Articole

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918)

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

foto preluat de pe istoria.md
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org;; istoria.md; cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Basarabia (așa cum fusese definită în cadrul administrației țariste în 1812 la Tratatul de la București) s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească în primăvara anului 1917 proclamându-și întâi autonomia, apoi independența față de Rusia, și după câteva luni unirea cu Regatul României, în cadrul căruia a constituit o provincie. Această stare a durat timp de 22 de ani până la 28 iunie 1940 când un ultimatum al guvernului sovietic conform pactului Hitler-Stalin a fost adresat României privind cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. România a cedat și după 48 de ore Basarabia a fost ocupată de Armata roșie, administrația și Armata Română retrăgându-se, într-un haos dramatic, la est de râul Prut.

Harta teritoriului Republicii Democratice Moldovenești - foto: ro.wikipedia.org

Harta teritoriului Republicii Democratice Moldovenești - foto: ro.wikipedia.org

 

Evenimentele premergătoare

Prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componenţa imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurenţă, pentru locuitorii acestui ţinut formând gubernia Basarabiei, două concepţii identitare potrivnice : « românismul » care promova unirea politică şi culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărăţiile ale căror supuşi erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), şi « moldovenismul » susţinut de autorităţile ruseşti, care promova deosebirea şi despărţirea culturală şi politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuşi ai « Ţarului tuturor Rusiilor », de ceilalţi. Unirea Basarabiei cu România votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918 de către Sfatul Ţării, (parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti) reprezintă concretizarea şi biruinţa mişcării « româniste » din acest ţinut.

Palatul Sfatului Țării - foto: ro.wikipedia.org

Palatul Sfatului Țării – foto: ro.wikipedia.org

În detaliu, după Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării. În perioada 6 – 7 februarie 1917, a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, care a votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învățătorilor și ale soldaților, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie. La 3/16 martie 1918, Adunarea generală a zemstvei din Bălți cerea “unirea Basarabiei cu regatul României“. O moțiune asemănătoare a votat la 13/26 martie și zemstva din Soroca. Pe de altă parte, în Sfatul Țării, deputații minoritari au cerut la 16/29 martie arestarea celor din zemstve care au votat unirea, ceea ce a obligat Consiliul Director să interzică zemstvelor adoptarea unor astfel de moțiuni.

În aprile 1917, a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc, la apariţia căruia a avut o importantă contribuţie un număr de refugiaţi din Transilvania şi Bucovina.

Steagul Triplei Aliante - foto: ro.wikipedia.org

Steagul Triplei Aliante – foto: ro.wikipedia.org

Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostăşesc din Chişinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie naţională şi teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul român, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.

În același timp, Adunarea Națională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd. În detaliu, într-o notă din 16/29 martie 1918 a autorităților ucrainene se arăta că în partea de nord a teritoriului Basarabiei locuiesc ucraineni, iar în cea de sud (între gurile Dunării și Nistrului și litoralul Mării Negre) ei au o majoritate relativă.

În perioada 23–27 octombrie 1917, consiliul ostăşesc a proclamat autonomia Basarabiei şi formarea Sfatului Ţării ca organ legislativ. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec.

Prima şedinţă a Sfatului Ţării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 şi a fost ales ca preşedinte Ion Inculeţ. În decursul existenţei sale, Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918.

Ion Constantin Inculeț  (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române - foto:  istoria.md

Ion Constantin Inculeț (1) – foto: istoria.md

În contextul prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești în debandadă a determinat Sfatul Țării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării, reînființat, a declarat independența Republicii Moldova, iar la 27 martie/9 aprilie, majoritatea moldovenească din Sfatul Țării a votat unirea cu România, în anumite condiții.

Generalul Ernest Broșteanu (n. 24 ianuarie 1869, Roman, județul Neamț - d. 6 iunie 1932) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial,comandantul Diviziei 11 române care a intrat în Chişinău la 13 ianuarie 1918 - in imagine, Generalul Ernest Broșteanu în Basarabia în anul 1918 - foto:  cristiannegrea.ro

Generalul Ernest Broșteanu (2) în Basarabia în anul 1918 – foto: cristiannegrea.ro

La începutul lunii martie 1918, o delegație a Sfatului Țării, compusă din Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu a venit la Iași, având o discuție cu noul prim-ministru Alexandru Marghiloman. În întrevederea cu delegația de la Chișinău, Marghiloman le-a cerut reprezentanților Sfatului Țării să se pronunțe asupra unirii, subliniind faptul incapacității Basarabiei de a subzista singură. Halippa și Ciugureanu au fost pentru, dar Inculeț a cerut un răgaz de reflecție de 24 de ore. În acest timp, Marghiloman s-a întâlnit cu miniștrii țărilor aliate, aflați la Iași. Ministrul italian baron Carlo Fasciotti a fost evaziv, Sir George Barclay, ministrul britanic, a declarat că Marea Britanie nu se va opune unirii, Charles Vopiĉka, ministrul american, a fost și el de acord cu actul unirii, iar Contele de Saint-Aulaire, ministru la Legația franceză a cerut ca unirea să se realizeze cât mai repede. Marghiloman a discutat problema unirii și cu diplomații Puterilor Centrale. La 12/25 martie 1918, el notează: “Conversație cu [Richard von] Kühlmann. Tratez chestiunea Basarabiei; el promite mână liberă, dar să nu-i facem dificultăți cu Ucraina“. (Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. III, 1995, p. 114). La 22 martie/4 aprilie a avut loc ședința guvernului în care s-a luat în dezbatere și problema Basarabiei. “Aduc la cunoștință, scrie Marghiloman, că o depeșă a lui Horstmann îmi confirmă mâna liberă din partea lui Kühlmann. Entuziasm din partea generalului Hârjeu, Mehedinți, Săulescu” (Marghiloman, Note politice, 1995, p. 120).

 

Unirea

În 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, unde a fost primit cu onoruri de autorități.

Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. La ședința solemnă a Sfatului Țării din 26 martie a fost prezent și Marghiloman care a rostit un discurs în care a reliefat necesitatea unirii. După discurs, Marghiloman a părăsit sala, lăsând Sfatul Țării să delibereze asupra propunerilor guvernului român.

În numele Blocului Moldovenesc, deputatul Ion Buzdugan a dat citire declarației prin care se propunea unirea, documentul fiind citit și în rusește de deputatul Vasile Cijevski.

 

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: “Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA“. În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar. Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:

1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;

2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;

3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;

4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;

5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;

6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;

7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;

8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;

9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;

10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;

11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Aceste cerințe/condiții însemnau o respingere a sistemului politic țarist și a politicii culturale de rusificare, precum și o hotărâre de așezare a provinciei pe un curs nou, democratic, de dezvoltare.

Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți (lista și opțiunile la votare). Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”. După votare și citirea rezultatului au fost invitați în clădire prim-ministrul Alexandru Marghiloman și suita sa, cărora li s-a comunicat hotărârea adoptată. Prim-ministrul a luat cuvântul și a declarat că “în numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru întotdeauna, cu România una și nedivizibilă.

La 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România. Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918.

După ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia în guvernul Marghiloman, a fost numit ca președinte al Sfatului Țării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 – 25 noiembrie 1918) și apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). Cea de-a doua sesiune a Sfatului Țării și-a ținut lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România, exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat.

Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Stere (3)  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România - foto preluat de pe istoria.md

Pantelimon Halippa (4) – foto preluat de pe istoria.md

Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Conţinutul Actului Unirii

Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România - foto: istoria.md

Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România – foto: istoria.md

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

1. Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.

2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.

3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.

4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.

6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.

7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.

8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.

10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.

Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.

Preşedintele Sfatului Ţării, I. Inculeţ

Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan

 

Membrii Sfatului ţării care au votat Unirea

Declarația de Unire a Basarabiei cu România - foto: ro.wikipedia.org

Declarația de Unire a Basarabiei cu România – foto: ro.wikipedia.org

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

Cei care au votat pentru Unire, pe 9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi) (după nume, vîrstă, profesie, grup etnic, judeţ):

Nicolae Alexandri, 60, ziarist, Hotin/Chişinău
Elena Alistar-Romanescu, 42, medic, Cetatea Albă/Chişinău
Alexandru Baltaga, 55, preot, Orhei
Constantin Bivol, 33, ţăran, Chişinău
Teodor Bîrcă, 24, învăţător, Chişinău
Teodosie Bîrcă, 23, ţăran, Soroca
Vladimir Bodescu, 50, avocat, Chişinău
Vladimir Bogos, 24, student, Chişinău
Nicolae Bosie-Codreanu, 32, inginer, Hotin
Ştefan Botnarciuc, 43, ţăran, ucrainian, Bălţi
Ignatie Budişteanu, 30, ţăran, Bălţi
Ilarion Buiuc, 27, ţăran, Orhei
Gheorghe Buruiană, 33, cooperatist, Chişinău
Ion Buzdugan, 30, învăţător, Orhei/Bălţi
Anton Caraiman, 38, ţăran, Orhei
Grigore Cazacliu, 26, student, Soroca
Ion Cazacliu, 48, funcţionar public, Soroca
Vladimir Cazacliu, 29, student, Soroca
Dimitrie Cărăuş, 25, student, Soroca
Vasile Cerescu (Ciorăscu), 31, ţăran, Chişinău
Nicolae Cernăuţeanu, 26, soldat, Hotin
Nicolae Cernov, rus, Tighina
Afanasie Chiriac, 27, ţăran, Dubăsari/Tighina
Vladimir Chiorescu, 30, cooperatist, Chişinău
Vasile Cijevschi, 37, ofiţer de armată, Tighina
Nicolae Ciornei, 25, ţăran, Cahul
Pavel Cocîrlă, 24, artizan, Orhei
Ion Codreanu, 39, ţăran, Soroca
Ion Costin, 35, avocat, Chişinău
Ion Creangă, 24, învăţător, Dubăsari/Tighina
Anton Crihan, 25, student, Bălţi
Dumitru Dragomir, 28, ţăran, Cetatea Albă
Dumitru Dron, 25, student, Orhei/Bălţi
Felix Dutkiewicz, polonez, Lublin / Chişinău
Boris Epure, 36, funcţionar public, Chişinău/Bălţi
Pantelimon Erhan, 34, profesor, Tighina
Vasile Gafencu, 30, ţăran, Bălţi
Simion Galeţchi, Soroca
Andrei Găină, 33, ţăran, Orhei
Vasile Ghenzul, 35, funcţionar public, Chişinău
Alexandru Groapă, 38, funcţionar public, Bălţi
Nicolae Grosu, 27, student, Chişinău
Pantelimon Halippa, 34, ziarist, Soroca
Teodor Herţa, Orhei
Ion Ignatiuc, 25, ţăran, Bălţi/Chişinău
Ion Inculeţ, 35, profesor, Chişinău
Teofil Ioncu, 32, funcţionar public, Orhei
Vasile Lascu, 60, ziarist, Chişinău
Mihail Maculeţchi, 56, ţăran, Orhei
Dimitru Marchitan, 32, ţăran, Bălţi
Gheorghe Mare, 36, profesor, Cahul/Cetatea Albă
Nicolae Mămăligă, 38, ţăran, Chişinău
Vasile Mîndrescu, 29, ţăran, Orhei
Dumitru Mîrza, 23, profesor, Hotin
Mihail Minciună, 32, ţăran, Orhei
Alexandru Moraru, 37, ţăran, Hotin
Anatolie Moraru, 23, ţăran, Hotin
Zamfir Munteanu, Ismail
Gheorghe Năstase, 22, învăţător, Soroca
Teodor Neaga, 37, profesor, Chişinău
Constantin Osoianu, 32, ţăran, Bălţi
Efimie Palii, 37, ţăran, Soroca
Ion Pascăluţă, 25, soldat, Bălţi
Gherman Pîntea, 24, învăţător, Bălţi
Ion Pelivan, 40, avocat, Chişinău/Bălţi
Petru Picior-Mare, 30, funcţionar public, Bălţi
Chiril Sberea, 27, inspector, Cahul
Andrei Scobioală, 32, profesor, Bălţi
Nicolae Secară, 24, profesor, Soroca/Chişinău
Timofei Silistaru, 23, ofiţer de armată, Ismail/Tighina
Elefterie Sinicliu, 22, ţăran, Orhei
Nicolae Soltuz, 60, ţăran, Soroca
Chiril Spinei, 34, ţăran, Soroca
Gheorghe Stavrii, 35, ţăran, Cahul
Constantin Stere, 54, profesor, Soroca
Iacov Sucevan, Chişinău
Nicolae Suruceanu, 28, ofiţer de armată, Chişinău
Teodor Suruceanu, 52, ţăran, Chişinău
Gheorghe Tudor, 33, învăţător, Bălţi
Ion Tudose, 33, ţăran, Orhei/Bălţi
Grigore Turcuman, 26, ţăran, Soroca
Vasile Ţanţu, 35, profesor şcolar, Chişinău
Leonida Ţurcan, 23, funcţionar public, Soroca/Chişinău
Teodor Uncu, 34, funcţionar public, Orhei
Ion Valuţă, 24, student, Bălţi
Vitalie Zubac, 23, ofiţer, Ismail

