Arhiva tag-ul pentru: sfinte mironosițe

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: basilica.ro; ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena (Secolul I d.Hr.)

---

 

Sfânta și slăvita mironosiță Maria Magdalena, cea întocmai-cu-Apostolii a fost o ucenică a lui Hristos, numită Maria din Magdala (o cetate din Galileea).

Prăznuirea ei se face pe 22 iulie și, împreună cu celelalte femei, în Duminica Femeilor Mironosițe.

În cinstea ei a fost scris și un acatist.

Sfânta Maria Magdalena era din cetatea Magdala, aflată la hotarele Galileei cu Siria. Fiind bântuită de şapte duhuri necurate, ea ducea o viaţă de grele pătimiri.

Auzind, însă, de Hristos şi de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut nădejdea că va fi izbăvită de către Iisus.

Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui şi El a tămăduit-o de lucrarea diavolească, luminându-i cugetul cu lumina unei noi vieţi, plină de dumnezeiasca dragoste (cf. Marcu 16, 9; Luca 8, 2).

Tradiţia ortodoxă nu o confundă cu femeia păcătoasă, ci dimpotrivă, o laudă pentru viaţa ei curată. De atunci, Maria s-a făcut următoare a lui Hristos şi, împreună cu alte sfinte femei, a slujit Domnului pe tot drumul greu al vieţii Lui.

În clipa cea mai grea, a răstignirii, când Apostolii au fugit de frică, Maria Magdalena a rămas lângă Crucea Mântuitorului. Iar când Sfântul Trup al Domnului a fost aşezat în mormânt, ea era de faţă, vărsând multe lacrimi.

Cu nerăbdare a aşteptat trecerea sâmbetei, ca să poată veni cu miruri la mormântul Domnului, pentru care ea s-a numit şi mironosiţă, adică purtătoare de mir. Pentru multa ei credinţă, Maria Magdalena s-a învrednicit a fi cea dintâi care a primit de la înger vestea Învierii Domnului. Şi tot ea a fost cea dintâi care L-a văzut pe Hristos după dumnezeiasca Lui Înviere din morţi. Ea este cea dintâi vestitoare a Învierii şi cel dintâi martor al ei.

După Înălţarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea credinţei, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăşi gura lui Hristos. De aceea, ea este numită şi întocmai cu Apostolii.

O tradiţie ne spune că în apostoleasca ei strădanie, Maria Magdalena a ajuns până la Roma, unde s-a înfăţişat înaintea împăratului Tiberiu (14-37), vorbindu-i despre nedreapta moarte a lui Iisus Hristos şi despre Învierea Lui, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-a oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan în ostenelile lui de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Şi aşa, nevoindu-se, a adormit în Domnul, fiind înmormântată la Efes.

Astăzi, părţi importante din sfintele ei moaşte se găsesc, în Răsărit, la Mănăstirile Simonos Petra, Dionisiu şi Esfigmenu din Muntele Athos, iar în Apus, în bazilicile Lateran din Roma şi Sfântul Maximin din Marsilia. În România, părticele din moaştele ei se găsesc la bisericile Mihai Vodă şi Pajura din Bucureşti, precum şi în alte sfinte locaşuri.

Pentru rugăciunile Sfintei Tale Mironosiţe Maria Magdalena, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

Apelative

---

 

Iată câteva din titlurile (apelativele) pe care i le dă Biserica:

- Apostol către Apostoli – “Apostolii au vestit învierea lui Hristos întregii lumi. Dar Maria a vestit învierea lui Hristos chiar Apostolilor: ea le-a fost apostol apostolilor!“1 p.15

- Întocmai-cu-Apostolii – “Maria Magdalena este considerată de către Biserica creștină ca fiind “întocmai-cu-Apostolii”, pentru că a fost primul sol trimis de Domnul Însuși să vestească învierea Sa.”1 p.14

- Mironosiță (purtătoare de mir) – “Ea a cumpărat mir și mirodenii pentru a unge trupul Domnului îngropat, spre a-I aduce, potrivit obiceiului evreiesc, o cât mai mare cinstire. Această faptă, care este motivul pentru care Maria Magdalena a ajuns să fie cunoscută ca mironosiță (femeie purtătoare de mir), i se potrivea, întrucât doi dintre Evangheliști o așează cea dintâi între cele câteva femei care au urmat-o, făcând același lucru, iar un al treilea o identifică numai pe ea ca săvârșind această vrednică faptă (cf. Matei [28,1]; Marcu [16,1]; Ioan [20,1]).”1 p.9

 

Identitatea

---

 

Maria Magdalena este adesea confundată cu alte femei din Noul Testament.

