(Vlad Cubreacov) ”Spuneți-mi cine sunt sfinții voștri și vă voi arata ce fel de biserică sunteți!”
Icoana celor 100 000 de martiri georgieni de la Tbilisi
foto – cubreacov.wordpress.com
articol – Vlad Cubreacov – cubreacov.wordpress.com
23 mai 2015
Vlad Cubreacov – foto – facebook.com/cubreacov
Am avut astăzi la Chișinău o discuție dificilă cu un confrate ortodox rus. Acesta, pentru a motiva dreptul de jurisdicție al Bisericii Ruse asupra românilor din Basarabia, a invocat argumentul sfinților, aruncându-mi în obraz, sofistic și pe un ton provocator, cuvinte grele și nedrepte, susținând literalmente: ”Sunteți o Biserică lipsită de spirit de jertfă și de putere de cinstire a sfinților! Creștinismul vostru și credința voastră nu sunt autentice, pentru că voi, românii, nu vă puteți jertfi pentru Hristos. Așa sunteți de slabi, că Dumnezeu nici nu vă pune la încercare! Voi, care vă lăudați că sunteți astăzi peste 20 de milioane de suflete, nu ați fost în stare să dați nici măcar 10 mucenici pentru Hristos în tot secolul XX! Voi aveți zero mucenici! Spuneți-mi cine sunt sfinții voștri martiri români și vă voi arăta ce fel de Biserică sunteți!”. Asta a fost vorba înverșunată a rusului ăsta, de altfel om mers la biserică.
I-am dat preopinentului meu pravoslavnic un răspuns foarte general, spunându-i că Dumnezeu își cunoaște sfinții Săi și, cu siguranță, există mulți sfinți români bineplăcuți Lui, care au viețuit și s-au jertfit în secolul XX, chiar dacă Biserica noastră Ortodoxă Română nu a recunoscut deocamdată oficial niciun neomartir român.
După această discuție cu rusul care a apelat în polemică la argumentul sfinților recunoscuți și la puterea de jertfă pentru Hristos ca unul dintre criteriile autenticității credinței, am reflectat intens asupra subiectului canonizărilor și am încercat să văd cum stau lucrurile în realitate în această chestiune în spațiul ex-sovietic, unde există două Biserici autocefale: Biserica Ortodoxă Rusă cu cele două Biserici Autonome (Ucraineană și Bielorusă) și Biserica Ortodoxă Georgiană. M-am gândit de asemenea la faptul că Basarabia și nordul Bucovinei, primele ocupate de imperiul sovietic ateu în 1940, au dat sute de martiri doar în acel an, întocmindu-se la Chișinău, prin voința mitropolitului Efrem Enăchescu, un Martirologiu al Bisericii Basarabene. Acel Martirologiu nu s-a păstrat, dar, prin efortul mai multor cercetători ai istoriei noastre bisericești și naționale, el a fost în parte restabilit și poate fi completat de acum încolo.
Canonizarea, adică recunoașterea publică și trecerea oficială în rândul sfinților cinstiți de Biserică, este un act cu valoare specială în creștinism în general, și în Ortodoxie, în special.
În sine, actul bisericesc al canonizării unui sfânt nu are niciun fel de valoare ontologică, întrucât constituie doar o simplă constatare a sfințeniei unui creștin trecut la cele veșnice. Un asemenea act bisericesc nu-l face pe niciun sfânt nici mai sfânt decât este în fața lui Dumnezeu, după cum nici necanonizarea nu-l face mai puțin sfânt.
Sfinții încă necanonizați, ca și sfinții necunoscuți se roagă pentru noi la fel ca și sfinții care au fost deja obiectul actului bisericesc al canonizării oficiale. Canonizarea are așadar, întâi de toate, valoarea unui act de pedagogie spirituală națională. De aceea, actele bisericești ale canonizării constituie apanajul Bisericilor locale, adică autonome și autocefale.
