Mișcarea România Împreună
foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe www.romaniaimpreuna.ro
De ce un nou partid?
Vă propunem un proiect politic de schimbare a României.
Dacian_Ciolos.jpgNimeni de unul singur nu va putea să schimbe în bine toate lucrurile care nu funcționează în România. Nu o mână de oameni și nici măcar câteva zeci de profesioniști nu vor putea să rezolve problema ineficienței administrației publice. Nici calitatea clasei politice, nici problemele legate de corupție, nici nesimțirea agresivă a celor de la putere nu sunt ușor de schimbat chiar dacă vom fi câteva sute sau câteva mii. Schimbarea se face cu mulți profesioniști, cu mulți oameni cu valori solide și cu multă, multă muncă. Nu cu discursuri sforăitoare. Nu cu pile, rude sau aplaudaci slugarnici.
Ar fi un miracol ca oamenii care au fost la putere în cea mai mare parte a ultimilor 28 de ani să devină brusc modele de cinste sau de profesionalism. Disperarea multora de a nu sfârși în pușcărie sau de a-și pierde privilegiile nemeritate e toxică pentru România. Compromisurile uriașe făcute de o bună parte a clasei politice pentru a fi mai bogată și mai puternică au un efect profund negativ. România nu poate deveni mai bună divizând societatea și provocând oamenii unii împotriva altora.
Nu investițiile financiare uriașe în campanii menite să prezinte corupția acceptabilă, și pe corupți victime, vor face România mai prosperă. Populismul amăgitor, manipularea, jumătățile de adevăr, agresivitatea sunt folosite pentru a salva câteva cariere politice și pentru a-i ține în libertate pe cei mai avuți corupți. Pentru ei, televiziunile și ziarele se transformă în mecanisme de propagandă dominate și controlate de oameni lipsiți de coloană vertebrală. Dar toate acestea ne slăbesc ca popor. Promisiunile aberante ne sărăcesc. Minciunile și proasta-creștere ne despart și ne fac să ne disprețuim sau să ne urâm unii pe ceilalți. Pericolul este să obosim. Să vrem să plecăm departe de toate nedreptățile și dezamăgirile.
O parte dintre voi ați așteptat, poate, ca eu să fac mai mult. Ați fi vrut ca noi cei câțiva foști tehnocrați să fi fost prezenți în politică până acum. Să fi folosit mai bine încrederea și susținerea voastră. Am avut câteva ezitări despre ce ar fi trebuit să facem și e foarte posibil să fi greșit. Dar tot ceea ce am făcut a fost cu bună credință. Nu ne-a fost niciodată teamă să muncim din greu. Nu ne-am ferit nicicând de probleme dificile. Însă nu avem imunitatea politicianului tipic, antrenat în a fi împroșcat și a împroșca mizerii. Nu suntem nici agresivi și nici ”șmecheri”. Marea majoritate a convingerilor noastre și a dorinței noastre de a face bine se bazează pe un set solid de valori etice bine interiorizate. Nu din dorința de putere.
Vrem din tot sufletul o Românie mai bună, o Românie condusă cinstit. O Românie unde elitele politice sunt oameni drepți, generoși, profesioniști. Oameni modești și cu bun simț. Cred sincer că schimbarea în bine se produce în primul rând începând cu fiecare dintre noi. Asumându-ne conștient că trebuie să ne pese mai mult. Că trebuie să facem mult mai mult noi înșine înainte de a le cere altora să o facă pentru noi. Că România va fi mai bună numai dacă noi vom face mai multe lucruri bune. Nu spiritul de gașcă, nu teama de a pierde privilegiile obținute necinstit, nu loialitatea slugarnică și interesată ar trebui să fie liantul unui partid.
Vreau să fiu parte a unui partid mare cu oameni noi. Cu oameni care schimbă România în bine acum și nu doar vorbesc despre necesitatea schimbării. Un partid în care eu voi fi unul dintre cei mulți care muncesc pentru a pregăti generația nouă de politicieni onești și competenți de care avem atât de mare nevoie. Un partid susținut prin cotizații mici de românii care își doresc o Românie normală fără politicieni ținuți în laț de finanțatori interesați. Un partid în care atât donațiile cât și cheltuielile să fie total transparente.
