test - Uniti Schimbam

Ora de religie din scolile romanesti

5 octombrie 2014/0 Comentarii/în Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.932 vizite

Ora de religie din scolile romanesti – factor al discriminarii sau mijloc si opera culturala a spiritualitatii?!…

Ma gandeam, in aceste vremuri, la modul in care istoria este ciclica, la felul in care ea se repeta, fiindca, iata, asistam la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidentiaza ora de religie ca fiind un instrument al stressului si al discriminarii si care, in consecinta, invoca indepartarea si inlaturarea acesteia din preajma copiilor nostri caci ar putea fi contaminati de duhul indoctrinarii, te pomenesti, si de cel al bigotismului ori al pietismului!… Si acest fapt ar fi in opozitie cu starea moderna a tanarului asaltat de alte discipline, stiinte, curente, doctrine si instrumente ale educatiei mai putin crestine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!…

Nu stiu de ce dar de cativa ani incoace, suntem amenintati si asaltati, in momentul in care se pune in discutie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea si perfectionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente si ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri a, te miri ce societate civila – care sunt deranjati ba de (ne)deschiderea dosarelor si deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunista, ba de existenta icoanelor in scolile romanesti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existentei si aplicarii unei legi a cultelor cat se poate de stramba, incompleta ori imperfecta, si mai ales, de problema discriminarii si a nedreptatirii bietilor homosexuali…

Chiar si problema orei si a statutului orei de religie a mai fost desbatuta si in anii trecuti… Ce sa facem, acestea sunt, dupa unii, adevaratele si singurele probleme ale Romaniei post comuniste ori post-decembriste – care, iata, de douazeci de ani se zbate si se straduieste sa-si caute locul, rostul, sensul si importanta in noua configuratie geopolitica si geostrategica, in cadrul instititutiilor globalizante si globalizatoare ale structurilor europene si euroatlantice… Si te pomenesti ca, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta in calea acestor demersuri sau ar incurca pe cineva in acest sens, ca vedem ca unii se tot impiedica de Ea, asa, in drumul liber… Problema este ca cei care se simt amenintati de influentele orei de religie (altfel, intotdeauna binefacatoare) sunt foarte putini si foarte slab argumentati sau fundamentati, dar iata, in schimb, care sunt argumentele noastre, ale celor mult mai multi si dreptcredinciosi, pentru mentinerea ei acolo unde ii este locul, adica in scoala romaneasca:

- Prezenta orei de religie in invatamantul de stat este conforma Constitutiei Romaniei, care prevede in art. 32. alin. (7): „Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.” De asemenea, este conforma Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, care prevede in art. 32 alin. (1): „In invatamantul de stat si particular, predarea religiei este asigurata prin lege cultelor recunoscute.”

- Disciplina religie se preda in scolile de stat potrivit Legii Invatamantului nr. 84/1995, republicata, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.

- La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina”. Prin urmare, prezenta disciplinei religie in oferta scolara este obligatorie din punct de vedere legal, cu posibilitatea pentru elevi de a nu frecventa orele de religie, la solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal constituit.

- Pentru a se asigura, in mod egal, accesul elevilor la educatia religioasa, potrivit cultului din care fac parte, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor prevede in art. 32 alin. (4): „La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin.”

- Prezenta religiei in sistemul de invatamant romanesc nu este o inovatie a perioadei post-decembriste. Legea instructiunii publice din 1864, care a stat la baza invatamantului romanesc peste trei decenii si care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea si gratuitatea invatamantului (dupa Suedia, Norvegia, Prusia si Italia, dar inaintea Marii Britanii, Elvetiei, Bulgariei, Serbiei, Frantei), aseza religia la loc de cinste intre obiectele de studiu, atat in cadrul invatamantului primar unde se preda catehismul (art. 32), cat si in cadrul invatamantului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda „religiunea” (art. 116).

- In majoritatea statelor Uniunii Europene, cu exceptia Frantei, religia este disciplina scolara, sub diferite denumiri: Educatie religioasa (Austria, Danemarca, Germania, Grecia si Irlanda), Educatie moral-religioasa (Anglia), Morala si educatie religioasa (Portugalia), Educatie religioasa si morala (Luxemburg), Crestinism, Religie si Etica (Norvegia), Religie sau etica (Belgia), Miscari ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia si Spania). Astfel, statele Uniunii Europene promoveaza un sistem de invatamant care valorifica potentialul educativ al religiei pentru modelarea conduitelor sociale si individuale.

