Articole

Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941)

Masacrul de la Fântâna Albă

foto preluat de pe rgnpress.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când între 200 și aproximativ 2.000-3.000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.

 

Fondul situaţiei

Bucovina divizată în iunie 1940 - foto: ro.wikipedia.org

Bucovina divizată în iunie 1940 – foto: ro.wikipedia.org

În 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zonele Hliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7.5 km la sud de Cernăuţi.

Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare.

Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România.

 

Incidente premergătoare

La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost ucişi, 2 răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniţi) a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia.

A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localităţile Mahala, Ostriţa, Horecea şi alte câteva sate, aceştia având mai mult noroc şi reuşind să treacă în România. Aceasta a dat încredere şi altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriţei, Buda, Şirăuţi, Horecea-Urbana şi Ostriţa a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinşi însă şi atacaţi cu rafale de mitralieră din mai multe direcţii. Au fost ucişi foarte mulţi, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica şi N. Isac. 57 de persoane au reuşit totuşi să se refugieze în România, dar alţii 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi fost membri ai unei organizaţii la o contrarevoluţionare. La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca şi în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de ţară, arestate şi deportate în Siberia.

 

Desfăşurarea masacrului

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) - foto: adevarul.ro

Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) – foto: adevarul.ro

După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul.

Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.

Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) - foto: adevarul.ro

Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) – foto: adevarul.ro

O listă parţială a victimelor identificate ulterior:

- Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe şi Cosma Opaiţ, Gheorghe, Vasile şi Cosma Tovarniţchi, Nicolae Corduban.
- Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Ţugui, Arcadie Plevan.
- Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile şi Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.
- Din comuna Suceveni: Dragoş Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăştean, Gheorghe Sidoreac.
- Din comuna Iordăneşti: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiţ a lui Mihai, Constantin Molnar.
- Din comuna Pătrăuţii de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ştefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.
- Din Pătrăuţii de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moţoc.

Numărul exact al victimelor nu s-a aflat şi probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autorităţile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece graniţa, printre care bătrâni, femei şi copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar şase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuţii-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca şi 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuţii-de-Sus, 2 din Oprişeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200 şi peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite şi ucise apoi cu lovituri de săbie şi hârleţ sau îngropate de vii.

O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puţinii martori oculari care au supravieţuit, Gheorghe Mihailiuc (1925 – 2005, fost profesor de liceu, scriitor şi poet), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite”, publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru”, un „genocid”, şi un „măcel”.

 

Urmări

După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, populaţia românească a regiunii Cernăuţi a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 şi primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti, plănuit şi executat de regimul sovietic.

Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în România.

În data de 12 aprilie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituie drept Zi naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

Eugen Tomac, preşedinte PMP (foto - Florin Eşanu/Epoch Times)

Eugen Tomac, preşedinte PMP (foto – Florin Eşanu/Epoch Times)

În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susţinut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privinţa masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941. Un an mai târziu, aceasta nu a fost încă înfiinţată. „A trecut un an, iar PSD şi PNL nu şi-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenţionat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect şi dispreţul liberalilor şi social-democraţilor. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaşte nici măcar numărul exact al morţilor de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului“, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org

 

Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941, un documentar TVR1

Documentarul semnat de Lucia Hossu-Longin reface istoria zilei de 1 aprilie 1941 când un grup de peste 3000 de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă icoane, prapuri şi cruci din cetină, a format o coloană paşnică şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română, la Fântâna Albă. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan.

articol preluat de pe: youtube.com

 

1 aprilie 1941 – Un katin al romanilor in Bucovina de nord. Masacrul de la Fantana Alba – Tatarca

articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

”… în regimul comunist binele poate fi realizat numai întîmplător, pe căi ocolite, ocolite și nelegale, nelegale adică neconforme cu principiile, prin urmare neprincipiale.”
(N. Steinhardt, ”Jurnalul fericirii”)

Este greșit să considerăm că teroarea comunistă asupra populației românești a început cu anul 1944. Nu, aceasta începe cu tragicul an 1940. Imediat după ocupație, asupra Basarabiei și Bucovinei de nord s-a năpustit o mulțime de politruci și NKVD-iști. Aproximativ 1.122 foști funcționari din administrația română, 2.000 de salariați ai Căilor Ferate, și foștii membri ai Sfatului Țării au fost arestați sau uciși.

Genocidul asupra populației din teritoriile ocupate poate fi confirmat de mai multe episoade desfășurate atunci. În următoarele rînduri voi încerca să realizez o schiță cronologică a masacrelor programate de trupele NKVD (celebra Troika) asupra populației civile.

Aceste evenimete, discutate mai mult sau mai puțin în presă, de teama să nu deranjeze anumite părți, riscă să devină pietre de moară care vor atîrna greu asupra propriei noastre conștiințe, dacă nu vom cinsti memoria celor care au murit pentru simplul fapt că s-au născut români.

Degeaba ne aruncăm deseori în discursuri demagogice mascate de sentimente patriotarde, dacă nu suntem în stare să spunem răspicat că nu ne-am uitat părinții. Degeaba ne comformăm ori de cîte ori o mare putere ne impune ceva, vom pierde întotdeauna; și cel mai grav e să-ți pierzi memoria, conștiința de sine.

Să nu mergem pe principiul supunerii, după cum spune proverbul: ”Capul plecat sabia nu-l taie”, căci vom rămîne fără cap și fără sabie. Orice țară care a trecut prin experiența sovietizării își are propriul Katyn, cea mai gravă problemă e că nu știm nimic despre el.

Genocid sovietic asupra populației românești la Fîntîna Albă şi Tătarca.

 

Fîntîna Albă

Despre ce s-a întîmplat la Fîntîna Albă ne povestește istoricul militar Mircea Dogaru în cartea sa ”Bătălia pentru România: dialog pe calea undelor” (n.r. La 1 aprilie 1941 o parte din cei peste 15.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului, Bucovina, care doreau să se întoarcă în România, după ce Bucovina de Nord şi Basarabia au fost anexate Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), au fost ucişi (în jur de 7.000) cu mitraliera de sovietici.

Românii se îndreptau spre graniţa românească cu odoarele bisericeşti în mînă spunîndu-li-se anterior că vor putea trece liber în România. Potrivit martorilor oculari, răniţii au fost hăcuiţi cu săbiile şi apoi îngropaţi, inclusiv de vii, în gropi comune (35 gropi 1×15 m, a căte 200 persoane în groapă), pîmîntul mişcîndu-se sub ei două zile pînă au murit cu toţii.).

În următoarele rînduri voi reproduce pe scurt declarațiile a doi martori, Moș Ivan lipoveanul din Climăuți și Constantin Țoiu din satul Igiești, de lîngă Storojineț. Autorul menționează că mărturiile lor se regăsesc în articolele publicate în 1991 în ”Dreptatea” de inginerul Savu Octavian și în memoriile veteranului de război Ioan Ambrosă, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.

 

 

”În ziua cedării Bucovinei de nord eram acasă – relatează Constantin Țoiu – Nu m-am refugiat atunci că nu mă înduram de recoltă și nu bănuiam ce putea să mi se întîmple, mai ales că pe Sirețel și pe Siret aproape toate satele erau românești vechi – Tărășeni, Suceveni, Bănila, Poiana Mare, Boian, Igiești, Adîncata, Hliboca, Volcineț, Crasna, Ciudei, Sinăuții Vechi și altele. La început noile autorități sovietice nu prea ne-au făcut necazuri, nouă, țăranilor mai săraci. Ne-au lăsat să strîngem recolta, ne-au luat ceva cote, apoi au făcut colhoz.”

 

 

De ce țăranii au fost inițial cruțați, ne explică Moș Ivan lipoveanul: fiindcă prioritatea ocupantului era lichidarea elitei spirituale și economice românești.