Voturi împotriva Unirii:

Ştefan Balmez, 35, funcţionar public, bulgar, Chişinău
Arcadie Osmolovschi, ucrainian
Mihail Starenki, ucrainian

Abţineri de la vot:

Philipp Almendingher, 50, ţăran, german, Cetatea Albă
Zaharia Bocşan, 49, ţăran, Bălţi
Gheorghe Brinici, 30, ţăran, ucrainian, Bălţi
Gavril Buciuşcan, 29, învăţător, Orhei
Nichita Budnicenco (Vilnicenco), 36, ţăran, ucrainian, Bălţi
Vasile Covali, ucrainian
Alexei Culeva, 43, ţăran, probabil bulgar, Ismail
Petre Culcev, 47, ţăran, bulgar
Vasile Curdinovschi, 46, profesor, Poltava
Dragomir Diaconovici
Serghei Donico-Iordăchescu, Chişinău
Ion Dumitraşcu, 28, ţăran, Orhei
Ion Harbuz, 31, funcţionar public, Chişinău
Alexandru Greculoff, rus
Isac Gherman, 60, avocat, evreu, Chişinău
Andrei Krupenski, ucrainian, Chişinău
Constantin Iurcu, 34, ţăran, Hotin
Eugen Kenigschatz, 58, avocat, evreu, Chişinău;
Teodor Kiriloff, 37, avocat, bulgar, Ismail
Ivan Krivorukoff, 42, muncitor, rus, Tighina
Samuel Lichtmann, 60, funcţionar public, evreu
Alexander von Loesch, german
Vladimir Lineff, 39, profesor, rus
Petre Maniţchi, 35, învăţător, rus
Dimitru Maldor, bulgar
Cristo Misircoff, 43, profesor, bulgar, Ismail
Teodor Moldovan
Iacob Nagorneac, 39, ţăran, ucrainian, Hotin
Teodor Nichitiuc, 35, inspector, ucrainian, Cahul
Petre Poliatenciuk, 36, funcţionar public, ucrainian, Podolia
Gheorghe Ponomareff, probabil rus
Ion Popa, 28, ţăran, Bălţi
Mihail Savenco, ucrainian
Moise Slutski, 62, doctor, evreu, Chişinău
Vladimir Ţîganco, 31, inginer, rus
Eftimie Vizitiu, 37, ţăran, Soroca

Absenţi de la sesiune:

Bajbeuk-Melicoff, 45, inspector, Armenian, Orhei
Ion Ceornega, 40, ţăran, Ismail
Teodor Corobcean, 37, cooperatist, Soroca
Ioan Herţa, 34, ţăran, Chişinău
Gutman Landau, 40, funcţionar public, evreu
Anton Novacoff, bulgar
Anton Rugină
Kalistrat Savciuc, ucrainian
Gheorghe Sîrbu
Teodor Stanevici, 51, judecător, rus, Chişinău
Mendel Steinberg, evreu
Gheorghe Tcepciu
Alexandru Ţurcan, 32, ţăran, Soroca

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

Recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România

Lloyd George, președintele Consiliului Suprem al Conferinței de Pace de la Paris (Consiliu Suprem format din Clémenceau, Wilson, Lloyd George și Vittorio Emanuele Orlando) îi comunică la 3 martie 1920 lui Alexandru Vaida-Voevod, președintele Consiliului de Miniștri român, că întrucât guvernul român a făcut dovada dorinței sale de a rezolva chestiunile în suspensie în interesul României și al Europei în general, guvernele aliate consideră că chestia basarabeană nu mai trebuie să rămână în suspensie. Nota Consiliului Suprem arată că “după ce a luat în considerație aspirațiile de ansamblu ale populației basarabene, caracterul moldovenesc al acelei provincii din punct de vedere geografic și etnografic, precum și argumentele economice și istorice, principalele puteri aliate se pronunță pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată de către reprezentanții Basarabiei…

Tratatul pentru recunoașterea unirii Basarabiei cu România s-a semnat la 28 octombrie 1920, la Paris, de Consiliul ambasadorilor Imperiului britanic, Franței, Italiei și Japoniei, pe de o parte și ai României, pe de altă parte. Acest tratat recunoaște României suveranitatea asupra teritoriului basarabean, cuprins între Prut, Nistru, vechea graniță a Bucovinei și Marea Neagră. Articolul 9 al Tratatului anunță că părțile contractante vor invita Rusia să adere la acest Tratat, de îndată ce va exista un guvern rus recunoscut de ele. Așadar, detaliile acordului de recunoaștere a unirii Basarabiei urmau să fie stabilite prin negocieri directe între România și Rusia.

Tratatul a fost ratificat de principalii semnatari: Anglia, Franța și România. Italia și Japonia nu au ratificat Tratatul. Rusia s-a menținut în atitudinea de nerecunoaștere a actului unirii. Nici tratativele directe cu Rusia de la acea vreme n-au dat vreun rezultat. În 1925, pentru întâia dată, o delegație română compusă din Langa-Rășcanu, Drăghicescu, M. Djuvara ș.a. s-a întâlnit la Viena cu delegația sovietică condusă de Krestinski. De la primul contact, rușii au pus chestiunea Basarabiei în așa fel încât delegația română s-a văzut nevoită să refuze discuția și conferința s-a dizolvat, fără nici un rezultat. (Kirițescu, 1989, op. cit.).

 

Urmări

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleși 90 de deputați și 35 de senatori.

Pe 20 decembrie 1919, aceștia au votat, alături de reprezentanții altor regiuni românești, ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Țării, de Congresul Național din Transilvania și de Congresul Național din Bucovina. La 29 decembrie 1919, Parlamentul României întregite a votat legile de ratificare ale Unirii celei mari. Legile au fost depuse de bucovineanul Ion Nistor, de basarabeanul Ion Inculeț și de ardeleanul Ștefan Cicio Pop, miniștri în cabinetul României Mari.

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor către Gulag. Acesta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea. În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici prăvălieri evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni) care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre acești refugiați, socotiți nediferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.

O minoritate dintre locuitorii Basarabiei, îndeosebi printre cei mai săraci și printre evreii de tendință radicală (desprinși din partidul socialist evreiesc « Bund » sau Всеобщий еврейский рабочий союз), era favorabilă regimului bolșevic și, prin urmare, ostilă Unirii, căreia i s-a opus și pe care Uniunea Sovietică s-a bazat pentru a lupta politic împotriva României. Dintre toate teritoriile pierdute de Imperiul Rus, Basarabia a fost singurul a cărui cedare nu a fost recunoscută de URSS, nefiind confirmată de nici-un tratat semnat de guvernul bolșevic. Prin urmare, acesta a reacționat împotriva Unirii pe de-o parte suscitând în Basarabia însăși răscoala de la Tatarbunar, pe de altă parte înființând în Ucraina sovietică, pe malul stâng al Nistrului, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în care a dezvoltat « Moldovenismul ». La procesul răsculaților de la Tatarbunar, au venit, ca apărători ai acuzaților, mulți intelectuali comuniști din Europa occidentală precum Henri Barbusse, care au contribuit, spre satisfacția Uniunii Sovietice, să popularizeze în străinătate imaginea unei Românii represive care ar fi « ocupat în mod nedrept un teritoriu profund doritor de a fi sovietic ».

Ţărani din Tatarbunar (1924) - foto: ro.wikipedia.org

Ţărani din Tatarbunar (1924) – foto: ro.wikipedia.org

 

Scurt istoric

Basarabia reprezintă cel mai răsăritean spaţiu al latinităţii, ea fiind locuită de acelaşi popor român care se întâlneşte în Moldova, Bucovina, Transilvania, Dobrogea, Oltenia, Maramureş sau Banat şi care nu are nici o asemănare cu cel care populează Rusia.

- 16 mai 1812: Se încheie Pacea ruso-turcă prin care Rusia anexează teritoriul situat între Prut şi Nistru care aparţinuse până atunci Principatului Moldova, aflat sub suzeranitatea Imperiului otoman. aflat la data respectivă sub suzeranitatea Imperiului otoman.

- După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei (1853 – 1856), marile puteri europene hotărăsc în 1856, în timpul Congresului de Pace de la Paris, ca aceasta să retrocedeze Moldovei în 1856 sudul provinciei Basarabia. Rusia pierdea astfel accesul la Gurile Dunării.

- Conform unei hotărâri luate de marile puteri în timpul Congresului de la Berlin, în anul 1878 sudul Basarabiei reintră în componenţa Imperiului Rus.

27 martie 1918 – La Chişinău, Sfatul Ţării din Republica Democratică Moldovenească, întrunit în şedinţă solemnă, votează Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă.

9 aprilie 1918 – Este semnat Decretul regal de ratificare a Hotărârii de Unire a Basarabiei cu România, semnat de regele Ferdinand I.

26 iunie 1940 - Uniunea Sovietică înaintează un ultimatum României, cerând evacuarea administraţiei şi armatei române din Basarabia şi Bucovina de Nord, ameninţând cu războiul în cazul în care România nu ar fi dat curs acestei cereri, în condiţiile în care ţara noastră era înconjurată de ţări revizioniste, iar Germania avea încheiat cu URSS încă de la 23 august 1939, un Pact (cunoscut sub numele Ribbentrop-Molotov), cu clauze secrete prin care era acceptată anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

- România în alianţă cu Germania, eliberează după 22 iunie 1941 până în 1944 teritoriile cotropite de URSS în 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa).

- După 1944, în Basarabia reintrată în componenţa imperiului de la răsărit, este creată aşa numita Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Teritoriul Basarabiei a fost ciopârţit de ocupanţii sovietici.

- Potrivit art. 2 din Legea URSS din 2 august 1940 „Cu privire la formarea RSS Moldoveneşti unionale”, „în componenţa RSSM unionale sunt incluse oraşele Tiraspol şi Grigoriopol, raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol ale RASS Moldoveneşti, oraşul Chişinău şi judeţele Bălţi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca ale Basarabiei”. Au fost alipite la RSS Ucraineană sudul Basarabiei şi judeţul Hotin.

Numai 7 dintre cei 32 aşa zişi delegaţi „ai poporului moldovenesc” la sesiunea a 7-a a Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 erau moldoveni/români, restul fiind ruşi, ucraineni, evrei, printre aceştia „rătăcindu-se” şi un etnic maghiar…

Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS a votat formarea RSS Moldovenești, prin care a fost dezmembrată Basarabia istorică - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS a votat formarea RSS Moldovenești, prin care a fost dezmembrată Basarabia istorică – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

- În 27 august 1991 RSS Moldovenească şi-a proclamat independenţa, devenind Republica Moldova. Bucovina de Nord, fostul judeţ Hotin şi Bugeacul au rămas în componenţa Ucrainei. În aceeaşi zi, România a devenit prima ţară din lume care a recunoscut independenţa noului stat.

Harta R. Moldova - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Harta R. Moldova – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgistoria.mdcersipamantromanesc.wordpress.com
cititi despre Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) si pe www.agerpres.ro

 

(1) Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române

(2) Generalul Ernest Broșteanu (n. 24 ianuarie 1869, Roman, județul Neamț – d. 6 iunie 1932) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial,comandantul Diviziei 11 române
care a intrat în Chişinău la 13 ianuarie 1918.

