Articole

China și Japonia își pregătesc perspectivile militare și legale de recuperare a unor teritorii de la ruși și chiar mai mult

Parlamentul Chinei a pus în discuție un proiect de lege foarte asemănător cu cel pe care-l examinează în prezent Duma de la Moscova, privind alipirea pensinsulei Crimeea la Rusia, comunică portalul elise.com.ua.

Sursa citată afirmă că e vorba despre un act legislativ care prevede alipirea la Republica Populară Chineză a unor teritorii din alte țări, în cazul în care populația locală se va pronunța la referendum pentru alipirea la China. Proiectul documentului înaintat spre examinare încă la 28 februarie, de facto, prevede anexarea la China a teritoriului Orientului Depărtat rus.

Proiectul a fost înregistrat de deputatul Sun Wan Han. Documentul simplifică modul de aderare a teritoriului unui stat străin la Republica Populară Chineză.

Conform noului proiect, acest lucru poate fi efectuat și în absența unui tratat internațional dacă:

- acel teritoriu organizează un referendu, în care aderarea la China primește aviz pozitiv

- este prezentă o adresare a autorităților legitime ale acelui teritoriu, prin care aderarea este solicitată guvernului cinez

“Procedura de aderare va fi următoarea: inițiatorul ofertei face o adresare către președintele Chinei, iar acesta informează și se consulă cu Congresul Național al Poporului și cu guvernul Chinei. În cazul unui acord comun, este prezentat un proiect de lege constituțională privind primirea teritoriului statului străin în Republica Populară Chineză, care definește statutul și alte probleme legale”, a spus Wan Han.

Conform recensământului din 2002, în Federația Rusă locuiesc 34.577 de etnici chinezi. Nimeni nu cunoaște însă numărul real al imigranților chinezi în Rusia, acesta variind între 200.000 și 2 milioane.

12.000 de soldați chinezi la granița cu Rusia !!!

Mass-media din Rusia a dat publicității un raport de presă conform caruia cel puțin 12.000 de soldați chinezi înarmați până în dinți, trupe de infanterie, blindate, trupe speciale, artilerie, au fost mutați la granița cu Rusia, după ce tensiunile în zonă au crescut ca urmare a unor anunțate exerciții ale armatei ruse cu armament nuclear în apropierea graniței cu China.

Acest raport citează Serviciul de Graniță al Rusiei, potrivit căruia, Beijingul a început să trimită trupe către granită începând cu data de 6 Septembrie.

“Deocamdată nu se știe motivul acestei mișcări, însă ceva nu miroase a bine”, afirmă un reprezentant al Serviciului de Graniță (FSB), citat de infowars.com.

Nu se știe dacă acest demers al Chinei are legătură cu construcția gazoductului, ca finalizare a acordului de 400 de miliarde semnat recent între cele două superputeri. Nici dacă este o reacție a Chinei în urma declarațiilor dure ale oficialilor ruși față de NATO și aliații săi: “Trebuie să fie priviți ca dușmani. S-ar putea să-i lovim cu armele nucleare”

Rămâne de văzut dacă rapoartale despre mișcările trupelor chineze sunt legate de manevrele de mare anvergură cu arme nucleare ale rusiei care vor avea loc la granița chineză la sfârșitul acestei luni.

Rusia și China au stabilit totuși legături mai strânse, dezvoltate în ultima perioad de timp, prin semnarea recent a unui contract de 400 de miliarde de USD cu Gazprom pentru a furniza gaze naturale din Rusia către China, cea mai mare afacere a gazelor naturale realizate de către Moscova de la prăbușirea URSS. Lucrările la construcția conductei a început săptămâna trecută.

Tensiunile dintre Rusia și NATO au izbucnit săptămâna trecută, când generalul Iuri Yakubov, un înalt oficial al Ministerului Apărării, a declarat că o „Russia își va revizui doctrina militară inclusiv tratatul cu Statele Unite și aliații săi din NATO pe care îi consideră dușmani și împotriva cărora ar puta iniția atacuri nucleare preventive. ”

Săptămâna trecută, NATO a aprobat, de asemenea, o “forță de reacție rapidă” de 3.500 de militari, care vor fi situate la baze din Polonia, România și statele baltice într-o mișcare care a fost vazuta ca o escaladare agresiv în continuare cu scopul de Moscova.

