Articole

Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor)

În Duminica a treia după Paști, numită și Duminica Femeilor Mironosițe, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea femeilor purtătoare de mir sau de aromate, numite și ucenițele Domnului (vezi Binecuvântările Învierii, glasul al V-lea). Credem că acest nume li se cuvine pe bună dreptate pentru credincioşia şi evlavia lor față de Mântuitorul Iisus Hristos.

Femeile Mironosițe s-au dovedit a fi cu adevărat ucenițele Domnului, întrucât la răsăritul soarelui au plecat primele spre mormânt ca să ungă cu miruri trupul lui Iisus, după obiceiul iudeilor. Sfântul Evanghelist Marcu menționează trei dintre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea (cf. Marcu 16, 1); iar din Evanghelia Sfântului Evanghelist Luca aflăm că mai era cu ele şi Ioana (cf. Luca 24, 10).

Sfintele Evanghelii ne prezintă evlavia, duioșia și curajul lor, întrucât „dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt”, căutând pe „Iisus Cel răstignit”. De aceea, ele s-au învrednicit să fie întâmpinate de un înger la ușa mormântului gol, care le-a spus: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Nu este aici” (Marcu 16, 3-7). Curajul femeilor mironosițe a fost răsplătit cu bucuria întâlnirii lor cu Hristos Cel înviat. Sfântul Evanghelist Matei scrie că, în drumul lor de la mormânt spre casă, deodată, Mântuitorul Iisus Hristos le-a întâmpinat, zicându-le: „Bucurați-vă. Nu vă temeți” (Matei 28, 9).

fragment din  “Duminica Mironosițelor – bucuria întâlnirii cu Hristos Cel înviat” mesaj transmis de † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Mironosițelor (4 mai 2014)

cititi mai mult despre Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor) si pe: doxologia.ro

Sfintele Femei Mironosițe - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfintele Femei Mironosițe – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Sfânta Evanghelie după Marcu

Capitolul 15: 43-47; Capitolul 16: 1-8

Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.

Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.

Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?

Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.

Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.

Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.

Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.

Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

 

Femeile mironosiţe – uceniţele Domnului

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie – 19 Mai 2024 – preluat de pe ziarullumina.ro

Femeile mironosiţe sunt numite în Troparul glasului al 4‑lea „uceniţele Domnului”, un titlu binemeritat de ele pentru devotamentul lor faţă de Mântuitorul Iisus Hristos, fidelitate demonstrată nu numai până la moarte, ci chiar şi dincolo de moarte. Pentru ele, nişte fiinţe firave trupeşte, dar înzestrate cu suflete puternice, nimic din cele omeneşti, menite să le sperie sau să le înfricoşeze, nu le‑au putut opri de la sublima lor misiune de a‑şi cinsti Învăţătorul (chiar dacă El murise cu cea mai ruşinoasă moarte): nici ameninţările fariseilor, nici brutalitatea gărzilor romane, nici dispreţul iudeilor, nici înverşunarea arhiereilor.
Femeile mironosiţe I‑au fost credincioase lui Iisus şi după moartea Sa pe cruce, dovedind o mai mare credincioşie decât înşişi Apostolii, cu toate că ei promiseseră că nu se vor lepăda de Hristos. „Petru I‑a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel” (Matei 26, 35). Răstignirea Mântuitorului i‑a tulburat însă atât de mult, încât uitaseră tot ceea ce trăiseră şi mărturisiseră mai înainte despre Hristos‑Domnul. Ucenicii erau temători şi neîncrezători, ascunşi de frica iudeilor, însă femeile mironosiţe au dat dovadă de mult curaj şi de multă credinţă. În timp ce ucenicii erau trişti şi poate necredincioşi, uceniţele Domnului erau pline de credinţă şi curaj. Privind la viaţa pământească a Mântuitorului vom constata că niciodată copiii şi femeile nu i‑au făcut nici un rău. De aceea, ele au fost cele dintâi care au văzut Învierea Mântuitorului şi au binevestit‑o Ucenicilor.