Ce era cu acești lămuritori și cum s-a desfășurat masacrul premeditat de ocupant, ne explică, în continuare victima, Constantin Țoiu:

“Am ajuns la Șarul Dornei, unde am stat ascuns aproape un an, îmbrăcat în femeie, căci mă temeam mereu să nu vină după mine. Mai tîrziu m-am stabilit în Rădăuți, am muncit unde am găsit de lucru, ocupîndu-mă mai ales de monumente, în cimitire. De familie nu mai știu nimic, nici nu am încercat să aflu!“

 

 

De partea cealaltă, a oamenilor simpli care nu aveau vina de a se fi născut români, Moș Ivan confirmă:

“Peste un an, cînd a venit armata română și a eliberat zona, li s-a făcut slujbă, sfeștanie mare cu mulți preoți. Toată coasta dealului era plină de lumînări ce se vedeau de departe și au ars zile și nopți la rînd. S-au pus și cruci mari care astăzi nu mai sunt. Le-au strîns sovieticii în 1944. Morții nu au mai fost scoși. Sunt și azi acolo, dar locul s-a mai nivelat. Greu se mai cunoaște.” 

 

 

Gropile comune de la Tătarca

Înainte de a relata despre un alt eveniment tulburător, ce s-a întîmplat (n.r. în anii ocupaţiei sovietice 1940-1941) de data aceasta lîngă localitatea Tătarca (Odessa), trebuie să aminetsc și de masacrul grupului de rezistență antisovietică Majadahonda, membrii căruia au fost asasinați de trupele NKVD în momentul cînd trupele române se apropiau de Chișinău. De asemenea, în aprilie 1940, la Hîncești a avut loc o revoltă împotriva comuniștilor în urma căreia au fost arestați 73 de români.

În noaptea de 12-13 iunie 1941 (aproape simultan cu represiunile din Țările Baltice), au fost arestate și deportate în Siberia și Kazahstan, 18.392 persoane din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar din celelalte părți ale Basarabiei ca și din Bucovina de nord (teritorii înglobate în Republica Sovietică Socialistă Ucraina), alte 11.844 persoane (97% din aceștia – români). Trebuie să remarcăm faptul că această deportare în masă avea loc cu două săptămîni înaintea Operațiunii Barbarossa, prin care Hitler viola înțelegerea cu Stalin.

Studiul articolelor apărute în ziarele din anul 1943 ne poate demonstra, că atenția era îndreptată în mare parte asupra evoluției operațiilor militare. În special, era abordată situația frontului din Est și nordul Africii.

Pe ultima pagină a ziarelor ”Timpul ” sau ”Universul ” erau prezentate relațiile dintre Aliați, exploatîndu-se contradicțiile ivite între aceștia. Începînd cu luna aprilie, odată cu descoperirea la Katyn a masacrului comis de trupele NKVD asupra grupului de ofițeri polonezi, în presă au fost alocate spații ample pentru abordarea crimelor comise de sovietici pe teritoriile ocupate.

Descoperirea a fost făcută publică de Berlin, iar aceasta a înveninat relațiile dintre Moscova și guvernul polonez aflat în exil la Londra.

Interesant este faptul că presa românească nu dezvăluie o descoperire similară, făcută în același interval de timp lîngă Odessa și anchetată de organe. Informația respectivă fusese furnizată de un fost agent NKVD.

În prezent deținem multe informații referitoare la crimele comise de comuniști după lovitura de stat din Octombrie 1917, începînd cu asasinarea familiei țarului, și mai ales despre cele din perioada stalinistă. În luna octombrie 1991, de exemplu, în presă apare o știre despre descoperirea în vestul Mongoliei, a unei gropi conținînd resturi pămîntești ale miilor călugări budiști, uciși din ordinul lui Stalin.

Trebuie să amintim că unii dintre cei deportați în 1941 nu au ajuns niciodată acolo. Despre soarta lor ne vorbesc documentele[3] pe care le voi prezenta în coninuare.

Primul document reprezintă un raport înaintat de locotenent-colonelul Traian Borcescu, din cadrul Serviciului Special de Informații, către Secția a 2-a a Marelui Stat-Major:

 

”CĂTRE MARELE STAT-MAJOR
SECȚIA A II-A
1.06.1943

Din investigațiile efectuate de către organele acestui serviciu cu privire la suprimarea unor persoane de către NKVD și îngropate în cimitirul din Odessa, s-au constatat următoarele:

Pe terenul denumit “Spolka” situat la km 7 al liniei ferate Odessa–Ovidiopol, între suburbia Tătarca și aerodrom, s-au descoperit gropile comune ale victimelor NKVD.

Lucrările de deshumare, ordonate de Serviciul Pretoral Militar al Odessei, au început la 22 aprilie 1943.
Concomitent cu săpăturile, s-au întreprins cercetări pentru a stabili cu exactitate și a verifica informațiile relative la proveniența victimelor și la împrejurările în care au fost ucise.

Din declarațiile luate locuitorilor din vecinătatea terenului “Spolka”, rezultă că organele NKVD le aduceau noaptea, cu un camion închis și le aruncau în groapa comună, care era imediat astupată și nivelată.

Totodată, mai rezultă din aceste declarații, că circulația era cu desăvîrșire interzisă pe drumul paralel cu terenul în chestiune care era păzit în mod sever.

Investigațiile au stabilit că execuțiile săvîrșite de NKVD s-au intensificat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord.
Ioan Halip, Grigore Tatarcu și Alexandru Ivanov, locuitori din Basarabia și Bucovina, în prezent domiciliați la Odessa, aduși la fața locului, și-au recunoscut, printre cadavre, rudele lor, deportate de NKVD după cedarea teritoriilor (anexele 1, 2, și 3)

Comisia pentru examinarea cadavrelor și stabilirea împrejurărilor în care au fost suprimate vicimele au ajuns la concluzia că acestea au fost ucise prin împușcare în ceafă de la o foarte mică distanță, vechimea execuțiilor fiind de 2-3 ani, iar îmbrăcămintea găsită în una din gropile comune amintește de portul basarabenilor și bucovinenilor.

În prezent săpăturile din acest cimitir au fost sistate.
Fotografiile alăturate înfățișează rezultatul săpăturilor efectuate.
Despre rezultatul acestor săpături s-a făcut cunoscut și Președinției Consiliului de Miniștri (Cabinetul Militar).

p. Șeful Serviciului Special de Informații locotenent colonel Traian Borcescu”

Următorul document reprezintă un proces-verbal și concluziile comisiei medico-legale care a cercetat cadavrele descoperite. Important este că acestea sunt semnate de experți ruși din Odessa:

Anexa 4
PROCES VERBAL
Odessa, 6 mai 1943

Comisia compusă din: doctor Sapocichin K.I., vicedirector al Direcției medico-sanitare, Grubianu N.I., administrator al Stației de Dezinfecție, și docent Fidlovschi I.I., șeful expertizei medico-legale, în prezența caporalului jandarm Tatarciuc Grigore de la Serviciul Pretoral Odessa, la cererea d-lui Pretor lt. col. Niculescu M. Nr. 100 din 30 aprilie 1943, am procedat la examinarea mormintelor în urma dezgropărilor, în apropiere de oraș, lîngă drumul spre Tătarca.

Examinarea mormintelor s-a făcut în vederea luării măsurilor de înmormîntare a cadavrelor, a măsurilor pentru prevenirea epidemiilor, pentru stabilirea datei cînd au fost îngropate cadavrele și cauzei adevărate a morții.
Mormintele se află pe locul unde altă dată s-a depozitat gunoi, departe de orice locuință.

Cinci morminte sunt dispuse în neregulă, din care 3 se prelungesc izolate și departe de celelalte. Fiecare mormînt reprezintă o groapă adîncă și lată, cu pereți drepți. În fiecare mormînt se află cadavre scheletizate în dezordine și în cantitate apreciabilă; unele dintre acestea (două) sunt în stare de saponificare unită cu mumificație, iar pe altele spînzură țesătură parțial păstrată în stare de saponificare. Aparatul de legătură la cadavre în general este bine păstrat.

Pămîntul pereților gropilor prezintă un amestec, se rînduiesc nisipul, gunoiul și argila. Hainele caracterizînd bărbații și femeile, s-au păstrat suficient. Îmbrăcămintea din paltoane groase din postav, din haine și pantaloni de postav, parte de ață, bluze femeiești de mătase. Se găsesc paltoane de suman, de același material se găsesc și pantaloni. Astfel de îmbrăcăminte este cea a basarabenilor și bucovinenilor. Peste acestea se găsesc și mantale militare. În picioarele cadavrelor sunt ghete, deoparte se găsesc ghete de galoși, galoși sunt și îndeoparte și de ghete, iar unele cadavre au cizme simple.