Disputele și neînțelegerile la frontieră, între Rusia și China sunt însă foarte vechi și încă departe de a fi soluționate. De mai bine de 300 de ani cele două mari puteri au de tranșat neînțelegeri care de multe ori s-au soldat cu bătălii sângeroase.

Insulele din mijlocul râurilor care separă teritoriul chinez și rus au fost una dintre principalele cauze ale disputelor de frontieră dintre cele două țări.

În 1969, de exemplu, a avut loc una din bataliile majore pentru insula Damansky [Chineză - Zhenbao] pe [Wusuli] râului Ussuri, în care zeci de soldați au fost uciși de ambele părți.

Disputa, cu toate acestea, dateaza de mult mai mult timp, din secolul al 17-lea, atunci când primii coloniști ruși au ajuns în regiunile slab populate la nord de râul Amur.

Această zonă a fost deja revendicată drept teritoriu de către Imperiul chinez, deși practic Imperiul Chinez nu controlat efectiv această parte de teritoriu. Au fost lupte sporadice între cele două părți înainte de încheierea Tratatul de la Nerchinsk, în 1689, care a definit granița la nord de râul Amur, de-a lungul careia se află fixată și în prezent.

Mai târziu, datorită faptului că diferitele războaie de opiu din secolul al 19-lea, au slăbit China, Rusia a profitat și l-a forțat pe comandantul local chinez să semneze Tratatul de Aigun, cedând tot teritoriul la nord de Amur, și o felie mare de teren la est de Ussuri, pentru Rusia. Acest fapt a stabilit frontierele până azi.

Dar China nu a recunoscut niciodată legitimitatea “Tratatul inegal” de Aigun. Litigiile dar și confruntările pe plan diplomatic au continuat până la începerea luptelor din 1969. Pacea a fost încheiată în urma discuțiilor dintre prim-miniștrii Zhou Enlai și Kosîghin, în același an.

*Într-un fel, “Tratatul inegal” de Aigun se aseamănă cu așa zisul Tratat dintre Rusia și Turcia încheiat la București în 1812 și prin care în mod fraudulos și împotriva tuturor uzanțelor și a dreptului internațional, Estul Principatului Moldova (Basarabia) a fost dat Rusiei, cu mențiunea că în cazul Chinei, generalul chinez care a semnat acel tratat de la Aigun era totuși un reprezentant al Statului Chinez, pe când la București „cei care au cadorisit” Rusia cu Estul Moldovei erau reprezentanți ai Imperiului Otoman.

Precedentul Crimeea, Japonia urmăreste ceva similar cu insulele care îi aparțin de drept și sunt în granițele Rusiei

Insulele situate în nordul arhipelagului Kurile, Etorofu, Shikotan, Kunashiri și Habomai, care au fost ocupate de Uniunea Sovietică în 1945, ar putea reveni Japoniei conform aceluiași scenariu prin care Federația Rusă a anexat peninsula Crimeea în luna martie 2014. O declarație în acest sens a fost făcută de ex-ministrul Apărării Japoniei, Yuriko Koike, transmite Project Syndicate.

„La fel ca și majoritatea cetățenilor Federației Ruse, cei de pe Insulele Kurile sunt foarte săraci și au doar de suferit de pe urma neprofesioniștilor și corupților care se află la conducere. Printre cei care au de suferit sunt și etnici ucraineni care locuiesc pe Insulele Kurile. Ar fi interesant dacă, spre exemplu, pe insula Etorofu, unde etnicii ucraineni constituie circa 60%, ar avea loc un referendum privind aderarea la Japonia. În cazul acesta, Vladimir Putin ar fi gata să recunoască rezultatele plebiscitului, exact cum s-a întâmplat și cu Crimeea?”, se întreabă ex-ministrul Apărării.