Eschivarea unei sau altei Biserici autocefale de a cerceta viața unor sfinți prezumați, unii cu cinstire populară, propuși drept candidați la canonizare oficială, poate fi interpretată ca o abdicare a Bisericii de la statutul său de Mamă spirituală cu rol pedagogic primordial și natural.
Majoritatea Bisericilor ortodoxe naționale din zona fostă comunistă au adoptat un șir, impresionant ca număr, de acte bisericești de canonizare oficială a sfinților din secolul XX, perioadă comparabilă ca amploare a persecuțiilor anticreștine doar cu cea a primelor secole ale creștinismului.
Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă, care între 1918 și 1988 a canonizat doar 2 sfinți (unul dintre aceștia fiind Sfântul întocmai cu apostolii Nicolae al Japoniei), între 1988 și 2006 a canonizat peste 1500 de noi sfinți din secolul XX, dintre care peste 1300 sunt sfinți martiri și mărturisitori (credincioși și credincioase, călugări și călugărițe, preoți, ierarhi).
În 2009 Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat alți 668 de noi sfinți din secolul XX, fiecare după numele său.
Icoana sfinților neomartiri și mărturisitori ruși. Patriarhia Moscovei – foto – cubreacov.wordpress.com
În absolut toate eparhiile Patriarhiei Moscovei există oficial câte o Comisie eparhială pentru canonizări, aceste comisii conducându-se de un Regulament tip și de Criterii directoare canonico-istorice aprobate de Sfântul Sinod în 1995. Astfel, în diverse eparhii din Rusia au fost canonizați alți peste 230 de noi sfinți din secolul XX, cu cinstire locală.
Un alt număr de alți peste 100 de noi sfinți din secolul XX a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare, acum fuzionată cu Patriarhia Moscovei.
Icoana sfinților neomartiri și mărturisitori ruși. Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare – foto – cubreacov.wordpress.com
Totodată, Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) a canonizat după anul 1991 peste 200 de noi sfinți din secolul XX.
Practica Bisericii Ortodoxe Ruse este de a purcede în fiecare caz de nou sfânt la canonizarea oficială și abia mai apoi la scrierea slujbei pentru cinstirea acestuia.
Biserica Ortodoxă din Bielorusia (Patriarhia Moscovei) a aprobat, la nivelul eparhiilor sale constitutive, mai multe Martirologii cu noi sfinți din secolul XX. Astfel, Martirologiul de Vitebsk cuprinde 334 de nume, Martirologiul de Gomel – 250 de nume, Martirologiul de Grodno – 88 de nume, Martirologiul de Minsk – 344 de nume. Totodată, un număr important de credincioși, călugări și ierarhi neomartiri și mărturisitori sunt cinstiți ca sfinți în întreaga Bielorusie începând cu anul 2007.
Icoana sfinților neomartiri bieloruși – foto – cubreacov.wordpress.com
În 1994, Biserica Ortodoxă Georgiană, cu cei circa 3 milioane de credincioși (comparabil cu Basarabia) a adoptat următoarea decizie:
Se canonizează mitropolitul Nazarie și fețele bisericești ucise împreună cu el.
De asemenea, se canonizează toți binecredincioșii creștini uciși de către regimul totalitar pentru credință și pentru independența Patriei noastre, numindu-se aceștia de acum înainte ca neomartiri.
Cu această ocazie, Biserica Ortodoxă Georgiană a instituit cinstirea, la dată fixă (14 august) a Soborului tuturor neomartirilor georgieni uciși de cei fără de Dumnezeu.
Icoana Soborului tuturor neomartirilor georgieni uciși de cei fără de Dumnezeu – foto – cubreacov.wordpress.com
Ulterior, Patriarhia Georgiei a canonizat și alți noi sfinți georgieni din secolul XX, cel mai recent (24 decembrie 2012) fiind cazul Sfântului Cuvios Gabriel de Samtauri († 2 noiembrie 1995), canonizat la doar 17 ani de la trecerea sa la cele veșnice.