Frederica Mathewes-Green2 scrie: “Ea nu este Maria din Betania (o cetate la sud de Ierusalim), sora Martei și a lui Lazăr, care a uns capul lui Iisus. Nu este prostituata care a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul ei. Este de înțeles că acestea sunt confundate, iar în Occident cele trei femei au fost în mod tradițional luate împreună sub numele Mariei Magdalena, confuzie perpetuată până la Ultima ispită a lui Iisus, Codul lui DaVinci și alte lucrări”.

Karen Rae Keck (cf. Legături externe) scrie: “Se crede că Sfântul Grigorie Dialogul (Papa Grigorie cel Mare) este cel care a început această tradiție în Biserica Occidentală, tradiție neacceptată de Biserica Răsăriteană, care o identifică pe Sfânta Maria Magdalena cu femeia păcătoasă din capitolul al șaptelea din Luca”.

 

Apariții în Sfânta Scriptură

---

 

1. După ce Domnul scoate din ea șapte diavoli, urmează lui Hristos, slujindu-I: Luca 8,2-3: “și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor.”

2. Ea este de față la Răstignirea Domnului și la îngroparea Lui: Matei 27,55-61: “și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el era un ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat de in, și l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului“.

3. Este prima care Îl vede pe Domnul înviat:

- Marcu 16,1-10: “și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus. și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El și care se tânguiau și plângeau.”

- Ioan 20,1-18: ” Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.

Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. și pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. și a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul către cap și altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. și aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu fața și a văzut pe Iisus stând, dar nu știa că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică, Învățătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la frații Mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru. și a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul și acestea i-a zis ei“.

 

Tradiții

---

 

Slujirea apostolică

“Conform tradiției și mărturiei mai multora dintre Sfinții Părinți și scriitori bisericești, sfânta Maria Magdalena l-a ajutat pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul în slujirea sa evanghelică, rămânând acolo până ce ea însăși a adormit în pace și a fost înmormântată în acea cetate.“1 p.23

 

Ouăle pascale

Conform tradiției, în timpul unei cine cu împăratul Tiberius Caesar, Maria Magdalena vorbea despre Învierea Domnului. Împăratul a râs de ea, zicând că un om nu se poate scula din morți, după cum oul pe care îl ținea în mână nu se putea face roșu. Oul s-a înroșit imediat. Aceasta este una din explicațiile tradiției pascale a înroșirii de ouă cu ocazia sărbătorii Paștilor.

 

Imnografie

---

 

Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

Glasul 1

Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.

Glasul al 4-lea:

Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat, și ai păzit îndreptările și legile Lui. Pentru aceasta astăzi preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste.

(Audio) Troparul Sfintei Mironosițe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena (în limba greacă)

Condac

Glasul al 4-lea:

Cel Ce Te-ai înălţat…

Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, umblând în lume cu trup, Mironosiţă, cu adevărat următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ţi-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta şi tămăduiri foarte multe ai făcut şi după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

Condacul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

Glasul al 3-lea:

Fecioara astăzi…

Pe următoarea lui Hristos şi cea dintâi dintre Mironosiţe, care a binevestit Apostolilor, zicând: bucuraţi-vă, toţi cu psalmi şi cu cântări să mărim, laudă înălţând Domnului tuturor, Celui Ce ne-a dăruit nouă, în lume, un izvor ca acesta de minuni.

 

Iconografie

---

 

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, atunci când este zugrăvită singură, poartă în mână o cruce. Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 116, 118, 127, 164, 210) indică scenele și chipurile în care poate apărea Sfânta Maria Magdalena în icoane. Astfel, Sfânta se zugrăvește în icoana Răstignirii, în cea a Coborârii de pe Cruce a trupului Domnului, la plângerea Lui, la îngroparea lui, în icoana Învierii, într-o parte, apoi împreună cu femeile mironosițe la mormânt, când îngerul le vestește Învierea, apoi în reprezentarea venirii Apostolilor Petru și Ioan la mormânt (lateral).

