Articole

Acordul de la Bretton Woods (1-22 iulie 1944)

Conferința monetară a ONU (Foto: Associated Press; Fotograf: Abe Fox)

foto preluat de pe www.federalreservehistory.org

 

Acordul de la Bretton Woods

Acordul de la Bretton Woods sau Conferința de la Bretton Woods a fost o conferință internațională cu temă monetară și financiară ținută la Hotelul Mount Washington din Bretton Woods, New Hampshire, SUA în perioada 1-22 iulie 1944.

Acordul de la Bretton Woods (1-22 iulie 1944) - The Mount Washington Hotel, White Mts., N.H. (Photo: Library of Congress, Prints & Photographs Division, Detroit Publishing Company Collection, LC-D4-19762) - foto preluat de pe www.federalreservehistory.org

Acordul de la Bretton Woods (1-22 iulie 1944) – The Mount Washington Hotel, White Mts., N.H. (Photo: Library of Congress, Prints & Photographs Division, Detroit Publishing Company Collection, LC-D4-19762) – foto preluat de pe www.federalreservehistory.org

Prezență

La conferință au participat 730 de delegați din 44 țări, excluzând țările care făceau parte din Axă. Scopul conferinței era reglementarea problemelor monetare și financiare după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

La conferință au fost înființate IBRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare), GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) și FMI (Fondul Monetar Internațional).

State Delegation members[18]
 Australia Leslie MelvilleFrederick WheelerArthur Tange
 Belgium Camille GuttGeorges TheunisRené Boël
 Bolivia René Ballivián Calderón
 Brazil Artur de Sousa Costa, Francisco Alves dos Santos Filho, Roberto de Oliveira Campos
 Canada James Lorimer IlsleyLouis St LaurentDouglas Abbott and Lionel Chevrier
 Chile Luis Álamos Barros
 China, the Republic of H.H. KungTsiang TingfuKuo Ping-Wen,
 Colombia Carlos Lleras Restrepo, Miguel López Pumarejo
 Costa Rica Francisco de Paula Gutiérrez Ross
 Cuba Eduardo I. Montoulieu
 Czechoslovakia Ladislav Feierabend (cs)
 Dominican Republic Anselmo Copello
 Ecuador Esteban F. Carbo
 Egypt Sany Lackany Bey
 El Salvador Agustín Alfaro Morán
 Ethiopia Ephrem Tewelde Medhen
 France Pierre Mendès France
 Greece Kyriakos Varvaressos
 Guatemala Manuel Noriega Morales
 Haiti André Liautaud
 Honduras Julián R. Cáceres
 Iceland Magnús Sigurðsson
 India (British) Jeremy RaismanArdeshir Darabshaw ShroffC. D. DeshmukhR. K. Shanmukham Chetty
 Iran Abol Hassan Ebtehaj
 Iraq Ibrahim Kamal
 Liberia William E. Dennis Sr.
 Luxembourg Hugues Le Gallais
 Mexico Eduardo Suárez, Víctor Urquidi
 Netherlands Johan Willem Beyen
 New Zealand Walter Nash, Edward Coldham Fussell
 Nicaragua Guillermo Sevilla Sacasa
 Norway Wilhelm Keilhau
 Panama Augusto Guillermo Arango
 Paraguay Celso R. Velázquez
 Peru Pedro Beltrán Espantoso
Commonwealth of the Philippines Philippines Andrés Soriano
 Poland Ludwik Grosfeld
 South Africa S. Frank N. Gie
 Soviet Union Mikhail Stepanovich Stepanov
 United Kingdom John Maynard Keynes
 United States Henry Morgenthau Jr.Fred VinsonDean AchesonHarry Dexter White
 Uruguay Mario La Gamma Acevedo
 Venezuela Rodolfo Rojas
 Yugoslavia Vladimir Rybar

 

Scopurile conferinței

Conferința de la Bretton Woods a avut loc în luna iulie 1944, dar nu a devenit operativă până la sfârșitul lunii decembrie 1958, când toate monedele europene au devenit convertibile.

În cadrul acestui sistem, au fost înființate FMI și BIRD. FMI a fost dezvoltat ca un organism internațional permanent.

Protagoniștii conferinței au fost Harry Dexter White, asistentul secretarului Trezoreriei SUA și britanicul John Maynard Keynes

Acordul de la Bretton Woods (1-22 iulie 1944) - Harry Dexter White, asistentul secretarului Trezoreriei SUA şi britanicul John Maynard Keynes - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Acordul de la Bretton Woods (1-22 iulie 1944) – Harry Dexter White, asistentul secretarului Trezoreriei SUA şi britanicul John Maynard Keynes – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Rezumatul acordurilor stipula:

Națiunile trebuie să se consulte și să convină asupra modificărilor monetare internaționale care le afectează. Ele trebuie să scoată în afara legii practicile care sunt dăunătoare pentru prosperitatea lumii, și ei trebuie să se sprijine reciproc pentru a depăși dificultățile pe termen scurt”.

BIRD a fost creat pentru a accelera reconstrucția postbelică, pentru a ajuta stabilitatea politică, precum și pentru a promova pacea.

Acest lucru a fost îndeplinit prin crearea unui program pentru reconstrucție și dezvoltare.

 

Punctele principale ale acordului erau:

1 – Formarea FMI și BIRD (în prezent ambele parte a Băncii Mondiale)

2 – Fixarea ratei de schimb

3 – Se impunea convertibilitatea valutelor pentru tranzacțiile comerciale

4 – În cazul în care rata de schimb nu era favorabilă balanței de plăți, guvernele au dreptul să intervină și să revizuiască rata de schimb cu până la 10%.

5 – Toate țările membre erau obligate să se afilieze la FMI.

 

cititi mai mult despre Acordul de la Bretton Woods (1-22 iulie 1944) si pe en.wikipedia.org

Protocolul de la Kyoto (11 decembrie 1997)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Protocolul de la Kyoto

Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de țări. A fost semnat la data de 11 decembrie 1997 si a intrat în vigoare la data de 16 februarie 2005.

 

Termeni ai acordului

Acordul prevede, pentru țările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 8% în perioada 2008-2012 în comparație cu cele din 1990.

Pentru a intra în vigoare, Protocolul de la Kyoto trebuia să fie ratificat de cel puțin 55 de națiuni (condiție deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiție a fost indeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului.

 

Țări participante

După Conferința de la Marrakech (noiembrie 2001), a șaptea conferință a părților semnatare, 40 de țări au ratificat Protocului de la Kyoto.

În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 țările participante erau în număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreună cu România și Bulgaria, precum și Republica Moldova.

 

Țări neparticipante

Printre țările care nu au ratificat Protocolul de la Kyotol se află și Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră (anunț făcut în martie 2001).

 

cititi mai mult despre Protocolul de la Kyoto si pe en.wikipedia.org