Totodată, Biserica Ortodoxă Georgiană i-a canonizat pe cei 100 000 de martiri, care au primit cununa muceniciei la Tbilisi, din mâna horezmiților († 1226).
Pentru conformitate vom preciza că Biserica noastră Ortodoxă Română a canonizat doar un sfânt din secolul XX și anume pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, care a viețuit în afara țării. De precizat de asemenea, că numărul actelor de canonizare adoptate de către Biserica Ortodoxă Română pentru sfinții din cuprinsul său din ultimele două milenii este cel mai mic în comparație oricare altă Biserică Ortodoxă locală, iar ca număr de sfinți ai săi din secolul XX recunoscuți se situează pe ultimul loc în lume.
În tabloul hagiografic de ansamblu al Ortodoxiei din secolul XX, așa cum ni se înfățișează el oficial, Biserica Ortodoxă Română, lipsește cu desăvârșire. Mii și mii de martiri și mărturisitori de alt neam, din secolul XX, recunoscuți de Bisericile lor, strălucesc pe firmamentul Ortodoxei, în jurul bucății de Cer rezervate neamului nostru. Alte sute de mii de sfinți de alt neam, din secolele anterioare, strălucesc pe partea de Cer a altor neamuri. Pe partea noastră de Cer nu strălucește încă niciun sfânt martir recunoscut, din crudul și sângerosul secol XX. Această absență este remarcată de toți neprietenii noștri. Este absența care reprezintă în sine un factor descurajant și slăbitor de credință pentru poporul ortodox român de pretutindeni.
Suntem noi oare o Biserică din care lipsesc eroii credinței? Cu siguranță nu.
Suntem noi oare o Biserică cunoscătoare și recunoscătoare dacă nu ne cunoaștem și nu ne recunoaștem sfinții pe care ni i-a dăruit Dumnezeu? La această întrebare trebuie să răspundem cu toții, de la mireni și preoți până la Sfântul, Marele și Îndreptătorul nostru Sinod.
Acestea sunt câteva gânduri și informații care nici nu mă liniștesc, și nici nu-mi dau pace după discuția cu interlocutorul meu rus înarmat cu argumentul sfinților în disputa sa cu Ortodoxia românească.
Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui!
articol preluat de pe: cubreacov.wordpress.com
Polonezii îşi aleg astăzi preşedintele, în al doilea tur de scrutin
foto si articol – stiri.tvr.ro
Duda, jurist şi eurodeputat, în vârstă de 43 de ani, candidează din partea partidului eurosceptic Dreptate şi Justiţie (Pis, de opoziţie), condus de Jaroslaw Kaczynski. Preşedintele Komorowski, în vârstă de 62 de ani, este susţinut de formaţiunea liberală Platforma civică (PO), aflată la putere de mai bine de opt ani.
Polonezii au început să voteze duminică în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, pe fondul incertitudinii totale cu privire la deznodământul ‘duelului’ dintre preşedintele în exerciţiu Bronislaw Komorowski (de centru-dreapta) şi contracandidatul său conservator şi populist Andrzej Duda, transmite AFP, preluată de Agerpres.
Duda, jurist şi eurodeputat, în vârstă de 43 de ani, candidează din partea partidului eurosceptic Dreptate şi Justiţie (Pis, de opoziţie), condus de Jaroslaw Kaczynski. Preşedintele Komorowski, în vârstă de 62 de ani, este susţinut de formaţiunea liberală Platforma civică (PO), aflată la putere de mai bine de opt ani.
După un început tern de campanie în care Komorowski era dat drept favorit, cu peste 60% din intenţiile de vot, scrutinul a luat o turnură surprinzătoare la 10 mai, Duda devansându-l ‘la mustaţă’ pe Komorowski în primul tur, câştigându-l cu 34,76%, în timp ce preşedintele în exerciţiu a obţinut 33,77% din voturi.