Numele de mironosiţe dat acestor femei evlavioase, care adeseori se aflau în apropierea Domnului Iisus Hristos slujindu‑L cu credinţă, nu este unul întâmplător: întrucât Iosif din Arimateea şi Nicodim îngropaseră vineri, în mare grabă, trupul lui Iisus, ungându‑L cu aloe şi smirnă, după obiceiul iudeilor, fără a folosi însă şi miruri de mare preţ, pentru aceasta, femeile mironosiţe, având ca nişte uceniţe dragoste fierbinte pentru Hristos‑Domnul, cumpărând miruri scumpe au venit dis‑de‑dimineaţă la mormânt ca să ungă ele însele trupul Domnului şi ca să împlinească, aşadar, ceea ce nu se putuse realiza din pricina grabei la îngropare.

Din Sfintele Evanghelii aflăm marea iubire, simţirea gingaşă şi curăţia inimilor acestor femei mironosiţe. Despre Maria Magdalena ni se spune că stătea plângând lângă mormântul gol, iar când îngerii o întreabă de ce plânge ea răspunde: „Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L‑au pus” (Ioan 20, 13). Despre Maria lui Cleopa aflăm că l‑a urmat pe Hristos Domnul cu credință și nu l‑a părăsit în ceasul sfintelor Sale Pătimiri. Ea şi Maria Magdalena i‑au ajutat pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim să coboare trupul Domnului de pe cruce și să‑L așeze în mormânt. Dragostea şi devotamentul Sfintei Mironosiţe Maria lui Cleopa față de Mântuitorul Iisus Hristos reiese mai ales din faptul că în ziua îngropării se afla la mormânt, împreună cu Maria Magdalena. „Şi Iosif, luând trupul, l‑a înfăşurat în giulgiu curat de in şi l‑a pus în mormântul nou al său, pe care‑l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s‑a dus. Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului” (Matei 27, 59‑61), iar în dimineața Sfintei Învieri s‑a grăbit împreună cu celelalte femei mironosițe să ungă cu miresme Trupul Domnului.

Femeile mironosiţe sunt cu adevărat uceniţele Domnului, pentru că ele Îl caută pe Iisus Cel răstignit. Mulţi mergeau după Iisus atâta vreme cât El era văzut ca un mare făcător de minuni, mulţi doreau să‑L urmeze, pentru că era foarte popular în acea vreme, pentru că auziseră că săvârşise multe şi mari minuni, inclusiv învieri din morţi. Faima sa era una mare, trecând dincolo de graniţele Ţării Sfinte. Dar când au văzut că a fost răstignit, toţi s‑au lepădat de El ca de un om blestemat de Lege şi de Dumnezeu. Mironosiţele însă nu s‑au dezis de El, Îl caută şi atunci când toţi Îl ştiau ca pe Răstignitul dispreţuit şi lepădat, mort de cea mai josnică moarte a epocii, crucificarea.

Femeile Mironosiţe au fost cele dintâi care au văzut şi au binevestit adevărul Învierii lui Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ele au binevestit „nu numai cele spuse de înger, ci şi cele văzute de ele (…). «Dacă pe mine nu mă credeţi, le spune îngerul, aduceţi‑vă aminte de cuvintele Lui! Atunci mă veţi crede şi pe mine!». Apoi le dă dovadă: «Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus!» (Matei 28, 6). De aceea dăduse la o parte piatra, ca femeile să aibă şi de aici dovada Învierii. «Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S‑a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea» (Matei 28, 7). Le porunceşte să binevestească şi celorlalţi Învierea; iar acest lucru le încredinţează şi mai mult” [Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei (LXXXIX), în: PSB 23, Bucureşti, 1994, p. 994].