(3) Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892)

(4) Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

 

DECLARAŢIA Parlamentului României pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918 (27 martie 2018)

DECLARAŢIA Parlamentului României pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918

foto preluat de pe www.facebook.com/cameradeputatilor
articol preluat de pe www.cdep.ro

27 martie 2018

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA                                                                                                          DEPUTAȚILOR SENAT
D E C L A R A Ț I E
pentru celebrarea unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România,
la 27 martie 1918

În temeiul prevederilor art. 13 pct. 23 din Regulamentul activităţilor comune ale
Camerei Deputaţilor şi Senatului,

Parlamentul României adoptă prezenta declarație.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării, în calitate de organism suprem legislativ
reprezentativ al Basarabiei, din care făceau parte reprezentanți ai populației române
majoritare și ai minorităților etnice, constituit în concordanță cu normele democratice
ale timpului, în condițiile disoluției Imperiului țarist și ale desfășurării Primului Război
Mondial, a dat expresie dorinţei colective de unitate prin adoptarea Actului Unirii.

Textul Actului Unirii, votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918, cuprindea într-un
singur paragraf sufletul și năzuințele spre unire ale basarabenilor:

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică
Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dinspre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră
și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul
vechii Moldove, În puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului
ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se
unește cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi și
totdeauna!”

Această decizie a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din 28
octombrie 1920 și a rămas în memoria colectivă ca o pagină luminoasă de istorie
modernă, scrisă de fiii Basarabiei care s-au dedicat spiritului național, ca moment istoric
de mare importanță pentru poporul român de pe cele două maluri ale Prutului.

Prin revenirea Basarabiei la Țara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea
istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Rusia
țaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componența
Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.

Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare
a înțelegerilor secrete dintre Stalin și Hitler, cunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”
semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil
rus, de tragediile colectivizării și ale Gulagului, iar pe cetățenii români de la pericolul
pierderii identității naționale.

Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de
recunoștință înaintașilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu
România.

Prin organizarea unei Ședințe solemne a Camerelor reunite, în prezența unei
delegații a Parlamentului și a Guvernului Republicii Moldova venită de la Chișinău
pentru acest eveniment, sărbătorim „Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918”
și celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia și din Regat au dat curs
năzuințelor naționale.

Considerăm astăzi, drept o misiune de onoare a actualei și viitoarelor generații
din stânga și dreapta Prutului să cinstească cu pioșenie memoria generației de la 1918,
care a lucrat la construirea României Mari.

Astfel, având în vedere că:

-Parlamentul României a condamnat, într-o Declarație adoptată la 24 iunie 1991,
Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab initio nul și neavenit”;

-la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba
română ca limbă oficială a statului şi a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de
Guvernul Sovietic în timpul ocupaţiei, ca alfabet al limbii române scrise;

-la 10 martie 1990, locuitorii Republicii Moldova au putut vota, în alegeri libere şi
corecte, deputaţi pentru Consiliul Suprem;

-la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a reinstaurat steagul
românesc ca însemn oficial al statului;

-la 23 iunie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat Republica
Moldova drept stat suveran,

- la 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene, iar la 27
iunie 2014 Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

Parlamentul României, constituit în Ședința solemnă la împlinirea a 100 de ani
de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu patria mamă, astăzi, 27 martie 2018:

– consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii
Moldova care susțin unificarea celor două state ca o continuare firească în
procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române și subliniem că acest act
depinde de voința acestora,

și

– declară că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină
în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor
Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora.

 

Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa
comună din data de 27 martie 2018.

 

Preşedintele Camerei Deputaţilor                                                                                                                         Preşedintele Senatului
Liviu Dragnea                                                                                                                                                        Călin Popescu-Tăriceanu

 

București, 27 martie 2018

 

articol preluat de pe www.cdep.ro

 

 

Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis cu prilejul aniversării unui secol de la unirea Basarabiei cu România

Președintele României Klaus IOHANNIS - foto preluat de pe www.facebook.com/klausiohannis

Președintele României Klaus IOHANNIS – foto preluat de pe www.facebook.com/klausiohannis

27 martie 2018

 

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis marți, 27 martie a.c., un mesaj cu prilejul aniversării unui secol de la unirea Basarabiei cu România.

Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

Aniversăm astăzi 100 de ani de la Declarația de unire a Basarabiei cu Regatul României. Decizia adoptată de Sfatul Țării de la Chișinău a fost un gest politic și patriotic care face cinste elitelor vremii și tuturor celor care l-au visat și au lucrat pentru înfăptuirea lui. Este unul dintre acele momente care definesc pentru totdeauna istoria, încălzesc sufletele și țin treze conștiințele, generație după generație.

România primăverii anului 1918 era marcată de o situație militară gravă și se afla expusă unui context internațional dificil. Cu toate acestea, în clipe de cumpănă, în fața amenințărilor și pericolelor din imediata sa vecinătate, fără a pune condiții ori a aștepta vreo compensație, România a asigurat protecția Basarabiei. Prin proiectele de democratizare și de reformă economică promise de Guvernul României în 1917, unirea de la 27 martie 1918 a constituit pentru Basarabia nu doar atingerea idealului național al românilor de pe cele două maluri ale Prutului, ci și un atractiv proiect de viitor, o alternativă viabilă la perspectiva sumbră a bolșevizării.

Politicienii anului 1918 au demonstrat înțelegerea oportunităților pe care istoria și contextul internațional le-au oferit pentru împlinirea aspirațiilor românilor. Un lucru este comun tuturor marilor înfăptuiri ale României din ultimul secol și jumătate: ele s-au realizat prin asocierea proiectelor noastre cu marile procese europene, prin asimilarea de către societate a valorilor umanismului occidental. Așa a fost și în anii Marelui Război, așa a fost și în anul Marii Uniri, care a debutat cu unirea Basarabiei cu România.

Actul de acum o sută de ani ne este nu doar un izvor al rememorării și al recunoștinței pentru înaintași, ci și o permanentă sursă de inspirație pentru necesitatea dezvoltării și aprofundării continue a Parteneriatului Strategic dintre România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.

În prezent, cursul nostru de convergență se numește parcursul european al Republicii Moldova, pentru succesul căruia țara noastră acordă un sprijin consistent și permanent, diplomatic, financiar și tehnic. România are însă și datoria de a fi pentru Republica Moldova, pe mai departe, un exemplu de națiune angajată în proiectul european, un model de economie competitivă, de societate care știe să prețuiască și să valorifice potențialul său uman. În acest proiect, sunt convins că putem să ne ridicăm la înălțimea faptelor pe care astăzi le aniversăm!”

articol preluat de pe www.presidency.ro

 

Unirea Principatelor Române (24 Ianuarie 1859)

Proclamarea Unirii” (24 ianuarie 1859) de Theodor Aman

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decizivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (1859-1878) au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova. La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (1859-1878) au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova. La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Procesul a început în 1848 odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale imperiului rus la Dunărea de jos, fără a consolida efectiv imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceeace a creat un context favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independenta tarii, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în Sinaia castelul Peles care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După razboiul de independenta din 1877-1878, România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei).. Tot regele Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunare, între Fetesti si Cernavoda, care să lege noua provincie Dobrogea de restul țării - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independenta tarii, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în Sinaia castelul Peles care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După razboiul de independenta din 1877-1878, România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei).. Tot regele Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunare, între Fetesti si Cernavoda, care să lege noua provincie Dobrogea de restul țării – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Evenimente anterioare

La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare al măsurilor și greutăților. Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiază la Focșani, în septembrie 1845, la Biserica Sfântul Ioan din Piața Unirii, lângă borna de hotar, naș de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.

Gheorghe Bibescu (n. 26 aprilie 1804, Craiova - d. 1 iunie 1873, Paris), domn în Țara Românească în perioada 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848 - in imagine, Gheorghe Bibescu, portret de Paulus Petrovitz - foto: ro.wikipedia.org

Gheorghe Bibescu (n. 26 aprilie 1804, Craiova – d. 1 iunie 1873, Paris), domn în Țara Românească în perioada 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848 – in imagine, Gheorghe Bibescu, portret de Paulus Petrovitz – foto: ro.wikipedia.org

Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare.

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873), primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea  foto:  ro.wikipedia.org

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873), primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea
foto: ro.wikipedia.org

Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). Această propagandă unionistă a necesitat mari sume de bani pentru cointeresarea materială a unor personalități franceze, iar I.C. Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moșiei soției sale pentru a asigura aceste fonduri.

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești; d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) om politic român, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române, fost prim-ministru al României în perioada 24 iulie 1876 – iulie 1881 - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești; d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) om politic român, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române, fost prim-ministru al României în perioada 24 iulie 1876 – iulie 1881 – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context determinat de prevederile Convenției de la Balta Liman, afirmându-se modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și la București (1856); editarea unor organe de presă ca România Literară, Steaua Dunării (Iași), Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari pașoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).

Grigore Alexandru Ghica (n. 1804 sau 1807 - d. 24 august 1857) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 și din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 și a murit la 1857 și este fiul lui Alexandru G. Ghica - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Alexandru Ghica (n. 1804 sau 1807 – d. 24 august 1857) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 – octombrie 1853 și din octombrie 1854 – 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 și a murit la 1857 și este fiul lui Alexandru G. Ghica – foto: ro.wikipedia.org

 

Divanurile ad-hoc

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a.

Tratatul de la Paris a fost semnat la 30 martie 1856 și a pus capăt, în mod oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, pe de altă parte. Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a regiunii - foto: ro.wikipedia.org

Tratatul de la Paris a fost semnat la 30 martie 1856 și a pus capăt, în mod oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, pe de altă parte. Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a regiunii, cititi mai mult pe unitischimbam.ro - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Românească (Bucureşti, 8 octombrie 1857) litografie de Carol Popp de Szathmáry - foto: ro.wikipedia.org

Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Românească (Bucureşti, 8 octombrie 1857) litografie de Carol Popp de Szathmáry – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat dupa 1861.

Comitetul unionist din Iasi 1) Dimitrie Ralet, 2) Constantin Negri, 3) Anastasie Panu, 4) MihailKogâlniceanu, 5) Arhimandritul Neofit Scriban, 6) Manolachi Costache-Iepureanu, 7) Dimitrie Kracti, 8) Petru Mavrogheni, 9) Dimitrie Cozadini, 10) Constantin Hurmuzachi, 11) Dimitrie A. Sturdza - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Comitetul unionist din Iasi 1) Dimitrie Ralet, 2) Constantin Negri, 3) Anastasie Panu, 4) MihailKogâlniceanu, 5) Arhimandritul Neofit Scriban, 6) Manolachi Costache-Iepureanu, 7) Dimitrie Kracti, 8) Petru Mavrogheni, 9) Dimitrie Cozadini, 10) Constantin Hurmuzachi, 11) Dimitrie A. Sturdza – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc.

Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi, (n. 1820, Iași, Principatul Moldovei - d. 12 aprilie 1863, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești), caimacam (locțiitor, regent) la conducerea Moldovei între 1857 - 1858. A fost fiul lui Ștefan Vogoride. Soția sa provenea din familia Conachi - foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi, (n. 1820, Iași, Principatul Moldovei – d. 12 aprilie 1863, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești), caimacam (locțiitor, regent) la conducerea Moldovei între 1857 – 1858. A fost fiul lui Ștefan Vogoride. Soția sa provenea din familia Conachi – foto: ro.wikipedia.org

Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist “L’Etoile d’Orient“, ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.

Costache Negri (n. 14 mai 1812, Iași, Principatul Moldovei - d. 28 septembrie 1876, Târgu Ocna, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești) scriitor, om politic și patriot român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Costache Negri (n. 14 mai 1812, Iași, Principatul Moldovei – d. 28 septembrie 1876, Târgu Ocna, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești) scriitor, om politic și patriot român – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală de la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate și armata.

Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Divanul ad-hoc al Moldovei (7 octombrie 1857) a fost format dintr-un număr de 85 de deputați, aleși în cinci colegii: cler, mari proprietari, mici proprietari, reprezentanți ai orașelor și reprezentanți ai satelor. Componența divanului era următoarea: 8 reprezentanți ai clerului, 28 de reprezentanți ai marilor proprietari, 14 reprezentanți ai micilor proprietari, 15 reprezentanți ai populației rurale și 20 reprezentanți ai populației urbane - foto: ro.wikipedia.org

Divanul ad-hoc al Moldovei (7 octombrie 1857) a fost format dintr-un număr de 85 de deputați, aleși în cinci colegii: cler, mari proprietari, mici proprietari, reprezentanți ai orașelor și reprezentanți ai satelor. Componența divanului era următoarea: 8 reprezentanți ai clerului, 28 de reprezentanți ai marilor proprietari, 14 reprezentanți ai micilor proprietari, 15 reprezentanți ai populației rurale și 20 reprezentanți ai populației urbane – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluțiile prin care se cerea:

- Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634;

- Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;

- Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării;

- Neutralitatea pământului Principatelor;

- Puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele nației.

Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.

Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:

- Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri;

- Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii;

- Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata;

- Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală);

- Dreptul de vot ramânea cenzitar.

După încheierea Convenției de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

 

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866), in imagine, Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866), in imagine, Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Reprezentanții acestei grupări ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu Țara Românească au oscilat o vreme între a avea un candidat al lor și a-l susține pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, și agent al Rusiei. Acesta, susținut de Rusia prin intermediul bancherului evreu Șmul Rabinovici și agentului panslavist polonez Nieczuka Wierzbicki, care a adus la Iași câteva sute de mercenari, viza și el unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus.

Steagul Principatelor (1862) - foto - stiri.tvr.ro

Steagul Principatelor (1862) – foto – stiri.tvr.ro

Cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor. După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Gruparea lor, susținută de mercenarii polonezi ai lui Wierzbicki, care plănuia să acționeze doar pentru a liniști eventualele proteste împotriva alegerii lui Sturza și apoi pentru a forța alegerea sa în Țara Românească, s-a văzut obligată să treacă la ofensivă. S-a pus premiu pentru uciderea liderilor unioniști Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu și Manolache Epureanu (pe al căror sprijin Sturza conta, dar care au votat pentru Cuza) și a domnitorului Cuza. Complotul a fost însă dejucat după ce a fost deconspirat de Alecu von Onciul și Iacob Antosz, iar ancheta a dovedit ulterior implicarea Rusiei.

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 1 iulie 1891, Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica - foto: ro.wikipedia.org

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 1 iulie 1891, Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, liderii unioniști au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. Acolo însă, Cuza era susținut doar de liberali, în timp ce conservatorii dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române. Țările au intrat de atunci într-o uniune personală. Conceptul era cunoscut la acea vreme, dar nu însemna nimic în ce privește o unire politică. Orientarea unionistă a domnitorului a făcut însă ca acesta să acționeze pe parcursul următorilor doi ani în sensul.

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate - in imagine, Vasile Boerescu, portret în Enciclopedia României - foto: ro.wikipedia.org

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate – in imagine, Vasile Boerescu, portret în Enciclopedia României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

La 25 ianuarie/6 februarie 1859 domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit ca primul prim-ministru al Ţării Româneşti pe Ioan Alexandru Filipescu.

Astfel, printr-o telegramă expediată din Iaşi în acea zi, domnitorul Alexandru Ioan Cuza invita pe preşedintele Adunării Elective din Ţara Românească să aducă la cunoştinţa membrilor acesteia că a însărcinat pe ”dumnealui logofătul Ioan Al. Filipescu şi pe dumnealui logofătul Nicolae Golescu a primi frânele guvernului din mâinile căimăcămiei”. De asemenea, menţiona că i-a numit pe Ioan Al. Filipescu – preşedinte al Consiliului şi ministru de justiţie, iar pe Nicolae Golescu – ministru de interne şi că i-a autorizat, în acelaşi timp, ”a compune un Minister provizoriu”, minister care s-a şi constituit imediat. Telegrama era contrasemnată de Vasile Alecsandri, ministru de Externe, se arată în volumul ”Viaţa şi opera lui Cuza Vodă” al istoricului Constantin C. Giurescu în (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, l966).

Tot la 25 ianuarie/6 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a trimis o notă diplomatică puterilor garante, în care prezenta alegerea sa ca domn şi în Ţara Românească, la 24 ianuarie 1859, ca o expresie a voinţei politice a românilor pentru înfăptuirea unirii complete a Principatelor, declarând, în acelaşi timp, că împărtăşeşte dorinţa ţării de unire sub un prinţ străin, fiind gata să se retragă, dacă se găseşte o soluţie convenabilă ţării şi agreată de Marile Puteri.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Recunoașterea internațională a Unirii

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie – 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante și au reușit să câștige sprijin pentru cauza românească. Încă în a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman și Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859).

Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană – generalul Ion Emanoil Florescu – a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht.

Ioan Emanoil Florescu (n. 7 august 1819, Râmnicu Vâlcea — d. 10 mai 1893, Paris) a fost un general și om politic român (între altele, prim-ministru al României în două guverne provizorii, pentru perioade scurte, între 17 aprilie și 6 mai 1876 și între 2 martie și 29 decembrie 1891) - foto: ro.wikipedia.org

Ioan Emanoil Florescu (n. 7 august 1819, Râmnicu Vâlcea — d. 10 mai 1893, Paris) a fost un general și om politic român (între altele, prim-ministru al României în două guverne provizorii, pentru perioade scurte, între 17 aprilie și 6 mai 1876 și între 2 martie și 29 decembrie 1891) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electivă și promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casație și la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalității fiscale). Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862.

Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli. Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile și pentru locuitorii cezaro-crăiești aflați aici cu afaceri. Maghiarii și polonezii, care voiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni, sunt protejați de guvern și de domn în spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare.

Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate, în țară, inacceptabile.

Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrându-și vechea poziție.

Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

 

articol preluat de pe: ro.wikipedia.org

cititi si:

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE DIN 1859: Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza recunoscută la Paris

 

Evenimentele Zilei de 30 septembrie în Istorie: 30 septembrie 489 – Bătălia de la Verona, între ostrogoții conduși de Theodoric cel Mare și herulii lui Odoacru, rege al Italiei; 30 septembrie 1857 – Încep lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei ce au precedat unirea principatelor româneşti Moldova şi Valahia

Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Românească (Bucureşti, 8 octombrie 1857)) litografie de Carol Popp de Szathmáry

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

30 septembrie este a 273-a zi a anului (a 274-a în ani bisecți) a calendarului gregorian, cu 92 de zile rămase până la sfârșitul anului.

 

Sărbătorile Zilei de 30 septembrie

(BOR) Sfântul Ierarh Grigorie Luminatorul, arhiepiscopul Armeniei; Sfintele Mucenițe Ripsimia si Gaiani

Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei celei Mari. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 30 septembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei celei Mari. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 30 septembrie – foto: doxologia.ro

 

(BRU) Grigore Iluminatorul, apostolul armenilor, episcop, martir († 330)

 

(BRC) Sfântul Ieronim, traducător al Bibliei, învățător al Bisericii

Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, azi Strigova, Croația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii - foto - Sfântul Ieronim (pictură de Peter Paul Rubens, 1653): ro.wikipedia.org

Sfântul Ieronim (pictură de Peter Paul Rubens, 1653) – foto: ro.wikipedia.org

Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, azi Strigova, Croația – d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii.

 

Ziua Internațională a Traducerilor

30 septembrie 2016: Ziua Internaţională a Traducătorilor (International Translation Day) – englishromanian.ro

30 septembrie 2016: Ziua Internaţională a Traducătorilor (International Translation Day) sub semnul legăturii dintre lumi articol realizat de Cristina Andrei

 

Botswana – Ziua națională – Aniversarea proclamării independenței (1966)

Drapelul Botswanei - foto: ro.wikipedia.org

Drapelul Botswanei – foto: ro.wikipedia.org

Botswana, numele oficial, Republica Botswana (Setswana: Lefatshe la Botswana) este o țară din partea de sud a Africii. Fost protectorat britanic al Bechuanaland, Botwsna și-a adoptat denumirea după obținerea independenței față de coroana britanică la 30 septembrie, 1966. Vecinii Botswanei sunt la sud Africa de Sud, la vest Namibia, la nord Zambia și Zimbabwe la nord-est. Economia, legată foarte mult de cea a Africii de Sud, se bazează în primul rând pe minerit (în special diamante), creșterea vitelor și turism. Numele țării vine de la cel mai mare grup etnic Tswana.

Amplasarea Botswanei -  foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Botswanei – foto: ro.wikipedia.org

 

Astăzi în istorie pentru 30 septembrie

 

30 septembrie 420 - A murit Sfântul Ieronim, (Sophronius Eusebius Hieronymus, n. cca. 347 la Stridon, azi Strigova, in Croația – d. 30 septembrie 420, la Betleem, în Palestina.

Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, azi Strigova, Croația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii - foto - Sfântul Ieronim (pictură de Peter Paul Rubens, 1653): ro.wikipedia.org

Sfântul Ieronim (pictură de Peter Paul Rubens, 1653) – foto: ro.wikipedia.org

A fost un mare teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus. Este cel mai bine cunoscut ca traducător al Bibliei din limba greacă, ebraică și aramaică în limba latină la cererea Papei Damasus I, de revizuire a traducerilor vechi a Sfintei Scripturi. Traducerea Sfântulului Ieronim, Biblia Vulgata, este încă textul oficial al Bibliei în Biserica Romană. Ieronim a fost sanctificat în Biserica Romano – Catolică și recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, Ieronim a fost sanctificat și de Biserica Ortodoxa , fiind numit Fericitul Ieronim.

Sf.Ieronim, scoala italiana sfarsitul sec.XVII - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Sf. Ieronim, scoala italiana sfarsitul sec.XVII – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

30 septembrie 489 - Bătălia de la Verona - A fost o bătălie între ostrogoții condusi de Theodoric cel Mare și herulii lui Odoacru, rege al Italiei, pe 30 septembrie 489 în aproprierea Veronei. Theodoric a condus personal trupele în luptă, obținând o victorie decisivă. Odoacru a fost obligat să se retragă la Ravenna, permițându-le invadatorilor să captureze Pavia și Milano.

 

30 septembrie 1207 - S-a născut poetul persan Jalal al-Din Muhammad Rumi,; n. 30 septembrie 1207 la Balch (azi in Afganistan) – d. 17 decembrie 1273 la Konya (Turcia de astazi).

Jalal ad-Din Muhammad Rumi, pe numele său complet Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī, cunoscut și ca Mawlānā Jalāl-ad-Dīn Muhammad Balkhī (n. 30 septembrie 1207, Balch, astăzi în Afghanistan; d. 17 decembrie 1273, Konya, astăzi în Turcia) a fost unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mevlevi - foto: ro.wikipedia.org

Jalal ad-Din Muhammad Rumi – foto: ro.wikipedia.org

Jalal ad-Din Muhammad Rumi, pe numele său complet Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī, cunoscut și ca Mawlānā Jalāl-ad-Dīn Muhammad Balkhī (n. 30 septembrie 1207, Balch, astăzi în Afghanistan; d. 17 decembrie 1273, Konya, astăzi în Turcia) a fost unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mevlevi. Limba maternă a lui Rumi a fost persana. Rumi, denumit „prințul poeților sufi”, a fost un mistic care a amalgamat în sine gânditorul și artistul. În întreaga lui creație el a proslăvit iubirea divină, ghidul spiritual al biografiei sale. El nu l-a căutat pe Dumnezeu în afară, ci în sine însuși.

 

30 septembrie 1227 - S-a născut Papa Nicolae al IV-lea; (d. 1292).A fost papa din 1288,până la moartea sa.

Nicolae IV. (* 30 septembrie 1227 în Ascoli Piceno; † 4 aprilie 1292 în Roma), papă din 1288 până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Nicolae IV - foto: ro.wikipedia.org

Nicolae IV. (* 30 septembrie 1227 în Ascoli Piceno; † 4 aprilie 1292 în Roma), papă din 1288 până la moartea sa.

 

30 septembrie 1246 - A murit cneazul rus Iaroslav al II-lea al Vladimirului; (n. 1191).

 

30 septembrie 1345 - Cneazul sarb Ștefan Dușan a ocupat orașul Serres și s-a proclamat împărat al grecilor și sârbilor, fiind încoronat la Skopje la 16 aprilie 1346.

