Luna Amară – Oameni noi (De ce eu? / Live la Conti) – video

lunaamara

De pe coloana sonoră a filmului “De ce eu?” | www.deceeu.ro | www.facebook.com/deceeufilmul

Imagini din concertul Luna Amară – Live la Conti:
Filmare live realizată de Resize Media, http://resize-media.com
Regie, DOP – Dorin Marcu
Montaj – Letiția Ștefănescu, Dorin Marcu
Asistent regie – Andrei Aron
Operatori – Alex Schiau, Andrei Ungureanu, Arthur Birnbaum, Cristian Grecu, Dorin Marcu, Gabor Fetyko
Sunet live: Dan Georgescu
Mixat de Oliver Vegh şi Dan Georgescu la Luna Recording Studio, masterizat de Dan Georgescu

Omuloo, neanderthalianul civilizaţiei turnătoresciene

646x404 (2)

Liviu Mihaiu – adevarul.ro

Vă amintiţi cred, toţi cei care aţi degustat din veşnicia care s-a născut la sat, cum uliţa colbuită era pentru orice orăşean de la bunica un culoar al interogării ţărăneşti. „Al cui eşti tu, maică!?“ te-ntrebau insistent chivuţele de pe băncuţă după smeritul „Sărumâna“ pe care il dădeam privind razant prin freza de pistruiat.

„A lu Mitică Deaconu”, răspundeam eu. „Aaaah“, ziceau mămăiţele, „e a lu Mitică care o ţine pe Lenuţa din deal, fostă a lui Şchiopu care a fost şef la matu’ din Topologu“. Şi un nou subiect de „tocşoupăei“ se isca mintenaş pe marginea şanţului după trecerea mea prin studioul „tevede“, de identificare, recensământ şi clasare a trecătorului. De aceea, poate, casa la ţară e arareori în fundul curţii, ci cât mai aproape de drum, să nu scape nimeni vreo vremelnicie nebăgată-n seamă. Aşa e şi spaţiul public românesc, un radio-teve de şanţ, un vaiet continuu, centripet, al unei curiozităţi maladive, transformate odată cu trecerea forţată de la sat la oraş, în imaginea calsică a babei care întredeschide uşa de la bloc „să vază“ cu cine vii şi ce se mai aude…

Combinată cu vocaţia endemică de turnător-denunţător, obiectualizată în 45 de ani de comunism, zece ani de iliescenism şi zece de băsism, statul românesc s-a transformat dintr-unul ticăloşit într-unul poliţienesc captiv cu tabere în psihoză paranoidă permanentă.

Ulltimul set de bârfe din „poiana lui Iohann“ despre numirea lui Hellvig la SRI tinde să ignore cu desăvârşire orice război din afara graniţelor şi să-l continue pe cel din interior. Taberele se aprind din nou, antipontiştii şi antibăsiştii au început din nou schimbul de înjurături! „Al cui e Hellvig, maică!!?” Traian Băsescu, crescut în patologia de cazarmă a serviciilor secrete vechi şi noi, a scrâşnit în stilul său hipnotic de mare hater în grad de comandor, căruia nu i-a scăpat nimic de terfelit în galantarul patrimoniului naţional, de la Rege la Arafat şi-napoi, zice scrâşnind: „E Omuloo Voiculescu, pus de premierul Grivco, recte Iohannis.“

Alţii, din zona vintage-naţionalistă, observă disperaţi că Eduard Hellvig a fost şef de programe la fundaţia Soros şi strigă îngrijoraţi vadimian: „Omuloo Soros racolat în studenţie”, îndealtfel o temă anti societate civilă veche prin ziarele oficiale ale Noii Securităţii.

Apoi vine Lenuţa a lu’ Chioru din deal (acum la vale) şi spune că e (şi) Omuloo Coldea – aka jurnalul Elenei Udrea aflat in custodia generalului Cristoiu:

„La un moment dat aflând că la sediul SRI din Băneasa se duc Eduard Hellvig şi Petrache de la Ilfov, la Coldea, să se pună de acord pe diverse lucruri legate de Iohannis şi că aceştia spuseseră că i-a asigurat Coldea că nu va fi declarat incompatibil până la alegeri Iohannis, m-am dus să-i spun lui Maior că se lucrează împotriva lui Ponta cu aceste metode.“