În același context, Yuriko Koike a amintit că în 2012, odată cu învestirea noului Guvern, în frunte cu Shinzo Abe, locuitorii de pe Insulele Kurile și-au pus mari speranțe că vor fi purtate negocieri cu Vladimir Putin în vederea soluționării acestei probleme. „Ultimele evenimente demonstrează că această idee a fost din start moartă. Putin vrea să refacă imperiul și nu cred că va merge la negocieri privind retrocedarea Insulelor Kurile”, a precizat fostul funcționar.

Yuriko Koike a mai adăugat că Japonia va colabora strâns cu țările din „G 7” pentru ca „ambițiile neglijentului Putin să nu se răsfrângă asupra altor regiuni ale Ucrainei”. Aceasta a accentuat că Tokio a luat decizia de a acorda un ajutor de 1,5 miliarde de dolari pentru ca Ucraina să-și restabilească economia și să reziste în fața agresiunii venite din Federația Rusă.

Amintim că în 2009 Parlamentul Japoniei a adoptat o lege care prevede că vor fi întreprinse măsurile necesare pentru ca să fie recuperate Insulele Kurile.

avansul-rusiei-spre-japonia

În coasta Rusiei se prefigurează o nouă perspectivă militară japoneză

Japonia anunță că până la sfârșitul toamnei (2014), guvernul va aduce modificări constituționale referitor la doctrina națională (de apărare) pacifistă, adoptată în anul 1947 și va permite angajarea armatei în operațiuni extra teritoriale.
Din start se exclude posibilitatea relocării unităților de apărare, noua doctrină militară va înlocui termenul consacrat de aparare colectivă cu siguranță colectivă, practic o colaborare militară globală împotriva unor ipotetice agresiuni străine în contextul unor tratate deja existente. Noua Doctrină va conferii cadrul constituțional pentru mărirea efectivelor, îmbunătățirea, dezvoltarea și mărirea capacităților militare față de prezent dar și participarea unor efective semnificative de militari la misiuni externe pentru pregătire sau intervenții în cadrul unor cualiții.

Despre armata Japoneză în prezent

Japan_Ground_Self-Defense_Force_LocationsArmata Japoneză numără un efectiv de 148 de mii militari (personal activ) și este în prezent formată din cinci corpuri de armată, Armata de Nord, cu sediul în Sapporo, Hokkaido, Armata de Nord-Est, cu sediul în Sendai, Miyagi, Armata de Est, cu sediul în Nerima, Tokyo, Armata Central, cu sediul în Itami, Hyōgo și Armata de Vest, cu sediul la Kumamoto, Kumamoto. Din cauza densității populației și a urbanizarii pe insulele japoneze, zonele destinate pentru instruirea pe scară largă a armatei Japoneze sunt foarte limitate și chiar și în aceste zone, restricțiile de zgomot sunt extinse. Armata Japoneză s-a adaptat la aceste condiții, prin efectuarea unor exerciții de post comandă și manevre pe hartă, investind în simulatoare și alte programe de formare, precum și desfășurarea de exerciții de foc direct în locații din străinătate , cum ar fi Centrul de Formare Yakima din Statele Unite ale Americii.

Japonia este o parteneră de prim rang al Alianței NATO în regiune.

Trebuie spus, încă de la început, că fiecare țară are un set diferit de motivații privind relațiile sale cu NATO. Când Japonia a făcut o ofertă Alianței în 2006 și 2007, aceasta a fost, în primul rând, o mișcare de natură diplomatică. Este adevărat că ministrul de externe Taro Aso și premierul Shinzo Abe au menționat posibilitatea unei cooperări operaționale între Japonia și NATO, în discursurile pe care le-au susținut la NAC (Consiliul Nord Atlantic). Trebuie să ne amintim, totuși, că ambii oameni politici au petrecut mult timp acolo explicând situația securității din Asia, inclusiv în privința Chinei și Coreei de Nord. Abe a „solicitat”, chiar, direct, ca aliații „să recomande Coreei de Nord să facă pași sinceri spre rezolvarea” problemei răpirii unor cetățeni japonezi de către autoritățile nord-coreene.