Ștefan Uroș IV Dușan (1308 – 20 decembrie 1355), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) și țar al sârbilor și grecilor (din 16 aprilie 1345). Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii teritoriale, Țaratul Sârb fiind unul dintre cele mai mari state din Europa în acea vreme. Stefan Uroš IV Dušan și Ioan Alexandru al Bulgariei au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332. Coroana sa este păstrată la mănăstirea Cetinje din Muntenegru - foto: ro.wikipedia.org

Ștefan Uroș IV Dușan - foto: ro.wikipedia.org

Ștefan Uroș IV Dușan (1308 – 20 decembrie 1355), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) și țar al sârbilor și grecilor (din 16 aprilie 1345). Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii teritoriale, Țaratul Sârb fiind unul dintre cele mai mari state din Europa în acea vreme. Stefan Uroš IV Dušan și Ioan Alexandru al Bulgariei au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332. Coroana sa este păstrată la mănăstirea Cetinje din Muntenegru.

 

30 septembrie 1399 - Ducele de Lancaster, Henry Bolingbroke, l-a înlăturat pe Richard al II-lea de pe tron, proclamându-se rege al Angliei sub numele de Henric al IV-lea , unind ducatul de Lancaster cu coroana engleză.

Henric al IV–lea (n. 3 aprilie 1367, d. 20 martie 1413) s-a născut în Castelul Bolingbroke din Lincolnshire, din această cauză fiind cunoscut și sub numele de Henric de Bolingbroke - foto: ro.wikipedia.org

Henric al IV–lea - foto: ro.wikipedia.org

Henric al IV–lea (n. 3 aprilie 1367, d. 20 martie 1413) s-a născut în Castelul Bolingbroke din Lincolnshire, din această cauză fiind cunoscut și sub numele de Henric de Bolingbroke.

Richard al II-lea al Angliei (6 ianuarie 1367 - 14 februarie 1400) a fost rege al Angliei, de la 1377 până când a fost deposedat de coroană în 1399. Este faimos pentru rolul său esențial în rezolvarea Revoltei țărănești din 1381 și pentru delictele sale ca rege, lucru ce a condus atât la demisia sa forțată cât și la război civil - in imagine, Richard II Din grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei Lord al Irlandei, portret la Westminster Abbey, ca 1390 - foto: ro.wikipedia.org

Richard II
Din grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei
Lord al Irlandei, portret la Westminster Abbey, ca 1390 – foto: ro.wikipedia.org

Richard al II-lea al Angliei (6 ianuarie 1367 – 14 februarie 1400) a fost rege al Angliei, de la 1377 până când a fost deposedat de coroană în 1399. Este faimos pentru rolul său esențial în rezolvarea Revoltei țărănești din 1381 și pentru delictele sale ca rege, lucru ce a condus atât la demisia sa forțată cât și la război civil.

 

30 septembrie 1496 - Ştefan cel Mare termină zidirea Bisericii Sfântul Nicolae din Botoşani, un monument reprezentativ de arhitectură medievală moldovenească.

Biserica Sfântul Nicolae din Botoşani - foto preluat de pe www.radioiasi.ro

Biserica Sfântul Nicolae din Botoşani – foto preluat de pe www.radioiasi.ro

 

30 septembrie 1572 - A murit Sf. Francis Borgia, preot iezuit; (n. 1510).

 

30 septembrie 1790 - Leopold al II-lea devine împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Împăratul Leopold al II-lea (născut Peter Leopold Joseph) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 5 mai 1747, Viena - d. 1 martie 1792, Viena) a condus Sfântul Imperiu Roman între anii 1790-1792 și a fost totodată rege al Boemiei, Ungariei, mare duce de Toscana, principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împărătesei Maria Terezia și al împăratului Francisc Ștefan. Leopold a fost unul dintre așa-zișii "monarhi luminați". - in imagine, Emperor Leopold II in the Regalia of the Golden Fleece, Johann Daniel Donat (1806) - foto: ro.wikipedia.org

Emperor Leopold II in the Regalia of the Golden Fleece, Johann Daniel Donat (1806) – foto: ro.wikipedia.org

Împăratul Leopold al II-lea (născut Peter Leopold Joseph) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 5 mai 1747, Viena – d. 1 martie 1792, Viena) a condus Sfântul Imperiu Roman între anii 1790-1792 și a fost totodată rege al Boemiei, Ungariei, mare duce de Toscana, principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împărătesei Maria Terezia și al împăratului Francisc Ștefan. Leopold a fost unul dintre așa-zișii “monarhi luminați”.

 

30 septembrie 1791 - Are loc la Viena, la Schikaneders Theater, premiera operei Die Zauberflöte (Flautul fermecat), de Wolfgang Amadeus Mozart.

30 septembrie 1791: Premiera operei Die Zauberflöte (Flautul fermecat), de Wolfgang Amadeus Mozart are loc la Viena, la Schikaneders Theater - foto: ro.wikipedia.org

 

30 septembrie 1825 - S-a încheiat in Bucureşti, pavarea Podului Târgului de Afară (Calea Moşilor), lucrările de pavare a străzilor Capitalei începând din anul 1824.

 

30 septembrie 1831 - S-a infiintat Baroul Bucuresti. Acesta a fost reorganizat la 24 iunie 1865, în urma adoptării primei Legi privind organizarea corpului de avocaţi (decembrie 1864). Baroul din Bucureşti (de Ilfov, cum s-a numit iniţial), a reprezentat nucleul în jurul căruia s-a afirmat şi s-a manifestat profesia de avocat în România.

 

30 septembrie 1846 - Prima extracţie de dinţi fără durere, sub narcotic (eter), efectuată de William Thomas Green Morton pe pacientul său Eben Frost.

William Thomas Green Morton (August 9, 1819 – July 15, 1868) - foto: en.wikipedia.org

William Thomas Green Morton (August 9, 1819 – July 15, 1868) – foto: en.wikipedia.org

The first use of ether as an anaesthetic in 1846 by Morton - foto: en.wikipedia.org

The first use of ether as an anaesthetic in 1846 by Morton – foto: en.wikipedia.org

The MGH Department of Anesthesia, Critical Care and Pain Medicine traces its roots back to the October 16, 1846 public demonstration of medical ether – foto: en.wikipedia.org

 

30 septembrie 1857 - Încep lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei ce au precedat unirea principatelor româneşti Moldova şi Valahia.

Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Românească (Bucureşti, 8 octombrie 1857) litografie de Carol Popp de Szathmáry - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Românească (Bucureşti, 8 octombrie 1857) litografie de Carol Popp de Szathmáry – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lucrările Adunării ad-hoc a Valahiei, s-au desfăşurat în perioada 30 septembrie – 10 decembrie sub preşedenţia formală a mitropolitului şi cea efectivă a vicepreşedintelui Nicolae Golescu. În Ţara Românească, evenimentele s-au desfăşurat natural, spre Unire, conform dorinţei populaţiei, istoria consemnând inexistenţa unei stări conflictuale între autorităţi şi populaţie, în timpul căimăcămiei unioniste. Lucrările Divanului ad-hoc din Ţara Românească s-au deschis la 30 septembrie 1857, fiind precedate de un Te Deum săvârşit de mitropolitul Mitropolitul Nifon în Catedrala mitropolitană. Înainte de începerea lucrărilor, mitropolitul Ungrovlahiei a ţinut o scurtă predică, în care îi îndemna pe ascultători să conştientizeze importanţa istorică a adunării: „Priviţi-vă, Domnilor, şi veţi vedea că toţi suntem români; aceleaşi sentimente ne leagă, acelaşi sânge ne uneşte. Toţi avem o patrie înainte, să avem un cuget şi un scop“. În zilele de 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluțiile celor două Adunări ad-hoc. Hotărârile celor două adunări aveau, cu redactări ușor diferite, solicitări comune, prin care se cereau:
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

30 septembrie 1861 - S-a născut William Wrigley Jr., fabricant de sapunuri ( afacere preluata de la tatal si unchiul sau ). Din 1891 a inceput sa fabrice guma de mestecat care l-a facut cunoscut in lumea intreaga.

 

30 septembrie 1863 - Premiera operei Les pêcheurs de perles, de Georges Bizet are loc la Théâtre-Lyrique din Paris.

Georges Alexandre César Léopold Bizet (n. 25 octombrie 1838, Paris—d. 3 iunie 1875, Bougival-Paris) compozitor francez al erei romantice, celebru mai ales datorită operei sale Carmen.

 

30 septembrie 1864 - A fost înfiintata Camera de Comert în Principatele Române Unite.

 

30 septembrie 1870 - S-a născut savantul Jean Baptiste Perrin.

Jean-Baptiste Perrin (n. 30 septembrie 1870, Lille – d. 17 aprilie 1942 New York) a fost un fizician francez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926. În 1895 a demonstrat că radiațiile catodice sunt alcătuite din particule cu sarcină negativă, care ulterior vor fi denumite electroni - in imagine, Jean Baptiste Perrin, 1926 - foto: ro.wikipedia.org

Jean Baptiste Perrin, 1926 – foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Perrin (n. 30 septembrie 1870, Lille – d. 17 aprilie 1942 New York) a fost un fizician francez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926. În 1895 a demonstrat că radiațiile catodice sunt alcătuite din particule cu sarcină negativă, care ulterior vor fi denumite electroni. A publicat lucrări asupra mişcării browniene, emisiei şi recepţiei sunetelor ş.a.; Premiul Nobel pentru fizică pe 1926; membru de onoare străin al Academiei Române (1930) (d.1942, New York).

 

30 septembrie 1872 - A fost dat Decretul de înfiinţare a Universităţii din Cluj, cu predare exclusiv în limba maghiară.

 

30 septembrie 1880 - Henry Draper reușește prima fotografie a Nebuloasei Orion.

Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982) - foto: ro.wikipedia.org

Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982) – foto: ro.wikipedia.org

Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă.

 

30 septembrie 1882 - Este data in folosinta prima hidrocentrala din SUA, la Appleton, in Wisconsin.

 

30 septembrie 1888 - Jack Spintecătorul ucide cea de-a treia și cea de-a patra victimă: Elizabeth Stride și Catherine Eddowes.

„Jack Spintecătorul” este un pseudonim acordat unui criminal în serie anonim (sau criminali anonimi)[1] activ în jurul regiunii Whitechapel și în districtele adiacente orașului Londra, Anglia, în toamna anului 1888. Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul - in imagine, "With the Vigilance Committee in the East End: A Suspicious Character" from The Illustrated London News, 13 October 1888 - foto: en.wikipedia.org

With the Vigilance Committee in the East End: A Suspicious Character” from The Illustrated London News, 13 October 1888 – foto: en.wikipedia.org

Jack Spintecătorul” este un pseudonim acordat unui criminal în serie anonim (sau criminali anonimi) activ în jurul regiunii Whitechapel și în districtele adiacente orașului Londra, Anglia, în toamna anului 1888. Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul. Victimele erau alese din rândul femeilor care munceau ca prostituate. Crimele se petreceau fie în timpul nopții, fie dimineața devreme, în locuri publice sau semi-publice. Gâtul victimei era tăiat după ce i se mutila trupul. Teoriile susțin că victimele erau mai întâi strangulate pentru a fi reduse la tăcere, lucru ce explică lipsa sângelui de la locul crimelor. Scoaterea organelor interne din trupurile a trei victime i-a determinat pe oficiali să presupună că ucigașul avea cunoștințe de chirurgie.

Coperta revistei Puck din 21 septembrie 1889 ce conţine un articol despre „Jack Spintecătorul” - foto: ro.wikipedia.org

Coperta revistei Puck din 21 septembrie 1889 ce conţine un articol despre „Jack Spintecătorul” – foto: ro.wikipedia.org

Ziarele, ale căror vânzări au crescut mult în acea perioadă, au ajutat la promovarea notorietății criminalului datorată brutalității omorurilor și a ineficienței poliției, care nu a reușit să-l identifice și să-l captureze, uneori ajungând la locul crimei mai târziu cu câteva minute. Din cauza faptului că ucigașul nu a fost identificat, legendele ce privesc aceste omoruri au circulat ca o combinație de cercetări istorice cu folclor și pseudoistorie. De-a lungul anilor, mulți autori, istorici și detectivi particulari au propus diverse teorii despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor.

 

30 septembrie 1895 - Madagascarul devine protectorat francez.

 

30 septembrie 1908 - S-a născut violonistul ucrainean David Fiodorovici Oistrach; (d. 1974).

