Cristian David a fost reţinut. Fostul ministru al Internelor, acuzat că a luat mită 500.000 de euro
de Catalin Lupasteanu – Mediafax
Fostul ministru al Internelor Cristian David a fost reţinut miercuri, de procurorii DNA, în dosarul în care este acuzat că a luat mită 500.000 de euro pentru a interveni, în 2007, la prefectul de atunci al judeţului Buzău, Cristinel Bîgiu, în cazul unui teren de 15 hectare.
UPDATE 13:50 - Cristian David, dus de la DNA în arestul Poliţiei Capitalei; cererea de arestare va fi judecată joi
Cristian David a fost scos din sediul DNA, cu cătuşe la mâini, şi este dus în arestul Poliţiei Capitalei, cererea de arestare preventivă a fostului ministru al Internelor urmând să fie judecată joi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au adus la cunoştinţă lui Cristian David că este urmărit penal pentru luare de mită şi au emis pe numele lui ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore.
Cristian David este de aproximativ patru ore la Direcţia Naţională Anticorupţie, unde a ajuns după ce pe numele lui a fost emis un mandat de aducere.
“Ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor legale ce derivă din prevederile art. 109 alin. 2 din Constituţia României, art. 12 şi 19 din Legea nr. 115/1999 şi ale Deciziei nr. 270/10.03.2008 a Curţii Constituţionale, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea, pentru 24 de ore, a inculpatului David Cristian, ministru al Internelor şi Reformei Administrative (în perioada 5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008), pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită”, se arată într-un comunicat de presă al DNA transmis agenţiei MEDIAFAX.
Procurorii vor cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Cristian David.
DNA a precizat că în acelaşi dosar se fac acte de urmărire penală şi faţă de alte persoane.
La DNA a venit miercuri şi Gheorghe Doloiu, surse judiciare declarând, pentru MEDIAFAX, că acesta ar fi urmărit penal pentru complicitate la luare de mită.
Potrivit unor documente ale procurorilor DNA, obţinute de MEDIAFAX, în 19 ianuarie s-a dispus începerea urmăririi penale în cazul lui Cristian David, pentru luare de mită, iar o zi mai târziu a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Cristian David este acuzat că a primit 500.000 de euro pentru a interveni la prefectul judeţului Buzău, Cristinel Bîgiu, în vederea stabilirii dreputului de proprietate în cazul unui teren de 15 hectare din municipiu, de către Comisia Judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procurorii au arătat, în documentele citate, că, în acest caz, mandatarul Adrian Mladin, care acţiona pentru Cecilia Viorica Ştirbulescu să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea revendicării terenului de 15 hectare situat în municipiul Buzău, ar fi apelat la Valeriu Roger Niţescu, director cabinet al lui Cristian David la Ministerul Internelor la data faptelor, pentru a-l pune în legătură cu prefectul de atunci al judeţului Buzău, Cristinel Bîgiu, în prezent preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Buzău, în condiţiile în care dosarul de revendicare era tergiversat. Niţescu i-ar fi spus atunci lui Mladin că nu îl cunoaşte pe prefect, dar că ar putea să intervină Cristian David la Bîgiu.
cititi mai mult pe http://www.mediafax.ro/social/cristian-david-a-fost-retinut-fostul-ministru-al-internelor-acuzat-ca-a-luat-mita-500-000-de-euro-foto-13777293
Curtea Constituţională: Legea securităţii cibernetice este neconstituţională
de Otilia Ciocan – Mediafax
Curtea Constituţională a decis, miercuri, că Legea securităţii cibernetice este neconstituţională în ansamblul ei, întrucât are deficienţe de respectare a normelor de tehnică legislativă, coerenţă, claritate, previzibilitate, dar şi sub aspectul procedurii legislative, prin lipsa avizului CSAT.
Plenul Curţii Constituţionale a analizat miercuri, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii privind securitatea cibernetică, obiecţie formulată de un 69 de deputaţi aparţinând Grupului Parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea privind securitatea cibernetică a României este neconstituţională, în ansamblul ei.
“Curtea a reţinut că întregul act normativ suferă de deficienţe sub aspectul respectării normelor de tehnică legislativă, coerenţă, claritate, previzibilitate, precum şi sub aspectul respectării procedurii legislative, prin lipsa avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, elemente de natură a determina încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii, şi a prevederilor art.119 din Legea fundamentală, referitoare la atribuţiile CSAT”, se arată într-un comunicat de presă al CC.