Premierul Taro Aso – trecere în revistă a Forțelor Aeriene Japoneze (Hyakuri Air Base on October 19, 2008 )
Premierul Taro Aso – trecere în revistă a Forțelor Aeriene Japoneze (Hyakuri Air Base on October 19, 2008 )
Intenția Japoniei este aceea de a folosi NATO ca o modalitate suplimentară de a ridica gradul de conștientizare la nivel internațional și, în special, european în privința situației securității Asiei. Acesta este motivul pentru care Tokyo a apreciat declarațiile NAC de condamnare a lansării rachetelor nord-coreene în iulie 2006 și a testului nuclear din luna octombrie a aceluiași an. În pofida limbajului foarte agresiv al Pyongyang-ului, relațiile cu autoritățile nord-coreene rămân un joc diplomatic, în care solidaritatea la nivel internațional contează foarte mult.

Este posibil ca NATO să nu fie un actor politic în adevăratul sens al cuvântului. Dar, în calitatea sa de cea mai mare și capabilă alianță politico-militară a lumii, aceasta are – în mod intenționat și în mod neintenționat – o anumită greutate în relațiile internaționale în domeniul securității. Acest lucru explică, de asemenea, de ce scepticii în privința NATO și, nu în ultimul rând, cei care nu împărtășesc aceleași valori cu Alianța se tem de extinderea ariei de acțiune și a influenței acesteia. Se poate spune că percepția lumii exterioare în privința NATO, ca actor influent în domeniul securității, este mai puternică decât admite Alianța însăși. Dar, exact din acest motiv, Japonia privește NATO ca pe un nou partener politic important. Alți parteneri ar putea urma acest model.

Surse de documentare: Romania Breaking News, wtfrly.com, infowars.com, news.bbc.co.uk , activenews.ro , deschide.md, ziarulnational.md , nato.int, Politika.rs, mod.go.jpl, Japan_Ground_Self-Defense_Force, elise.com.ua

articol preluat de pe http://www.rbnpress.info/

Separatismul bate şi la portile Rusiei.O mişcare pentru recrearea Republicii Siberiene

Siberienii cer recrearea Republicii Siberiene . Moscova incearca inabusirea miscarii de autodeterminare.
Primăria oraşului siberian Novosibirsk a înregistrat, vineri, 1 august, cererea pentru o demonstraţie publică cu tema „Marşul pentru federalizarea Siberiei”, care va avea loc pe 17 august, scrie www.adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.
Scopul iniţiatorilor marşului, ce se va desfăşura sub sloganul „Opriţi hrănirea Moscovei”, este crearea Republicii Siberiene, ca parte a Federaţiei Ruse cu drepturi egale cu ale altor regiuni autonome.
Organizatorii acestei mişcări au creat şi o pagină oficială pe reţeaua socială VKontakte.
La începutul lunii iulie a acestui an, locuitorii din Novosibirsk au pichetat clădiri oficiale exprimându-şi atitudinea negativă faţă de anexarea Crimeei.
Ei au protestat faţă de faptul că noua entitate a Federaţiei Ruse va fi finanţată din contul altor regiuni ale Rusiei.
Locuitorii din localităţile siberiene solicită stabilirea unei distribuţii echitabile a veniturilor între bugetele federale şi locale.
În plus, organizatorii marşului, făcând referire la Constituţia rusă, cer guvernului federal o mai mare autonomie pentru autorităţile locale şi federalizarea Siberiei, făcând referire la Republicile Populare Doneţk şi Lugansk din estul Ucrainei.
Evenimentele din estul Ucrainei le-au dau oamenilor din regiunile Rusiei ideea de a cere autonomie. Dar o lege adoptată recent de Dumă (camera inferioară a Parlamentului rus) prevede pedepsirea cu 5 ani de închisoare a oricărui apel la separatism.
Cum arată drapelul Siberiei?
La 5 august 1917, Conferința organizațiilor civice din Siberia a aprobat Drapelul Național al Siberiei, care “reprezintă o combinație a culorilor albă și verde. Culoarea albă simbolizează zăpezile siberiene, iar culoarea verde – taigaua siberiană.
Drapelul Republicii Siberia, 1918
Drapelul are formă dreptunghiulară, fiind împărțit pe diagonală, din colțul stâng superior spre cel drept inferior, în două părți, partea superioară fiind de culoare verde, iar cea inferioară – de culoare albă”, scrie Vlad Cubreacov pe http://cubreacov.wordpress.com, preluat de Romanian Global News.
La 5 august 1917, Conferința organizațiilor civice din Siberia a aprobat Drapelul Național al Siberiei, care ”reprezintă o combinație a culorilor albă și verde. Culoarea albă simbolizează zăpezile siberiene, iar culoarea verde – taigaua siberiană.
Drapelul are formă dreptunghiulară, fiind împărțit pe diagonală, din colțul stâng superior spre cel drept inferior, în două părți, partea superioară fiind de culoare verde, iar cea inferioară – de culoare albă”.