De aici învăţăm că nu putem fi ucenici adevăraţi ai lui Iisus Hristos fără Cruce. În acest sens, este foarte important să ţinem seama de un aspect esenţial. Atunci când li S‑a arătat ucenicilor Săi după Înviere, Mântuitorul le‑a prezentat mâinile, picioarele şi coasta Sa. Ucenicii au văzut astfel semnele lăsate de cuie şi de suliţă, ceea ce înseamnă că aceste semne rămân veşnic prezente pe trupul Domnului ca semne ale iubirii Sale jertfelnice. Le arată ucenicilor semnele iubirii Sale jertfelnice pentru a‑i învăţa că El rămâne pentru ei şi pentru noi toţi Iisus Cel răstignit şi înviat. Crucea nu se desparte astfel de Înviere şi nici Învierea de Cruce. Asta înseamnă că dacă dorim să fim următori ai Domnului, dacă dorim să fim ucenici ai Săi, trebuie să‑L urmăm nu oricum, ci pe calea Crucii.

Mironosiţele femei, potrivit Sinaxarului în Duminica a 3‑a după Paşti, au fost: 1. Maria Magdalena din care Hristos alungase şapte diavoli. Ea a trecut la Domnul pe când se afla în Efes şi a fost înmormântată de Sfântul Ioan Teologul. 2. Salomea, fiica lui Iosif Logodnicul, care a avut soţ pe Zevedei, din care s‑au născut Ioan Evanghelistul şi Iacov (Boanerghes sau Fiii tunetului). 3. Ioana lui Huza, cel care era administrator şi iconom al casei împăratului Irod. 4. Marta şi 5. Maria surorile lui Lazăr cel înviat a patra zi din morţi, 6. Maria lui Cleopa, cumnata Maicii Domnului. Istoricul iudeo‑creştin Hegesip (†180), care a fost şi episcop în Ţara Sfântă, menţionează tradiţia potrivit căreia Cleopa era fratele dreptului Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, informaţia consemnată de Hegesip a fost preluată de Eusebiu de Cezareea în celebra sa lucrare „Istoria bisericească”. Aşadar, Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa era cumnata Maicii Domnului. Fiul Mariei şi al lui Cleopa era „Iacov cel Mic” (Marcu 15, 40), numit şi „fratele Domnului” (Galateni 1, 19), autorul Epistolei Soborniceşti din Noul Testament, aflată între Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel şi întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru. 7. Suzana. Lor li se adaugă şi alte femei al căror nume nu‑l cunoaştem: „Au mai fost încă şi multe altele, care, după cum istoriseşte dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos şi Ucenicilor Lui, din avutul lor” (Sinaxar Duminica Mironosiţelor).

Teodora a II-a (815 – 867)

foto preluat de pe botosani24.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Teodora a II-a

Sfânta și drept-credincioasa Teodora a II-a a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 842 și 855, fiind soția împăratului Teofil Iconoclastul și mama viitorului împărat Mihail al III-lea Methusos.

A susținut fervent cultul icoanelor și după moartea soțului ei a restabilit cultul icoanelor în Imperiul Roman de Răsărit. După moarte a fost canonizată de către Biserica Ortodoxă, fiind prăznuită pe 11 februarie.

Reprezentare din secolul al XIX-lea a împăratului Theophilos la spectacolul de mireasă al mamei sale vitrege, Euphrosyne, alegând-o pe Teodora să-i devină soție - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Reprezentare din secolul al XIX-lea a împăratului Theophilos la spectacolul de mireasă al mamei sale vitrege, Euphrosyne, alegând-o pe Teodora să-i devină soție – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Se cunosc puține din viața ei dinainte de a deveni împărăteasă. Teodora era originară din Paflagonia, dintr-o familie armeană aristocratică.

A fost căsătorită cu împăratul Teofil Iconoclastul (în urma unei ”înfățișări a mireselor” la care era prezentă și Casiana Imnografa), căruia i-a dăruit șapte copii, cinci fete și doi băieți.

Când soțul ei a murit, ea a devenit regentă în timpul minoratului fiului său Mihail al III-lea.

Pe plan religios, Teodora a fost o iconodulă convinsă, persecutându-i pe inconoclaști și pe paulicieni.

Teodora era soția împăratului Teofil, „sfărâmătorul de icoane”, dar ea nu era, ca bărbatul ei, eretică, ci ortodoxă. Teofil îl izgonise pe Sf. Metodie, patriarhul Constantinopolului și în locul lui îl numise pe un oarecare Ioan Lecanomatul, și arsese sfintele icoane.