Printre îmbrăcăminte se observă plăpumi de postav de fabrică și pene mărunte de păsări, iar prin unele locuri printre bucățile de îmbrăcăminte, parte putrede, se găsesc îngrămădiri mari, care, fapt ne dă dreptul să credem că acestea au provenit din pene. După cum se poate observa, [exista o] variație de îmbrăcăminte bărbătească și femeiască. S-au descoperit obiecte de primă necesitate, de exemplu: o cană de metal, o cutie de celuloid pentru săpun, tub de celuloid cu perie de dinți în el etc.

La cadavru cu păr lung (femeie) păstrat parțial mulțumită saponificației se văd mîinile legate cu funie. La examinarea scheletelor și a craniilor se constată urme evidente de răniri cu arme de foc în regiunea cefei. Rănile la unele cranii au ieșiri, iar altele nu. Aspectul tuturor cadavrelor scheletizate este același.

Avînd în vedere întrebările puse de Serviciul Pretoral Militar, Comisia a socotit necesar a se lua 4 cranii pentru cercetări medico-legale speciale. Dintre aceste cranii unul are o rănire cu ieșire și celelalte fără.

În ceea ce privește măsurile sanitare în legătură cu dezgropările, Comisia este de părere că, cadavrele scheletizate provenind cu evidență de la oameni deplin sănătoși, avînd semne vizibile de moarte provocată – împușcare – în prezent nu mai sunt periculoase, dar avînd în vedere că gropile sunt deschise, iar cu venirea zilelor calde ce pot transporta produsele descompunerii cadavrelor pe alimente și oameni, Comisia crede necesar că înhumarea acestor cadavre să se facă cît mai curînd.
Întrucît cadavrele în general nu au date pentru identificarea lor, ele trebuie lăsate pe loc în gropile comune și tratate în prealabil cu clorură de var.

Comisia crede necesar pentru o mai deplină caracterizare a vicitmelor, să se examineze amănunțit îmbrăcămintea acestora din care examen se va trage concluzia.

Vice-Director al Direcției medico-sanitare
Doctor Sapocichin K.I.
Prezenta copie tradusă din limba rusă în limba română fiind conformă cu originalul.”

”Anexa 5
CONCLUZIE

La cercetarea în legătură cu cadavrele descoperite în apropiere cu Tătarca:
Pe baza datelor examenului detaliat și a autopsiei a 4 cranii ce au fost luate din gropi, după cum s-a arătat în procesul-verbal, s-a ajuns la următoarele concluzii:

Toți cei 4 inși cărora le-au aparținut aceste cranii, prezintă răniri de același fel prin împușcare în partea de jos a cefei. La 2 rănile craniilor erau cu ieșiri în regiunea ochiului stîng și la baza craniului, la alții 2 fără ieșiri.

Împușcăturile au fost făcute din arme cu bătaie nu prea puternică, cu gloanțe de plumb, calibru f.f.mm. Drept astfel de armă a putut servi (probabil) o armă militară de calibru mic.

Împușcarea s-a făcut la distanță foarte mică, sau aproape fără distanță.
Împușcăturile de acest fel de obicei se făceau de o mînă experimentată la executări (în U.R.S.S.).
Din cei 4, trei erau cu multă probabilitate bărbați și una femeie, în etate de la 20-40-45 ani.
Avînd în vedere condițiile păstrării cadavrelor, aspectul general al cadavrelor, ajungem la concluzia că vechimea morții celor arătați este de doi, pînă la trei ani.

Consultant al expertizei medico-legale
Șeful catedrei medicină legală la Universitatea Odessa
Profesor (ss) Jmailevici F.N.
Șeful expertizei medico-legale
Docent (ss) Fidlovski I.I.”

Al treilea document foarte important este o notă informativă adresată Serviciului Special de Infrmații, semnată cu pseudonimul Kor.-Marin. Acest document aduce lumină asupra prudenței organelor române Legației germane cu referire la crimele sovietice. Evoluția afacerii Katyn, deja publicată în presă, ne explică Cristian Trocotă, a determinat o atitudine rezervată din partea Legației germane de pe teritoriul rusesc. Se răspîndise zvonul că victimele de la Katyn erau evrei împușcați de naziști. Ideea alcătuirii unei comisii internaționale pentru a investiga cazul era practic irealizabilă din cauza războiului, de aceea, părțile în cauză s-au adresat Crucii Roșii Internaționale. Responsabilitatea faptelor comise de NKVD-ul comunist a fost recunoscută de guvernul sovietic abia în 1990. Pînă atunci, a persistat un mister voit întreținut. Iată conținutul notei informative:

28 Aprilie 1943
S.S.I. Grupa Politică
Dosar “Legaţia Germană”
NOTĂ

Din bună sursă a Legației Germaniei, s-a putut înregistra zilele acestea , că autoritățile germane din teritoriul rusesc ocupat intenționează să lanseze în opinia publică mondială o nouă afacere Katyn, unde se știe că u fost asasinați o mare parte din corpul ofițeresc polon.

Primele zile de Paști, această știre a căpătat consistență și se precizează că între Odessa și Tătarca (7 km de Odessa) s-a descoperit o groapă comună unde erau îngropate aproximativ 4000 de cadavre.

Această știre a circulat în cercurile maniste[8] și evreiești din Capitală, fiind prezentate sub aspectul contrariu celor comunicate de Legația germană și anume că este vorba de cadavrele evreilor asasinați în diferite ocazii de germani și mai mult chiar, Mareșalul a plecat la Odessa pentru a înăbuși izbucnirea acestui scandal.

Din șoaptele înregistrate de evreii rusofili, se pot trage indicii că puterile aliate cu concursul agenților comuniști, intenționează, pe baza materialului strîns de la declararea războiului încoace (fotografii, declarații a ofițerilor români și germani, statistici – mare parte din materialul documentar și informativ fiind deținut personal de Maniu), să dea o replică pe plan internațional afacerii de la Katyn.

Ieri dimineață, Legația germană se mai afla în posesia următoarelor date:
Operațiunea de identificare a cadavrelor este în curs.

Ea este îngreunată prin faptul că s-au găsit mai multe schelete, dar după anumite indicii se poate spune că este vorba despre asasinarea în masă a populației românești evacuată din Bucovina și Basarabia, după cum altă sursă precizează că ar putea fi vorba de cadavrele ucrainenilor sau a rușilor ostili regimului sovietic.

În cursul după-amiezii de ieri, Legația germană este surprinsă (Agențiile de presă care lucrează direct cu Legația) că guvernul n-a dat încă comunicat în această afacere.

Seara, s-a putut ști că s-a comunicat presei o știre “din sursă oficială”, dar care a fost reținută de cenzură.”[9]
Într-o altă notă informativă, din 2 mai 1943, același Kor. comunica: ”În general – două elemente aflate azi în posesia Legației germane – situația se prezintă astfel:

“După părerea celor care au asistat, s-au descoperit până acum circa 1000 de cadavre și identificarea sumară a permis să se constate că este vorba de basarabeni asasinați pe timpul ocupației sovietice, se crede că în aceeași groapă au fost aruncate circa 3-4 mii cadavre”
(Kor. – Marin)”
Autor: Nicolae Țîbrigan

Autorităţile din Rusia nu recunosc nici până în ziua de azi genocidul de la Fântâna Albă. Moscova a lansat varianta mincinoasă şi strigătoare la cer că un grup de 20 de persoane au vrut să treacă fraudulos frontiera.

Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90. Autoritățile sovietice și cele ucrainene au interzis comemorările şi orice referire la acest masacru. Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România.

În România, după ani de ignorare şi uitare, după tentativa ruşinoasă a Institutului condus de Tismăneanu de a bloca alegerea unei zile de comemorare a romanilor masacrati, s-a făcut în sfârşit dreptate.