Când a fost independentă Siberia?
La 4 iulie 1918 Guvernul provizoriu al Siberiei a adoptat Declarația privind independența de stat a Siberiei, dar deja la 3 noiembrie 1918 a anulat-o.
După cum remarca juristul Gh. K. Hins (rus.- Г.К. Гинс), adoptării Declarației ”nimeni nu i-a acordat acea atenție pe care, s-ar fi părut, ar fi trebuit să o determine apariția pe lume a unui nou stat”.
De adăugat că 4 iulie – data în care a fost semnată Declarația – coincide cu Ziua independenței de stat a SUA. Este vorba, de altfel, despre o simplă coincidență.

Așa arată la față separatismul siberian
Alexandr Budnikov
Un dosar penal pe numele lui Alexandr Budnikov a fost intentat prima dată în anul 2007.
Fiind conducător al ”Frăției militare slave”, acesta a chemat la răsturnarea orânduirii de stat recurgând la lozinca ”nimicește-l pe ocupant”, acuzațiile împotriva sa fiind însă retrase.
Doi ani și ceva mai târziu, în aprilie 2010, împotriva lui Budnikov a fost intentat un nou dosar penal.
După cum anunța într-un comunicat al său Biroul de presă al Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse, ”Budnikov, în complicitate cu cetățeanul Kustik, au creat pe teritoriul Districtului Federal de Nord o nouă comunitate extremistă – Rusia originară (rus. – Русь родославная)” Scopul acestei comunități l-a constituit crearea pe teritoriul Federației Ruse a unui nou stat – Republica Siberia.
În iarna anului 2011, într-un interviu acordat revistei ”Russki reporter”, Budnikov a declarat: ”Noi pledăm pentru o confederație cu Rusia.
În orice caz, confederația este de neevitat. Întrebarea se pune doar dacă aceasta se va produce cu mai mult sau mai puțin sânge”.
O scurtă istorie a separatismului siberian
În anul 1721, la Petersburg, era executat prin spânzurare guvernatorul Siberiei Matfei Gararin.
Acesta era acuzat de delapidarea banilor statului, însă istoricul Piotr Slovțov a avansat presupunerea că ”Gagarin nutrea reaua intenție a separării de Rusia”.
În anul 1863 studenții Nikolai Iadrințev și Serafim Șașkov, originari din Siberia, publică proclamația ”Către patrioții Siberiei”, în care se spune că Siberia ”trebuie să se separe de Rusia spre binele poporului său, creând propriul său stat”.
În anul 1865 un alt originar din Siberia, Grigori Potanin, este arestat și surghiunit sub acuzația de creare a ”Societății pentru independența Siberiei”.
În anul 1881 Nikolai Iadrințev scoate de sub tipar la Petersburg cartea ”Siberia – o colonie”, lucrare care constituie Manifestul mișcării ”regionaliștilor din Siberia”.
În anul 1907, la Cita, a fost lansată proclamația ”Către siberieni!” semnată ”Partidul pentru Independența Siberiei”, proclamație în care se spune: ”Îi chemăm sub flamurile noastre, ale luptătorilor pentru ideea independenței Siberiei, pe toți cei cărora le este scumpă Patria”.
În anul 1917, la 5 august, Conferința organizațiilor civice din Siberia adoptă hotărârea ”Despre organizarea autonomă a Siberiei”, precum și stema și drapelul național.
Guvernul Siberiei independente, 1918