De asemenea, Curtea a constatat încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în articolul 1, alineatele 3, 4 şi 5 referitoare la principiul statului de drept, principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv principiul legalităţii, în articolul 21, alineatele 1 şi 3, referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în articolul 26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi în articolul 28 referitor la secretul corespondenţei, din perspectiva lipsei garanţiilor necesare respectării acestor drepturi, precum şi în articolul 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
“Astfel, Curtea a constatat neconstituţionalitatea mai multor prevederi ale legii, printre care cele privind definirea noţiunii de «deţinători de infrastructuri cibernetice» (art.2 din lege), desemnarea Serviciului Român de Informaţii ca autoritate naţională în domeniul securităţii cibernetice (art.10), lipsa garanţiilor legale (autorizarea de către o instanţă judecătorească) aferente respectării obligaţiei deţinătorilor de infrastructuri cibernetice de a permite accesul reprezentanţilor autorităţilor competente la datele deţinute, relevante în contextul solicitării (art.17), lipsa reglementării prin lege a criteriilor în funcţie de care se realizează selecţia infrastructurilor cibernetice de interes naţional, cât şi a modalităţii prin care se stabilesc acestea (art.19), autoritatea care efectuează auditarea de securitate cibernetică (art.20 lit.c), lipsa reglementării prin lege a circumstanţelor în care este necesară notificarea, precum şi a conţinutului acesteia (art.20 lit.c), lipsa consacrării legale a controlului judecătoresc cu privire la actele administrative emise de autorităţile competente şi care sunt susceptibile a prejudicia drepturi sau interese legitime (art.16-23), lipsa predictibilităţii normelor referitoare la procedurile de monitorizare şi control, respectiv a celor privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor (art.27, 28, 30), lipsa garanţiilor legale (autorizarea de către o instanţă judecătorească) aferente respectării obligaţiei deţinătorilor de infrastructuri cibernetice de a permite autorităţilor competente să efectueze inspecţii, inclusiv inopinate, la orice instalaţie, incintă sau infrastructură (art.27 alin.(2)”, potrivit CC.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului. Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial.
cititi mai mult pe http://www.mediafax.ro/social/curtea-constitutionala-legea-securitatii-cibernetice-este-neconstitutionala-13778212
foto enational.ro
Partidele regionale – oportunitate sau pericol?
Mircea Kivu – Romania Libera
Actuala lege a partidelor prevede că, pentru înfiinţare, un partid trebuie să prezinte semnăturile a câte cel puţin 700 de susţinători din 18 judeţe. Această prevedere interzice în mod implicit înfiinţarea de partide regionale sau locale.
Pe de altă parte, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) consideră o asemenea restricţie ca inacceptabilă: „Prevederile referitoare la limitarea partidelor politice care reprezintă o zonă geografică ar trebui în general să fie eliminate din legislaţia relevantă. […] O cerinţă privind distribuţia geografică a membrilor partidelor poate reprezenta o severă restrângere a participării politice la nivel local şi regional, incompatibilă cu dreptul la liberă asociere“ (Recomandări privind reglementarea partidelor politice – octombrie 2010, art. 80 şi 81).
De prisos să spunem că, în Uniunea Europeană, regula este ca asemenea partide să fie permise: ele există în Austria, Belgia, Croaţia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Spania, Suedia şi în Marea Britanie – adică în mai toate democraţiile consolidate. Sigur, se poate argumenta că, acolo unde există mişcări secesioniste, ele sunt susţinute de către partide regionale. Adevărat, dar reciproca nu e adevărată. Există suficient de multe dintre ţările menţionate în care există partide regionale, fără ca acestea să militeze pentru separarea unor teritorii – chiar dacă de regulă au în program descentralizarea. Ca exemplu, putem cita Unvaniezh Demokratel Breizh (partid breton din Franţa) sau Slesvigsk Parti, partidul care reprezintă interesele minorităţii germane din Danemarca – organizaţii care n-au niciun gând de separare. Aşadar, argumentul că înfiinţarea unor partide regionale în România ar constitui o ameninţare la unitatea statală nu se susţine.
Dimpotrivă, este de analizat în ce măsură interdicţia referitoare la înfiinţarea unor partide regionale este compatibilă cu afirmarea dezideratului descentralizării administrative şi cu principiul subsidiarităţii, acceptate la nivel declarativ de către principalele partide din România. Cercetătoarea Dawn Brancati a demonstrat (The Origins and Strengths of Regional Parties, “British Journal of Political Science”, nr.38/2007), prin analiza statistică a 37 de democraţii, că descentralizarea politică este cea care întăreşte partidele regionale în legislativele naţionale. Teoria conform căreia partidele regionale ar fi corelate cu disparităţi între nivelurile de dezvoltare ale regiunilor este contrazisă de datele statistice. România este unul din contra-exemplele citate de către autoare, ca stat în care clivajele dintre regiuni (măsurate prin indicele Gini) sunt printre cele mai mari din Europa, dar partidele regionale sunt inexistente.
Partidele regionale au rolul de a creşte gradul de democratizare al societăţii, căci ele permit afirmarea intereselor unor grupuri care altfel ar fi subreprezentate în partidele naţionale. Ele ar putea juca un rol important îndeosebi în administraţia locală. Să presupunem că există un număr semnificativ de mare de cetăţeni preocupaţi de o anumită problemă de interes regional sau local – de exemplu, situaţia pescarilor din Delta Dunării, sau prezervarea pădurilor seculare din Retezat. Acestor grupuri le va fi greu să-şi facă auzite vocile în partidele organizate la nivel naţional (acestea vor fi mai degrabă sensibile la argumentele companiilor care exploatează lemnul fără grija conservării mediului). Legislaţia actuală nu le va permite nici măcar să propună liste de consilieri independenţi în consiliile locale sau judeţene. Dacă însă s-ar putea organiza în partide regionale, acestea ar putea obţine scoruri semnificative la nivelul judeţelor respective şi vor putea trimite în consiliile judeţene grupuri de consilieri care să le susţină eficient punctele de vedere.
cititi mai mult pe http://www.romanialibera.ro/politica/partide/partidele-regionale-%E2%80%93-oportunitate-sau-pericol–364457