- Pentru mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun, in cadrul campaniei Patriarhiei Romane „Nu vrem liceu fara Dumnezeu!” s-au primit in anul 2008 peste 140.000 de mesaje de sustinere.

- In ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, conducatorii si reprezentantii cultelor religioase recunoscute in Romania si-au exprimat pozitia comuna cu privire la mentinerea disciplinei religie in planurile-cadru ale invatamantului liceal, ca parte a trunchiului comun.

- Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale si morale ce stau la baza culturii europene si nationale, valori la care elevii trebuie sa aiba acces in mod liber si care au un rol formativ deosebit, demonstrat si de studiile sociologice in domeniu.

Prin urmare, am senzatia tot mai pregnanta ca spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodeaza si deranjeaza pe unii deoarece constituie o realitate existentiala, puternica si cat se poate de compacta, continand niste precepte moral-crestine foarte clare si corect definite. Acest lucru estompeaza sau atenueaza unora duhul lor foarte zdruncinat si de-a dreptul exhaustiv, ajungand (sarmanii) niste victime ce revendica „libertatea de constiinta” care, chipurile, ar fi inrobita de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Crestinismului sau, de ce nu, si ale altor religii!… Cred ca, in primul rand, unii ca acestia sunt victimele secularizarii, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare impotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor constiinte, ce este lipsita de o articulare spirituala autentica!…

Se ignora, insa, urmatorul aspect, si anume ca: libertatea de constiinta inseamna (si) respectarea libertatii constiintei semenului, mai cu seama in cazul in care, aceasta constiinta – care agreeaza, ba chiar apara existenta acestei ore de religie in trunchiul comun (de baza) si in aria curriculara (parinti, profesori si elevi, deopotriva) lucreaza in majoritatea covarsitoare a membrilor acestei tari!… Suntem intru totul de acord cu respectarea drepturilor unei minoritatii – fie si aceea a ateilor si liberilor cugetatori, dar acestia sa nu uite totusi faptul, ca in spiritul reciprocitatii, trebuie aplicata si vice-versa, in caz contrar, vom vorbi intr-adevar, de discriminare!… Nu asistam, oare, sau nu suntem chemati sa participam, din nou, la o lamurire a doctrinei promovata de ideologii secularisti, secularizanti si secularizati in raport cu invatatura dreptcredinciosilor crestini, ori se aplica preceptul biblic „nu te teme turma mica” – in mod distorsionat!… Iar daca se ajunge in acest loc, in acest fel, este vai de cei care rastalmacesc scripturile!…

O alta problema este aceea a aparitiei a (inca) unui precedent destul de primejdios, asa incat ne intrebam si chiar asteptam cu emotie si infrigurare sa vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicaieri si de aiurea), cu ce petitii, idei si solutii nastrusnice va mai veni ca de, mintea (si constiinta in virtutea libertatii de expresie) lucreaza, mai cu seama intr-un stat democratic ca acesta unde, culmea, este invocata discriminarea in conditiile in care altii ne lauda sau poate, chiar ne acuza de prea multa toleranta!… Asadar, ni se cere sa refuzam si sa renuntam la Chipul lui Hristos din icoana sufletului nostru si din viata noastra cotidiana, ce trebuie sa fie una preponderent spirituala si eminamente duhovniceasca. Oare se doreste, cumva, sa se ajunga si la respingerea Chipului Hristic din om, mai cu seama din copiii si tinerii nostri?…

Pai, astfel de incercari s-au mai facut in istoria (chiar recenta) a poporului nostru, asa incat ar trebui sa dispunem de o oarecare imunitate!… Si mai stiam un lucru, si anume ca: atunci cand vrei sa faci pe victima sau pe eroul cuiva, se impune existenta si enuntarea unor dovezi, a unor probe, ori eu nu am vazut si nu am cunoscut, la noi in ultimii 20 ani, de pilda, nici o victima a vreunei ore de religie (care fost reintrodusa dupa anul 1990, cu multa truda si sacrificiu, tot din cauza ideologilor atei si ateizanti ori ateizati), in schimb copii, tineri si oameni maturi care au primit daruri si multe binefaceri de la Iisus Hristos Domnul prin intermediul rugaciunilor invatate in cadrul acestor ore (si asa foarte putine, insuficiente) si facute la icoana Sa din clasa scolii, am cunoscut si cunosc foarte multi, si cu toti acestia ce facem, acum, ii trecem asa, cu vederea, fara sa-i intrebam si pe ei ceva?… De fapt acesti secularisti contemporani au intrebat ei pe cineva, ceva?!…

Este invocata, adeseori, filozofia absurdului, dar observ ca se vrea impunerea chiar a unei evidente si a unei realitati a absurdului, pana la ajungerea chiar la culmea acestuia!… Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde si oricum, ne-am obisnuit deja, astfel incat de ce nu ne-am putea acomoda si cu absurdul ca fiind o norma si o componenta fireasca si chiar indispensabila vietii noastre, ajungand sa zicem „raului bine si binelui rau”, caci si aceasta problema (a eliminarii orei de religie) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost rasturnate, din punct de vedere axiologic!…

Dar noi, pentru toate acestea, trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu, odata pentru faptul ca ne trezeste la realitate si ne invita la trezvie, scotandu-ne din ispita si pacatul triumfalismului si al autosuficientei, iar in al doilea rand pentru ca ne da atatea prilejuri de cultivare si chiar de inmultire a constiintei apologetice in vederea (re)activarii laturii marturisitoare si misionare, toate cu scopul dobandirii mantuirii noastre in Imparatia cea vesnica a Cerurilor, dimpreuna cu Tatal, Fiul si Sfantul Duh!…

Asadar, sa dea Dumnezeu – Cel in Treime slavit si laudat, sa putem sa le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc si cu smerenie si sa indraznim inainte cu Mantuitorul, caci „El a biruit lumea” pacatelor, inclusiv cea a necredinciosilor postmoderni si contemporani, pentru care suntem datori sa ne rugam, chiar la orele si slujbele pe care ei le resping, sa zicem cu totii: „Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!” sau: „Nu le socoti lor pacatul acesta!”.

Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei

Stelian Gombos

articol preluat de pe http://www.crestinortodox.ro/

Scoatem religia din scoli? Educatie sau prozelitism? Dezbatere Ziare.com

5 octombrie 2014/0 Comentarii/în De trup /de Uniti Schimbam/1.801 vizite

“Religia nu are ce cauta in scoli, ci istoria religiilor ar trebui sa fie introdusa. Lasa copilul sa-si aleaga singur religia si da-i istoria religiilor, care reprezinta de fapt istoria umanitatii, e multa cultura generala acolo”.

Este declaratia Monicai Macovei care a starnit multe pasiuni in societatea romaneasca, chiar daca ulterior dna Macovei si-a nuantat pozitia precizand ca “e foarte bine ca elevii sa invete istoria religiilor, valoriile crestine, sa se predea prin pilde despre cele 10 porunci, de exemplu. Problema predarii religiei in scoli e legata de dogme”.

Tema este una delicata si nu este pentru prima data cand ea starneste polemici incinse intre cei care considera ca orele de religie isi au locul in programa scolara, ca disciplina optionala, si cei care socotesc ca intr-un stat laic religia poate fi studiata doar in afara scolii, cu atat mai mult cu cat programa se rezuma la studiul ortodoxiei.

Teodor Baconschi a facut parte din “Grupul de reflectie pentru innoirea Bisericii”, la initiativa carua ministrul Mihai Sora a decis, in februarie 1990, sa introduca orele de religie: “Ideea ca atare venea in contextul decomunizarii, mai mult visate, decat posibile. Dupa 50 de ani de dictatura atee si 25 de ani de divinizare oficiala a lui Ceausescu, regasirea filonului crestin ni se parea obligatorie: era ca un fel de exorcism. O scoala eliberata de propaganda marxist-leninista urma sa formeze cetateni ai unei democratii care-si cunoaste radacinile istorice, pentru ca, oricum ati vedea lucrurile, nimeni nu poate nega contributia majora a crestinismului la cultura si civilizatia europeana, carora le apartinem“.

Teodor Baconschi sustine si acum aceasta idee despre care considera insa a fost greu de aplicat intr-o societate post-comunista: “La intrebarea – cine preda religia in scoli?, BOR a raspuns prin inmultirea facultatilor de teologie. La intrebarea – ce se preda?, diversi autori de manuale au livrat variante mai mult sau mai putin reusite. Admit ca nu toti profesorii sunt la nivelul cerut, ca s-au produs abuzuri, ca elevii de alte confesiuni sau din familii declarat agnostice, oricat de putine, au fost poate tratati incorect. Fapt e ca avem doua variante mari si late: ori educatia religioasa e facuta exclusiv in bisericile noastre de orice confesiune – si atunci vorbim despre “catehism” – ori stabilim un consens democratic de a continua formula actuala. Stiu insa ca orele de religie sunt facultative, asa ca fiecare familie are libertatea de a decide.”