Deoparte (și aceasta este poate cea mai cunoscută reprezentare) este zugrăvită atunci când Domnul i se arată îndeosebi ei, în grădină, după cum urmează:

[E zugrăvit] Mormântul și înăuntru doi îngeri șezând, îmbrăcați în haine albe; și Hristos, stând în picioare înaintea mormântului și ținându-și haina cu o mână, și cu cealaltă ținând o hârtie, grăiește: Marie, nu te atinge de Mine…!. și Maria, îngenuncheată înaintea Lui, căutând să-i apuce picioarele. (p. 118)

 

Viața Sfintei Mironosițe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

---

 

articol preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Maria, cea numită Magdalena, a fost ucenița și mirono­sița lui Hristos cea dintâi și cea mai mare decât toate mironosițele și purtătoarele de mir. Ea se trăgea din seminția lui Neftalim, a cărei patrie se cuprinde în hotarele Galileii celei de sus, dintr-un loc ce se numește Magdal și de unde s-a numit și Magdalena. Aceasta a trăit în vremea venirii pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos, și din tinerețe ori după judecățile neajunse ale lui Dumnezeu – ca să se arate lucrurile Fiului lui Dumnezeu întru dânsa, precum însuși zice despre orbul din naștere –, ori prin îngăduința dumnezeiască spre oarecare folos sufletesc, ea era muncită și supărată de șapte duhuri necurate.

Și auzind ea de Hristos, Mântuitorul lumii, Care umblând în vremea aceea prin cetățile și satele Galileii, tămăduia toate bolile și neputințele din oameni, izgonea pe diavoli dintr-înșii, propovăduia Evanghelia împărăției cerului și cu puterea Sa dumnezeiască cea dătătoare de tămăduiri, făcea bine tuturor, s-a dus la Dânsul și s-a învrednicit îndată de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, împreună cu cei miluiți. Căci a căutat spre dânsa Domnul Cel multmilostiv, care cunoaște toate mai înainte de facerea lor, și a gonit dintr-însa pe acei șapte diavoli muncitori cumpliți, făcând-o sănătoasă nu numai cu trupul, dar și cu sufletul; căci i-a luminat mintea cu lumina cunoștinței adevărului, ca să cunoască că El este Mesia Cel așteptat și să creadă într-însul, că El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatăl, spre mântuirea lumii.

De atunci, Sfânta Maria Magdalena s-a făcut uceniță și următoare lui Hristos, slujindu-L împreună cu celelalte sfinte femei, până la patimile Lui cele de bună voie, până la moartea pe cruce și până la îngroparea dumnezeiescului Trup, după cum mărturisește despre aceasta Sfântul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau și femei multe, privind de departe, care veniseră după Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, între care era și Maria Magdalena.

Căci această sfântă mironosiță mai mult decât toate petrecea nedezlipită de Hristos și de Preacurata Lui Maică. Pentru aceasta evanghelistul o pune mai întâi decât pe celelalte, ca pe o mai iubitoare de Hristos și de Maica Lui și ca pe o mai osârdnică slujitoare Maicii Făcătorului său de bine și Mântuitorului nostru. Căci și în vremea răstignirii Lui, ea stătea lângă cruce, împreună cu Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu și împreună cu celelalte femei, privind la pătimirea lui Hristos. Pe de o parte plângea și se tânguia cu amar pentru Dânsul, iar pe de alta suferea pentru Maica Lui cea cu totul fără de prihană, care plângea și se jelea fără de mângâiere, ca o Maică pentru preaiubitul ei Fiu, căci sufletul ei era pătruns de sabia de care spusese bătrânul Simeon mai înainte, și fiind slăbită cu totul de durerea inimii, Sfânta Maria Magdalena o mângâia și o sprijinea pe cât îi era cu putință, împreună cu celelalte, făcând toate pentru ușurarea supărării ei.

Și după ce s-au dus toți răstignitorii și Hristos Și-a dat sufletul, au venit Iosif din Arimateea cu Nicodim și au luat trupul lui Iisus de pe cruce; iar Maria Magdalena, căzând împreună cu Preacurata Lui Maică și cu celelalte, au sărutat sfântul și îndumnezeitul Lui trup și L-au petrecut până la mormânt. Iar după ce L-au pus în mormânt, prăvălind piatra pe ușa lui, toate celelalte femei s-au dus împreună cu Iosif și cu Nicodim, numai ea împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se vede că au rămas lângă mormânt, după cum zice Sfân­tul Matei Evanghelistul: Erau Maria Magdalena și cealaltă Mărie, adică Născătoarea de Dumnezeu, șezând în preajma mormântului.

Dar, fiindcă atunci era vineri, seara târziu, și, după porunca Legii Vechi, se cădea să se odihnească fiecare după lucrul său, s-au dus și ele să se odihnească în casa lor. Deci sâmbătă s-au odihnit, după poruncă, după cum zice Sfântul Luca Evanghelistul. Iar după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii, după cum scrie Sfântul Matei Evanghelistul, care istorisește cea dintâi mergere a femeilor la mormânt, a venit Maria Magdalena și cealaltă Mărie, adică Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să vadă mormân­tul; pentru că Maica Domnului, pătimind durere ca o maică mai mult decât toți, n-a putut să rabde până ce se vor pregăti și celelalte mironosițe, ci, aflând pe Maria Magdalena împreună alergătoare și întocmai ca dânsa cu sârguința, cu durerea și dorința – căci era prea sârguitoare această femeie, pentru aceea se pomenește de toți cei patru evangheliști a venit îndată după miezul nopții la mormânt, nu cu aromate, că nu îngăduia vremea, ci numai să vadă mormântul. Aceasta este cea dintâi ducere a cinstitelor și sfintelor femei la mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o istorisește Sfântul Matei Evanghelistul.