În 2011, Parlamentul a votat o lege care stabileşte ziua de 1 APRILIE drept Ziua Natională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Alba si alte zone, ale deportarilor si ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi întreaga Basarabie.

articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Falun Gong

Morning Falun Dafa exercises, in Guangzhou

foto: en.wikipedia.org
articol: documentare.rightbe.com

 

Falun Gong (altă denumire Falun Dafa) reprezintă un sistem de credințe și practici fondat, în 1992, în China de către Li Hongzhi pornind de la sistemul filozofic Qigong. Spre deosebire de școlile Qigong, Falun Gong nu conține vreun ritual sau act de devoțiune, accentul fiind pus pe moralitate și nu pe natura teologică a preceptelor sale. Astfel, sunt promovate adevărul, bunătatea, toleranța. Mișcarea Falun Gong nu este considerată sectă, nu implică afilieri politice.

Falun Gong Logo.svg
CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=517181
Emblema Falun Gong

 

Reacția guvernului chinez

Guvernul chinez și-a manifestat intens ostilitatea față de această mișcare, susținând că ar contraveni normelor comunismului, alocând substanțiale resurse financiare și umane pentru reprimarea acesteia. Raportul Departamentului de Stat al SUA asupra Chinei precizează în 2005 că sunt aproximativ patru sute de centre de detenție care se ocupă de „reeducarea” a peste 100 000 de persoane, condamnate frecvent fără proces. Acțiunile de intimidare utilizate în aceste așa-zis centre de reeducare cuprind agresiuni fizice ca torturi, bătăi, imobilizare în poziții traumatizante și agresiuni psihice ca: umilirea celor aflați în detenție, obligarea la denunțarea propriei credințe etc. De asemenea, se pare că deținuții Falun Gong uciși de guvernul chinez sunt “materia primă” pentru expozițiile de cadavre plastifiate din întreaga lume.

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org
cititi mai mult pe: en.wikipedia.org


Persecuția împotriva Falun Gong din China – O luptă între bine și rău

 

Introducere despre Falun Dafa

Falun Dafa, sau Falun Gong este o practică străveche a corpului, minții și spiritului, profund înrădăcinată în cultura tradițională chineză. Principiile care stau la baza acestei practici spirituale sunt: Adevăr – Compasiune – Toleranță.  Practica include un set de cinci exerciții line.

Practica a fost făcută publică în luna mai 1992 în China, iar de atunci Falun Dafa s-a răspândit rapid, de la om la om, atât în China, cât și în străinătate. În prezent este practicată în peste 110 țări, de aproximativ 100 de milioane de oameni. Este complet gratuită, se practică în parcuri sau acasă, nu are liste de membri și nu se acceptă donații.

Falun Dafa a primit peste 1000 de premii și onoruri, inclusiv în China înainte de începerea persecuției, iar Maestrul școlii, domnul Li Hongzhi, a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, între anii 2000 – 2012, datorită aportului adus omenirii prin principiile și beneficiile şcolii.

 

O decizie cu consecințe grave

Deși de natură pașnică și apolitică, conducătorul PCC Jiang Zemin a perceput popularitatea și modul independent de gândire promovat de practică ca o posibilă amenințare la adresa puterii sale.

Principiile Falun Dafa sunt opuse filozofiei luptei și violenței promovate de partid, iar PCC se temea să nu piardă controlul asupra minții oamenilor.

Această traiectorie ascendentă a practicii s-a schimbat dramatic la 20 iulie 1999, când Jiang Zemin a lansat o campanie de eradicare a Falun Gong din China. Acesta era invidios și temător de ceva din afara controlului partidului care putea să inspire zeci de milioane de oameni, chiar dacă era pentru binele societății.

În lupta împotriva Falun Gong, Jiang Zemin a lansat un asalt împotriva societații în general, având în vedere că era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetațeni. Jiang avea nevoie de campanii de propagandă masive pentru a distruge reputația Falun Gong, precum și de noi lagăre de muncă forțată și centre de detenție improvizate ca să poată ține fluxul imens de deținuți. A fost creat ”Biroul 6-10”, un departament de poliție care își putea desfășura activitatea fără constrângeri legale, pentru a duce la realizare planul. Era necesar, de asemenea, și un aparat de cenzură a internetului pentru a opri oamenii să afle adevarul despre ceea ce se întamplă.

Din acel moment regimul comunist chinez a încercat să elimine Falun Gong prin cele mai brutale mijloace: spălarea creierului, tortură, abuzuri psihice și sexuale, recoltare forțată de organe și omor.

Represiunea este motivată politic, iar marea majoritate a victimelor sunt oameni obișnuiți care doar își exercită pașnic drepturile lor fundamentale la libertatea de credință, de asociere și de exprimare”- Amnesty International, martie 2000

 

Vizionati filmul documentar “Un deceniu de curaj” (A decade of courage)

Filmul este sectionat in trei parti, durata totala 67 min

 

Reprimând virtutea, Recompensând viciile

În afara costurilor financiare și umane ale campaniei, PCC a lovit și în moralitatea societății chineze. În timp ce cuvintele Adevăr, Compasiune, Toleranţă au devenit taboo, a menține aceste valori a devenit periculos – practicant Falun Gong sau nu – în mijlocul acestei atmosfere nemiloase de minciuni, tortură și discriminare.

Oficialii care au participat activ în omorul și torturarea practicanților Falun Gong au fost promovați. Membrii ai familiei au fost obligați să se întoarcă unul împotriva celuilalt. Membrilor societății li s-au oferit recompense pentru a-și denunța vecinii practicanți. Între timp cei care refuzau să colaboreze sau erau împotriva campaniei au fost ei înşiși persecutați. Nici avocați și oficiali onești din cadrul Guvernului nu au fost scutiți de acest tratament.

Campania de persecuție a Falun Gong a fost susținută de oficiali ai Guvernului și forțe ale poliției de la toate nivelurile și a cuprins toate segmentele societății și fiecare nivel al Guvernului din Republica Populară Chineză”- Congressional Resolution HRC 188

Sute de mii de oameni din toate categoriile sociale au fost trimiși în lagăre de muncă forțată pentru reeducare. Lagărele permit Partidului să trimită acolo pe oricine pentru un timp de până la trei ani, fără posibilitatea de audiere sau de apel. În 2007, un raport guvernamental american a concluzionat că cel puțin jumătate din deținuții din lagăre erau practicanți Falun Gong.

Amnesty International (raport 2010): ”Campania severă și sistematică purtată timp de 10 ani împotriva Falun Gong a continuat și s-a intensificat prin arestări brutale, procese nedrepte care conduc la lungi sentințe, dispariții forțate și decese în timpul detenției în urma torturilor și tratamentelor inumane”.

Peste 87.000 de cazuri de tortură gravă au fost documentate până în prezent de ONU.

Raportorul Special continuă să fie alarmat de decesele din locurile de detenție în China. Rapoartele descriu scene oribile, în care deținuții, dintre care mulți sunt adepți ai mișcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijiriilor medicale neadecvate. Cruzimea și brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere”- Asma Jahangir, raportor special al ONU privind execuțiile extrajudiciare, decembrie 2003

 

Rezistență pașnică

Falun Gong este un grup spiritual pașnic care nu a rănit pe nimeni. În mod tragic acesta este pentru regimul de la Beijing ce erau evreii pentru naziști – Un dușman intern” – Edward McMillan-Scott, vice-președinte al Parlamentului European

În ciuda eforturilor lui Jiang, Falun Gong nu a dispărut. Principiile pe care le expune și beneficiile pe care le oferă sunt prea atractive pentru a fi distruse, chiar și sub auspiciul brutalității neobosite a mașinăriei autorității de stat.

Mai mult decât atât, practicanții de pretutindeni, au răspuns cu o apărare nonviolentă a demnității umane în China, asumându-și rolul de a încuraja oamenii să vadă printre minciunile și brutalitatea partidului comunist.

Nici unul din zecile de mii de practicanți Falun Gong aflați în stare de detenție, arestați sau condamnați nu sunt în conexiune cu vreo acțiune violentă sau vreo amenințare de violență. În schimb, ”crima” lor este credința în Falun Gong”.- Human Rights Watch, ianuarie 2002

La sfârșitul anului 2009 Jiang Zemin și alții oficiali chinezi au fost puși sub acuzare pentru genocid și crime împotriva umanității de tribunale din Spania și Argentina, iar în alte 17 țări au fost înaintate peste 50 de plângeri penale împotriva lor pentru aceleași acuzații.

