Articole

(Andrei A. Andrei) Averea este o chestiune privata?

/0 Comentarii/în /de /1.729 vizite

foto si articol: Andrei A. Andrei – fairness.ro

9 februarie 2015

Intrebarea careia vreau insa sa-i dam raspuns astazi este: POATE FI averea o chestiune privata?

Gandeste singur: conducerea Lumii ESTE o chestiune PRIVATA? Lumea este condusa, in realitate, din zona AVERILOR; in consecinta, AVEREA ESTE O CHESTIUNE PRIVATA?

Sfera publica, sfera privata. Ce mai inseamna si asta?

Sa ne uitam intai la dictionar:

* PRIVÁT ~tă (~ți, ~te) Care aparține unei persoane ca individ izolat; care este al unei singure persoane; particular; personal; individual. Întreprindere ~tă. /<fr. privé, lat. privatus

* PUBLIC, -Ă, publici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. ◊ Marele public = ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. ◊ Loc. adj. și adv. În public = (care are loc) în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. 2. Adj. Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. ◊ Opinie publică = părere, judecată a colectivității; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. 3. Adj. Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. ◊ Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea unei persoane în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. Forță publică = poliție. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. – Din lat. publicus, fr. public.
Sursa: DEX ’09 (2009)

Libertatea unuia se intinde doar atat cat nu incalca libertatea altuia. Daca apare o disputa privind situarea acestei granite avem doua optiuni:
1. fie rezolvam problema in mod natural, dupa legea junglei, folosind dreptul celui mai puternic,
2. fie recurgem la un arbitru. Arbitrajul implica utilizarea unor CRITERII, care pot fi: emotiile, credinta, legendele, opiniile sau adevarul. Singurul criteriu echitabil, adica NEpartizan este adevarul, de aceea adevarul sta la baza ideologiei MD iar punerea in practica a acestuia – dreptatea – sta la baza actiunilor MD.

Atunci, cum facem? Deja suntem la o rascruce: jungla sau dreptatea? dreptul celui mai puternic sau adevarul?

Ca sa putem avansa, trebuie sa intelegem cateva lucruri. In primul rand, ca dreptul celui mai puternic NU are nimic de a face cu spiritualitatea, cu calitatea, cu aspiratiile superioare ale omenirii.

Acuma, ADEVARUL ESTE CA un golanas de cartier folosind cutitul pe care-l poarta mereu la el poate oricand “sa fie mai puternic” si sa curme viata unei femei profesor de filosofie aflata in pragul pensionarii, intr-o confruntare fata in fata langa ghena de gunoi. Selectia naturala. Daca acest exemplu vi se pare nepotrivit fiind prea evident autoexplicativ dati-mi voie sa va contrazic. Unul dintre motivele pentru care scriu aceste idei este urmare a unei discutii pe care am avut-o cu un “intelectual” de dreapta, salariat la o multinationala, deci o persoana cu “pretentii” atunci cand vine vorba despre o activitate intelectuala. Apare in discutie, inevitabil, problema EVOLUTIEI. Cea mai generala lege a naturii, care uneste toate fiintele vii este EVOLUTIA.

Pe de alta parte, tot ADEVARATA ESTE si circumstanta ca omul a ajuns la o situatie in care DACA ESTE RESPONSABIL ESTE OBLIGAT sa-si ia soarta in propriile “maini” -a se citi “minte”. Cunoasterea binelui de rau este ceea ce separa umanitatea de bestialitate. Se impune intrebarea: IN NOUA LUME, la al carei Proiect lucram, vrem sa predomine golanasii de cartier cu cutitul in buzunar sau profesorii de filozofie? Capitularea RATIUNII in fata dreptului celui mai puternic conduce inevitabil nu la golanasi de cartier ci la versiuni EXACERBATE a acestora, psihopati aflati nu doar in libertate CI AFLATI LA CARMA LUMII, 80 indivizi care impreuna detin tot atata avere cat noi restul, 7.5 MILIARDE impreuna!
Ca sa putem aborda solutia, trebuie sa mai luam in discutie o notiune. Ce inseamna sa fii retardat? Apelam din nou la dictionar:

RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

De ce am facut aceasta precizare: nou-nascutul este o fiinta inconstienta. Pe masura ce copilul se maturizeaza, apare constienta: la inceput rudimentara, copilul considera ca lumea inconjuratoare exista pentru a-i satisface lui dorintele. Majoritatea oamenilor ajung la maturitate sa inteleaga faptul ca scopul Lumii nu poate fi satisfacerea dorintelor fiecaruia pentru simplul fapt ca fiecare este numai O PARTE dintr-un intreg si IMPORTANTA intregului este INTOTDEAUNA, mai mare decat a unei parti. Ce am putea considera in cazul nostru INTREGUL? Intregul este Lumea, in care fiecare om are un rost. Restrangand un pic, intregul este “omenirea” si daca restrangem si mai mult vorbim despre “societate”. Un om matur intelege atunci ca intrucat el insusi este PARTE a societatii in timp ce societatea NU este parte din el, ROSTUL sau implica SIMULTAN, atat DREPTURI cat si OBLIGATII.

Cum poate fi numit atunci un om DE DREAPTA in puterea varstei care considera ca are numai drepturi si NICI O OBLIGATIE fata de societate? Bineinteles, considera ca trebuie sa respecte legile dar legile actuale, STRAMBE, care situeaza proprietatea deasupra omului si INTERESELE PRIVATE ale particularilor din spatele pietelor “libere” deasupra intereselor oamenilor obisnuiti. In fapt, aceasta este in clar mentalitatea corporatista care proclama ca interesul comun NU ARE VOIE sa se impotriveasca PROFITULUI. Aceasta este numai una dintre prevederile toxice ale TTIP, prevedere care avanseaza aceasta idee din zona mentalitatii in realitatea legislativa, prevazand expres ca daca o anumita firma sufera o diminuare a profitului ca urmare a unor prevederi ce slujesc binele comun atunci PRIVATII actionari ai acelei firme sunt indreptatiti la compensatii banesti, stabilite de TRIBUNALE COMERCIALE CU STATUT SUPERIOR STATELOR NATIONALE SI ALE CAROR DECIZII SUNT NE-CONTESTABILE.

Problema este de actualitate atat datorita iminentei TTIP cat si apartenentei declarate DE DREAPTA a idolului Romanilor – Presedintele Iohannis. Ca sa previn nemultumiri starnite de folosirea termenului de “idol”, poftim definitia:
ídol m., pl. lĭ (vsl. idolŭ, d. mgr. idolon, vgr. eidolon, exemplar, idol, d. eîdos, aspect; lat. idólum, it. sp. pg. idolo). Figură, statuă care reprezentă [!] un zeŭ. Fig. Persoană foarte ĭubită, admirată saŭ onorată: Napoleon era idolu armateĭ luĭ. Lucru foarte ĭubit: banu e idolu Jidanuluĭ. Fig. Pop. Munt. Om răŭ. Sursa: Scriban (1939). Presedintele Romaniei si-a dobandit calitatea in urma unui concurs in care 2 conditii au fost necesare si suficiente pentru a face parte din juriu:

1. situatia de a fi cetatean roman si,
2. sa fii in viata dupa 18 ani de la nastere; aceasta EXTREMA LIPSA DE EXIGENTA in alcatuirea juriului consfinteste faptul ca aceasta intrecere este numai un trist CONCURS DE POPULARITATE in care saracii “aleg” care este acea persoana care va apara interesele celor DE DREAPTA = ALE BOGATILOR in perioada imediat urmatoare. Actualul a afirmat pe fata ca sustine dreapta.

Dar sa revenim la oile noastre: liberalismul in general si dreapta in special situeaza proprietatea si mostenirea deasupra oamenilor. De forma, acestea acorda tuturor cetatenilor dreptul de a fi tratati egal de catre lege.

Este cineva care nu rade? Economia la fier vechi, irigatiile desfiintate, agricultura pe butuci, armata de mercenari care apara interesele ELITEI FINANCIARE in casele altora, datorii la banci straine atata ca persoane private cat si ca tara, proprietatea comuna a tuturor romanilor PRIVATIZATA si JEFUITA. Judecatori la curtea constitutionala cu dosare de coruptie.Fosti ministri la puscarie pentru fraude. CORUPTIE GENERALIZATA. Statul de “drepti” in fata fascistilor economici internationali.
Care este CAUZA?