Va fi o încercare ambițioasă si riscantă mai ales că așteptările de la noi sunt mari. Ne dorim să inspirăm oamenii care cred că România merită o nouă clasă politică. O clasă politică cu toleranță zero față de corupție, nepotism și nesimțire. Avem nevoie de voi, de fapt avem nevoie unii de alții.
Am depus la tribunal actele pentru înfințarea partidului.
În următoarele luni, Mișcarea România Împreună va căpăta o existență formală și vom începe pregătirile pentru alegerile care vor urma. Avem nevoie acum de cât mai mulți simpatizanți și voluntari care să poată să pună umărul și să ajute. Oameni gata să își asume că schimbarea se face nu pentru ei ci cu ei. Oameni care sunt gata să doneze timp și bani pentru a construi o clasă politică așa cum ar trebui să avem. Oameni care atunci când partidul va primi aprobarea judecătorească să devină membri de partid.
Dacian Cioloș,
Președinte fondator Mișcarea România Împreună
Cine suntem noi?
Credem în competență și în onestitate. Suntem hotărâți să apărăm valorile în care credem.
Suntem dintre voi. Am muncit și ne-am construit până acum viața în afara politicii, așteptând de la cei care au condus România în ultimele decenii să ne creeze șanse de dezvoltare, pentru noi și copiii noștri. Asemeni vouă, am fost dezamăgiți de multe ori și am trăit mereu cu speranța că, la un moment dat, va fi mai bine. Dar nu a fost.
Vezi echipa…
Manifest al Mișcării România Împreună
1. Starea democrației în România
România a trecut prin câteva etape semnificative în istoria ei postcomunistă.
Am plecat, în 1989, de la unul dintre cele mai atroce regimuri dictatoriale din Europa, inclusiv din Europa de Est. Regimul dictatorial s-a prăbușit brusc, printr-o revoluție sângeroasă. A fost urmat de o perioadă în care reflexele acaparatoare ale partidului unic s-au mai păstrat. Am intrat într-o decadă dominată de dezindustrializare, pierderea locurilor de muncă, nesiguranță și greutatea oamenilor de a se adapta regulilor competiției în locul planificării etatiste.
Contraoferta politică a fost reprezentată de partidele istorice, care aveau memorie și reflexe democratice. Dar și în cazul lor și în cazul FSN (ulterior PSD), a dominat mai degrabă nostalgia pentru diferite momente idealizate (perioada interbelică sau anii 70) și mai puțin proiectarea unui viitor.
Cu câteva excepții naționalist extremiste, partidele românești au adoptat prin consens un proiect care s-a dovedit salutar: aderarea la familia occidentală prin acceptarea în NATO și Uniunea Europeană. Pentru acest consens inspirat și pentru acțiunile politice care l-au succedat, toți cei care au contribuit semnificativ la realizarea lui merită recunoștința noastră. A fost o alegere politică strategică și o cotitură istorică excepțională.
Etapa de preaderare la Uniunea Europeană a însemnat un act de voință evidentă de adoptare a instituțiilor lumii democrațiilor consolidate, în contextul construirii și respectării statului de drept, cel puțin ca demonstrație de conformare formală (2000-2007). Aceasta a condus la plasarea României în rândul democrațiilor liberale, chiar dacă în partea de jos a clasamentului în care acestea sunt incluse.
După aderare, voința politică de conformare și integrare substanțială în sistemul de referință al democrațiilor consolidate a scăzut semnificativ în politica românească. Locul pe care s-a plasat România în clasamentul democrațiilor a fost din ce în ce mai jos, spre zona democrațiilor fragile și defecte.
La ora actuală România riscă să părăsească zona democrațiilor și să intre în zona regimurilor hibride, în care există pluralism de formă, dar o grupare politică domină și se comportă discreționar, încercând să acapareze toată puterea și să încalce separația puterilor în stat.
Considerăm, de aceea, că ne aflăm într-o criză politică profundă.
Citește tot Manifestul…
articol preluat de pe www.romaniaimpreuna.ro