 

30 septembrie 1922 - S-a născut actriţa britanică Deborah Kerr (Deborah Kerr-Trimmer) . In anul 1994, a primit Premiul Oscar onorific, în semn de apreciere pentru activitatea desfăşurată pe platourile de filmare (-d. 16 octombrie 2007).

 

30 septembrie 1924 - S-a născut scriitorul american Truman Capote, (Truman Streckfus Persons), cunoscut pentru romanele sale ”Harfa de iarbă”, “Cu sânge rece”, “Mic dejun la Tiffany” ; (m. 25 august 1984).

Truman Streckfus Persons (n. 30 septembrie 1924 - d. 25 august 1984), scriitor american, unul dintre cei mai importanți ai secolului XX, autor de romane, nuvele și scenarii -  foto (Truman Capote fotografiat de Jack Mitchell): ro.wikipedia.org

Truman Capote fotografiat de Jack Mitchell – foto: ro.wikipedia.org

Truman Streckfus Persons (n. 30 septembrie 1924 – d. 25 august 1984) a fost un scriitor american, unul dintre cei mai importanți ai secolului XX, autor de romane, nuvele și scenarii. A inaugurat cu “In Cold Blood” genul „romanului de non-ficțiune”, roman-reportaj bazat pe personaje și acțiuni reale.

 

30 septembrie 1928 - S-a nascut Elie Wiesel, scriitor și filosof american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (d. 2016)

Elie (Eliezer) Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației, România, d. 2 iulie 2016, New York City, New York, S.U.A.) a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură⁠(en), iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A publicat 57 de cărți - cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste - in imagine, Elie Wiesel in 1987 - foto: en.wikipedia.org

Elie Wiesel in 1987 – foto: en.wikipedia.org

Elie (Eliezer) Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației, România, d. 2 iulie 2016, New York City, New York, S.U.A.) a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură⁠, iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A publicat 57 de cărți – cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.

Deţinuţi din lagărul de concentrare Buchenwald în ziua eliberării, 16 aprilie 1945. Elie Wiesel este pe rândul doi de jos, al șaptelea de la stânga - foto: ro.wikipedia.org

Deţinuţi din lagărul de concentrare Buchenwald în ziua eliberării, 16 aprilie 1945. Elie Wiesel este pe rândul doi de jos, al șaptelea de la stânga – foto: ro.wikipedia.org

 

30 septembrie 1935 - La Boston are loc premiera operei “Porgy and Bess“, de George Gershwin.

George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York - d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe Broadway cât și pentru sălile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock și mulți alții - in imagine,George Gershwin în 1937 -  foto: ro.wikipedia.org

George Gershwin în 1937 – foto: ro.wikipedia.org

George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York – d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe Broadway cât și pentru sălile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock și mulți alții.

 

30 septembrie 1939 - Generalul Władysław Sikorski devine şeful guvernului polonez în exil, dupa ocuparea Poloniei de cfatre Germania nazista si U.R.S.S.

 

30 septembrie 1943 - Poetul Tudor Arghezi a publicat pamfletul “Baroane” , îndreptat împotriva ambasadorului Germaniei la Bucuresti, Manfred von Kilinger si drept urmare, a fost trimis în lagarul de la Târgu-Jiu, unde a stat închis pâna la 20.12.1943.

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967) scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului - foto: ro.wikipedia.org

Tudor Arghezi - foto: ro.wikipedia.org

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967) scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului.

 

30 septembrie 1946 - Tribunalul International de la Nurenberg a dat verdictul final in procesul criminalilor de razboi nazisti.

 

30 septembrie 1955 - A murit, într-un accident de maşină, la numai 24 de ani, actorul James Dean, sex-simbol al anilor ’50: “Rebel fără cauză”, “La est de Eden”; (n. 8 februarie 1931).

 

30 septembrie 1955 - A încetat din viaţă Мihail Cehov, actor, regizor şi scriitor rus (n. 1891).

 

30 septembrie 1964 - S-a născut actrita italiana Monica Bellucci.

 

30 septembrie 1965 - Generalul Suharto preia puterea in Indonezia,după incercarea de lovitura de stat comunista. Ca răspuns, Suharto şi armata au masacrat peste cinci sute de mii de indonezieni suspectati de a fi comunişti.

 

30 septembrie 1966 - Botswana, fost protectorat britanic, își câștigă independența față de Marea Britanie. Seretse Khama a devenit primul președinte.

Amplasarea Botswanei -  foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Botswanei – foto: ro.wikipedia.org

Botswana, numele oficial, Republica Botswana (Setswana: Lefatshe la Botswana) este o țară din partea de sud a Africii. Fost protectorat britanic al Bechuanaland, Botwsna și-a adoptat denumirea după obținerea independenței față de coroana britanică la 30 septembrie, 1966. Vecinii Botswanei sunt la sud Africa de Sud, la vest Namibia, la nord Zambia și Zimbabwe la nord-est. Economia, legată foarte mult de cea a Africii de Sud, se bazează în primul rând pe minerit (în special diamante), creșterea vitelor și turism. Numele țării vine de la cel mai mare grup etnic Tswana.

 

30 septembrie 1972 - În Suedia este deschis Podul Öland, unul dintre cele mai lungi poduri din Europa (6.072 m).

 

30 septembrie 1975 - S-a născut Marius Urzică, gimnast român, campion olimpic la probele de cal cu mânere la Olimpiada Sydney, 2000).

 

30 septembrie 1980 - S-a născut în Košice, in Cehoslovacia, Martina Hinggis, (Martina Hingisová Molitor), jucătoare profesionistă elvețiană de tenis. A fost un timp jucătoarea numărul unu în lume, câștigând cinci turnee „ Grand Slam” care cuprinde „Australian Open”, „French Open”, „Wimbledon” și „US Open” în simplu și nouă titluri în dublu feminin.

 

30 septembrie 1981 - S-a născut in Hollywood, California, Dominique “Domi” Helena Moceanu, gimnasta americana de origine romana, membra a echipei olimpice a Statelor Unite (“supranumita cele sapte magnifice”),castigatoare a medaliei de aur la Jocurile Olimpice din 1996 în Atlanta. Dominique a fost regatita de legendarii antrenori Marta şi Béla Károlyi.

 

30 septembrie 1983 - S-a născut la Barlad, gimnasta romanca Andrea Madalina Raducan, multipla campioana mondiala si olimpica.

 

30 septembrie 1985 - A murit actrita franceza de film, Simone Signoret ; (n.25.03.1921).

 

30 septembrie 1985 - A încetat din viaţă seismologul american Charles Richter, iniţiatorul scării de magnitudine Richter; (n. 1900).

 

30 septembrie 1986 - Mordechai Vanunu , israelianul care a dezvăluit in mass media britanica detalii cu privire la programul nuclear israelian, este răpit în Roma in Italia de către agenti ai serviciului secret al Israelului, Mossad .

 

30 septembrie 1990 - A fost semnată, la New York, “Declarația mondială privind supraviețuirea, protejarea și dezvoltarea copiilor“, în cadrul Conferinței mondiale la nivel înalt consacrată condiției copilului.

 

30 septembrie 1999 - În Japonia se produce un grav accident nuclear la instalaţia de reprocesare a uraniului de la Tokai-Mura , la nord-est de Tokyo.

 

30 septembrie 2005 - Ziarul danez Jyllands-Posten a publicat 12 caricaturi ale profetului Mahomed.

Controversatele desene au apărut în revista daneză Jyllands-Post la data de 30 septembrie 2005 – foto: ro.wikipedia.org

Una din caricaturi îl viza pe acesta cu un turban sub formă de bombă cu fitil, asociindu-l astfel pe profet cu terorismul. În religia musulmană reprezentarea profetului este interzisă.

 

30 septembrie 2006 - A murit András Sütő, scriitor român de etnie maghiară; (n. 1927).

 

30 septembrie 2007 - A murit David Ohanesian, bariton român de etnie armeană (n. 1927).

 

30 septembrie 2007 - Daniel Ciobotea este întronizat arhiepiscop al Bucureștilor și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost ales ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007.

Patriarhul Daniel (pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea; n. 22 iulie 1951, Dobrești, Bara, Timiș) este actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române -  foto - ro.wikipedia.org

Patriarhul Daniel – foto – ro.wikipedia.org

Patriarhul Daniel (pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea; n. 22 iulie 1951, Dobrești, Bara, Timiș) este actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

 

30 septembrie 2007 - Rabinul Shlomo Sorin Rosen a fost instalat ca rabin în comunităţile evreieşti din România,in cadrul unei ceremonii desfășurate la Templul Coral din București Conform regulilor cultului mozaic, ritualul de învestire a constat în ceremonia dăruirii talitului – o pelerină cu care a fost îmbrăcat de către mentorul său, Marele Rabin,Menachem Hachoen. În data de 9 martie 2011, la Sinagoga Mare din București a avut loc un eveniment special în onoarea rabinului Shlomo Sorin Rosen, cu ocazia încheierii activității de Prim Rabin al comunităților evreiești din România.

 

30 septembrie 2009 - Într-un puternic cutremur din Sumatra își pierd viața peste 1.115 de oameni.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; .youtube.com

Unire2018.ro – Cel mai mare program de voluntariat pentru Anul UNIRII

Unire2018.ro - Cel mai mare program de voluntariat pentru Anul UNIRII

foto preluat de pe www.facebook.com/unire2018ro

 

Alianța pentru Centenar va crea Marea Hartă Unionistă digitală, disponibilă oricui și oriunde. Harta va servi drept un instrument esențial pentru realizarea Unirii. Este, totodată, cel mai mare program de voluntariat făcut la nivelul Republicii Moldova, României și a întregii Diaspore.

1 Decembrie 2018: FACEM Unirea - foto: facebook.com

1 Decembrie 2018: FACEM Unirea – foto: facebook.com

Mii de voluntari vor concura între ei pentru puncte și pentru locurile fruntașe ale clasamentului, aducându-și totodată aportul la înfăptuirea unui proces istoric de prea mult timp amânat: Unirea Republicii Moldova cu România.

Este pentru prima oară când aprecierea implicării voluntare a unor oameni nu mai depinde de criterii arbitrare, ci se bazează pe reguli clare și niveluri bine definite. Dincolo de un simplu proces de voluntariat, organizațiile unioniste doresc să dea către restul societății de pe ambele maluri de Prut un exemplu de construcție bazată pe valoare.

Fie că vorbim de o țară din Europa, un județ din România sau un sat din Republica Moldova, utilizatorii avansați ca nivel vor putea vedea în timp real datele privind ceilalți unioniști, iar implicarea în proiect nu este condiționată geografic. Premiile cu care vor fi recompensați cei mai bravi voluntari sunt oferite de către alți unioniști, care nu au timp să voluntarieze: de la tricouri și alte materile unioniste până la excursii în România/Republica Moldova sau locuri exotice precum Tenerife (Insulele Canare).

 

Există 3 metode importante prin care puteți să sprijiniți în anul 2018 procesul de unificare a malurilor de Prut:

 

ÎNSCRIINDU-TE CA SUPORTER AL UNIRII – Completezi formularul și răspândești în mediul tău informațiile primite și susținerea pentru proiectul unionist. La finalul zilei vom arăta că suntem sute de mii de suflete care vor să redevenim o singură ȚARĂ.

ACTIVÂND CA VOLUNTAR – Completezi formularul, apoi începi să acumulezi puncte în urma activităților. Crești de la un nivel la altul și pui umărul la scrierea istoriei.

DONÂND – De la 10 lei la mii de euro sau donând resurse materiale, de la cărți la mașini sau excursii, fiecare își aduce contribuția la o mișcare care pornește de jos în sus.

 

Indiferent dacă ești SUPORTER, VOLUNTAR sau/și DONATOR, de fiecare dintre noi va fi nevoie pe 1 Decembrie 2018 și în fiecare zi a anului 2018. Marea Mobilizare Unionistă e despre folosirea tuturor energiilor disponibile în sens unificator.

Punctele din programul de voluntariat vor fi acordate automat, la îndeplinirea unor acțiuni, majoritatea online (comentarii, likeuri, evenimente, promovare etc) care țin de propria persoană, de contactarea altor unioniști sau de atragerea de oameni noi în mișcare (prin intermediul linkului personal). Totodată, pentru cei care se remarcă prin inventivitate și prin rezultate, puncte se acordă și manual, de către coordonatori. O listă completă de acțiuni poate fi găsită aici.