Guvernul Siberiei independente, 1918

În anul 1918, între 4 iulie și 3 noiembrie, Siberia avea proclamată independența.
Piotr Vasilievici Vologodski, președinte al Guvernului Republicii Siberia, 1918

Piotr Vasilievici Vologodski, președinte al Guvernului Republicii Siberia, 1918

Membri ai Guvernului Republicii Siberia, 1918

Membri ai Guvernului Republicii Siberia, 1918

În anul 1921, ținutul Ureanhai (astăzi Republica Tuva din cadrul Federației Ruse), ținut care din 1914 se afla sub protectoratul Imperiului rus, își proclamă independența, adresându-i Rusiei sovietice rugămintea ne a asigura această independență.
În anul 1990, la Tomsk, ia ființă Partidul pentru Independența Siberiei, care propune adoptarea Declarației de Independență a republicii, deportarea tuturor deținuților de drept comun, precum și compensarea către Siberia a daunelor provocate de autoritățile coloniale.
Ziarul Svobodnaia Sibiri
În anul 1991, un grup de întreprinzători, sub conducerea lui Anton Bakov din Sverdlovsk, tipărește la filiala din Perm a Monetăriei și Imprimeriilor Statului (rus. – Гознак), francul uralian, care se intenționa să devină principalul mijloc de plată din viitoarea Republică Ural.
În anul 1993, Președintele Consiliului deputaților din ținutul Krasnoiarsk, Veaceslav Novikov, propune proclamarea Republicii suverane a Eniseiului.
În anul 1994, Consiliul veteranilor și exploratorilor pionieri din regiunea Severobaikalsk a lansat inițiativa convocării unui referendum privind crearea Republicii Democratice Baikal-Amur.
În anul 1998, sub conducerea lui Mihail Kulehov a fost înființată Armata de Eliberare a Siberiei (rus. – Освободительная Aрмия Сибири), redenumită ulterior Alternativa Regionalistă din Siberia (rus. – Областническая Альтернативa Сибири).
Siberieni manifestand
În anul 2006 ia ființă Mișcarea ”Independența Siberiei” (rus. – Сибирская вольгота), al cărei scop constă în codificarea dialectelor siberiene.
În Wikipedia a fost deschis un compartiment în limba siberiană, care, către anul 2007, se situa pe poziția a 66 printre limbile lumii, cu un total de 6924 de articole. Ulterior compartimentul a fost suprimat.
În anul 2010 are loc Recensământul general al populației. Potrivit mai multor estimări, circa 24,5 milioane de persoane se presupune că s-au declarat ”siberieni” ca apartenență națională.
În anul 2011, în cadrul acțiunii naționale ”Ajunge să mai hrănim Caucazul!” (rus. – Хватит кормить Кавказ!), la Novosibirsk are loc, la 22 octombrie, acțiunea ”Ajunge să mai hrănim Moscova!” (rus. – Хватит кормить Москву!).
Republica Siberia harta
Scurt ghid de conversație ruso-siberian
Graiurile siberiene ale vechilor locuitori s-au format către sfârșitul secolului XVII pe baza rostirii nord-ruse, a dialectelor căzăcești și a unor împrumuturi turcice.
Caracteristica lor constă în fenomenul ocăitului, pronunțarea clară a vocalelor, înlocuirea sunetului ”șc” (rus. – щ) cu dublu ”șș” (”șșî” în loc de ”șci”), omiterea vocalelor de la sfârșitul adjectivelor (”bela” în loc de ”belaia”) și o serie de alte particularități.
În prezent, un grup de entuziaști în frunte cu lingvistul Iaroslav Zolotariov din Tomsk lucrează asupra Dicționarului Graiului Siberian alcătuit în principal pe baza dialectului vechilor locuitori din regiunea Tomskului (rus. – томский старожильский диалект), precum și pe baza limbii cronicilor siberiene.
De altfel, însuși Iaroslav Zolotariov recunoaște: ”Graiul siberian nu este nici pe departe orășenesc, în el vorbești fie despre sat, fie pentru transpunerea într-o formă amuzantă a celor din înalta cultură”.
Rusă
Siberiană