Și apropiindu-se ele de mormânt, iată s-a făcut îndată cutremur mare, căci îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a răsturnat piatra de pe mormânt și a stat deasupra ei. Iar Domnul era înviat atunci, căci evanghelistul n-a zis că după ce s-a răsturnat piatra, atunci a ieșit Mântuitorul din mormânt, ci cum că îngerul a răsturnat piatra și a șezut deasupra ei. Căci Domnul, strălucind trupul Său cu nestricăciune, ca un Dumnezeu, a ieșit din mormânt când piatra era pusă deasupra, precum și în seara aceleiași Duminici, ușile fiind încu­iate, a intrat la ucenicii Săi. Și era chipul lui ca fulgerul și îmbrăcă­mintea lui albă ca zăpada și de frica lui s-au cutremurat străjerii și s-au făcut ca niște morți. Și răspunzând îngerul, a zis către femei: „Nu vă temeți, știu că pe Iisus Cel răstignit II căutați. Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut Domnul- și, degrab mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți”.

Vedeți că îngerul nu le-a mustrat, nici le-a spăimântat, ci a vorbit cu blândețe către dânsele: „Nu vă temeți, știu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutați!”. Și nu numai aceasta, dar le cheamă să vadă și locul unde a fost pus trupul Lui, zicându-le: „Veniți de vedeți unde a zăcut”. El le și sfătuiește să se ducă să spună ucenicilor că Domnul a înviat, zicându-le: „Mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți”. Pentru ce așa? Ca să se arate și din amorțirea străjerilor și din cutremurul care a urmat și din vorbirea cea cu blândețe, că aceasta este cea dintâi ducere la mormânt a femeilor, iar nu după cum socotesc alții.

Deci aceste două femei, adică Preasfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu și Maria Magdalena, ducându-se de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare, ca să vestească apostolilor că S-a sculat Domnul, precum a zis către dânsele îngerul, le-a întâmpinat însuși Dumnezeu, Cuvântul cel întrupat, și le-a zis: „Bucurați-vă!”. Iar ele, căzând, s-au închinat Lui și, cuprinzându-I picioarele, le-au sărutat. Iar Domnul nu le-a certat când s-au atins de Dânsul, căci II vedeau întâi; ci, dimpotrivă, le-a îmbărbătat și le-a făcut fără de temere, zicând: „Nu vă temeți, ci duceți-vă și spuneți fraților Mei să se ducă în Galileea; acolo Mă vor vedea”. Iar ele, ducându-se la ucenici, le-au vestit lor și tuturor celor ce erau împreună cu ei, cuvintele îngerului și ale Domnului, și cum că L-au văzut pe El. Și nu numai aceasta, ci și picioarele Lui le-au cuprins. Iar ucenicii Domnului, din pricina multei și negrăitei întristări ce li s-a făcut cu răstignirea Dascălului lor, nu sufereau nici să le audă. Însă, pentru Magdalena, după cum mi se pare, nici un cuvânt n-au zis; iar pentru Preacurata Maica Domnului, pentru că o cinsteau și se cucerniceau de dânsa, au zis în sine, că a amăgit-o covârșirea mâhnirii, tulburându-i mintea, vederea, auzirea și pipăirea. Dar sufletul ei cel curat și strălucit fiind încredințat cu dinadinsul de toate acelea care le-a văzut și le-a pipăit; a rămas întru sine, nimic pricindu-se mai mult cu ucenicii și nemaiducându-se la mormânt.

Iar Maria Magdalena, crezând mai mult apostolilor, decât celor văzute și pipăite de ea însăși, era oarecum mică la credință întru sine; și neîncrezându-se unei vederi, ci socotind că i s-a nălucit, a luat cu ea pe Ioana, pe altă Marie și pe alte femei și iarăși s-a dus cu aromate la mormânt, în aceeași noapte, fiind încă dimineață, mult mai înainte de a se lumina de ziuă; și a intrat în mormânt cu celé ce erau cu ea, căci piatra era acum răsturnată. Dar trupul Domnului nu l-au aflat și nedumerindu-se ele în sinea lor, le-au stat înainte doi bărbați, care erau sfinți îngeri, îmbrăcați în haine albe fulgerând. Iar ele temându-se de acea vedere, îngerii au zis către ele cu certare: „Ce căutați pe Cel viu cu cei morți? Nu este aici, ci S-a sculat!”.

Deci luați aminte, iubiților, cum se arată că nu este aceasta întâia mergere a femeilor la mormânt, ci a doua. Căci era lucru necuviincios ca pe femeile care nu văzuseră și nu auziseră nimic de Învierea Domnului, să le certe și să le mustre sfinții îngeri, zicându-le: „Ce căutați pe Cel viu cu cei morți…?”. Dar pentru aceea le certau acum îngerii, căci arătat este că ele n-au crezut, deși au auzit mai înainte toate acestea, de la cele ce au văzut pe Domnul și au auzit de la El răspunsul către ucenici, căci mai erau și unii bărbați cu ele. Cine zice acestea? Sfântul Luca Evanghelistul. Iată ce zice el: „într-una din sâmbete, întru adâncă mânecare, merseră la mormânt, ducând mirosirile pe care le gătiseră. Și oarecare împreună cu dânsele”. După aceea, nu numai că le-au certat îngerii, dar le-au și zis: „Aduceți-vă aminte, cum v-a grăit, pe când era cu voi în Galileea, că se cade Fiului Omului să se dea în mâinile oamenilor păcătoși și să se răstignească și a treia zi să învieze”. Atunci ele și-au adus aminte de cuvintele Lui.

Apoi plecând și acești bărbați și femeile împreună cu Maria Magdalena, au vestit pe ucenici. Deci Maria Magdalena pentru a doua oară văzuse mormântul, iar celelalte o dată, dar cuvintele lor s-au arătat înaintea ucenicilor ca o bârfeală și nu le-au crezut. Acestea le scrie Sfântul Luca Evanghelistul, pentru a doua mergere a femeilor la mormânt.

Dar ce s-a întâmplat după aceea? Duhul Măriei Magdalena ardea, căci ucenicii n-au crezut-o nici pe ea, nici pe cele împreună cu ea, ci au socotit ca o bârfeală cuvintele lor. Pentru aceea, sculându-se singură, acum fiind dimineață, s-a dus la mormânt pentru a treia oară și a văzut piatra răsturnată de pe ușa mormântului. Deci a alergat la Simon Petru și la Ioan. Din acestea se vede priceperea femeii acesteia, cum se necăjea cu sufletul, căci împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu au vestit ucenicilor despre învierea lui Hristos, după întâia mergere la mormânt, dar nu le-au crezut. Apoi, venind iarăși foarte de dimineață împreună cu alte femei și bărbați, și atunci cuvintele ei s-au arătat ca o bârfeală. Și se necăjea nu numai pentru că nu au crezut-o, dar și pentru că nu s-a sculat cineva dintre ei să se ducă la mormânt și să vadă; ci, fie de frica iudeilor, fie de multa și negrăita mâhnire, ședeau toți ca niște morți. Abia singur Petru, după a doua vestire a femeilor, s-a sculat și s-a dus singur la mormânt, dar numai s-a aplecat în el, căci nu îndrăznea să intre, poate pentru că se credea nevrednic, din pricina lepădării sale de Dânsul; poate și pentru frica iudeilor, precum s-a zis mai sus.

Deci pentru acestea, Maria Magdalena arzând cu duhul de dragostea ce o avea către Dascălul și Binefăcătorul său și fiind plină de cuget dumnezeiesc, s-a dus singură a treia oară la mormânt iarăși de dimineață și aflând piatra luată de pe el, s-a întors la ucenici, gândind în sine acestea: „Dacă le voi spune lor că a înviat Hristos, iarăși voi ridica strigare împotriva mea că sunt îndrăcită; căci dacă n-am fost crezută împreună cu celelalte femei, când le-am vestit învierea lui Hristos, cum voi fi crezută acum singură? Deci știu ce voi face. Voi grăi celor mai mari și mai fierbinți cu dragostea către Hristos, adică lui Petru și lui Ioan. Insă și aceștia au auzit mai înainte de învierea Domnului nostru Iisus Hristos, dar din multa necredință și pentru mărimea minunii, se află ca și cum n-ar fi auzit nimic. Deci cum îi voi deștepta pe ei, ca măcar să meargă la mormânt și să vadă lucrul ce s-a făcut? Am aflat ce voi face. Nu le voi spune lor că a înviat Domnul, căci atunci voi cădea iarăși în cele de mai înainte, ci le voi spune o veste vrednică de crezut”.

Deci Maria Magdalena a venit, precum s-a zis, la Petru și la Ioan și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus”. Ca și cum ar fi zis astfel: „Ascultați-mă pe mine, robii lui Dumnezeu! Ori S-a sculat Domnul din morți, ori nu; nu știu să vă spun vouă; dar una vă zic cu adevărat, că trupul Lui nu mai este în mormânt. Pentru aceea sunteți datori a vă sârgui ca să cunoaștem cine este acela care L-a luat pe El și unde L-a pus”. Văzut-ai înțelepciunea acestei femei? Că de nu vom zice că astfel s-a sfătuit în sine, vom cădea în socoteli fără de rânduială și nepotrivite; ca și cum aceea care I-a pipăit picioarele Lui, împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și a auzit de la îngeri a doua oară că S-a sculat Domnul, după aceea iarăși le-ar fi vorbit apostolilor ca de un mort, zicând că „au luat pe Domnul meu din mormânt și nu știu unde L-au pus”. Dar este arătat că răspunsul ei era meșteșugit și înțelept; și astfel îndată i-a plecat a merge la mormânt.

Deci s-au pornit acești doi ucenici la mormânt, dar le-a urmat lor și această minunată femeie. Apoi au intrat amândoi ucenicii în mormânt și au văzut giulgiurile zăcând singure și mahrama, cu care era înfășurat capul Lui, era învăluită singură deosebi, iar trupul Lui nicăieri.Deci atunci au văzut și au crezut. Ce au crezut? „Că au luat pe Domnul din mormânt”, precum le-a spus Maria Magdalena. Și s-au întors ucenicii la ai lor, necrezând nimic despre înviere. Și prin necredința lor au aruncat în oarecare îndoială și pe Maria, care se făcuse atât de credincioasă, după ce văzuse și auzise atâtea. Deci ea, din multa evlavie, socotea în sine acestea: „Până acum mi se părea că am oarecare cuget întemeiat, până când apostolii nu au văzut mormântul și de aceea nu credeau în Învierea Domnului. Iar acum, după ce au văzut că trupul Domnului nu este în mormânt, socotesc tot la fel, adică că l-a furat cineva. Deci este arătat că eu, fiind femeie, am năluciri și nu aud și nu văd nimic adevărat; iar ei, fiind bărbați luminați de la Dumnezeu, rămân nerătăciți și nu se amăgesc cu înlesnire, ca noi femeile”.

Deci Maria Magdalena, având în mintea sa această socoteală, a rămas plângând lângă mormânt și, după ce s-au dus Petru și Ioan, s-a aplecat iar în mormânt și a văzut doi îngeri îmbrăcați în veșminte albe. Iar aceia au întrebat-o: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”. Ea a răspuns: „Au luat pe Domnul și nu știu unde L-au pus”. Apoi, venind acolo Domnul și văzându-L îngerii, s-au sculat înaintea Lui. Iar ea, văzând că îngerii s-au sculat, și sfiindu-se de dânșii, s-a întors înapoi și, văzând pe Domnul, nu L-a cunoscut. Pentru ce? Pentru că Domnul după înviere era îmbrăcat cu trup nestricăcios și nu se arăta decât numai acelora cărora voia, atunci când voia să se arate.

Și fiind întrebată de Domnul: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”, a răspuns asemenea ca și către îngeri; căci credea că el este grădinarul acelei grădini, în care era mormântul. Deci a zis către Dânsul: „Doamne, dacă L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus pe El, că eu îl voi lua!”. Aceste răspunsuri către Domnul și către îngeri, Maria Magdalena nu le-a făcut cu mai înainte cugetare și cu fățărie, precum a făcut către ucenici; căci acelora le-a răspuns ca unora ce nu știau, ca să-i deștepte pe toți să se ducă la mormânt. Iar după ce au venit și au văzut că trupul Domnului nu era în mormânt și după ce n-au crezut că a înviat, după aceea s-a îndoit și ea cu gândul. Iar aceasta a pătimit-o pentru că era foarte cucernică și se încredea mai mult în socoteala apostolilor, decât în a sa. Deci acum fiind schimbată și încredințată cu adevărat că trupul Domnului s-a luat din mormânt de cineva, a răspuns îngerilor și Stăpânului precum credea atunci.

Atunci Iisus, ca un Dumnezeu, văzând inima ei, a strigat către dânsa cu glasul Său cel obișnuit, ca să-L cunoască: „Mărie!”. Iar ea, cunoscându-i glasul acum, că a doua oară i s-a arătat ei, a căzut la picioarele Lui, ca și la mergerea cea dintâi; dar Domnul nu a primit-o cu aceeași bucurie, ca atunci, ci a îndepărtat-o de la El, zicând: „Nu te atinge de mine!”. Deci mai întâi S-a lăsat ca cele două femei să-I sărute cinstitele și preacuratele Lui picioare; și nici un cuvânt ca acesta n-au auzit de la Dânsul. Vezi că, într-adevăr, pentru că nu a crezut a îndepărtat-o Mântuitorul, zicându-i: „Nu te atinge de Mine!”.

Căci atunci, la întâia arătare a Domnului, le-a lăsat să se atingă și să-I sărute picioarele, ca mai mult decât cu vederea și cu auzirea să se încredințeze prin pipăire, că Cel ce S-a răstignit și S-a îngropat, a înviat. Dar acum o îndepărta de la Dânsul pe Maria Magdalena, fiindcă, schimbându-se după atâta încredințare, a auzit: „Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu!” Astfel o certa pe ceea ce s-a îndoit în credință și îi deștepta mintea, aducându-i aminte de Părintele Cel ceresc și încredințând-o să nu-L socotească pe El a fi numai Acela care se vede, adică om înviat din morți, ci și Dumnezeu adevărat, ca Unul ce este Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru noi. Și a zis: „Du-te și spune fraților Mei, că Mă voi sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru!” Acestea auzindu-le și văzându-le Maria Magda­lena, s-a dus la ucenicii Lui și nu le-a mai zis că au luat pe Domnul din mormânt; ci a venit cu multă încredințare și îndrăzneală, spunând că a văzut pe Domnul și că i-a spus acele cuvinte. Aceasta este a treia mergere a femeilor la mormântul Domnului, pe care a scris-o Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu și care s-a făcut foarte de dimineață, fiind încă întuneric.

Acum trebuie să spunem și despre a patra mergere a femeilor la mormânt, ca să se vadă osârdia, evlavia, dragostea și durerea inimii pe care Sfânta Maria Magdalena o avea către Domnul și Dascălul ei; căci numai ea dintre toate s-a dus la mormânt de patru ori. Această a patra mergere Sfântul Duh a iconomisit să o scrie Sfântul Marcu Evanghelistul. Dar unde este arătat că a patra mergere la mormânt a femeilor este cea istorisită de Sfântul Marcu? Aceasta ne-o arată vremea, fiindcă numai Marcu scrie că femeile au venit la mormânt, când răsărea soarele. Căci ce zice? „Maria Magdalena căci pe ea au pomenit-o toți cei patru evangheliști, după cum s-a zis mai înainte împreună cu alte femei, care aveau miruri mai înainte pregătite; trecând sâmbăta, dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt, pe când răsărea soarele”.

Deci acum să socotim pentru ce Maria Magdalena, după trei vederi, iarăși s-a dus la mormânt împreună și cu aceste femei și mai ales ducând cu sine miruri și aromate, socotind că vor afla trupul în mormânt. Ascultă, iubite, cu luare aminte: Maria Magdalena, încredințându-se desăvârșit despre Învierea Domnului prin a treia vedere a lui Dumnezeu și mărturisind ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a zis cele ce s-au spus mai sus, nu s-a mai îndoit. Dar, de vreme ce a văzut pe Maria lui Iacov cel Mic și mama lui Iosi, pe Salomeea și pe alte femei ducându-se la mormânt, având cu ele aromate, s-a dus împreună cu dânsele, pe când răsărea soarele, nu ca și cum s-ar fi îndoit, ci ca și cum ar fi povățuit pe celelalte femei. Ea se bucura și sălta, că a văzut de multe ori mormântul deșert, iar femeile celelalte, ori nu auziseră până atunci nimic din cele făcute, ori deși auziseră, însă auziseră un cuvânt nesigur rău; de unde se cunoaște, că nu știau nimic, căci ziceau: „Cine ne va răsturna nouă piatra de pe ușa mormântului?” fiindcă piatra era foarte mare. Dar, căutând, au văzut că piatra era răsturnată de pe ușa mormântului.

Vezi, că nici despre piatră nu știau ele cu dinadinsul, precum femeile de la Matei și de la Luca. Apoi, intrând în mormânt, au văzut pe un tânăr șezând de-a dreapta, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar acela nu le-a certat pe ele, precum îngerii pe cele de la Luca, și Însuși Domnul pe cea de la Ioan, căci îngerul știa că atunci veniseră întâi. Dar nici pe Magdalena n-a certat-o, căci cunoștea prin bucuria feței ei, că acum nu a venit la mormânt îndoindu-se de Învierea Mântuitorului; ci a venit bucurându-se și veselindu-se. De aceea, nu numai că nu le-a certat, dar chiar le-a îmbărbătat pe ele, ca și îngerul cel dintâi, pe cele de la Matei, zicându-le: „Nu vă spăimântați; pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit Îl căutați? S-a sculat, nu este aici; iată locul unde L-au pus pe Dânsul. Deci duceți-vă și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru, că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veți vedea pe El, precum v-a zis vouă”. Deci ieșind femeile degrabă, au fugit de la mormânt, căci le cuprinsese cutremur și spaimă, și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau. De aici se arată că femeile acestea sunt altele, afară de cele de la Luca și Matei, și afară de Maria Magdalena.

Sfânta Maria Magdalena, ucenița cea adevărată și osârduitoarea lui Hristos, a slujit Mântuitorului cu astfel de dragoste și cu astfel de sârguință și mai înainte de patimi. Apoi ea a suferit durere îndoit de mare, în vremea patimii Mântuitorului nostru Iisus Hristos; pe de o parte văzând pe Domnul său spânzurat pe Cruce atâta vreme, încât putea cineva cu înlesnire să-I numere toate oasele, având capul rănit de spini, fața fără chip, mâinile și picioarele pătrunse de piroane, coasta împunsă cu sulița și tot trupul rănit de bătăi; iar pe de alta, văzând pe Preacurata Lui Maică și sprijinind-o și mângâind-o, atunci când se tânguia cu amar și leșina de durerea inimii.

Așa a fost de sârguitoare pentru adeverirea învierii lui Hristos, încât numai ea a mers de patru ori la mormântul Lui și, după a patra întoarcere de la Mormânt, a rămas lângă Preacurata Născătoare de Dumnezeu, slujindu-i ei nu ca unei maici a Dascălului și a Binefăcătorului ei, ci ca unei Maici a însuși Fiului lui Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Iar după înălțarea Lui la ceruri, a ieșit și ea, ca un apostol, la propovăduire și, străbătând prin multe țări, a binevestit pe Hristos tuturor păgânilor. Deci pe mulți i-a adus la cunoștința de Dumnezeu, ca și Sfinții Apostoli; apoi a mers la Roma și a stat și înaintea Cezarului Tiberiu, pe care l-a tămăduit, fiind bolnav de un ochiA și, povestindu-i toate cele despre Hristos, l-a făcut să creadă într-Insui, după cum zic unii. De aceea el s-a pornit cu urgie împotriva lui Pilat și împotriva arhiereilor și i-a pedepsit, după faptele lor, cu rea și cumplită moarte. După aceasta, ea a plecat din Roma și s-a dus în Efes, la Sfântul loan Cuvântătorul de Dumnezeu. Acolo slujind apostolește la mântuirea oamenilor, prin fericita adormire s-a mutat către Domnul și a fost îngropată de către Sfântul loan Cuvântătorul de Dumnezeu, la intrarea peșterii întru care au adormit cei șapte sfinți tineri mai pe urmă.

Iar mai târziu, împărățind peste greci preaînțeleptul Leon, a adus de acolo în Constantinopol cinstitele moaște ale Sfintei Maria Magdalena și le-a pus în mănăstirea Sfântului Lazăr, pe care o zidise el. Acolo se săvârșea prăznuirea pomenirii ei, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Preasfântul și de viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Tema „Maria Magdalena în penitență“ în artă

---

 

preluat de pe ro.wikipedia.org

Există o tradiție conform căreia Maria Magdalena, presupusul ei frate (Lazăr) și Maximin (unul dintre cei 72 de discipoli), împreună cu alți însoțitori, ar fi călătorit cu barca pe Marea Mediterană, fugind de persecuțiile din Palestina. În final, ar fi debarcat în Franța, într-un loc numit Saintes-Maries-de-la-Mer, aproape de Arles. Ulterior, Maria Magdalena ar fi plecat către Marsilia, unde a început evanghelizarea zonei Provence, pentru a se retrage mai apoi în peștera „La Sainte Baume“ din împrejurimile Marsiliei, unde ar fi dus o viață de penitență timp de 30 de ani. Conform acestei tradiții, când a sosit ora morții sale, ar fi fost dusă de îngeri la Aix-en-Provence, în oratoriul San Maximin, unde i s-a făcut maslul.

Foarte mulți pictori s-au inspirat din tema penitenței ei îndelungate (Tițian, Annibale Carracci, Anton Raphael Mengs, Artemisia Gentileschi, Caravaggio, El Greco, Ferdinand de Braekeleer, Francesco Furini, Georges de La Tour, Guido Cagnacci, Guido Reni, Hendrick ter Brugghen, Nicolas Régnier, Pompeo Batoni ș.a.). Unele picturi sunt erotice, asemănătoare tabloului lui Gian Lorenzo Bernini „Extazul Sf. Tereza“.

 

cititi mai mult despre Maria Magdalena si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org