Pentru cine are ochi sa vada, CAUZA este INSUSI SISTEMUL.Sistemul este simplu: saracii saracesc, bogatii se imbogatesc. Nu faptul ca nu este pur capitalismul. Nu faptul ca nu sunt libere pietele. Dimpotriva, capitalismul pur implica 100% TRUCAREA pietelor in favoarea privatilor din spatele lor si concentrarea averii in din ce in ce mai putine maini.

Am ajuns atunci la esenta problemei:

*O chestiune PRIVATA este o chestiune PERSONALA, INDIVIDUALA. Ceva CARE NU AFECTEAZA PE ALTII. Cum ar fi, de exemplu, alegerea personala de a merge la mare, la munte sau de a sta acasa in concediu.

*O chestiune PUBLICA – PRIVESTE PE TOTI. Pana si o maturatoare stie ca AZI BANUL VORBESTE, CA BANCHERII CONDUC POLITICIENII. Cele trei puteri virtulale ale statului de drepti in fata bogatilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – se incurca una pe alta in timp ce bogatii conduc lumea, prin MIJLOACE ECONOMICE DIN ZONA SIGURA, “PRIVATA” A AVERILOR, de unde NU DAU SOCOTEALA IN FATA NIMANUI.

Intrebarea fundamentala este:
POATE FI averea o chestiune privata?

Faptul ca o avere este dobandita licit sau ilicit, inainte sau dupa 2012 NU ARE SEMNIFICATIE pentru FONDUL problemei:
1. banul aduce PUTERE, deci AVEREA aduce PUTERE.
2. averea uriasa aduce putere uriasa
3. conducerea poporului inseamna ca POPORUL ARE PUTEREA…pe hartie, caci in realitate POPORUL NU ARE AVERE. POPORUL ARE DATORII la camatarii internationali. ATAT personale cat si ca tara.
5. corporatiile sunt mai puternice decat statele nationale
6. statele nationale sunt indatorate la cateva familii dinastice de camatari internationali
7. monopolul emiterii banilor a fost FURAT popoarelor si PRIVATIZAT
4. politicienii, INVARIABIL apara interesele bogatilor impotriva saracilor; am ramas inmarmurit cand l-am auzit pe dl. idol al romanilor afirmand deschis privitor la capitalul strain:” In fond, ce vrem? Vrem locuri de munca!”

NU domnule idol! NU, NU, NU!

Ne-am saturat pana peste cap sa fim forta de munca ieftina pentru gusatii strategici. Ne-am saturat pana peste cap sa auzim, in tarisoara noastra in care exista de toate, CA GUSATII STRATEGICI NE DAU DE MANCARE si ca daca nu ar fi ei am muri de foame.

Daca averea este o chestiune privata, statul NU ARE DREPTUL sa intervina.
Daca averea NU POATE FI o chestiune privata, atunci statul ARE OBLIGATIA sa intervina (nu ma refer la statul mafiot, statul de drepti in fata camatarilor internationali ci ma refer la statul CARE ISI MERITA NUMELE, cel pe care il proiecteaza MD).
Lumea este condusa IN REALITATE de catre camatarii internationali si Elita superbogata. Politicienii sunt de mult IN BUZUNARUL LOR.