Potrivit unui ultim sondaj de opinie publicat înaintea celui de-al doilea tur de scrutin de ziarul Polska The Times, Duda era creditat cu 51% din intenţiile de vot, iar Komorowski cu 49%, o diferenţă apropiată de marja de eroare. Alte două sondaje prognozau o victorie la limită a lui Duda, în timp ce institutul Millward Brown îl dădea drept câştigător pe Komorowski.
Cei doi candidaţi s-au înfruntat direct pe parcursul a două dezbateri televizate. Preşedintele în exerciţiu a insistat pe locul Poloniei în cadrul Uniunii Europene şi a NATO drept ‘garanţie’ a securităţii şi prosperităţii, apărându-şi realizările mandatului precedent şi insistând pe îndelungata sa experienţă politică.
Rivalul său, foarte bătăios, a promis ‘să apere în primul rând interesele naţionale’ ale polonezilor pe scena internaţională, s-a angajat să scadă vârsta de pensionare de la 67 la 65 de ani şi să reducă impozitele.
Cele peste 26.000 de circumscripţii electorale din această ţară, cu circa 38 de milioane de locuitori, dintre care 31 de milioane de oameni cu drept de vot, se vor închide la 19:00 GMT, oră la care va fi dat publicităţii un exit poll care ar putea oferi primele indicii cu privire la rezultate. În Polonia, rolul preşedintelui este preponderent onorific.
articol preluat de pe http://stiri.tvr.ro/
(Mircea Vintilescu) Lăcomia, hoția și prostia, nouă ne aduce săracia, iar politicienilor pușcaria
Tăieri ilegale în Rezervația Naturală Râul Tur
Mircea Vintilescu – foto – facebook.com
articol – Mircea Vintilescu
Probabil că ar trebui ca noi toți să începem să scandăm zilnic lozinca:
ANALFABEȚILOR POLITICI, LĂCOMIA, HOȚIA ȘI PROSTIA NOUĂ NE ADUCE SĂRĂCIA, IAR VOUĂ PUȘCĂRIA!
Acest slogan izvorât dintr-o mare întristare a mea față de reacțiile nesemnificative ale societății civile care nu conștientizează dezastrul la care ne expun politicienii noștri cu aprobarea noului cod silvic în varianta propusă de PSD.
Ca să fiu bine înțeles am să prezint un exemplu de caz tipic, pentru o situație care poate fi frecvent întâlnită în teritoriu.
Să presupunem că ne aflăm într-o zonă de deal, pe un versant bine împădurit care are pante cuprinse între 15 și 35 grade. Suprafața acestui versant poate fi de de 250 ha, din care 100 ha în proprietăți particulare dar fărâmițate, fiecare parcelă fiind mai mică de 10 ha, iar restul de 150 ha fiind constituite din proprietăți mai mari de 10 ha, prevăzute cu amenajamente silvice.
Dacă eu, proprietar privat, dețin numai o parcelă de 9,50 ha situată la partea superioară a versantului, iar din lipsa unor resurse financiare necesare pentru îngrijirea sănătății accept o ofertă avantajoasă de a vinde întreaga masă lemnoasă prin tăieri la ras a pădurii (peste 50.000 de arbori), fără a mai investi nimic din suma de bani obținută pentru a realiza amenajamentele silvice necesare, lucrări de defrișare care se pot finaliza în maxim 5 zile, iată cam ce se poate întâmpla:
Un prim răspuns pe care îl vor da samsarii silvici este că nu se va întâmpla mai nimic, întrucât pădurea se va autoregenera, adică va crește singură în circa 10-20 de ani pe propriile cioatele lăsate în pământ, din care vor crește lăstarii viitorului codru. Această abureală pe care o vor vehicula și autoritățile de resort este total falsă și vine să ascundă adevăratul dezastru care îi paște nu numai pe proprietarii din zonă, ci pe noi toți cetățenii acestei țări.