Здесь кто-нибудь говорит по-русски?
Здеся хто-нибудь бает на блошистом говоре-том?
Прошу прощения, но я не говорю по-сибирски
Прошу прошшення, но я не баю по-сибирски
Какова температура воды в Байкале?
Какова грева волоки в Байкале?
Я осуждаю колониальную политику
Я бессужу заимошну правильню
Не стреляйте, я беженец!
Не бухайте, я утеканшык!
Я уже сжег паспорт. Позвольте мне перейти границу (реку)
Я ужо пожег личну басму. Дозвольте мне перелазить передел (умку)
Ваша страна предоставляет убежище политэмигрантам?
Вашенской край дайот затульйо политзаморинам?
У меня в семье тоже были каторжники
У меня в семьине тож были каторжаны
Мой отец строил Братскую ГЭС (Гидроэлектростанцию)
Мой тятя городил Браццкой ВСС (Волоко-светлотной станок)
Да
Да
Мою собаку задрал медведь
Мою лайку убайкал айов
Я поранился о колючую проволоку. Вы сделаете мне укол против столбняка?
Я запоролся о шшыпучой утас. Вы изладите мне укол против гмыра?
Меня укусил энцефалитный клещ. Где ближайшая больница?
Меня подцапила анцефальна клешша. Де здеся самоближна лечебница?
Я гражданин России. Где здесь российское консульство?
Я вольной с Россеи. Де здеся россейско илчунство-то?
Хватит кормить Россию
Хорош сосить Россею
У вас есть что-нибудь от комаров?
У вас есь что-нить от гнусины?
Вы принимаете к оплате российские рубли?
Вы примаете к празге россейской руб?
А мне плевать — что американец, что инопланетянин
А мне плевать — шо мерикашык, шо чужеблудьоншык
Cea mai independentă Siberie
La 12 februarie 1926 astronomul Serghei Ivanovici Beliavski a descoperit în Centura de asteroizi un nou corp cosmic cu diametrul de 18,5 km. Inițial asteroidul a primit denumirea de cod 1926 SV, însă în scurt timp a fost redenumit, devenind asteroidul 1094 Siberia.
Se cuvine să menționăm că, în pofida faptului că Acordul interguveranamental ”Despre cosmos”, din 27 ianuarie 1967, prevede faptul că corpurile cerești de proveniență naturală nu vor fi supuse luării în posesie națională, în romanul ștințifico-fantastic ”Fulger încovoiat” al scriitorului american John Warley (născut în anul 1947) asteroidul 1094 Siberia aparține Republicii Marte, care îl folosește drept penitenciar din care nu se poate evada.
Ce va pierde Rusia, pierzând Siberia
Siberia Petrol Gaz Cedru
Gazpromul și nucile de cedru
Informațiile cu privire la zăcămintele de petrol explorate (în milioane de tone) și cele de gaze naturale (în miliarde de metri cubi) sunt prezentate în conformitate cu rapoartele publicate pe site-ul oficial al Întreprinderii Gazprom SA; arealul de răspândire a cedrului siberian, a cedrului coreean și a speciei de cedru ”Spiriduș” este prezentat conform lucrării ”Culturile silvice nucifere” (Moscova, editura ”Industria silvică”, 1978) de F.L. Șcepoiev, A.A. Rihter, F.A. Pavlenko, P.I. Molotkov, V.I. Kravcenko și A.I. Irișnikov.
Recolta de nuci de cedru oscilează între 250 și 600 de kilograme la hectar; pe ansamblu pădurile în care predomină cedrul în Rusia acoperă circa 43 de milioane de hectare, dintre care pe teritoriul european al țării – doar 20 de mii de hectare (în special în Republica Komi și în ținutul Perm)
Mihail Kazinik și Dmitri Tkaciov
Traducere din rusă – Vlad Cubreacov
Sursa: http://esquire.ru/5-min-siberia

Siberian cu drapelul Siberiei

articol preluat de pe http://cersipamantromanesc.wordpress.com

Poliţia rusă a reţinut un jurnalist care a publicat un material despre ”federalizarea” Siberiei

Poliţia rusă l-a reţinut recent pe jurnalistul Dmitri Shipilov, după numai câteva ore de la publicarea unui interviu despre ”federalizarea” regiunilor siberiene, relatează Radio Europa Liberă.