Gandeste singur:
Este GEOGRAFIA Romaniei o chestiune publica sau privata?
Este GEOLOGIA Romaniei o chestiune publica sau privata?
Este ECONOMIA Romaniei o chestiune publica sau privata?
Este INDIUSTRIA Romaniei o chestiune publica sau privata?
Este AGRICULTURA Romaniei o chestiune publica sau privata?
Sunt contractele cu gusatii strategici SECRETE pentru ca contin date private sau publice?
Este MASS-MEDIA, POARTA DE INTRARE IN MINTILE OAMENILOR, o chestiune publica sau privata?
Este Banca Nationala a Romaniei o chestiune publica sau privata? Cand l-ai votat pe Mugur Isarescu? Cand ai votat SUBORDONAREA BNR catre ECB -subordonata BIS?
SRI trebuie sa apere interesele private, bancile si corporatiile sau interesul public?
Politia trebuie sa apere interesele private, bancile si corporatiile sau interesul public?
Jandarmii trebuie sa apere interesele private, bancile si corporatiile sau interesul public?
LEGILE trebuie sa apere proprietatea privata, averile si mostenirea sau binele comun?
Guvernul Romaniei trebuie sa apere interesele gusatilor strategici sau interesul public al Romanilor?
Presedintele Romaniei trebuie sa apere interesul privat sau interesul public? In caz de conflict, cui trebuie sa dea intaietate?

rezumat:
Cineva care considera ca are numai drepturi in fata statului si nici o obligatie in fata societatii este retardat, psihopat sau un exemplu de democratie?
Cineva care TOLEREAZA un sistem care GARANTEAZA imbogatirea bogatilor si saracirea saracilor este retardat, psihopat sau un exemplu de democratie?

articol preluat de pe http://fairness.ro/

(Andrei Pleşu) Traficul rutier şi politica

/0 Comentarii/în /de /1.571 vizite

Andrei Pleșu
foto preluat de pe Mediafax
articol – Andrei Pleşu – adevarul.ro

Cine umblă cu maşina proprie pe străzile capitalei va înţelege deîndată la ce mă refer. A fi la volan în Bucureşti (şi, bănuiesc, oriunde în România) e a trăi o experienţă-limită: un amestec de perplexitate, furie, nevroză, panică, disperare, resemnare, suferinţă cronică şi destin.

Fiecare „se descurcă” febril, pe cont propriu. Regulile sunt practicate la nivel de capriciu: uneori ţi se dă prioritate, alteori nu, uneori eşti lăsat, amabil, să intri dintr-o arteră secundară într-una principală, alteori eşti blocat la nesfîrşit în stand-by şi acoperit de sudalme (dacă „te bagi”). Din cînd în cînd, îţi taie calea un land-rover pompos, cu o tînără domnişoară la volan, care foloseşte agil cu o mînă rujul sau oglinda, iar cu cealaltă, telefonul mobil. Unii taximetrişti îţi demonstrează, periculos, că umblă după alte reguli decît tine. La stop, cîte cineva uită să pornească, deşi e verde, dar o face, în trombă, cînd e galben (sau chiar roşu), astfel încît tu nu mai apuci să treci şi trebuie să aştepţi următoarea „rundă”. Fiecare şofer are treburi mai importante decît toţi ceilalţi. E mai grăbit ca tine, mai nervos, mai nerăbdător. Sau din contra: se mişcă leneş, contemplativ, imagine vie a conştiinţei că ”nu dau turcii”. De parcat, se parchează oriunde. De preferat pe carosabilul unei străzi înguste, cu trafic intens. Sau pe un colţ, aşa încît cei aflaţi în intersecţie să nu vadă ce vine din lateral. Sau în poarta garajului tău. Sau paralel cu maşina ta, parcată corect, ceea ce te obligă să aştepţi indefinit pînă vine „să-ţi dea drumul” „colegul” de trafic. Şoferii (amatori sau profesionişti) acoperă o vastă gamă „antropologică”: avem şi limfatici şi bilioşi, şi virtuozi acrobatici şi nătîngi somnolenţi, şi isterici şi împăciuitori, şi asasini şi încurcă-lume. Nu lipsesc şoferiţele fermecător stîngace, bărbaţii cu ambiţii de raliu, „paranghelia” juvenilă, sau bătrîneii dezadaptaţi. Una peste alta, un rezumat al lumii (noastre). Şi al „sufletului naţional”: individualist, relativist, temperamental („ginta latină”, de!), imaginativ (adică şmecher), glumeţ, certăreţ, mereu „îndreptăţit”, mereu neînţeles, mereu victimă, inflexibil cînd ar fi utilă o oarecare maleabilitate şi maleabil, cînd n-ar strica o ţîră de ştaif.