 

Recoltarea forțată de organe  

Utilizarea organelor de la prizonierii executaţi (despre care China a afirmat că şi-au oferit ”voluntar” organele), este cu mult diferită de acuzaţiile conform cărora China foloseşte disidenţii politici – în principal practicanţii Falun Gong – ca sursă pentru transplantul de organe.

 

Investigații independente

David Matas, un renumit avocat al drepturilor omului, şi David Kilgour, fost parlamentar canadian şi secretar de stat pentru zona Asia–Pacific al Guvernului canadian, au condus investigaţii independente pe tema transplanturilor de organe, fapt pentru care au fost nominalizați la premiul Nobel pentru Pace.

Cercetarea unui număr masiv de dovezi, i-a condus la concluzia că: “Au avut loc şi continuă să aibă loc şi astăzi recoltări de organe pe scară largă de la practicanţi Falun Gong, fără consimţământul acestora”.  Aceștia au denumit prelevarea de organe din China “o formă fără precedent a răului pe această planetă”.

În raportul lor au arătat că dintr-un număr de 60.000 de transplanturi de organe în China, între ani 2000 şi 2005, 18.500 au fost din surse identificabile (de exemplu, prizonierii executaţi), rămânând 41.500 din surse inexplicabile. Aceasta implică faptul că organele au provenit de la disidenţii Falun Gong. (OrganHarvestInvestigation.net)

Profesorul Arthur Caplan, șeful Departamentului de Bioetică de la Centrul Medical Langone al Universităţii din New York, a revizuit toate dovezile din perspectiva unui profesionist medical şi a ajuns la aceeaşi concluzie, anume că există un sistem de stat care “ucide la comandă”.

Aceasta înseamnă că închisorile şi lagărele de muncă din China, în colaborare cu spitalele afiliate armatei chineze şi poliţiei, aleg din sute de mii de prizoneri, donatori de organe pentru clienţii lor (mulţi de peste hotare), ceea ce înseamnă că îi ucid pe aceia ale căror organe au fost identificate că se potrivesc.

Transplanturile reprezintă o afacere mare. În China, o inimă costă până la 160.000 de dolari, rinichii 60.000 de dolari, iar un ficat 30.000 de dolari. În timpul ce în Canada, de exemplu, durata de aşteptare pentru un transplant de rinichi este de până la trei ani, în China aşteptarea este de una sau două săptămâni.

În 1999 existau 22 de centre de transplant de ficat în China – şase ani mai târziu erau 500, iar numărul centrelor de transplant de rinichi s-a triplat, ajungând la 360 în această perioadă.

 

Martiri din trecut si din prezent

O paralela intre persecutia Falun Dafa din prezent si persecutia crestinilor din secolele 2 si 3. Martirii crestini sunt binecunoscuti pentru verticalitatea, credinta si spiritul de non-violenta de care dadeau dovada cand se confruntau cu persecutorii lor. Acelasi lucru se observa si la practicantii Falun Dafa care sufera azi persecutia din China.

Maestrul Li Hongzhi spunea : “…altii poate ca ne trateaza rau, dar noi nu ii tratam rau pe ceilalti si nici nu consideram oamenii drept inamici ai nostri.” Principiile de Adevar-Bunatate-Toleranta sunt aplicate de practicanti chiar si fata de cei ce ii persecuta si ii bat si ii tortureaza.

Siteuri:

Petitie: Petiţie pentru oprirea persecuţiei împotriva practicanţilor Falun Gong în China

WebOpriţi persecuţia Falun Gong în China

ŞtiriClearHarmony – în limba Română

Despre Falun Dafa:

Site: Ro.FalunDafa.org

articol preluat de pe: documentare.rightbe.com

2 aprilie 2005 – A murit Papa Ioan Paul al II-lea (video)


sursa – https://m.youtube.com

foto – ro.wikipedia.org
articol – cersipamantromanesc.wordpress.com

2 aprilie 2005 – A murit Papa Ioan Paul al II-lea – cardinalul polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papa la 16 octombrie 1978. Papa Ioan Paul al II-lea a murit, sambata, 2 aprilie 2005, ora 21.37, la Vatican, la varsta de 84 de ani, in urma unor boli care i-au marcat finalul celor 26 de ani de pontificat.

Acesta a intrat in agonie cu o zi-doua inainte de a inceta din viata, dupa ce in lunile precedente a suferit mai multe spitalizari.

Dupa numai doua zile, in duminica Pastelui catolic, a fost nevoit sa renunte sa mai pronunte binecuvintarea Urbi et orbi.

Papa s-a chinuit din rasputeri sa rosteasca cuvintele ”In numele Tatalui”, dar in cele din urma a renuntat, fiindu-i imposibil sa se adreseze multimii de pelerini adunati in Piata Sf. Petru. La cateva zile de la deces, Vaticanul a dat publicitatii certificatul oficial de deces, cauza mortii fiind o septicemie, urmata de sincopa cardiaca.

Primul papa slav din istoria crestinatatii, primul Papa neitalian dupa 455 de ani, Karol Wojtyla, nascut la 18 mai 1920 la Wadowice, in sudul Poloniei, fiind ales sef al Bisericii Catolice la numai 58 de ani.

Tatal sau a fost ofiter de armata, in rezerva , in timp ce mama sa s-a ocupat de cresterea copiilor (Karol avea un frate, Edmund, cu 14 ani mai mare).
A ramas orfan de mama la 13 aprilie 1929, cand aceasta a decedat in urma unei afectiuni cardiace.

In 1938, Karol Wojtyła a absolvit gimnaziul „Marcin Wadovita” din Wadowice, dupa care si-a inceput studiile de filologie polona in cadrul Facultatii de Filosofie a Universitatii Jagiellone din Cracovia.

A activat intr-un grup literar, debutand la 15 octombrie 1938, cu ocazia unei seri de poezie. De asemenea, a facut parte din „Studio 39”, o trupa de teatru studentesc.
Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, la 1 septembrie 1939, l-a fortat sa isi intrerupa studiile. Atunci a scris ”Iov”, un poem dramatic, inspirat de Vechiul Testament. Timp de patru ani, din octombrie 1940 pana in august 1944, a lucrat intr-o cariera de piatra din Zakrzówek, precum si la Fabrica de soda Solvay, evitand in acest fel deportarea la munca in Germania. Tot atunci, a pus bazele Teatrului Rapsodyczny, o companie clandestina de teatru.

In octombrie 1942, s-a inscris la Facultatea de teologie a Universitatii Jagiellone, care functiona in clandestinitate. La 1 noiembrie 1946, a fost hirotonit preot de catre Cardinalul Sapieha, Arhiepiscopul Mitropolit al Cracoviei. In acelsasi an, a pleacat la Roma pentru a-si continua studiile la Universitatea Angelicum din Vatican. Teza de doctorat cu titlul ”Problema credintei la Sf. Ioan al Crucii” a sustinut-o la data de 19 iunie 1948.

In 1948, Karol Wojtyła a revenit in Polonia, fiind numit preot vicar al unei mici parohii din Niegowić. La 28 septembrie 1948, a fost consacrat episcop la Catedrala Wawel din Cracovia, iar in acelasi an, la 16 decembrie, i-a fost acordat titlul de doctor in teologie al Universitatii Jagiellone din Cracovia. In ianuarie 1964, Papa Paul al VI-lea l-a numit Arhiepiscop al Cracoviei. De altfel, a fost un apropiat al Papei de atunci, cu care a lucrat la enciclica „Humanae Vitae” (1968).

La 29 septembrie 1978, a incetat din viata Papa Ioan Paul I, succesorul Papei Paul al VI-lea, dupa numai 31 de zile de pontificat. La 13 octombrie, cei 111 cardinali s-au reunit in conclav la Vatican, pentru a alege un nou Papa. Dupa trei zile de vot, la 16 octombrie 1978, Karol Wojtyła a devenit primul Papa care nu era de origine italian.

Anuntat de Cardinalul Pericle Felici prin cuvintele ”Habemus Papam”, Ioan Paul al II-lea a aparut pentru prima data la fereastra Bazilicii Sf. Petru si a rostit prima sa binecuvantare ”Urbi et Orbi”.