În realitate, la locul de defrișare se procedează și la o prelucrare primară a bușteanului prin decuparea crengilor aferente coroanei, crengi care împreună cu frunzișul aferent rămân pe locul defrișat, fiind depozitate peste stratul de litieră (frunziș și bucăți de crengi aflate în diferite stadii de putrefacție), strat care s-a format în mod natural în timp, având rolul de a proteja solul care este în plin proces de formare și dezvoltare.
Resturile arboricole rămase la sol (crengi, frunze, cioate etc.) intră chiar în primul an sub acțiunea ciupercilor, fungilor, sporilor, bacteriilor, virușilor și a altor categorii de vietăți, generând un amplu proces de putrefacție din care rezultă o bogată floră și faună microbiană sau pluri celulară ce se răspândește natural în mediul aerian învecinat, contribuind la îmbolnăvirea și apoi uscarea în masă a arborilor aflați în vecinătatea parcelei defrișate.
Iată cum de aici rezultă o primă consecință negativă care conduce la nerespectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător și mai ales la asigurarea și respectarea bunei vecinătăți, sarcini care potrivit legii revin proprietarului (conform prevederilor din Constituția României), iar proprietarul (adică eu), mă situez în afara legii și devin contravenient conform prevederilor din Legea protecției mediului și a gospodăririi apelor.
Întreaga gamă de precipitații care se produc în zona respectivă, începând chiar cu anul următor, nu numai că accelerează procesul de descompunere al resturilor arboricole rămase la sol, dar asigură și antrenarea lor pe suprafețele de teren împădurit aflate în aval de parcela supusă defrișării la ras.
Fără protecția arboricolă inițială, atât stratul de litieră, cât și solul din zona cioatelor aflate în putrefacție este erodat și transportat în zonele situate în aval, proces în urma căruia se degradează sau chiar se distruge în întregime stratul arbustifer și erbaceu din zonele împădurite învecinate, accelerând procesul de declanșare a unor eroziuni profunde pe toată suprafața versantului de deal.
Concomitent, în raza fiecărui ciot de arbore, încep să se formeze în sol mici depresiuni ce se vor uni printr-un sistem de rigole pe care se va asigura scurgerea apelor meteorice. Rigolele se vor dezvolta în sistem regresiv, transformându-se în ravene și apoi în organisme torențiale. Toate acestea vor determina producerea unor eroziuni ample și profunde nu numai la nivelul solului, dar și a versantului pe care îl va fragmenta intens.
Materialul sedimentar rezultat din eroziunea litierei, a solului și a litologiei versantului va fi transportat de apele de șiroire în zona aval, depunându-se la baza versantului sub forma unor conuri de dejecție ce vor acoperii mari suprafețe de teren fertil, teren care se va argiliza și se va transforma treptat în teren neproductiv.
În această situație se accentuează excesiv consecință negativă de nerespectare a bunei vecinătăți de către proprietarul parcelei defrișate la ras, acesta situându-se cauzal în afara legii prin deteriorarea terenurilor riverane, devenind un contravenient mult mai consistent prin prisma prevederilor mai multor acte legislative. Este bine de știut că acest proces agresiv de eroziuni care a fost declanșat, cu greu și mai ales cu costuri foarte mari mai poate fi combătut.
Dezvoltarea organismelor torențiale determină ca fragmentarea reliefului să ia amploare, ajungând până la formele extreme ale alunecărilor în masă ale terenului. În această situație, zonele forestiere situate în aval de zona defrișată la ras, vor suferi mari pierderi de masă lemnoasă, procesul de dezvoltare biologică al arborilor se va diminua, iar treptat, numeroase parcele arboricole se vor transforma în masă lemnoasă degenerată sau chiar uscături, fără nici o valoare economică.
În această fază, cel mai mare risc îl reprezintă creșterea de 3 până la 5 ori a valorii coeficientului scurgerii apelor de suprafață de pe versanți, cu generarea unor unde de viitură în râuri deosebit de ample. Acest fenomen se asociază și cu acumularea de material sedimentar în albia râurilor, fapt care va genera o colmatare a secțiunii de scurgere a apei și va genera o amplificare a intensității de manifestare a inundațiilor în zone care nu au nimic a face cu arealul forestier descris anterior.