De cîte ori trăiesc experienţa (destul de traumatizantă) a acestui peisaj stradal, nu mă pot abţine să o asociez cu experienţa cotidiană a vieţii comunitare româneşti în genere şi, în special, cu spectacolul politic autohton. Scena publică arată exact ca traficul nostru rutier: o hărmălaie mai mult sau mai puţin pitorească, arbitrară, incontrolabilă, nesistematizabilă. Un spaţiu al descurcărelii generale. Fiecare cu interesele, alianţele, rudele, amicii şi afacerile sale. Partidul politic nu e o construcţie ideologică, ci o reţea de proiecte private şi contacte utile. E, aşadar, ca în trafic: fiecare are ţinta lui şi înţelege să o atingă cu orice mijloace, pe socoteala tuturor – dacă e nevoie. Totul e plin de înjurături groase, sau de false amabilităţi, bacşişul (de diferite feluri) e suveran, mentalitatea de tip „care pe care” ţine loc de reguli, de principii, de omenie. A face politică e a trişa la stop, a depăşi neregulamentar, a nu ceda trecerea, a sta în drumul celorlalţi, a reuşi să rămîi mereu nepedepsit. Şi a cîştiga cursa! Adică o maşină mai mare, mai scumpă, mai „de fiţe”.

cititi mai mult pe http://adevarul.ro/news/politica/traficul-rutier-politica-1_554f9694cfbe376e350c797e/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Andrei+Ple%C5%9Fu%3A+%E2%80%9EIndiferent+cine+e+la+Cotroceni%2C+premierul+%C5%A3%C4%83rii+r%C4%83m%C3%A2ne+acela%C5%9Fi+%C5%9Fmechera%C5%9F+imatur+ca+%C3%AEntotdeauna%E2%80%9D&utm_content=Newsletter-208478-20150511

(video) Ethos – Refuzul manipularii colective

/0 Comentarii/în /de /1.619 vizite

articol - gandeste.org

Ethosul nostru este tot ceea ce credem că este advărat în momentul de față. Pe baza lui acționăm, el ne guvernează deprinderile, afacerile și politica.

Găzduit de celebrul actor Woody Harrelson, nominalizat de două ori la Premiile Oscar, acest film documentar explorează mecanismele sistemelor noastre care dăunează democrației, mediului și libertății noastre personale.

De la conflictele de interese din politică și puterea corporațiilor la media care servește interesele elitelor aflate la putere, Ethos explorează sistemele care stimulează consumerismul și războaiele. Adesea, media ridică în slăvi aspect ale societății actuale care își au locul doar în Evul Mediu, și în același timp ignoră sau ridiculizează gândirea.

Multe aspecte ale sistemelor noastre actuale aproape garantează distrugerea noastră ca societate: societăți dezbinate, sărăcie, inegalitate, poluare, război.

Cei netreziti nu vor recunoaste ca sunt sclavii sistemului, deoarece nivelul de perceptie al realitatii nu transcede capacitatea de analiza, oprita la “marginea terestrului” – privirea orizontala vs privirea verticala; cu cat tehnologia agatata la brau este mai puternica, cu atat omul devine mai dependent fara a simti ca spiritul, mentalul si fizicul au degenerat (credem ca animalele ne sunt inferioare; un caine are miros pana la sute de metri, pisica vede excelent in noapte – omul are ochelari si ziua pentru a vedea la jumatate de metru; animalele simt daca o persoana este de vibratie joasa, si se indeparteaza, sau ataca.

In trecut omul avea capacitati deosebite, astazi nici macar nu poate simti daca o informatie este reala sau a fost mintit – nici nu mai detine aceste abilitati, ocupat cu tehnologia ce atarna de cingatoare). O mare cantitate de energie transpusa in moneda, este aruncata pe inutilitati si dispozitive ce induc mai devreme sau mai tarziu disfunctionalitati in corpul uman; materii care nu pot fi in mod normal catalogate ca si alimente sunt ambalate in cutii strident colorate cu imagini din filme ce au in scenariu violenta si aruncate in market; adultii le arunca plini de emfaza in cos, satisfacuti de etichete ce creeaza imaginea unei alimentatii de top, cu garantii privind protectia sanatatii.