La 13 mai 1981, in Piata Sf. Petru, a fost victima unui atentat, in urma caruia a fost grav ranit la mana si in stomac. La aproape 10 ani dupa tentativa de asasinat comisa de militantul ultranationalist Ali Agca, Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat primele semne ale bolii Parkinson si in acelasi an a fost operat pentru inlaturarea unei tumori intestinale. Un an mai tarziu si-a dislocat umarul in urma unei cazaturi, iar in 1996 a fost operat pentru inlaturarea apendicelui.

Ioan Paul al II-lea a fost numit deseori si Papa-Pelerin, iar sub conducerea sa Biserica a suferit schimbari importante: reforma dreptului canonic (1984), elaborarea unui nou Catehism al Bisericii Catolice (1992), reorganizarea Curiei de la Roma, publicarea a numeroase enciclice, sute de canonizari si beatificari.

Cele mai importante mesaje ale pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea sunt respectul pentru viata umana, de la conceptie la moartea naturala, respectarea drepturilor omului si a dreptului la munca, lupta pentru pace, opozitia fata de totalitarism, o noua evanghelizare si reinnoire spirituala la scara intregii lumi, in care tinerilor le revine un rol foarte important. (Sursa: culturapoloneza.ro).

articol preluat de pe https://cersipamantromanesc.wordpress.com

Repere sacre: Vizita Papei Ioan Paul al II lea în România


sursa – https://m.youtube.com

Protestul POL împotriva liderilor Primăriei Tîrgu-Mureș (video)

Protestul POL împotriva liderilor Primăriei Tîrgu-Mureș (31 martie 2016)
foto (captura) si articol: youtube.com

Oamenii sunt atât de liberi, pe cât vor ei să fie. Partidul Oamenilor Liberi (POL) este primul partid din România, care porneşte de la nivelul unei comunităţi. Avem nevoie unii de alții, pentru a schimba sistemul viciat. Ideile şi proiectele inovatoare nu au etnie. Ele produc doar bunăstare.

Joi 31 martie 2016, POL a organizat un protest simbolic și inedit împotriva liderilor Primăriei Tîrgu Mureș. “Cafeneaua Libertății” a fost primul miting împotriva edililor și întâiul protest desfășurat în fața sediului Primăriei. Am stat la mese, am băut cafea, am vorbit cu trecătorii și am difuzat în boxă melodia “Oameni liberi“, în limbile română și maghiară. De asemenea, am afișat 16 pancarte cu diferite mesaje. Am fost 20 de oameni, atât cât ne-au permis autoritățile să fim în această locație.

articol preluat de pe: youtube.com

(Loredana Diacu) Comemorare Colectiv: “Cerem să se facă dreptate şi cei vinovaţi să plătească” (Video)

Comemorare Colectiv, 30 martie 2016
foto: Eugen Horoiu – epochtimes-romania.com
articol: Loredana Diacu – epochtimes-romania.com

31 martie 2016

La cinci luni de la tragedia din Colectiv, părinţii victimelor continuă să aprindă lumânări şi să depună flori în faţa fotografiilor fiilor şi fiicelor lor. Pe lângă durerea pierderii unui copil, oamenii indură şi suferinţa de a vedea că nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru ce a greşit iar justiţia nu a făcut dreptate.

Coroanele depuse în faţa Clubului Colectiv, în memoria celor ucişi de incendiu au început să se usuce pe caldarâm, vegheate de lumânări aprinse şi de fotografiile celor care nu mai sunt. Durerea părinţilor ce şi-au pierdut copiii în incendiu sau prin spitale nu s-a uscat însă, ci arde, puternică şi vie, oamenii nereuşind să se împace cu ideea că în timp ce fiii şi fiicele lor zac în morminte, vinovaţii nu şi-au asumat răspunderea pentru faptele lor sau pentru lipsa de profesionalism.

Sunt mama lui Laurenţiu Vârlan, chitaristul trupei Up to Eleven. Au trecut 5 luni de zile şi noi părinţii suntem tot îndureraţi, cu mare durere în suflet. Autorităţile se mişcă foarte încet. După 5 luni de zile nici la ora actuală nu se găseşte un vinovat şi au murit 64 de persoane. Pentru noi, părinţii, e foarte greu. Îmi pun întrebarea, să fi fost copiii dumnealor, cum ar fi fost? Sunt mamă şi… mai mult ce să vă spun? Durere în continuare. “, a declarat Maria Vârlan, venită să aşeze un buchet de narcise galbene la fotografia fiului său.

Cerem să se facă dreptate, să se facă dreptate şi cei vinovaţi să plătească. După cinci luni de zile, patronii sunt în libertate şi noi suferim.“, a adăugat Maria Vârlan.

Când mor copii din cauza activităţii tale sau a lipsei tale de profesionalism normal este să pleci

Venit de asemenea la comemorare, Eugen Iancu, al cărui copil a scăpat cu viaţă din incendiul din club pentru a pieri apoi în spital, a acuzat şi el că, la luni de zile de la tragedie nimeni nu şi-a asumat vina pentru ceea ce s-a făcut (sau nu s-a făcut), nimeni nu demisionează ba, dimpotrivă, autorităţile încep să producă hârtii care să le disculpe.

Se pare că, de exemplu, nicio victimă nu a plecat de aici în acea seară cu fişe de triere. Se pare că încep să apară fişe de triere. Şi aş vrea să întreb ISU cum Dumnezeu se face că după o lună, două, trei încep să apară fişe de triere? Cine le face?“, a declarat Eugen Iancu.

Nimeni nu vrea să se ia de persoanele care trec de o anumită funcţie. Nimeni nu vrea să-şi asume nimic, din păcate, în ţara asta. Nu se înţelege că atunci când se greşeşte civilizat este să pleci. Mă uitam la atentatele din Belgia că în 5 minute ministrul de Interne şi-a prezentat demisia. Asta înseamnă să-ţi asumi o greşeală. Nici noi n-am fi fost atât de înverşunaţi dacă oamenii care au greşit şi-ar fi recunoscut greşelile. În momentul când mor copiii din cauza activităţii tale sau a lipsei tale de profesionalism normal este să pleci. Din păcate la noi nu se poate întâmpla aşa ceva.”, a adăugat dl Iancu.

În calitate de fondator al Asociaţiei Colectiv GTG 3010, Iancu a mai precizat că rudele victimelor vor merge în instanţă pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi. În ceea ce priveşte Asociaţia Colectiv, Eugen Iancu a declarat că principalul scop al acesteia este sprijinirea răniţilor.

În primul rând trebuie să ajutăm victimele să se pună pe picioare, acesta este principalul obiectiv. (…) Încercăm să facem ceva pentru supravieţuitori, mulţi au probleme de sănătate, de locuri de muncă. (…) Vrem să facem lucruri în memoria copiilor duşi, pentru aceasta încercăm să luăm legătura cu autorităţile.“, a declarat Iancu.

Reamintim că 64 de oameni au încetat din viaţă în urma incendiului din Colectiv, iar alţi circa 200 au ajuns în spitale. Numeroase voci au ridicat la momentul respectiv problema infecţiilor intraspitalicesti, existând suspiciuni că parte din răniţi n-ar fi fost ucişi de incendiu, ci de bacteriile din spitale.

Problema a rămas fără un răspuns, la fel cum fără răspuns coerent a rămas şi întrebarea “de ce nu a fost deschisă, pentru tratarea răniţilor, costisitoarea secţie nou-nouţă pentru arşi de la Spitalul Floreasca?

Între timp, Corpul de Control al premierului a emis un raport din care reiese că Planul Roşu de intervenţie a fost declanşat cu o întârziere de 18 minute, că multe instituţii au acţionat deficitar şi că se impune reformarea radicală şi îmbunătăţirea sistemului de asistenţă de urgenţă în caz de accidente colective. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici

Vedeti aici imagini si inregistrari video

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

Alianța Noastră – România

Alianța Noastră – România
foto: facebook.com/Alianța-Noastră-România
articol: aliantanoastra.ro

Alianța Noastră este o platformă civică națională.
Singura condiție a înscrierii este aderarea la Proclamatia din 27 Martie.
Alianța nu este un partid, ci o asociație.
Pe plan local, membrii Alianței vor putea acorda sprijin unor candidați (deci unor persoane) la alegerile locale din 5 Iunie a.c., în special unor candidați independenți, cu condiția respectării codului civic de integritate.
In termen de maxim 3 luni va fi convocat Congresul Alianței și atunci membrii vor decide, în mod democratic, dacă și cum un asemenea sprijin va fi acordat la alegerilor din Noiembrie 2016.