Dar Teodora, cu toate că pe față nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuși ascunse în camera ei de taină, și în toate nopțile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să-I fie milă și să se îndure de ortodocși.

Ea a născut un fiu, Mihail, pe care l-a învățat credința ortodoxă.

După moartea soțului ei, l-a rechemat din exil pe Sf. Metodie și a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun și a readus în Biserică sfintele icoane.

Când fratele ei, Bardas, a devenit Caesar, Teodora a intrat în conflict cu el, dar și cu Mihail al III-lea, care a trimis-o la mănăstire împreună cu fiica sa, Tecla, în anul 855. A fost asasinată din ordinul împăratului Vasile I Macedoneanul.

 

Restabilirea cultului icoanelor

În perioada anterioară accederii Teodorei la tronul imperial, viața religioasă din Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) era în continuare zguduită de criza provocată de iconoclasm.

Așa cum se cunoaște, prin edictul imperial dat în anul 730, împăratul Leon al III-lea Isaurul interzisese folosirea icoanelor lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale tuturor sfinților și poruncise distrugerea acestora.

În anul 787, dreptcredincioasa împărăteasă Irina convocase Sinodul al VII-lea ecumenic, cel care a restabilit cultul icoanelor.

Sinodul s-a întrunit la Niceea, în Asia Mică (motiv pentru care mai este cunoscut și sub numele de Sinodul al doilea de la Niceea), între 24 septembrie și 13 octombrie 787.

La acest sinod ecumenic au participat 350 de episcopi ortodocși, lucrările fiind prezidate de sfântul Tarasie, patriarh al Constantinopolului la acea vreme.

La acești 350 de Sfinți Părinți s-au mai alăturat până la sfârșitul sinodului alți 17 ierarhi, care au abjurat erezia iconoclastă.

Din păcate, după nu mult timp, mai exact în anul 813, împăratul Leon al V-lea a inițiat o a doua perioadă iconoclastă, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține martirizări și distrugeri de icoane.

Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa Teodora a II-a, care era iconodulă.

Ca și Irina Împărăteasa în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, a convocat un sinod în anul 843 și a proclamat reinstaurarea cultului icoanelor.

De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătorește Duminica Ortodoxiei.

Sf. Teodora împărăteasa (815 - 867) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Teodora împărăteasa (815 – 867) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Tropar glas 5

Ca cea vrednică de darurile lui Dumnezeu, și chip preasfânt de înțelepciune și credință luminat-ai prin a ta evlavie Biserica. Și ai arătat tuturor că sfinții au cinstit sfintele icoane, prealăudată Teodora, podoaba ortodocșilor.

 

Viața Sfintei Teodora, împărăteasa

Sfânta Teodora împărăteasa a adus dreapta credință și a fost soția împăratului Teofil, luptătorul contra sfintelor icoane, dar nu urma bărbatului său în eres, pentru că, ținând în taină sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credință.

În această zi, facem pomenirea Sfintei Teodora împărăteasa, care a adus dreapta credință și a fost soția împăratului Teofil, luptătorul contra sfintelor icoane, dar nu urma bărbatului său în eres, pentru că, ținând în taină sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credință.

După moartea bărbatului său, a adunat un sobor de sfinți preoți și a adus sfintele icoane în biserică.

Apoi s-a sârguit ca sufletul bărbatului său cel mort să se izbăvească de chinuri cu rugăciunile multor sfinți părinți, precum se scrie despre aceea pe larg în Sinaxar, la întâia Duminică a sfântului și marelui post.

Sfânta Teodora, făcând multe lucruri bune și placând lui Dumnezeu, a lăsat pământeasca împărăție fiului său Mihail, iar ea a trecut la cereasca veșnicie.

 

cititi mai mult despre Sf. Teodora împărăteasa si pe: doxologia.robasilica.ro; pravila.roro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Salomeea Mironosița (secolul I d.Hr.)

foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Salomeea Mironosița

Sfânta mironosiță Salomeea a fost una din femeile care au crezut în Mântuitorul Iisus Hristos, i-au urmat Lui pe tot parcursul predicii și lucrării Lui de mântuire și i-au fost ucenice.

Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face în 3 august.

Salomeea Mironosița (secolul I d.Hr.) - foto preluat de pe doxologia.ro

Salomeea Mironosița (secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro

După tradiție, Salomeea a fost fiica Sfântului Iosif Logodnicul și a primei sale soții (care și ea se numea tot Salomeea), astfel încât Maica Domnului era întrucâtva mama sa vitregă.

Salomeea s-a căsătorit cu Zevedei și a devenit mama apostolilor Iacov și Ioan. Este numită de evanghelistul Matei „mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 20, 20; 27, 56), fără să o numească Salomeea, iar de evanghelistul Marcu este numită Salomeea (Marcu 15, 40; 16, 1), fără să o numească mamă a fiilor lui Zevedeu sau a apostolilor Ioan și Iacov.

Într-o zi, neînțelegând adevăratul sens al misiunii Domnului și crezând că El a venit să întemeieze o împărăție pamântească, ea I-a cerut să acorde fiilor ei un loc de cinste în împărăția Sa.

Hristos a îndreptat-o amintindu-i că cei care vor să fie părtași la slava Lui trebuie mai înainte sa bea din potirul Patimii Lui (cf. Matei 20, 20).

Arătând un curaj mai mare decât al ucenicilor care l-au părăsit pe Domnul în timpul Patimilor, Salomeea a privit de departe crucificarea, împreuna cu Maica Domnului, cu Sfânta Maria Magdalena și cu cealaltă Marie (Marcu 15, 40; Ioan 19, 25), și, odată sabatul trecut, ea a mers și a cumpărat aromate pentru a îmbălsăma trupul lui Iisus (Marcu 16, 1).

Și cum sfintele femei se întrebau cine ar putea să le ajute să miște piatra care acoperea mormântul, au văzut că acesta era deja deschis.

Și intrând înăuntru au văzut un înger îmbrăcat în alb care le-a binevestit Învierea.

Cutremurate și speriate, ele au fugit de-acolo, fără să spună nimănui nimic, până când Maria Magdalena, revenind singură la mormânt, L-a văzut chiar pe Domnul, înviat.

Ca una din femeile purtătoare de mir care au dus miresme la mormântul Domnului și l-au găsit gol,

Salomeea este sărbătorită ca una din cele care au adus prima veste bună despre Înviere lumii întregi, în special în Duminica Femeilor Mironosițe.

 

cititi mai mult despre Salomeea Mironosița si pe: basilica.rodoxologia.ropravila.ro

Sfânta Mironosiță Ioana (sec. I)

foto preluat de pe basilica.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sfânta Mironosiță Ioana

Sfânta Mironosiță Ioana, soția lui Huza, iconom (intendent) al regelui Irod Antipa este amintită în Luca 8, 3 ca fiind una dintre femeile care Îl urmaseră pe Hristos din Galileea și care îi ajutau pe ucenicii Domnului, împreună cu Suzana, Maria Magdalena, Maria lui Cleopa și altele. În Luca 23, 55 – 24, 11 ni se relatează cum aceste femei s-au dus la mormânt ca să termine ungerea cu miresme a trupului lui Iisus, începută în grabă de Iosif și Nicodim. Când au ajuns la mormânt, au rămas uluite văzând că mormântul era gol, în el nemairămănând decât giulgiurile. Un înger le apare atunci, vestindu-le Învierea Domnului. Ele au crezut și au devenit astfel primele propovăduitoare ale Învierii lui Hristos. Biserica o prăznuiește pe 27 iunie, precum și în Duminica Mironosițelor.

 

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

cititi mai mult despre Sfânta Ioana Mironosița si pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Maria Magdalena (literal Maria din Magdala, în ebraică מרים ממגדל, “Miriam din Migdal”) a fost o femeie discipol a lui Iisus Hristos, venerată ca sfântă în creștinism.