Pentru a deveni cel mai bun unionist dintre unioniști la îndemnul unui mare adevăr istoric: ”Întrebaţi istoria și veţi ști ce suntem, de unde venim și unde mergem” (Mihail Kogălniceanu), aveți nevoie de Implicare, Activism, Curaj și Dragoste de Țară. Împreună putem unifica aceste calități într-o forță unionistă care va face să dispară pentru totdeauna granița dintre frați!

articol preluat de pe www.unire2018.ro

10tv.md

Basarabia e România

2018: Alianța pentru Centenar

Unirea – ODIP

Actiunea 2012

(George Simion) Proiectul unionist în anul 2017

De la simplu slogan, “Basarabia e România” a devenit un subiect pe agenda publică

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 ianuarie 2017

 

Proiectul unionist în anul 2017

Demiterea lui Igor Dodon, dezvoltarea puţinelor produse media de limba română din Republica Moldova şi acţiuni concrete din partea noului Guvern şi Parlament de la Bucureşti sunt principalele priorităţi pe care unioniştii le vor avea în 2017. Ce s-a reuşit şi ce nu s-a reuşit în anul care a trecut şi care sunt şansele de realizare în următorii ani a dezideratului reunificării, în următorul articol….

Cuprinşi de febra competiţiilor electorale şi de o sfâşietoare perioadă de interimari, în 2016 proiectul Republicii Moldova a fost trecut în stand-by. Spaţiul mediatic comun, clamat de vremelnicul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, a fost abandonat rapid la remaniere, odată cu plecarea lui Stoenescu de pe post. Nimeni, în afară de organizaţiile civice, nu a dorit să sufle vreun cuvânt. La orizont, în viitorul cabinet Grindeanu, se anunţă un minister, în adevăratul sens al cuvântului, pentru Politicile pentru românii de pretutindeni. Îşi va găsi Republica Moldova locul aici? Se vor respecta promisiunile făcute de către cvasi-totalitatea partidelor politice în timpul marşului unioniştilor din octombrie?

 

 

Retrospectiva anului 2016

 

Jumătate din primarii din Republica Moldova au fost prezenţi la parlamentul României în aprilie 2016 într-o reunire cu omologii lor din România. Înfrăţiri între localităţi s-au realizat la eveniment şi,mai apoi, pe tot parcursul anului, fiind unul din procesele continue. Evenimentul a fost organizat de societatea civilă în parteneriat cu autorităţile locale şi nu a beneficiat de nicio prezenţă din partea guvernului Cioloş.

foto: adevarul.ro

 

Tot societatea civilă, în colaborare cu sute de parteneri din toată România, au reuşit să deruleze cel mai mare proiect al anului, aducând 40 000 de oameni din Republica Moldova la diferite obiective turistice din România, în perioada mai-noiembrie, sub genericul CUNOAŞTE-ŢI ŢARA. 800 de astfel de grupuri au văzut, unii pentru pentru prima oară, România.

foto: adevarul.ro

În paralel, în Republica Moldova, Tinerii Moldovei au mers pe biciclete în 600 de sate, vorbind cu oamenii şi ducând procentele unioniştilor aproape de 35% în sondajele de opinie.

foto: adevarul.ro

Din păcate, numărul unioniştilor nu a fost suficient pentru a evita victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidenţiale din noiembrie. De altfel, ar fi fost greu oricui să lupte cu maşinăria olihgarhului Plahotniuc, susţinută şi de unele cercuri de la Bucureşti. Câteodată, bicicletele nu pot învinge maşinăriile de bani…

Faptul că Plahotniuc l-a susţinut pe Dodon nu mai este negat nici de către oligarh, care a declarat la ultimul congres al partidului său:

Pentru că ne vedem pentru prima dată după recentele alegeri prezidentiale, în acest format larg, vreau să vă felicit pe toţi pentru munca depusă în campania electorală şi respectiv, pentru rezultatul bun la care am ajuns.”

Ce este suspect, pe lângă atitudinea duplicitară a lui Plahotniuc, este non-combatul candidatei democrate, Maia Sandu, care nu a avut o prestaţie reuşită nici în campania electorală iar lipsa ei de reacţie în contestarea fraudelor masive de la urnele de vot a ridicat multe semne de întrebare.

Doar unioniştii au fost cei care au ieşit în stradă după terminarea alegerilor, alegându-se apoi cu mai multe dosare de cercetare penală, pentru arborarea drapelelor româneşti. Organizaţiile civice unioniste pregătesc iniţierea demiterii lui Igor Dodon din funcţia de preşedinte, primele sale gesturi fiind mai mult decât grăitoare pentru a-l descalifica de la a ocupa o astfel de demnitate. Alţii însă, îşi pregătesc funcţiile şi alegerile parlamentare din 2018…

foto: adevarul.ro

Înscăunarea lui Dodon şi dosarele penale nu i-au speriat pe unionişti, care au boicotat numirea în funcţie iar, pe 1 Decembrie, au desfăşurat 1 kilometru de tricolor pe străzile Chişinăului.

foto: adevarul.ro

Tot pe 1 Decembrie, unioniştii au fost prezenţi la Bruxelles, unde au manifestat între clădirile Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, şi unde s-au văzut cu mai mulţi parlamentari europeni români.

foto: adevarul.ro

Din punct de vedere al manifestaţiilor stradale, anul 2016 a fost unul bun. 50 000 de oameni au ieşit în stradă la Chişinău pentru a cere Unirea cu Ţara. Este cea mai mare manifestare de acest gen din ultimii ani.

foto: adevarul.ro

 

Proiectele concrete au continuat prin aducerea a 450 de profesori din România la ultimul clopoţel din şcolile şi liceele din România, bazele colaborării dintre instituţiile de învăţământ şi a unui congres al cadrelor didactice de pe ambele maluri ale Prutului în anul 2017.

foto: adevarul.ro

Iar pentru a încheia acest corolar, cea mai mare reuşită a anului a fost crearea, prin intermediul colectei de fonduri, unui studio de producţie video la Chişinău şi a unuia la Bucureşti, care au început deja să fie folosite pentru produse unioniste în audio-vizualul din Republica Moldova, unde ponderea posturilor în limba română este net inferioară.

foto: adevarul.ro

Ca o notă personală a autorului, ca participant în toate aceste proiecte derulate în 2016 şi ca reprezentant al societăţii civile care, indiferent de cine este la putere, trebuie să vină cu propuneri şi să îşi păstreze spiritul critic:

măcar în anul care vine ne vom putea exercita în voie funcţia democratică, fără a fi acuzaţi că munca, pe care o depunem de ani de zile pe baricadele reîntregirii naţionale, vine în avantajul unuia sau altuia dintre actorii publici.

La orizont va fi anul 2018, centenarul Marii Uniri. Şi în acest domeniu, haosul instituţional este unul mare, iar rezultatele cumulate ale guvernelor Ponta/Cioloş rămân la stadiul de bune intenţii.

Fiţi alături de mişcarea unionistă în anul 2017, pentru că, mai devreme sau mai târziu, reunirea va avea loc. La mulţi ani români, în cadrul oricăror graniţe v-aţi afla!

articol preluat de pe: adevarul.ro

1 Decembrie – 1 Kilometru de Tricolor

1 Decembrie – 1 Kilometru de Tricolor

foto si articol: facebook.com

 

Trei culori şi-o singură iubire – românească!“. Aceste versuri au stat la baza afirmării noastre naţionale şi ne vor călăuzi până la Marea Unire. 

Pe data de 1 decembrie 2016, la 98 de ani de la Marea Unire, toată suflarea românească este aşteptată la monumentul Ştefan cel Mare din Chişinău!

Vă aşteptăm joi, 1 decembrie 2016, ora 13:00, pentru a participa la un eveniment istoric – 1 kilometru de tricolor. 
Să scriem istoria împreună!

#1KMdeTRICOLOR - #1KMdeUNIRE

articol preluat de pe: facebook.com

(Loredana Diacu) Unioniştii vor scanda de 1 Decembrie la Bruxelles: “Basarabia e România”

Unioniştii vor scanda de 1 Decembrie la Bruxelles: “Basarabia e România

foto: facebook.com
articol: Loredana Diacu – epochtimes-romania.com

Loredana Diacu - foto: facebook.com

Loredana Diacu – foto: facebook.com

25 noiembrie 2016

Sute de români de pe ambele maluri ale Prutului vor manifesta la Bruxelles pentru a spune că naţiunea română este împărţită în două, anunţă Platforma Unionistă Acţiunea 2012

.

Unioniştii din Republica Moldova şi România vor sărbători 1 Decembrie în faţa Parlamentului European, informează Platforma Unionistă Acţiunea 2012.

Pe lângă manifestaţia stradală care va începe în Rond-Point Robert Schuman la ora 14:30, reprezentanţii organizaţiilor civice vor avea întrevederi cu europarlamentari şi cu comunitatea de români din Belgia, iar la finalul mitingului este preconizată o conferinţă de presă, în cadrul cărora vor prezenta situaţia reală din Republica Moldova şi perspectivele raportului Chişinău – Bucureşti – Bruxelles, se precizează în comunicatul de presă remis Epoch Times.

Unioniştii mai informează că întâlnirea delegaţiei lor cu europarlamentarii va avea loc la ora 10:00, la Parlamentul European, Batiment Willy Brandt, sala WIB 02M068, după care, la ora 16:00, reprezentanţii organizaţiilor civice vor susţine o conferinţă de presă (Euraffex, Rue Archimède 11, 1000), iar începând cu ora 19:00 aceştia vor dialoga cu comunitatea de români din Belgia.

Suntem un singur popor în ambele state. Pe 1 Decembrie, de ziua naţională românilor, vrem să se afle şi la instituţiile europene adevărul despre Republica Moldova. Altfel, Republica Moldova va rămâne mereu într-o zonă gri, în care fraudele şi minciuna domină. Europa trebuie să ştie”, a declarat George Simion, preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012.

Ziua Naţională a României va fi marcată de către unionişti şi la Chişinău şi Alba Iulia. Un tricolor de 1 kilometru va fi întins pe 1 Decembrie în centrul Chişinăului, între Parlament şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, iar la Alba Iulia, la festivităţile organizate de autorităţile locale cu prilejul împlinirii a 98 de ani de la Marea Unire va fi inclus mesajul „Basarabia e România”.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(Alexandru Cristian Surcel) Marşul Unirii “Luptă pentru Basarabia” explicat

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016)

foto:: Sergiu Nicolae Brega
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

25 octombrie 2016

 

Timp de patru ani, marşurile unioniste au reuşit să aducă tema reunificării celor două state româneşti pe agenda publică, să o transforme eventual într-o temă de campanie electorală, dar nu s-au obţinut cu adevărat şi demersuri concrete ale decidenţilor politici în această direcţie. Sigur, progresul este enorm faţă de perioada anterioară, când discuţia despre reunificare practic nu exista. Dar în al cincilea an trebuia cumva forţat un dialog mai de substanţă pe această temă, unul care să se traducă şi în nişte măsuri concrete. Altfel, mişcarea unionistă a ultimilor ani ar fi început să stagneze, apoi să-şi piardă treptat din vigoare, exact cum s-a întâmplat în anii ’90, pentru ca o nouă generaţie să reia de la zero peste zece sau douăzeci de ani.

Desigur, Platforma Unionistă Acţiunea 2012 şi alte comunităţii civice de pe cele două maluri ale Prutului, precum Tinerii Moldovei sau ODIP, propun o foaie de parcurs deosebit de ambiţioasă, care ar urma să culmineze cu reunificarea efectivă sau cel puţin cu un referendum în Republica Moldova cu rezultate favorabile reunificării în anul 2018, odată cu Centenarul. La o primă vedere pare nerealist şi mulţi dintre defetiştii şi nihiliştii din clasa politică şi din presă susţin asta, ba chiar s-au dezlănţuit începând din week-endul trecut.