Aceste amplificări ale undelor de viitură pe majoritatea organismelor hidrografice vor genera revărsări catastrofale de ape din albiile râurilor, afectând nu numai bonitatea terenurilor agricole, dar și a zonelor de intravilan ale localităților, respectiv case, obiective economice și social-culturale, bunuri materiale ale comunităților umane, animalele din gospodăriile individuale, dar mai ales viața și sănătatea oamenilor. Aceste viituri catastrofale se vor manifesta la ploi care în situații anterioare dacă se produceau la valori de 15-20 l/mp nu generau mai nimic în albiile râurilor. Acum, la aceste precipitații este de așteptat să se producă aceste fenomene distructive la care se mai asociază și inundarea a numeroase drumuri, avarierea sau distrugerea totală de poduri și podețe, liniile electrice aeriene etc.
La refacerea chiar și parțială a acestor degradări produse de inundații, se va apela la fondurile bugetului de stat, adică la banii pe care noi contribuabilii îi asigurăm cu regularitate din taxele și impozitele pe care le plătim lunar.
Pornind numai de la acest sumar exemplu de caz privind impactul generat de neasigurarea amenajamentelor silvice chiar și pe suprafețele forestiere mai mici de 10 ha, putem constata, fără mare greutate că actuala clasă politică prin analfabetismul de care dă dovadă, prin orgoliile prostești pe care le manifestă, prin acțiunile de sfidare a interesului cetățeanului, emit și promulgă legi cu caracter anticonstituțional și chiar distructive la nivelul dezvoltării tuturor comunităților umane de pe teritoriul Românie.
Trebuie să amintesc că acest nou cod silvic încalcă prevederile a cel puțin trei articole din legea fundamentală a țării, respectiv din Constituția României, respectiv,
art. 35. cu alin (1) ”Dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic”, (2). ”Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept” și (3). ”Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător”,
apoi Dreptul de proprietate privată prin
art. 44. (7). ”Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”
și prevederile
art. 135. (2). ”Statul trebuie să asigure: … e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic”.
Societatea civilă trebuie să se întrebe foarte serios cum poate sta cineva în Parlamentul României și să-și mai exercite dreptul de demnitar când el nu cunoaște sau încalcă cu bună știință prevederile din Constituția României. Iată de ce consider că suntem total îndreptățiți să cerem Președintelui României să nu promulge această lege, să o trimită spre analiză la Curtea Constituțională pentru a constata neconstituționalitatea acestui nou cod silvic.
Totodată, pentru că s-a constat că acești indivizi analfabeți politic, dar cu rang de demnitari nesocotesc permanent interesul cetățeanului dar și al legilor fundamentale și organice ale țării, cred că a venit momentul ca acum, cu ocazia comemorării zilei protecției mediului înconjurător, să cerem demiterea tuturor parlamentarilor și organizarea de alegeri anticipate.
Solicit toate aceste demersuri pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit societate civilă, pentru că se vede clar, că acești demnitari nu mai au respect nici față de lege, nici față de electorat, iar de pușcărie nici nu se mai sinchisesc, pentru că ei știu clar că mai devreme sau mai târziu tot acolo vor ajunge în urma furăciunilor repetate pe care le-au făcut de-a lungul timpului.
Din aceste considerente vă îndemn ca noi toți să FIM FERMI CU ACESTE CERINȚE.
articol preluat de pe https://www.facebook.com/mircea.vintilescu
Specialişti incomozi – ROMSILVA
SEMNATI PETITIA – PENTRU STOPAREA TĂIERILOR DE PĂDURI DIN PARCURI NAȚIONALE
http://www.agentgreen.ro/stop-taieri/
SEMNATI PETITIA – Salvează pădurea: ia drujba din mâna Holzindustrie Schweighofer!
http://de-clic.ro/salveaza-padurea-ia-drujba-din-mana-schweighofer-holzindustrie