortodoxă și pan-ortodoxă, din care regimul lui Vladimir Putin îți extrage mare parte din ideologie, comună cu a multora dintre suveraniștii de pe la noi, nu Uniunea Sovietică cea comunistă, atee și progresistă!
„România în luptă cu panslavismul
Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.
Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.
E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.
Nu!
Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare. De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.
Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare.
Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti “Hristos a înviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română.
Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.”