Dar, îmi permit să întreb, este mai realistă mult clamată “integrare europeană” a Republicii Moldova, cu care defilează toţi politicienii de la Bucureşti, având o Uniune Europeană destul de decisă să menţină status quo-ul cu Rusia, deci care nu mai e atât de dispusă să primească în rândurile sale ţări din ceea ce Moscova numeşte “vecinătatea apropiată” şi în care agenţii acesteia sunt foarte activi? Este realist să ne imaginăm că într-o zi partenerii noştri europeni şi atlantici vor avea din proprie iniţiativă revelaţia interesului naţional românesc şi ni-l vor realiza, noi până atunci trebuind doar să stăm sluj şi să nu-i deranjăm nici măcar cu o şoaptă? A fost realist să tot pompăm bani către guverne de la Chişinău evident corupte şi manipulate de tot felul de oligarhi pe tipic post-sovietic precum Vlad Filat sau Vlad Plahotniuc? Iar când a apărut ideea Fondului Moldova, inspirată de ceea ce a fost la o scară mult mai mare Planul Marshall, care ar fi însemnat investiţii directe acolo unde e nevoie în Republica Moldova, fără ca banii să mai aterizeze în buzunarele fără fund ale unor şmecheri, România a mai dat un împrumut guvernului lui Plahotniuc… Ei bine, de va fi ca primul preşedinte ales direct al Republicii Moldova să fie omul Kremlinului, Igor Dodon, aceasta nu va fi din cauza îndrăznelii unioniştilor de a pune între paranteze defetismul şi fatalismul politicii româneşti, ci fix din cauza măsurilor haotice şi prost direcţionate ale diverselor guverne care s-au perindat pe la Palatul Victoria din anul 2009 încoace.

Aşadar, ce s-a întâmplat de fapt sâmbătă, 22 octombrie 2016, şi duminică, 23 octombrie 2016? Platforma Unionistă Acţiunea 2012 a notificat Primăriei Municipiului Bucureşti un marş pe traseul Hanul lui Manuc- bulevardul I. C. Brătianu- Piaţa Universităţii- bulevardul Magheru- Piaţa Romană- bulevardul Lascăr Catargiu- Piaţa Victoriei- Calea Victoriei- Piaţa Universităţii. La discuţia avută în ziua de 11 octombrie 2016 în comisia de ordine publică, unde pe lângă viceprimarul general Aurelian Bădulescu participă reprezentanţi ai Jandarmeriei, poliţiei naţionale, poliţiei rutiere, poliţiei locale, SPP, ISU etc., sub tot felul de pretexte hilare de genul “Calea Victoriei nu are autorizaţie ISU” sau pur şi simplu pe acea atitudine de “nu vor muşchii noştri, noi suntem autoritatea de stat, Dumnezeu pe pământ” pe care Legea nr. 60/1991 a adunărilor publice republicată o face posibilă în contra Constituţiei României şi a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, s-a pregătit un protocol care impunea ca punct terminus al marşului Piaţa Victoriei.

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto: (captrura video): Sergiu Nicolae Brega

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto: (captrura video): Sergiu Nicolae Brega

Două zile mai târziu, mă aflam din nou la sediul Primăriei Municipiului Bucureşti, alături de preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, deja faimosul George Simion, pentru a susţine o conferinţă de presă, dar şi pentru a continua discuţia legată de traseu; precizez că noi nu semnasem protocolul amintit mai sus, ci cerusem să avem o nouă discuţie cu comisia. Cu această ocazie, era 13 octombrie 2016, am fost invitaţi în biroul viceprimarului general Aurelian Bădulescu cu care am avut o negociere. În faţa argumentului că “vom avea în curând alegeri, Primăria Generală este de o culoare politică, Guvernul de o alta, iar dumneavoastră vreţi să ne forţaţi să ne oprim în faţa sediului Guvernului, vreţi să se spună că totul e o manevră de discreditare a Guvernului de către Primăria Generală?” am ajuns la un compromis, în sensul ca revenirea în Piaţa Universităţii să se facă pe traseul pe care venisem, pe la Piaţa Romană.

Urma aşadar ca în săptămâna următoare să semnăm un nou protocol, cuprinzând traseul astfel negociat (trecem peste amănuntul că drepturile fundamentale ale omului nu ar trebui negociate ca la piaţă şi nici “autorizate”, cum se încăpăţânează să spună o parte a presei, deşi termenul nu apare în Legea 60 şi nimeni nu le cere autorizaţie ca să respire). Ceea ce nu s-a mai întâmplat. Bun, ne aflam astfel din nou într-o situaţie în care am mai fost puşi şi în 2012, şi când cu protestele pentru Roşia Montană şi gazele de şist, şi la votul din diaspora şi când cu #Colectiv şi în alte împrejurări: atunci când autorităţile abuzează de o lege strâmbă şi ţie nu-ţi rămâne decât fie să te laşi împilat, uitând că pentru acest drept al liberei manifestări şi expresii s-a plătit un preţ de sânge, fie să protestezi fără faimoasa “autorizaţie”, asumându-ţi eventualele amenzi, plimbări cu duba şi agresiuni din partea jandarmilor.

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto:: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto:: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Faptul că sâmbătă secţia 4 poliţie a devenit loc de pelerinaj al unor politicieni controversaţi, cel puţin unul cu serioase probleme penale, că alţii au profitat de ocazie să dea declaraţii în care să atace Guvernul, nu are legătură cu demersul unionist, care e adresat tuturor partidelor şi tuturor cetăţenilor celor două state româneşti. Are legătură cu apropiatele alegeri şi cu o pornire păguboasă a politicienilor români, lipsiţi de scrupule, de a folosi chiar şi cele mai sfinte crezuri în scop meschin personal sau electoral.

Tot la fel, nu este nicio conspiraţie cu corturile care au fost instalate în zona Fântânii din Piaţa Universităţii, unde circa o sută de manifestanţi, majoritatea veniţi de dincolo de Prut, au petrecut noaptea de sâmbătă şi duminică. În primul rând, ele nu au costat nimic şi nici nu au fost puse la dispoziţie de vreun partid, fiind pur şi simplu recuperate de la un festival din Europa, unde fuseseră abandonate. Apoi, ce sens a avut această ocupare de o noapte s-a văzut a doua zi.

Cum spuneam la început, trebuia cumva forţat un dialog mai de substanţă pe tema reunificării, unul care să se traducă şi în nişte măsuri concrete. Impactul psihologic al marşului de sămbătă şi al ocupării de o noapte din Piaţa Universităţii a permis dialogul unei delegaţii a protestatarilor cu reprezentanţii diferitelor partide care contează (mai puţin în acea zi PNL, toţi liderii fiind la înmormântarea lui Radu Câmpeanu). S-au obţinut astfel o serie de promisiuni concrete. Şi înainte să spuneţi că asta nu înseamnă nimic, că promisiunile în politică se încalcă zi de zi, gândiţi-vă la nuanţa foarte bine sesizată de activistul Mircea Radea: “Una este să pui presiune fără să ai nimic, altceva să pui presiune când ai nişte promisiuni.”

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto:: facebook.com (Basarabia e România)

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) – foto:: facebook.com (Basarabia e România)

 

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

 

(George Simion) Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia! (22 Octombrie 2016) Cea mai mare ieşire în stradă a anului! Milioane de români VOR asta!

Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia! (22 Octombrie 2016) Cea mai mare ieşire în stradă a anului! Milioane de români VOR asta!

foto: facebook.com
articol: George Simion

George Simion

George Simion

7 octombrie 2016

 

Bucureştiul se pregăteşte pentru cel mai numeros miting din ultima vreme. Motivul nu o reprezintă nici pensiile nici salariile şi nici măcar lupta anti-corupţie. În ultimii ani, mişcarea unionistă a scos din ce în ce mai mulţi oameni în stradă, pe ambele maluri ale Prutului, cerând măsuri concrete pentru viitoarea unire cu Republica Moldova.

Sâmbătă, 22 octombrie, de la ora 14:00, zeci de mii de bucureşteni şi basarabeni şi-au dat întâlnire la Hanul lui Manuc (Piaţa Unirii). O să fie o ieşire în stradă masivă, cum nu s-a mai întâmplat în Bucureşti în ultimul an. Organizatorii principali, Platforma Unionistă Acţiunea 2012, spun că e al cincilea an când organizează aceste Marşuri ale Unirii în Bucureşti şi Chişinău dar că, de fiecare dată, mai mulţi oameni ies la Chişinău. Acum este rândul Bucureştiului!

Sondajele de opinie, în creştere Curentul unionist este îmbrăţişat, după cum se ştie, de o pătură largă din societate. Primele sondaje apărute timid, nici nu vroiau să abordeze subiectul acesta. De exemplu, studiul „Republica Moldova în conştiinţa publică românească” realizat de Fundaţia Soroş şi care îl are printre autori, printre alţii, şi pe actualul ministru Cristian Ghinea, nu a făcut inclus în rezultatele finale şi întrebarea deschisă privind dorinţa de reunificare, considerând rezultatele “prea optimiste”. În schimb, s-a pus problematica Unirii într-o notă pe care orice sociolog serios ar critica-o. Iată cum unirea înseamnă automat, sărăcire. Şi iată, câţi români acceptă să fie “sărăciţi:

foto: adevarul.ro

Prima oară mai timid, mai apoi toate, casele de sondare a opiniei publice din România au abordat subiectul. Invariabil, rezultatele arată că 3 din 4 români vor vota pentru Unire la un eventual referendum:

foto: adevarul.ro

 

Basarabenii nu vor?

O temă speculată deseori în România este lipsa de apetenţă a basarabenilor. Totodată, până recent, nicio campanie amplă la nivelul întregului stat de peste Prut nu se realizase. În ultimii ani, după răsturnarea de la putere a lui Voronin şi prin noua generaţie de tineri unionişti, care au mers pe calea civică, dorinţa de Unire a crescut de la câteva procente la 30%. Tendinţa este una ascendentă şi ea creşte pe măsură ce statul Republica Moldova îşi pierde raţiunea de a fi. Dar cel mai mult ajută faptul că tema este abordată deschis, de toate păturile societăţii.

50 000 de basarabeni au ieşit anul acesta, pe 27 martie, în stradă la Chişinău, pentru a cere Unirea, la împlinirea a 98 de ani de la actul istoric de revenire a Basarabiei la Ţară.

foto: adevarul.ro

Comparabil, la dimensiunile Bucureştiului, ar fi ieşit 120 000 de oameni. Vă daţi seama ce înseamnă asta?

În ultimul an, numărul unioniştilor din Republica Moldova a îneput să crească şi dă speranţe pentru un viitor referendum. Cercetarea sociologică realizată de Magenta Consulting la comanda Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN) în luna august arată că 28% din populaţia R. Moldova este total şi mai degrabă de acord cu unirea statului cu România – acesta reprezentând nucleul dur al unioniştilor. Potrivit datelor furnizate de sondaj, ponderea respondenţilor de acord cu unirea R. Moldova cu România ar creşte la 50-51% dacă li s-ar sublinia că unirea ar aduce anumite beneficii, cum ar fi: evitarea controlului Rusiei asupra R. Moldova, educaţie mai bună în şcoli şi universităţi, servicii medicale de calitate, justiţie imparţială şi corectă, luptă reală împotriva corupţiei etc. De asemenea, 45% din populaţia are o atitudine pozitivă şi foarte pozitivă faţă de reunificarea Germaniei şi 22% din populaţia R. Moldova vede drept singura soluţie pentru integrarea R. Moldova în UE unirea cu România. Ponderea celor care sunt împotriva unirii cu România e de 47%.

 

De ce nu autorizează Primăria Bucureşti întregul traseu al Marşului pentru Basarabia până la Parlament (video)

13.10.2016: Conferinţă de presă a reprezentanţilor Platformei Unioniste Acţiunea 2012 în faţa Primăriei Generale a Capitalei. (Mihuţ Savu/Epoch Times) – foto: epochtimes.ro

 

Românii, în stradă pe 22 octombrie!

Românii au început să se mobilizeze pentru a participa la diverse acţiuni de protest şi a le arăta parlamentarilor că nu mai pot călca în picioare orice regulă de bun simţ. Pare că spiritul civic s-a trezit dar, pe subiectul Republicii Moldova, rezultatele concrete au lipsit din partea clasei politice. În curând vine anul 2018, cnd se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire iar aşteptările sunt mari, mai ales pe zona Basarabiei.

Se anunţă zeci de mii de oameni în stradă, care le vor striga aleşilor lor că aşa nu se mai poate. Nu doar bucureşteni, vor veni oameni din toate oraşele Ţării:

 

articol preluat de pe: adevarul.ro

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor