Articole

Duminica a III-a din Post – Duminica Sfintei Cruci – Luarea Crucii si urmarea lui Hristos

foto preluat de pe doxologia.ro

 

Duminica a III-a din Post – Duminica Sfintei Cruci – Luarea Crucii si urmarea lui Hristos

Textul evanghelic în Duminica a III-a din Postul Mare (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.

Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?

Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.

Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

 

Duminica a 3-a din Post - Duminica Sfintei Cruci – Luarea Crucii si urmarea lui Hristos

Asezata la mijlocul Postului Mare, Duminica Sfintei Cruci, are menirea de a-i intari pe crestini in urcusul duhovnicesc:

Veniti credinciosilor sa ne inchinam lemnului celui de viata facator, pe care Hristos Imparatul Slavei, de bunavoie mainile intinzandu-si ne-a inaltat la fericirea cea dintai, pe care vrajmasul prin placere amagindu-ne, a facut sa fim izgoniti de la Dumnezeu. Veniti credinciosilor sa ne inchinam lemnului prin care ne-am invrednicit a sfarama capetele vrajmasilor celor nevazuti” (Triod).

În Duminica Sfintei Cruci se va oficia Liturghia Sfantului Vasile cel Mare si se va citi pericopa din Evanghelia de la Marcu in care se vorbeste despre lepadarea de sine si urmarea lui Hristos.

In vechime, aceasta duminica era cunoscuta sub denumirea Praznicul celei de a treia inchinari a Crucii.

Prima sarbatoare a Crucii era cea de pe 14 septembrie, cand se praznuia descoperirea ei de catre Sfanta Elena, iar a doua era cea din 1 august care facea trimitere la victoria imparatului Heraclie asupra persilor si intoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim in anul 630.

În aceasta duminica, la finalul Utreniei, are loc scoaterea din Sfantul Altar a Sfintei Cruci.

Ea aminteste de ceremonia din trecut, care avea loc la Ierusalim, apoi la Constantinopol, in Vinerea Patimilor.

Idiomelele cantate in timpul cinstirii sfintei cruci din aceasta duminica, reproduc aproape literal unele imne in Vinerea Mare:

cititi mai mult pe www.crestinortodox.ro

 

 

cititi si:

De ce Duminica a treia din Postul Mare se mai numește și „a Sfintei Cruci”?

Crucea cea Adevărată

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro

 

Crucea cea Adevărată

Crucea cea Adevărată este numele acelor rămășițe materiale ale crucii pe care a fost răstignit Iisus, conform spuselor evangheliștilor.

Această cruce este subiectul a numeroase mențiuni literare, fiind acceptată pe scară largă de tradiția creștină.

Aflarea Sfintei Cruci - foto preluat de pe www.povarenok.ru

Aflarea Sfintei Cruci – foto preluat de pe www.povarenok.ru

 

Descoperirea Crucii celei adevărate de către sfânta Elena

După mențiunile unor scriitori din perioada primară a Bisericii și după informațiile transmise de tradiția creștină locală din Ierusalim, sfânta împărăteasă Elena, (cca. 255—330 d.Hr.), mama sfântului Constantin cel Mare, primul împărat creștin al imperiului roman, a călătorit în Țara Sfântă înființând biserici și aziluri pentru săraci.

Sfinții Împărați, întocmai cu apostolii, Constantin și mama sa, Elena (Secolul al IV-lea). Mozaic în Catedrala Sfântul Isaac, Peterburg, Rusia - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfinții Împărați, întocmai cu apostolii, Constantin și mama sa, Elena (Secolul al IV-lea). Mozaic în Catedrala Sfântul Isaac, Peterburg, Rusia – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Călătoria a avut loc între anii 325 și 327, când creștinismul a devenit religie acceptată în Imperiul Roman.

În timpul acestei călătorii, sfânta Elena a găsit locul unde erau ascunse cele trei cruci folosite la răstignirea lui Iisus și a celor doi tâlhari.

Printr-un miracol s-a descoperit care era Crucea cea Adevărată.

Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost aşezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena şi Patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toţi cei de faţă.”

Descoperirea s-a făcut într-o cisternă subterană abandonată situată în imediata apropiere a Sfântului Mormânt, pe locul unde împăratul Adrian construise un templu dedicat zeiței Venus (templu pe care sfânta Elena l-a distrus).

Tot atunci, s-au găsit și piroanele și scara folosită de ostași, care a fost trimisă la Roma în anul 326.

Părți din Crucea cea Adevărată au fost trimise inițial în trei locuri: la Roma, la Constantinopol și la Ierusalim.

Acest moment al găsirii Crucii răstignirii lui Iisus Hristos este prăznuit de Biserică în fiecare an la 6 martie.

Descoperirea Adevăratei Cruci (pictură de Agnolo Gaddi circa1350–1396) - foto preluat de pe commons.wikimedia.org

Descoperirea Adevăratei Cruci (pictură de Agnolo Gaddi circa1350–1396) – foto preluat de pe commons.wikimedia.org

 

Relicve ale Sfintei Cruci

În zilele noastre, multe biserici au în posesie bucăți din ceea ce tradiția pretinde că este Crucea cea Adevărată.

Autenticitatea unora din acestea nu este acceptată unanim de cei de credință ortodoxă.

Veridicitatea mărturiilor despre descoperirea Crucii este pusă sub semnul întrebării de unii creștini.

Acceptarea și credința privind această parte a tradiției care aparține perioadei primare din istoria Bisericii este, în general, acceptată fără multe semne de întrebare de Bisericile Ortodoxă și Romano-Catolică.

O relicvă a Adevăratei Cruci purtată în procesiune prin Piazza San Marco, Veneția. Gentile Bellini secolul al XV-lea - foto preluat de pe en.wikipedia.org

O relicvă a Adevăratei Cruci purtată în procesiune prin Piazza San Marco, Veneția. Gentile Bellini secolul al XV-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

cititi mai mult despre Crucea cea Adevărată si pe: doxologia.roen.wikipedia.org

cititi si (†) Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

 

"Hristos răstignit", (pictură de Giotto, circa 1310) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

“Hristos răstignit”, (pictură de Giotto, circa 1310) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim (351)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.ro; calendar-ortodox.ro

 

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim

Astăzi Biserica Ortodoxă pomeneşte arătarea semnului Sfintei Cruci în Ierusalim, eveniment ce s-a întâmplat după moartea drept-credinciosului împărat Constantin cel Mare (praznuit in 21 mai), când fiul său, Constanţiu, luând împărăţia, a primit învăţătura greşită a lui Arie.

Spre ruşinarea ereticilor care-L defăimau pe Hristos şi spre încredinţarea şi întărirea celor care mărturiseau dreapta credinţă s-a făcut în anul 351 acest semn minunat în sfânta cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, care căzuse în acel an la 7 mai.

In acea vreme, erezia arianismului conform careia Hristos a fost un simplu om si nu Dumnezeu, era cauza multor dispute si scindari in interiorul imperiului. Chiar si dupa primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, multi au fost atrasi de falsele invataturi iar ortodocsii s-au trezit in multe locuri in minoritate.

Constantiu, conducatorul partii estice a imperiului era adept convins al arianismului. Fratii sai, Constantin al II-lea si Constans, crestini ortodocsi evlaviosi, erau conducatorii partii de vest. Ambii au fost ucisi in doua batalii diferite prin anul 350, lasandu-l pe Constantiu sa domneasca singur. Tot in acel an, 350, Sfântul Chiril (praznuit in 18 martie) a devenit Patriarh al Ierusalimului si a inceput lupta acerba impotriva arianismului.

In luna mai a anului 351 a aparut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasa, stralucind mai tare decat soarele. Semnul Sfintei Cruci, ale cărui lăţime şi lungime erau la fel, pe o distanta de aprox. 9 km, a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, şi apoi s-a lungit până la Muntele Măslinilor.

Şi s-a întâmplat atunci de era duminica aceea în şapte zile ale lunii mai şi în ceasul al treilea s-a arătat pe cer închipuirea cinstitei Cruci a Domnului, care strălucea cu o lumină negrăită, mai mult decât razele soarelui, la care privind tot poporul, se minuna cu spaimă mare. Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei – pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit.

Frumuseţea Sfintei Cruci era atât de mare, încât se asemăna cu un curcubeu, atrăgând privirile tuturor oamenilor, căci toţi lăsând toate ieşeau din case şi priveau acest semn minunat.

Fiind cuprinşi de frică, dar şi de bucurie, mulţime multă de popor a alergat la biserică, bătrâni şi tineri, femei, copii şi fecioare, străini şi localnici, creştini şi păgâni şi toţi, într-un glas, cu mare umilinţă preamăreau pe Hristos Domnul, Mântuitorul lumii.

Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

Sozomen istoricul a scris că, datorită arătării pe cer a Sfintei Cruci, mulţi păgâni s-au botezat în numele Preasfintei Treimi.

Văzând acestea, toţi creştinii într-un glas Îl preamăreau pe Dumnezeu, iar Sfântul Chiril al Ierusalimului i-a trimis o scrisoare împăratului, in care ii descria fenomenul miraculos, mustrandu-l sa se alature credintei crestine.

Minunea dumnezeiasca a Crucii deasupra Ierusalimului a intarit pe ortodcsi in credinta lor si a contribuit la intoarcerea multor arieni in sanul bisericii. Aceasta este si o reamintire a celei de-a doua veniri a Mantuitorului pe pamant cand “semnul Fiului se va arata pe cer” (Matei 24:30).

 

Tropar Glasul 8

Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit, care de la Sfântul Munte până la locul Căpăţânii o ai întins, şi într-însa a Ta putere, Mântuitorule, ai luminat, printr-însa întărind şi pe bine credincioşii împăraţi, pe care îi şi mântuieşte totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-ne şi pe noi.

 

cititi mai mult despre Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim si pe doxologia.ro

Scoaterea Sfintei Cruci

O relicvă a Adevăratei Cruci purtată în procesiune prin Piazza San Marco, Veneția. Gentile Bellini secolul al XV-lea

foto preluat de pe
articol preluat de pe pravila.ro

 

Scoaterea Sfintei Cruci

Scoaterea Sfintei Cruci consta în procesiuni care se făceau în Constantinopol, cu părticele din lemnului Sfintei Cruci, pe toată durata postului Sfintei Marii pentru a-i proteja pe locuitori de boli și epidemii. Aceste procesiuni au loc și în prezent începând cu data de 1 august, având același scop.

Sfânta Cruce - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Cruce – foto preluat de pe doxologia.ro

Aceasta era legată de apariţia pe cer a Sfintei Cruci, înainte de lupta de la podul Milvius a Sfântului Împărat Constantin cel Mare, dar şi de descoperirea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Elena.

Această sărbătoare este legată și de eliberarea grecilor de sub sarazini, care a avut loc în timpul împăratului Manuel Comnenul (1143-1180), fapt care s-a realizat cu ajutorul Sfintei Cruci. În unele biserici rusești se obișnuiește ca în aceasta zi sa se săvârșească sfințirea Apei Mici.

Viziunea Sfintei Cruci, pictură realizată între 1520 și 1524 de către asistenții artistului renascentist italian Rafael - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Viziunea Sfintei Cruci, pictură realizată între 1520 și 1524 de către asistenții artistului renascentist italian Rafael – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfânta Elena și Heraclie ducând Sfânta Cruce la Ierusalim, Museo de Zaragoza, óleo sobre tabla (195 x 115 cm.) procedente del retablo de la Santa Cruz de Blesa, Teruel - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfânta Elena și Heraclie ducând Sfânta Cruce la Ierusalim, Museo de Zaragoza, óleo sobre tabla (195 x 115 cm.) procedente del retablo de la Santa Cruz de Blesa, Teruel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sărbătoarea Scoaterii Sfintei Cruci coincide cu Postul Adormirii Maicii Domnului și începe de regula 1 august. La această dată, în cetatea Constantinopol era scos în procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial, până la Catedrala Sfânta Sofia. Participau o mulțime de preoți și diaconi, care o tămâiau pe toată durata procesiunii. Vreme de doua săptămâni, până pe 15 august, din Biserica Sfânta Sofia se făceau zilnic procesiuni, în diferite zone ale cetății.

Fiecare procesiune se oprea la câte o fântână, care avea baptisteriu (loc pentru botezul persoanelor mature), pentru a savarți sfințirea apei. La întoarcere, Sfânta Cruce era așezată iarăși pe Sfânta Masa. Precesiunile se făceau în toate cartierele orașului, pentru a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau răspândi ușor în timpul căldurilor din luna august.

În vechiul Ceaslov grec scrie: “Datorită mulțimii slăbiciunilor și bolilor molipsitoare din popor, în august, potrivit unui obicei străvechi, se face procesiune cu Lemnul Sfintei Cruci din Constantinopol, pe străzi, spre sfințirea locurilor și alungarea bolilor. În ajun, pe 31 iulie, Lemnul Crucii se scoate din trezoreria imperiala și se duce pe sfânta masă a marii biserici, Sfânta Sofia. De la această dată și până la Adormirea Maicii Domnului, este purtata prin oraș, după săvârșirea Litiei, spre a fi venerata de popor.”

Scoaterea Sfintei Cruci - foto preluat de pe www.georgy74.ru

Scoaterea Sfintei Cruci – foto preluat de pe www.georgy74.ru

Ziua de 1 august constituie un prim pas în cinstirea Mântuitorului în luna august, fiind urmată de Schimbarea la Față a Domnului(6 august) și de venerarea Sfintei Marahme a Domnului (16 august). Cele trei sărbători erau considerate în legătură.

Sfânta Cruce rezumă în ea însăși întreaga operă mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Crucea înseamnă renunțare, înfrânare, despătimire, eliberare și înălțare la Dumnezeu, iar în asumarea Crucii ni S-a făcut model Mântuitorul Iisus Hristos.

Sfintei Cruci, de-a lungul anului bisericesc, îi sunt închinate mai multe zile de prăznuire: Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie; Duminica Sfintei Cruci, a treia duminică din Postul Mare; Scoaterea cinstitului Lemn al Sfintei Cruci, pe 1 august; Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer, în Ierusalim, pe 7 mai.

Dionisie din Furna în “Erminia picturii bizantine” nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat icoana la “Scoaterea Sfintei Cruci” prăznuită astăzi. El însă ne vorbește despre înălțarea Sfintei Cruci, serbată pe de 14 septembrie: “o Biserică și într-însa [un] amvon; și sus pe amvon stând Sfântul Macarie, patriarhul Ierusalimului, ținând cinstita Cruce a lui Hristos, și lângă dânsul un diacon ținând o cădelniță; lângă amvon sfânta Elena Împărăteasa și cu dânsa mulți boieri și mulțime de popor, uitându-se în sus la cinstita cruce, și avându-și toți mâinile înălțate spre amvon“.

cititi mai mult pe pravila.ro

Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Tropar Glasul 1

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

(†) Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Înălţarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii lui Iisus. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin această sărbătoare se ține pe data de 14 septembrie.

Saint Helena & Heraclius taking the Holy Cross to Jerusalem, Museo de Zaragoza, óleo sobre tabla (195 x 115 cm.) procedente del retablo de la Santa Cruz de Blesa, Teruel - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Saint Helena & Heraclius taking the Holy Cross to Jerusalem, Museo de Zaragoza, óleo sobre tabla (195 x 115 cm.) procedente del retablo de la Santa Cruz de Blesa, Teruel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Semnificație

Prin această sărbătoare creștinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnu lui crucii:

- aflarea crucii (de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare) pe care a fost răstignit Iisus și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de către episcopul Macarie de Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 326;

- readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I, care a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.

The Finding of the True Cross, Agnolo Gaddi, Florence, 1380 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Finding of the True Cross, Agnolo Gaddi, Florence, 1380 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Istorie

Începutul cultului public și oficial al crucii lui Isus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfințirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului și al îngropării lui Isus (vestita Biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu “Ad Crucem“). Conform pelerinei creștine Egeria (sec. IV), în această biserică, consacrată în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de puțină vreme de sfânta Elena, mama lui Constantin.

Dar sărbătoarea liturgică a Înălțării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, și așa s-a transmis și în Occident, cu începere din secolele VII-VIII, când la evenimentul din 335 s-a adăugat comemorarea redobândirii relicvei Sfintei Cruci de către împăratul bizantin Heraclie în anul 629. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război și racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, și a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt.Câțiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (și înapoi) într-o procesiune solemnă care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.

Părțile din Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de episcopul de Betleem și dusă în Bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucățile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol și la Roma.

"Cruciații descoperă Sfânta Cruce" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Cruciații descoperă Sfânta Cruce” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

cititi mai mult despre Înălţarea Sfintei Cruci si pe: ro.orthodoxwiki.orgbasilica.ro doxologia.roen.wikipedia.org

cititi si:

Predică la Înălţarea Sfintei Cruci – Pr. Nicolae Tănase

Predică la Înălţarea Sfintei Cruci – Pr. Ilie Cleopa