Ziaristul Cristian Câmpeanu de la România Liberă, conform logicii propuse şi recunoscute naţional, Omuloo Dan Adamescu, proprietar al ziarului şi general de asigurări pe zona germană, aflat acum in pârnaie, spune că Hellvig e rezultatul inţelegerilor dintre Iohannis şi Ponta şi că va pune capăt anticorupţiei pe zona SRI; Sultănoiu de la Gândul spune scurt că e doar Omuloo Iohannis pentru SRI. Alţii, din mahalale conexe liberalilor, spun că e Omuloo Antonescu, care cu ocazia instalării lui EH pe fotoliul lui Maior ar putea să-şi anuleze neplăcuta vacanţă a tăcerii autoimpuse şi să spere-n gura mare la un viitor mandat prezidenţial.

Cum partidul serviciilor UNPR al generalului Oprea, zis şi „Interesul Naţional”, a aplaudat prompt propunerea preşedintelui, iar ziariştii acoperiţi de Colegiul Naţional de Apărare, acum la desk office-ul teve al complexului militaro-securistic românesc nu au rostit niciun „adevăr“ sau acuză la adresa extracţiei lui Hellvig, imi confirmă şi-mi prezice o teorie, care este cea a lui Marian Sultănoiu răsturnată în oglindă: nu e omul lui Iohannis pentru SRI, ci Omul SRI pentru Iohannis…de fapt, singura variantă rămasă neexploatată public din motive mai mult decât evidente în „libera exprimare“ a presei ocupate.

Şi da, o să intrebaţi puţin mai jos: „Dar tu, Mihaiule, Omuloo cui eşti matale!?“ Şi o să vă răspund ca la ancheta ţărănească ancestrală: Sunt a lu’ Mitică Deaconu, care a trăit cu a lu’ Caţavencu şi a lu’ Guerrilla, nebunu’ăa de voia să salveze delta...

Sau, dacă ar fi să mă iau după ultima mea evaluare făcută de un sibian apropiat al Bilderberg-ului: „Un paranoic care vede numai ofiţeri acoperiţi peste tot”. Ceea ce este pe deplin corect…

UnFuck Romania!
articol preluat de pe http://adevarul.ro/

Paradoxul Guvernului Gaburici. Cum să citim politica de la Chişinău printre rânduri

646x404

George Damian – adevarul.ro

Actualul guvern al Republicii Moldova suferă de paradox. Iurie Leancă, având în spate textul unui program de guvernare de 42 de pagini şi o echipă de miniştri susţinuţi de două partide (PLDM şi PD) nu a reuşit să obţină votul de încredere al deputaţilor de la Chişinău.

După doar câteva zile de la acest eşec, omul de afaceri Chiril Gaburici s-a prezentat în faţa deputaţilor cu acelaşi text al programului de guvernare şi cu aceeaşi echipă – şi, surpriză! – a fost investit în funcţia de prim-ministru cu voturile deputaţilor comunişti.

Nici nu mai contează care este explicaţia reală a acestor întâmplări. Pentru orice observator atent al politicii interne din Republica Moldova este limpede ca lumina zilei că nu s-a dorit de la bun început ca Partidul Liberal să fie implicat într-o coaliţie de guvernare şi nici ca Iurie Leancă să mai primească un mandat de prim-ministru. Deşi nu a fost exprimată din raţiuni diplomatice, există la nivelul structurilor occidentale care au de-a face cu Republica Moldova o mare dezamăgire faţă de formula actuală de guvernare. Există un guvern minoritar, lipsit de o susţinere clară în Parlament, care şi-a asumat un plan de reforme.

Susţinerea venită din partea comuniştilor pentru acest guvern va determina o scrutare foarte atentă din partea partenerilor occidentali pentru tot ceea ce înseamnă reformele asumate de clasa politică a Republicii Moldova prin votul acordat programului de guvernare redactat de Iurie Leancă şi preluat ca atare de Chiril Gaburici.

Provenit din mediul de afaceri, lipsit de o asumare clară a unei filiaţii politice (dar beneficiind de numeroase legături cu politicieni de toate culorile) Chiril Gaburici este în acest moment obiectul unor aşteptări enorme din toate părţile. Vom vedea cum va răspunde Gaburici faţă de aceste aşteptări. Deocamdată dinspre România a venit un semnal pozitiv: preşedintele Klaus Iohannis urmează să vină la Chişinău săptămâna viitoare.

articol preluat de pe http://adevarul.ro/