Arhiva tag-ul pentru: Spiritualitate

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul și Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sfântului Pantelimon. Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto preluat de pe doxologia.ro

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; www.diane.ro

(articol in curs de editare)

Calendar Ortodox 30 martie 2026: Modele de asceză și credință din Sinai până în Bizanț

Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon;

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul și Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sf. Pantelimon. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 30 martie – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Calendarul creștin-ortodox ne propune astăzi o incursiune în profunzimile spiritului uman, marcând trecerea unor figuri care au ales calea aspră a desăvârșirii. Deși centrală este figura Sfântului Ioan Scărarul, a cărui metodă de urcuș duhovnicesc a modelat milenii de cultură europeană, Sinaxarul zilei de 30 martie ne oferă un tablou complet al sfințeniei, incluzând voci profetice și modele de educație creștină.

Vă prezentăm mai jos textul integral al zilei, așa cum este păstrat în tradiția bisericii, ca un exercițiu de memorie și repere morale pentru comunitatea noastră.

Sinaxarul zilei de 30 martie

În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan, cel ce a scris Scara (579 – 649).

Sf. Cuv. Ioan Scărarul (579 – 649) – foto preluat de pe basilica.ro

Acest sfânt, pe când era în vârstă de şaisprezece ani, ajunsese, din pricina iscusinţei sale la minte, foarte învăţat în toată ştiinţa de pe vremea lui. Voind să se aducă pe sine jertfă preasfinţită lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a făcut monah şi a petrecut în ascultare. Mai târziu, când a ajuns la vârsta de nouăsprezece ani, pornind de acolo, s-a dus la un loc de sihăstrie care se găsea la depărtare de cinci leghe de mănăstire, unde s-a hotărât să pună început luptelor sale înalte pentru virtute. Locul acesta se numea Tolas; şi a petrecut aici patruzeci de ani în dragoste fierbinte şi înflăcărat de dogoarea iubirii dumnezeieşti. Se hrănea cu toate acele lucruri care sunt îngăduite, fără de prihană, vieţii sihăstreşti, dar gusta din toate numai câte puţin şi niciodată nu se sătura, iar cu aceasta, după câte se pare, frângea cu multă înţelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet. Dar cine este în stare să povestească în cuvinte izvorul cel îmbelşugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea prea îndelungată nu trebuia să-i nimicească starea minţii lui. Iar calea vieţii lui era rugăciunea cea neîncetată şi dragostea cea neasemănată faţă de Dumnezeu.

Osârduindu-se deci în toată virtutea şi ducând viaţă îmbelşugată, el s-a învrednicit de nenumărate mari vedenii. Pe când se afla odată în chilia lui şi un ucenic al lui dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, care era gata să cadă şi să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn şi făcându-l să se ridice din locul acela în care peste puţin timp ar fi avut să moară. Deci, ajungând pe culmea virtuţilor şi conducând vreme îndelungată ca egumen mănăstirea din Sfântul Munte Sinai, a părăsit apoi viaţa aceasta trecătoare, mutându-se la viaţa cea veşnică, după ce mai înainte a alcătuit cartea aceea plină de înălţări duhovniceşti şi dumnezeieşti, care se numeşte Scara.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Icoana Scării Raiului (Mănăstirea Sf. Ecaterina, Peninsula Sinai, Egipt) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tot în această zi, pomenirea sfântului prooroc Ioad.

Acest sfânt, pe care l-a lovit leul şi a murit, când a mustrat pe Ieroboam pentru juninci, era de fel din tribul Iuda. Dumnezeu îi poruncise să se ducã la Ieroboam să-l mustre şi să nu mănânce nici pâine şi nici apă să bea, ci să se întoarcă de acolo degrabă. Găsind pe Ieroboam aducând jertfe, l-a chemat şi i-a zis: “Acestea grăieşte Domnul: Iată se naşte un fiu în casa lui Iuda; numele lui este Iosia şi va jertfi asupra ta pe preoţii înălţimilor acestora“. Şi Ieroboam a întins mâna ca să-l prindă; dar mâna lui s-a uscat. Dar rugându-se, mâna i s-a vindecat ca şi mai înainte. Şi pe când Ioad se întorcea, a fost amăgit de către un prooroc mincinos, care se numea Emvis şi a mâncat pâine împreună cu dânsul, călcând porunca Domnului. Deci, pentru această neascultare, Dumnezeu a îngăduit ca Ioad să fie ucis de un leu, dar să nu fie mâncat de acesta. Şi murind, a fost înmormântat în Betel, lângă cel ce l-a amăgit pe el.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan cel ce s-a nevoit într-o fântână.

Un alt trăitor în asceză și liniște în zona Sinaiului, care prin viața sa smerită a devenit pildă contemporanilor săi, mutându-se cu pace la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Euvula, maica sfântului Pantelimon, care în pace s-a săvârşit († cca 303).

Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sfântului Pantelimon – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe www.diane.ro

Cinstită pe 30 martie, Sfânta Cuvioasă Euvula a adormit întru Domnul pe 30 martie, în jurul anului 303, în Nicomidia, cu puțin timp înaintea unei persecuții pe scară largă a creștinilor inițiate de împăratul Dioclețian. Ea și fiul său, Marele Mucenic Pantelimon (27 iulie), au suferit în acea vreme. Această femeie binecuvântată a fost una virtuoasă, care era “cununa bărbatului ei” (Proverbele 12:4) și “o mamă veselă în mijlocul copiilor ei” (Psalmii 113:9).

Sfânta Euboula s-a născut într-o familie creștină și a fost crescută conform tradiției ortodoxe. S-a măritat cu un păgân pe nume Eustorgios. Părinții ei sperau că, în acest fel, va împlini cuvintele Apostolului: “Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele său” (1 Corinteni 7:14). Așadar, în căsătoria lor, aceștia au fost uniți în trup și, totuși, separați în spirit. Soțul Sfintei era sârguincios în oferirea de sacrificii idolilor păgâni, dar aceasta oferea un sacrificiu de laudă și mulțumire adevăratului Dumnezeu în fiecare ceas. Când ea a conceput mult așteptatul fruct al căsătoriei în pântecul său, i-a dat mulțumire lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu a fost multiplicată datorită virtuții sale, și aceasta s-a rugat Lui zi și noapte.

Prevăzând că va pleca curând din această viață trecătoare, Sfânta Euboula s-a străduit să-și dedice fiul lui Dumnezeu. Când s-a născut copilul, soțul Sfintei l-a numit Pantaleon, adică “asemeni unui leu”, sperând că băiatul său va deveni un mare războinic.

Sfânta Euboula și-a crescut fiul în pietate, învățându-l, cât a putut, deaspre adevăratul Dumnezeu. După trecerea câtorva ani, Sfânta a fost pe patul de moarte, și i-a dat fiului său instrucțiunile ei finale. L-a sărutat și l-a binecuvântat, a plâns și a rostit aceste cuvinte, “Copile, iubitul meu copil, iată, acum plec spre mormânt în trup, dar nu voi fi separată de tine în sufletul meu. Te implor, lumina mea, nu lăsa nimic din această lume să te separe de dragostea lui Dumnezeu, înalță-ți ochii spre ceruri, uită-te numai la Dumnezeu, amintește-ți ochiul său atotvăzător și caută ajutor de la El. Fă asemeni Lui de-a lungul vieții tale. El este milostiv, generos și iubitor al omenirii, așa că și tu poți ajunge să ai o inimă compasionata și să arăți milă în toate zilele vieții tale și sârguință mai mult decât orice altceva”.

În decursul acestei cuvântări, Euboula a vărsat multe lacrimi, a fost plină de slavă și a început să proroceasca. Ea a spus, “Văd cu ochii mei spirituali că va fi o persecuție cruntă a bisericii. Dar văd că marele nostru Dumnezeu prin tine, fiul meu, va rușina și umili diavolul răuvoitor. Tu ești ca un leu împotriva însuși diavolului, și-l vei face să urle în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Oh, ce onoare mi-a încredințat Domnul! Cum se face că voi numită mama Marelui Mucenic? Iată, deja vin îngerii strălucitori și îmi cheamă sufletul către Stăpânul meu. Din tinerețe L-am iubit și am păstrat poruncile Sale”.

După moartea mamei sale, tânărul a crescut și s-a întărit în spirit. Prin grația lui Dumnezeu, rugăciunile mamei lui l-au protejat. Amintindu-și cuvintele mamei sale că va fi întotdeauna ca un leu, Pantelimon s-a străduit să ducă o viață dreaptă. A fost modest, umil, supus și muncitor. Dumnezeu l-a condus, în cele din urmă, la un părinte, un preot, numit Ermolai. Când acesta a început să-l învețe despre Domnul nostru Iisus Hristos, inima tânărului a tresăltat de bucurie, auzind de la el vorbele maicii sale.

La botezul său, clarvăzătorul părinte l-a numit Pantelimon, cu semnificația “Întru totul milostiv”. După primirea sfântului botez și împărtășirea Sfintelor Taine ale lui Hristos, Sfântul Pantelimon a mai rămas cu Ermolai șapte zile, primind apa dătătoare de viață a cuvintelor sale ca dintr-o fântână, îmbogățindu-și sufletul cu fructificare spirituală.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ioan, patriarhul Ierusalimului, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Zaharia cel nou, care a mărturisit în Corint, la anul 1684, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Parcurgerea acestor rânduri ne reamintește că istoria nu este formată doar din mari bătălii politice, ci și din victorii interioare, adesea nevăzute. Fie că vorbim despre rigoarea Sfântului Ioan Scărarul sau despre blândețea Sfintei Eubula, aceste modele ne îndeamnă pe toți, cei care ne dorim o schimbare în bine a societății, să începem cu propria noastră „scară” a valorilor.