Mai tarziu se declara surprinsi de atitudinile copiilor lor, sau de starea lor de sanatate precara (esti ceea ce mananci!). Nu se intra in piata de legume si fructe, pentru ca necesita munca suplimentara la bucatarie, si nu este timp; trebuie sa faca bani de market, plasma si 4X4.

Se spune foarte clar: urmareste dorintele maselor, da’le ceea ce cred ca le lipseste, daca nu cred – fa’i sa creada, prin metode verificate in laboratoare psihologice. Omul va sfarsi ca sclav; la finele vietii se va uita pe pereti, in debara, in garaj si boxa, realizand cat de stupid a fost cand prin energia dintr’o viata intreaga a sustinut corporatii sau insi fara moralitate.

articol preluat de pe http://gandeste.org/

Proiect: Statul să facă, după condamnări la CEDO, acţiune contra magistraţilor care au comis erori

/0 Comentarii/în /de /1.321 vizite

de Eliana Radulescu – Mediafax

Mai mulţi senatori propun ca statul să facă “de îndată”, după condamnarea Românei la CEDO, acţiune în despăgubiri împotriva magistraţilor care, cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, au săvârşit erorile judiciare.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor are ca semnatari mai mulţi senatori, printre care Ioan Chelaru, Gabriela Crețu, Georgică Severin şi Mihai Fifor (PSD), Sebastian Grapă, Octavian Motoc, Tudor Barbu ( PNL), Constantin Popa, Octavian Bumbu şi Ciprian Rogojan (UNPR), Cristiana Anghel, Eugen Durbacă, Mihai Niţă şi Ilie Năstase (PC) şi László Attila, Pataki Csaba şi Verestóy Attila (UDMR).

Prin iniţiativa legislativă se prevede că “dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care partea a uzat de toate căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii ce se pretinde a constitui eroare judiciară”.

Potrivit legii în vigoare, dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecării procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

Iniţiativa mai propune ca, după ce prejudiciul a fost acoperit de stat în urma unei hotărâri irevocabile, “statul se va îndrepta de îndată cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”.

Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor stipulează, în prezent, că, după ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile, statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea credinţă sau gravă ne glijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

Prin proiect se mai propune ca termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate aceste cazuri să fie majorat de la un an la zece ani.

În expunerea de motive, iniţiatorii menţionează a adresat o interpelare Ministerului Finanţelor Publice, prin care se cerea o listă a persoanelor şi a instituţiilor responsabile de condamnarea României de către CEDO în perioada 1990-2014, precum şi cuantumul despăgubirilor plătite de minister în numele statului. În urma acestei solicitări, Ministerul de Finanţe a răspuns că, tinând cont de prevederile legale şi de răspunsul instituţiilor implicate în soluţionarea cauzelor pe plan intern, nu a iniţiat, până în prezent, nicio acţiune în regres.

De asemenea, ministerul subliniază că nu a fost sesizat de CSM pentru promovarea unei acţiuni în regres pentru a atrage recuperarea prejudiciului produs statului.

Valoarea despăgubirilor plătite de Ministerul Finanţelor Publice în numele statului este de peste 194 de milioane de lei pentru perioada 1 ianuarie 1998-17 aprilie 2014, potrivit instituţiei.

Potrivit Ministrului de Finanţe, în ceea ce priveşte aplicarea acţiunii în regres trebuie să fie făcută “o interpretare istorico-teleologică” a legislaţiei naţionale.

Iniţiativa legislativă urmează să fie dezbătură de Senat în calitate de primă Cameră sesizată.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

Paradoxul Guvernului Gaburici. Cum să citim politica de la Chişinău printre rânduri

/0 Comentarii/în /de /1.462 vizite

George Damian – adevarul.ro

Actualul guvern al Republicii Moldova suferă de paradox. Iurie Leancă, având în spate textul unui program de guvernare de 42 de pagini şi o echipă de miniştri susţinuţi de două partide (PLDM şi PD) nu a reuşit să obţină votul de încredere al deputaţilor de la Chişinău.