 

Viața

În Evanghelia după Luca (8:2), Maria Magdalena este menționată ca prima femeie vindecată de Isus din Nazaret, pe care apoi l-a urmat. Se mai spune că stătea lângă Crucea lui Isus (Marcu 15:40-41), că era la mormântul lui Isus (Marcu 15:47), iar în dimineața Paștilor s-a dus la mormânt cu celelalte femei (Marcu 16:1-8). Domnul înviat i s-a arătat mai întâi ei și a trimis-o să ducă vestea Învierii ucenicilor (Marcu 16:9, In. 20:14-18).

În Biblie mai apare scris despre ea în Noul Testament în următoarele versete: Tot în prima zi, a Învierii, Domnul s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni! (Marcu 16:9). Ea stătea afara lângă mormântul gol și plângea și plecându-se spre mormânt a văzut doi îngeri în veșminte albe, unde a fost trupul Lui Iisus. Îngerii au întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea a răspuns: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus! Apoi întorcându-se înapoi a văzut pe Iisus, care a întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea crezând ca este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica! Iisus iarăși i-a zis: Marie! Ea întorcându-se și văzând ca este Iisus, a exclamat în evreiește: Rabuni! (adică Învățătorule). Apoi Iisus a trimis-o la propovăduirea Evangheliei și Maria Magdalena a mers și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul. (Ioan 20:11-18).

 The Conversion of Mary Magdalene (c. 1548) by Paolo Veronese. According to Gospel of Luke 8:2, Jesus exorcized "seven demons" from Mary Magdalene - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Conversion of Mary Magdalene (c. 1548) by Paolo Veronese. According to Gospel of Luke 8:2, Jesus exorcized “seven demons” from Mary Magdalene – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Biblia nu susține nicăieri că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată, acesta fiind un mit inventat de slujbașii bisericii pentru a limita rolul femeilor în biserică. Maria Magdalena a fost confundată cu femeia păcătoasă care i-a spălat picioarele lui Isus, iar aceasta cu Maria, sora Martei, din Evanghelia după Ioan. Papa Grigore I cel Mare a preluat aceste zvonuri, declarând-o într-o predică din secolul al VI-lea pe Maria Magdalena drept posedată de șapte demoni, păcătoasă care în cele din urmă s-a pocăit. Începând din vremea papei Grigore cel Mare, în Occident se presupunea că este aceeași persoană cu păcătoasa care i-a spălat picioarele lui Iisus (Luca 7:36-50) și cu sora Martei și a lui Lazăr (Luca 10:18-50; In. 12:1-8), dar Biblia susține că Mariiile respective proveneau din orașe diferite, deci nu puteau fi aceeași persoană. În 1969, Biserica Catolică a retractat zvonul că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată.

Biserica Ortodoxă nu a identificat-o niciodată pe Maria Magdalena cu Maria din Betania sau cu „femeia păcătoasă” care l-a uns pe Isus în Luca 7:36–50 și a învățat mereu că Maria a fost o femeie virtuoasă toată viața ei, chiar dinainte de convertire. Ei nu au adorat-o drept penitentă. Imaginea Mariei Magdalena nu a fost confundată cu cea a altor femei menționate în textele până la predica Papei Grigorie cel Mare în secolul al VI-lea, dar chiar atunci asta s-a întâmplat doar în cadrul tradițiilor vestice. În ortodoxie, ea a fost în mod tradițional onorată drept o „purtătoare de mir” (Μυροφόρος; echivalentul celor trei Marii vestice) și drept „egală cu apostolii” (ἰσαπόστολος).

Jesus appearing to Mary Magdalene after his resurrection from the dead, depicted by Alexander Andreyevich Ivanov - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jesus appearing to Mary Magdalene after his resurrection from the dead, depicted by Alexander Andreyevich Ivanov – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Apostoli trimiși către apostoli

Conform evangheliilor canonice, Maria Magdalena îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerată apostol: a fost împreună cu Isus în timpul predicilor lui, a fost martoră la moartea și învierea lui Isus și i-a învățat pe alții evanghelia (ceilalți apostoli au aflat de la ea de învierea lui Isus, conform Evangheliei după Ioan). Dr. Tal Ilan consideră că Maria Magdalena a fost fondatoarea creștinismului, fiind prima persoană care a susținut că Isus a înviat. Bart Ehrman este de acord, susținând că ea a fost primul apostol și menționând printre altele titlul ei medieval apostola apostolorum.