Cine suntem

Alianta Noastra va functiona ca o asociatie de persoane, grupuri si alte entitati – formale si informale – menita sa asigure o eficienta impreuna lucrare a energiilor si resurselor societatii civile romanesti.

Alianta este deschisa tuturor celor care sunt dispusi sa conlucreze, intr-un spirit de cooperare democratica, solidaritate patriotica si disciplina civica, pentru sustinerea activa a dezideratelor sale.

Alianta Noastra isi propune sa reuneasca, intr-un format organizatoric flexibil, policentric, plecand de la baza societatii civile, toate asociatiile si organizatiile, grupurile si persoanele care vor intelege ca numai actionand unitar, coerent si intr-un spirit de auto-disciplina civica pot fi obtinute rezultate semnificative, in folosul intregii societati.

PROCLAMATIE

Constatand ca intre cetatenii Romaniei si principalele grupari politice decizionale care conduc sau influenteaza institutiile statului roman s-a format si se adanceste neincetat un climat de neincredere care afecteaza unitatea si stabilitatea societatii romanesti,

Constatand ca drepturile civile, social-politice, economice, patrimoniale, culturale ale cetatenilor Romaniei si ale intregii comunitati romanesti sunt, de multe ori, desconsiderate sau de-a dreptul incalcate,

Constatand ca masurile economice de pana acum au ignorat in mod iresponsabil interesele legitime ale majoritatii angajatilor si angajatorilor romani, ceea ce a condus la raspandirea a milioane de compatrioti in toate colturile lumii precum si la diminuarea dramatica a ponderii capitalului autohton in economia nationala,

Constatand amplul fenomen de denigrare si subminare a valorilor si institutiilor fundamentale ale civilizatiei romanesti,

Constatand ca Romania nu si-a valorificat prezenta in Uniunea Europeana la nivelul potentialului ei demografic, economic sau geopolitic si nu a reusit sa fructifice pe toate dimensiunile cel mai important Parteneriat Strategic pe care il are – cel cu Statele Unite ale Americii,

Constatand ca majoritatea cetatenilor nu este reprezentata civic sau politic, in vederea apararii eficiente a drepturilor si intereselor sale legitime, iar nemultumirile populatiei cu privire la felul in care functioneaza statul roman si institutiile sale sunt pe deplin justificate,

Considerand ca participarea responsabila a tuturor cetatenilor la rezolvarea gravelor probleme cu care ne confruntam ca stat si ca societate este singura solutie democratica si eficienta,

Noi, semnatarii acestei proclamatii,

Actionand potrivit credintei si convingerilor noastre, in baza drepturilor si obligatiilor constitutionale si in acord cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, am hotarat sa infiintam

Platforma Civica Nationala
“Alianta Noastra”

Alianta Noastra va functiona ca o asociatie de persoane, grupuri si alte entitati – formale si informale – menita sa asigure o eficienta impreuna lucrare a energiilor si resurselor societatii civile romanesti.

Alianta este deschisa tuturor celor care sunt dispusi sa conlucreze, intr-un spirit de cooperare democratica, solidaritate patriotica si disciplina civica, pentru sustinerea activa a urmatoarelor deziderate fundamentale:

♦ Respectarea deplina a drepturilor civile si politice ale cetatenilor Romaniei, in primul rand a dreptului de a participa in mod liber, neingradit si in deplina cunostinta de cauza la adoptarea deciziilor politice de interes major; promovarea, in acest sens, a unor mecanisme si institutii ale democratiei directe;

♦ Restaurarea drepturilor patrimoniale ale cetatenilor romani cu privire la teritoriul national; oprirea instrainarii proprietatilor agricole, a resurselor solului si subsolului, recuperarea celor instrainate abuziv sau ilegal; oprirea oricaror interventii care pun in pericol climatul, apa, resursele naturale si, in general, mediul inconjurator;

♦ Sustinerea muncii si a initiativei romanesti, printr-un parteneriat puternic intre stat si mediul economic; reducerea decalajelor economice fata de Uniunea Europeana, care nu se poate realiza decat prin sustinerea capitalului romanesc, singurul cu adevarat interesat sa puna in centrul oricaror strategii de dezvoltare spatiul national;

♦ Apararea si sustinerea activa a drepturilor identitare nationale, a institutiilor si valorilor fondatoare ale civilizatiei romanesti, traditionale si moderne – familia, satul, scoala, biserica, armata, credinta crestina, limba romana, reperele spirituale, culturale si istorice; descurajarea oricaror actiuni xenofobe sau antiromanesti si blocarea oricaror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrangere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al Romaniei.

Doar asezati pe un temei de unitate fraterna si solidari acestor obiective si principii vom evita dezbinarea si pulverizarea, care au viciat grav actiunile civice de pana acum, lasand intreaga societate la cheremul grupurilor de interese partinice si transpartinice, dirijate din interiorul sau din afara tarii.

De aceea, Alianta Noastra va reuni, intr-un format organizatoric flexibil, policentric, plecand de la baza societatii civile, toate asociatiile si organizatiile, grupurile si persoanele care vor intelege ca numai actionand unitar, coerent si intr-un spirit de auto-disciplina civica pot fi obtinute rezultate semnificative, in folosul intregii societati.

Vom declansa neintarziat procesul de organizare a unor organisme civice reprezentative, pentru a putea stabili calendarul precis al actiunilor pe care le vom desfasura.

De asemenea, vom elabora si propune un cod civic de integritate. Acesta va fi aplicat cu responsabilitate in evaluarea si selectia viitorilor candidati la functii si pozitii publice, spre a putea fi sustinuti de Alianta. Dorim sa intervenim in acest proces de selectie, care a stat pana acum, aproape exclusiv, sub controlul unor grupuri de interese politico-financiare iresponsabile, si sa-l asezam pe principii meritocratice, sustinand competenta, corectitudinea si, mai ales, loialitatea fata de statul si poporul roman.

Alianta va sustine atat persoane independente cat si initiative ale unor grupuri sau chiar partide, insa doar in masura in care ele corespund criteriilor si obiectivelor sus-amintite. Vom respinge antrenarea in rivalitati marginale sau animozitati superficiale si ne vom opune cu hotarare oricaror incercari de dezbinare a Aliantei Noastre.

In viziunea fondatorilor Aliantei, Romania este o tara crestina, libera, primitoare, pasnica si toleranta, ai carei locuitori au drepturi imprescriptibile asupra teritoriului national, asupra modului de organizare si functionare a statului roman, a institutiilor sale si a intregii noastre societati. Aceste drepturi si prerogative au fost castigate si aparate timp de milenii, de generatii intregi de romani. Ele nu sunt negociabile.

Vrem o Romanie cu adevarat democratica, o tara de oameni liberi, egali in drepturi si indatoriri, aflata intr-un parteneriat constructiv si demn cu vecinii, aliatii si prietenii nostri.

Noi credem ca Romania trebuie sa isi valorizeze potentialul de care dispune in contextul european, devenind un actor economic semnificativ si un real furnizor de securitate in regiunea Marii Negre si in spatiul carpato-balcanic.

Romania este patria tuturor cetatenilor sai, iar statul roman are misiunea sa-i sprijine, sa-i inspire si sa-i reprezinte pe toti Romanii, oriunde s-ar afla, astfel incat, daca ei vor dori sa revina acasa, nimeni, niciodata, sa nu ii poata impiedica. Pentru aceasta este nevoie de eforturi sustinute, intelepciune, fermitate si devotament.

Se impune, asadar, sa actionam – prin toate mijloacele legale, democratice si non-violente – pentru a determina adoptarea acelor masuri politice si administrative apte sa asigure Romaniei locul ce i se cuvine in familia euroatlantica si in comunitatea internationala. Toti cetatenii Romani, indiferent de originea lor etnica sau confesiunea religioasa, au dreptul sa traiasca in siguranta in tara lor, o tara in care munca cinstita, creativitatea si spiritul intreprinzator sa fie incurajate, respectate si corect rasplatite, in care legea sa fie lege pentru toti iar libertatea si demnitatea tuturor sa fie garantate.

Impreuna, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reusi!