După doar câteva zile de la acest eşec, omul de afaceri Chiril Gaburici s-a prezentat în faţa deputaţilor cu acelaşi text al programului de guvernare şi cu aceeaşi echipă – şi, surpriză! – a fost investit în funcţia de prim-ministru cu voturile deputaţilor comunişti.

Nici nu mai contează care este explicaţia reală a acestor întâmplări. Pentru orice observator atent al politicii interne din Republica Moldova este limpede ca lumina zilei că nu s-a dorit de la bun început ca Partidul Liberal să fie implicat într-o coaliţie de guvernare şi nici ca Iurie Leancă să mai primească un mandat de prim-ministru. Deşi nu a fost exprimată din raţiuni diplomatice, există la nivelul structurilor occidentale care au de-a face cu Republica Moldova o mare dezamăgire faţă de formula actuală de guvernare. Există un guvern minoritar, lipsit de o susţinere clară în Parlament, care şi-a asumat un plan de reforme.

Susţinerea venită din partea comuniştilor pentru acest guvern va determina o scrutare foarte atentă din partea partenerilor occidentali pentru tot ceea ce înseamnă reformele asumate de clasa politică a Republicii Moldova prin votul acordat programului de guvernare redactat de Iurie Leancă şi preluat ca atare de Chiril Gaburici.

Provenit din mediul de afaceri, lipsit de o asumare clară a unei filiaţii politice (dar beneficiind de numeroase legături cu politicieni de toate culorile) Chiril Gaburici este în acest moment obiectul unor aşteptări enorme din toate părţile. Vom vedea cum va răspunde Gaburici faţă de aceste aşteptări. Deocamdată dinspre România a venit un semnal pozitiv: preşedintele Klaus Iohannis urmează să vină la Chişinău săptămâna viitoare.

articol preluat de pe http://adevarul.ro/

Iohannis se întâlneşte joi cu ONG-uri care militează pentru dreptul la asociere politică

/0 Comentarii/în /de /1.225 vizite

Mediafax

Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat, miercuri, pe Facebook, că se va întâlni, joi, cu reprezentanţi ai campaniei ”Politica fără bariere”, susţinută de peste patruzeci de asociaţii non-guvernamentale, care militează pentru garantarea dreptului la asociere politică şi participare la alegeri.

Iohannis a scris pe Facebook că proiectul său prezidenţial ”România lucrului bine făcut” cuprinde 11 teme majore de dezbatere şi consens naţional, printre care se numără şi reforma instituţiilor politice şi administrative.

”Am promis că o să iniţiez o dezbatere despre modificarea legislaţiei partidelor politice, atât în privinţa condiţiilor de înfiinţare a unor noi formaţiuni, cât şi a finanţării acestora.
Această temă a stat pe agenda consultărilor cu partidele politice parlamentare din 28 ianuarie şi cu preşedinţii celor două camere ale Parlamentului din 2 februarie. Mâine mă întâlnesc cu reprezentanţi ai campaniei „Politica fără bariere”, susţinută de peste patruzeci de asociaţii non-guvernamentale, care militează pentru garantarea dreptului la asociere politică şi participare la alegeri”, a precizat preşedintele Iohannis.

El a mai arătat că, aşa cum sublinia în proiectul său prezidenţial, votul popular este acela care decide asupra viabilităţii unor structuri politice şi nu constrângerile legislative.

Postare de Klaus Iohannis.

articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

Avem o singură problemă cu o singură soluție-înlocuirea clasei politice pentru a redistribui cât mai larg puterea în economie, media și în politică. Cu cine, cum? Iată calculele. Podemos?

/0 Comentarii/în /de /1.662 vizite

Avem o singură problemă cu o singură soluție-înlocuirea clasei politice pentru a redistribui cât mai larg puterea în economie, media și în politică. Cu cine, cum? Iată calculele. Podemos?