 

Documente apocrife

În anul 1896, lângă localitatea Nag Hammadi din Egipt, au fost descoperite trei papirusuri în limba coptă. Unul dintre ele era documentul apocrif „Evanghelia după Maria Magdalena“, o lucrare gnostică, redactată în jurul anului 160 d.C. Ulterior, două copii în limba greacă ale acestui document au fost descoperite și în nordul Egiptului, alături de o copie a Evangheliei apocrife a lui Toma. Aceste evanghelii nu au fost incluse în Noul Testament, deoarece conțineau relatări contrare ideologiei taberei proto-ortodoxe.

Conform Evangheliei după Filip, Maria Magdalena a fost discipola preferată a lui Isus. Oricare ar fi realitatea, este extrem de improbabil ca Isus să nu fi fost căsătorit, un bărbat evreu fără copii fiind considerat la fel cu ucigașii. Biblia nu oferă un răspuns la întrebarea dacă Isus a fost căsătorit (sau nu).

 

Cultul

Cultul Mariei Magdalena s-a răspândit în Biserica apuseană, mai ales începând din secolul al XII-lea.

Basilica „Sf. Maria Magdalena“ din Vézelay, Franța, este dedicată acestei sfinte. În cripta de sub altar se păstrează presupusele sale relicve. De asemenea, catedrala ortodoxă din Varșovia îi este dedicată. Este sărbătorită în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă la 22 iulie.

 

Tema „Maria Magdalena în penitență“ în artă

Există o tradiție conform căreia Maria Magdalena, fratele ei (Lazăr) și Maximin (unul din cei 72 de discipoli), împreună cu alți însoțitori, ar fi călătorit cu barca pe Marea Mediterană, fugind de persecuțiile din Palestina. In final, ar fi debarcat in Franța, într-un loc numit Saintes-Maries-de-la-Mer, aproape de Arles. Ulterior, Maria Magdalena ar fi plecat către Marsilia, unde a început evanghelizarea zonei Provence, pentru a se retrage mai apoi în peștera „La Sainte Baume“ din împrejurimile Marsiliei, unde ar fi dus o viață de penitență timp de 30 de ani. Conform acestei tradiții, când a sosit ora morții sale, ar fi fost dusă de îngeri la Aix-en-Provence, în oratoriul San Maximin, unde i s-a făcut maslul.

Tabloul „Maria Magdalena în penitenţă” de Tiţian din anul 1565, Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tabloul „Maria Magdalena în penitenţă” de Tiţian din anul 1565, Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

The Penitent Magdalene (c. 1598) by Domenico Tintoretto - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Penitent Magdalene (c. 1598) by Domenico Tintoretto – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Foarte mulți pictori s-au inspirat din tema penitenței ei îndelungate (Tițian, Annibale Carracci, Anton Raphael Mengs, Artemisia Gentileschi, Caravaggio, El Greco, Ferdinand de Braekeleer, Francesco Furini, Georges de La Tour, Guido Cagnacci, Guido Reni, Hendrick ter Brugghen, Nicolas Régnier, Pompeo Batoni ș.a.). Unele picturi sunt erotice, asemănătoare tabloului lui Gian Lorenzo Bernini „Extazul Sf. Tereza“.

Mary Magdalene (c. 1515), traditionally attributed to Leonardo da Vinci's student Giampietrino, though now argued by Carlo Pedretti to, in fact, be a work by Leonardo himself. This painting shows a very different image of Mary Magdalene as "a woman who repents of nothing, who feels no shame or guilt." - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mary Magdalene (c. 1515), traditionally attributed to Leonardo da Vinci’s student Giampietrino, though now argued by Carlo Pedretti to, in fact, be a work by Leonardo himself. This painting shows a very different image of Mary Magdalene as “a woman who repents of nothing, who feels no shame or guilt.” – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

cititi mai mult despre Maria Magdalena si pe: basilica.rodoxologia.roen.wikipedia.org