Teodor Baconschi pledeaza pentru ore de religie care sa contina si elemente din istoria altor religii, dar si abordari transversale, care sa conduca, de la credinta crestina, spre etica, responsabilitate civica si dialogul dintre religie si stiintele contemporane: “In multe tari occidentale, precum Franta, Italia, dar si in SUA, exista scoli de toate gradele, sub patronaj catolic, foarte bine cotate. Exista de asemenea, in numeroase state, scoli si universitati protestante. Nu sunt scoli de teologie, ci unitati educative generaliste, puse sub viziunea unei culturi spirituale de inspiratie crestina.”

Un model poate fi Marea Britanie, unde educatia religioasa se concentreaza pe aspectele morale si filosofice ale credintelor religioase si in niciun caz nu incearca sa faca prozelitism pentru o religie sau alta, dupa cum a explicat pentru Ziare.com jurnalistul Petru Clej, fost redactor-sef BBC Romania.

“In Regatul Unit educatia religioasa, nu religia, este obiect de studiu obligatoriu, atat in scoala primara (clasele 1 – 6), cat si in cea secundara (7 – 13). Desi in mod nominal protestantismul anglican este religie de stat, monarhul fiind si guvernatorul suprem al Bisericii Anglicane, educatia religioasa, desi se concentreaza pe crestinism, nu este una exclusiva si in niciun caz nu indoctrineaza elevii.

Curriculum-ul este flexibil si guvernatorii scolilor au o influenta destul de importanta in domeniu. Scolile care apartin de anumite confesiuni – anglicane, catolice, evreiesti si musulmane – toate cu finantare si din partea statului, au evident un curriculum adaptat.

Ambii mei fii au fost in scoala primara in scoli anglicane, iar fiul cel mare intr-o scoala catolica secundara, fara ca vreunul dintre ei sa fie de aceste religii. Dar niciodata la materia educatie religioasa nu au fost obligati sa se conformeze preceptelor religioase ale majoritatii”, spune Petru Clej.

Sociologul Bruno Stefan se pronunta ferm pentru mentinerea orelor de religie in scoli pentru ca ele “contribuie la formarea individului ca intelect si ca valori. Nu cred ca religia trebuie inlocuita cu istoria religiilor pentru ca nu poti sa pui pe acelasi picior budismul sau hinduismul cu crestinismul. Suntem o populatie covarsitor majoritar crestina. Si aceasta majoritate plateste pentru functionarea scolilor prin taxe si impozite.”

Din perspectiva platitorilor de taxe, parerile sunt insa impartite. Sorin Sarba este tatal unui elev de confesiune greco-catolica: “Am cerut un manual de religie specific cultului greco-catolic. Nu s-a putut. Am cerut sa poata participa la alte activitati in ora de religie. Nu exista. Iar asta la Colegiul National Ion Luca Caragiale din Bucuresti. Asa ca religia in scoala ca optiune e o minciuna fondatoare, un truc romanesc.

In alte tari, ai optiuni reale, copiii pot participa la cursuri de etica, de exemplu. In plus, este un nonsens si un abuz sa se studieze disciplina religie de la 6 ani pana la 18 ani. As putea intelege sa existe aceasta disciplina, fie si doar ortodoxa, doar 1-2 ani in clasa a 7-a, a 8-a. Ca orice exces ajunge sa fie un rau si sa provoace o reactie naturala de respingere.”

Cristian Ghinea, directorul CRPE, considera ca religia ar trebui sa fie predata in continuare, dar dupa o programa modernizata, iar profesorii sa aiba un statut similar cu al oricarui alt cadru didactic.

O prima problema cu orele de religie in forma actuala este, in opinia lui Cristian Ghinea, una de substanta: “se practica un discurs adesea intolerant la adresa altor culte crestine, la adresa unor minoritati. Li se toarna copiilor o versiune de ortodoxism primitiv, pe care o mai intalnesti doar prin manastirile din fundul Moldovei, dar pe care nu o vedeti la prelati sau laici ortodocsi moderni. Problema aceasta de substanta e foarte vizibila in continutul manualelor.”

O alta deficienta, afirma Cristian Ghinea, tine de statutul profesorului de religie: “Acesta are nevoie de o hartie de la Biserica pentru a putea sa profeseze si depune juramant catre Biserica. Este un angajat al Bisericii platit de statul roman. Sunt cazuri documentate in care profesorii sunt santajati si la cea mai mica cracnire le este retrasa hartia de binecuvantare. Profesorii sunt la dispozitia capilor Bisericii.”