Bucuresti, 27 Martie 2016

cititi mai mult pe: aliantanoastra.ro

(Daniela Dumitrescu, Marina Bădulescu) Ziua mondială a meteorologiei (23 martie)

foto: maramedia.ro
articol: AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Ziua mondială a meteorologiei (World Meteorological Day) se marchează la 23 martie, din 1961, și reprezintă intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenției ONU care a transformat vechea Organizație Meteorologică Internațională într-o organizație interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizația Meteorologică Mondială (OMM). În 1951, aceasta a devenit agenție specializată a ONU pentru meteorologie, hidrologie operațională și științe conexe geofizice.


Foto: (c) wmo.int

Misiunea sa fundamentală este de a sprijini țările lumii în furnizarea de servicii meteorologice și hidrologice, de a proteja viața și proprietatea de dezastre naturale legate de vreme, climă și apă, de a proteja mediul, precum și de a contribui la dezvoltarea durabilă. Acest lucru nu se poate întâmpla fără observațiile, cercetarea și operațiunile necesare care dezvoltă înțelegerea și cunoașterea vremii și a climei.

A ajuns o tradiție ca în fiecare an, de Ziua mondială a meteorologiei, OMM să propună spre dezbatere o temă de interes universal, pentru toate cele 191 de state membre. Tema de anul acesta încurajează cunoașterea climei pentru a putea acționa asupra efectelor acesteia (”Climate knowledge for climate action”) și oferă oportunitatea de a face un bilanț al cunoștințelor climatice acumulate în ultimele decenii, ca o bază esențială pentru a sprijini calea spre acțiuni mai ambițioase, pentru a aborda schimbările climatice și variabilitatea climei, potrivit www.wmo.int/worldmetday.

Variabilitatea climatului natural aduce beneficii dar și riscuri pentru oameni, comunități și economie. Pe de o parte, pot fi veri lungi cu perioade de vegetație prelungite sau ierni cu zăpadă care aduce apa necesară prin topirea acesteia primăvara. Pe de altă parte, poate fi vorba despre deficit de apă, secetă, valuri de căldură, inundații, furtuni puternice și valuri de coastă care afectează viața și provoacă pagube materiale.

În prezent, pe termen scurt sau sezonier, variabilitatea climei este influențată de schimbările climatice induse de om, care se manifestă prin creșterea temperaturilor, modificarea tiparelor meteorologice, creșterea nivelului mării.

Oamenii de știință fac previziuni din ce în ce mai sigure privind temperaturile și tendințele de precipitații, creșterea nivelului mării și acidificarea oceanelor. Aceste cunoștințe despre climă, împreună cu evaluarea impactului probabil asupra anumitor regiuni, comunități și sectoare socio-economice, este esențială pentru posibilitatea combaterii schimbărilor climatice, care va permite oamenilor să reducă riscurile legate de schimbările climatice.

Agenda Națiunilor Unite pentru Dezvoltare pentru anii următori va include obiective pentru a încetini ritmul alarmant al schimbărilor climatice și degradării mediului, care reprezintă amenințări fără precedent pentru omenire.

În mesajul secretarului OMM, M. Jarraud, cu ocazia Zilei mondiale a meteorologiei 2015, se arată că Organizația Meteorologică Mondială are misiunea fundamentală de a sprijini țările lumii în furnizarea de servicii meteorologice și hidrologice, pentru a proteja viața și proprietatea de dezastre naturale legate de vreme, climă și apă, de a proteja mediul, precum și de a contribui la dezvoltarea durabilă. Acest lucru nu se poate întâmpla fără cercetările și operațiunile necesare pentru înțelegerea și cunoașterea climei.

cititi mai mult pe: agerpres.ro

(video) Mii de oameni sărbătoresc la Iaşi Mica Unire de la 1859. Printre participanţi, preşedintele şi premierul

24 ianuarie 2016: Sute de tineri basarabeni participă în România, la Iaşi, pentru a marca 157 de ani la înfăptuirea Micii Uniri – foto: infoprut.ro

articol: stiri.tvr.ro

24 ianuarie 2016

La 157 de ani de la Unirea Principatelor Române, şase mii de oameni au participat duminică în Piaţa Unirii din Iaşi la manifestările dedicate acestei zile. Evenimentele au început cu un concert de muzică populară, au continuat cu ceremonialul religios. S-au ţinut discursuri, au avut loc depuneri de coroane de flori. Ziua se va încheia cu retragerea cu torţe a militarilor. TVR 1 a transmis în direct evenimentul, într-o ediţie specială.

Au fost în Piaţa Unirii şi preşedintele Klaus Iohannis, şi primul ministru Dacian Cioloş, dar şi alţi demnitari. Printre ei şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă.

Discursurile au rememorat evenimentele care au dus la Mica Unire, dar şi eforturile depuse după acest moment pentru desăvârşirea acestei uniri.

S-a vorbit şi despre necesitatea unei infrastructuri corespunzătoare care să lege provinciile istorice ale României dar şi despre unitate şi solidaritate cu moldovenii de peste Prut.

14:00 A venit foarte multă lume în Piaţa Unirii din Iaşi astăzi, deşi s-au înregistrat minus 12 grade. Dar temperaturile scăzute nu i-au împiedicat pe ieşeni să iasă din case pentru a sărbători ziua în care Moldova s-a unit cu Ţara Românească acum 157 de ani, a transmis de la TVR Iaşi Roxana Bratec.
ACTUALIZARE 12:30 Participanţii la manifestărilede la Iaşi dedicate zilei de 24 Ianuarie s-au prins în Hora Unirii.

cititi mai mult pe: stiri.tvr.ro


(Liviu G. Stan) Tinerii unionişti au cerut Unirea la Iaşi

articol: Liviu G. Stan – infoprut.ro

Liviu G. Stan -  foto - facebook.com

Liviu G. Stan – foto – facebook.com

24 ianuarie 2016

Basarabenii au fluturat în Piaţa Unirii din Iaşi drapele ale României, au afişat bannere cu mesaje unioniste – „Vrem Unirea”, „Unirea, obiectiv naţional” – şi au scandat lozinci prin care au cerut unirea Republicii Moldova cu România.

Tinerii fac parte din șase organizaţii unioniste, printre acestea fiind Onoare, Demnitate și Patrie, Tinerii Moldovei, Uniți sub tricolor, Grupul „Fapte, nu vorbă”.

De asemenea, în Piaţa Unirii participă şi tinerii unionişti de la Acţiunea 2012.

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care a fost înfăptuită Unirea Principatelor Române, prin dubla alegere ca domn al Moldovei și Țării Românești a lui Alexandru Ioan Cuza.

articol preluat de pe: infoprut.ro

Ziua Unirii Principatelor Române, sărbătorită în toată ţara

Rodica Tapalagă (1939 – 2010)

foto (captura): youtube.com
articole: ro.wikipedia.org; youtube.com

Rodica Tapalagă (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi – d. 18 decembrie 2010, București ) a fost o actriță română de teatru și film.

Rodica Tapalagă (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi - d. 18 decembrie 2010, București) a fost o actriță română de teatru și film - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Rodica Tapalagă – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Rodica Tapalagă s-a născut la Dorohoi dar la doar trei luni s-a mutat cu familia la București. A urmat cursurile Liceului “Gheorghe Lazăr” din București. Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959, a debutat în 1958 pe marile ecrane în comedia Alo?… ați greșit numărul!, alături de alte viitoare mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu). A creat roluri pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Nottara și Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii 1977-1981 când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra..

Căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (n. 1929), au împreună un fiu Bogdan (n. 1970).

Rodica Tapalagă a fost sora mai mică a actorului Ștefan Tapalagă

Vedeti aici: Roluri în teatru; Teatru radiofonic (selectiv); Televiziune (selectiv); Filmografie; Premii

 

(I.L. Caragiale) – “Secţia corecţională”

Imagini din Arhiva TVR cu Rodica Tapalagă, Stefan Bănică, Mircea Şeptilici, Virgil Ogăşanu în „Secţia corecţională” de I.L. Caragiale, secvenţă din emisiunea „Întâlnirea de sâmbătă seară” realizată de Grigore Pop şi Dan Mihăescu.

articole preluate de pe: wikipedia.org; youtube.com