Colegul lui Shipilov, Anton Invanov, a notat pe Facebook că Shipilov a fost reţinut într-o gară de la periferia Moscovei pe 11 septembrie.

La începutul respectivei zilei, ziarul Novosti Kuzbassa a publicat interviul lui Shipilov cu Artyom Loskutov, un organizator al marşului pentru ”federalizarea” Siberiei care era plănuit să se desfăşoare în luna august. Manifestaţia a fost blocată de autorităţile ruse.

Organizatorii marşului vor ca siberienii să beneficieze de reduceri de preţuri şi suplimentări salariale pentru rezidenţii zonelor „în care condiţiile climaterice sunt dure” şi de o distribuţie corectă a veniturilor între bugetele locale şi cele federale.
Marşul a fost interzis de autorităţile ruse, în timp ce mare parte din mass-media şi internet au fost cenzurate. Câţiva dintre organizatorii mişcării au fost amendaţi, iar unul dintre ei, Darya Polyudova, a fost arestată luna aceasta şi acuzată de propagarea extremismului şi separatismului pe internet.

Citând Constituţia rusă, mişcarea poate cere o mai mare autonomie pentru autorităţile locale în relaţie cu guvernul federal, care este ”hrănit” de siberieni.

”Siberia îşi oferă resursele şi primeşte în schimb o grămadă de legi idioate”, a afirmat Loskutov, în august.

Moscova a cerut ”federalizarea” Ucrainei şi acordarea de puteri sporite regiunilor vorbitoare de limba rusă, dar Kremlinul este foarte sensibil când vine vorba despre orice efort de descentralizare a puterii în Rusia.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com

In Parlamentul chinez se discuta un proiect de lege privind ANEXAREA UNOR TERITORII din Rusia

Parlamentul Chinei a pus în discuție un proiect de lege foarte asemănător cu cel pe care-l examinează în prezent Duma de la Moscova, privind alipirea pensinsulei Crimeea la Rusia, comunică portalul http://elise.com.ua.
Sursa citată afirmă că e vorba despre un act legislativ care prevede alipirea la Republica Populară Chineză a unor teritorii din alte ţări, în cazul în care populaţia locală se va pronunţa la referendum pentru alipirea la China. Proiectul documentului înaintat spre examinare încă la 28 februarie, de facto, prevede anxarea la China a teritoriului Orientului Depărtat rus.
Proiectul a fost înregistrat de deputatul Sun Wan Han. Documentul simplifică modul de aderare a teritoriului unui stat străin la Republica Populară Chineză.
Conform noului proiect, acest lucru poate fi efectuat şi în absenţa unui tratat internaţional dacă:
- acel teritoriu organizează un referendu, în care aderarea la China primeşte aviz pozitiv
- este prezentă o adresare a autorităţilor legitime ale acelui teritoriu, prin care aderarea este solicitată guvernului cinez
“Procedura de aderare va fi următoarea: iniţiatorul ofertei face o adresare către preşedintele Chinei, iar acesta informează şi se consulă cu Congresul Naţional al Poporului şi cu guvernul Chinei. În cazul unui acord comun, este prezentat un proiect de lege constituţională privind primirea teritoriului statului străin în Republica Populară Chineză, care defineşte statutul şi alte probleme legale”, a spus Wan Han.
Conform recensământului din 2002, în Federaţia Rusă locuiesc 34.577 de etnici chinezi. Nimeni nu cunoaşte însă numărul real al imigranţilor chinezi în Rusia, acesta variind între 200.000 şi 2 milioane.
articol preluat de pe http://deschide.md/ro