 

2.11.2014 – Noi, Alex Imreh, Ioan Igescu, Daniela Șerban, Dorin Mario, Ion Gurgu, Emil Marian, Bogdan Valea, Alexandru Ionuț Clapa, George Silvestrovici, Ujfalusi Jenő, Cristiana Dumitrescu, Violeta Ioana Pandrea, Aura Mircea, Tiplea Aurel, Dragos Lelutiu, Gabi Ursescu, parte din grupul informal a3f, împreună cu câteva zeci de prieteni, am votat următoarea poziție publică:

<Totul se reduce la o problemă, cu o singură soluție. Clasă politică provenită din FSN=pcr+secu ne-a dus în 25 de ani de la monopolul totalitar PCR, la monopolizarea puterii în media/politică/economie, pentru a face jaf sistematic si vânzare de țară. Corupția, problemele ecologice sunt doar simptome. Exista o singură soluție reală, înlocuirea actualei clase politice cu o altă clasă cu totul nouă, care să facă schimbări structurale pentru a redistribui cât mai larg puterea în economie, media și în politică.Silviu-Brucan-si-George-Soros-la-sediul-GDS-ian-1990-Foto-Emanuel-Parvu-1Apex PredatorPanait-Ponta

Unii dintre noi se angajează să facă ceea ce le este la îndemână pentru a se ajunge la alternative reale noi, complet rupte de actuala clasă politică.>

Schimbări reale în societate se pot face doar prin pași succesivi pe 3 nivele care se condiționeaza reciproc: informări la nivel de persoane, proteste/acțiuni făcute de grupuri civice și implicare în politic prin partide noi. Orice abordare unilaterală doar pe unul din aceste nivele este greșită, amăgire. Adevarata revoluție începe cu reconștientizarea sensului real al acestor 2 cuvinte: POLITICĂ= ‘de, pentru, sau în legătură cu cetățenii’ și DEMOCRAȚIE= ‘puterea poporului’. Atâta vreme cât cuvintele astea 2 nu reintră în vocabularul populației scârbite de politichie, a cât mai multe grupuri și organizații civice, voi, ‘populația administrată’, vă complaceți în sclavie. Cei ce au schimbat sensul cuvintelor, care l-au monopolizat/deturnat și v-au prostit că politica ar fi ceva toxic, vă vor ține în sclavie.

Cu toată scârba de rigoare, trebuie să votăm! Cine îndeamnă la vot nul, lasă votul clientelar al mafiei să ne decidă viitorul. Votul nul este un absenteism mascat, favorizeaza doar partidele mafiote, care se bazează pe un electorat clientelar, pe mașini de vot unse cu bani, cu trafic de influență și pe dependență de afacerile bugetare ‘cu susținere politică’. Cine îndeamnă la vot nul, lasă votul clientelar al mafiei să ne decidă viitorul.

Refuzăm să mai alegem ‘răul cel mai mic’, politicieni legați de actualele partide. Singura soluție este să promovăm alternative reale, radical rupte de actuala clasă politică. De 25 de ani am tot ales ‘răul cel mai mic’ și am mers din lac în puț spre prăpastie. Toate partidele parlamentare acutale sunt aceeasi mizerie provenită din FSN, promovează aceleasi politici, aceleasi interese, reprezintă 10% profitori contra 90% populație. Aici am ajuns: ”Toparlania distruge România. Tot ce era mai obscur, mai necioplit şi mai fals a ieşit la luminile rampei. Incultura e trendy, arivismul, un succes invidiat. Orice târfă dă lecţii poporului român. Un sfert din acest popor a emigrat. Un alt sfert se ascunde, scârbit. Jumătatea rămasă crede că ce vede la televizor e viaţa însăşi. Şi votează, pentru a legitima nimicul cleios în care ne-am afundat.

Poporul care se implica doar in ziua de vot, este mort. Directia se schimba de la macaz, nu in gara! E ca și când te așezi la masă dar n-ai gătit nimic; ca și când te duci toamna pe câmp la cules, dar tu n-ai semănat nimic. Alegi dintre două buruieni crescute la nimereală, nu ai ce să ALEGI dacă nu pregătești, nu ai ce sa culegi dacă nu semeni, nu ai ce sa votezi dacă n-ai deschis drumuri noi din timp.

a3fSă facem calculele, iată cum un electorat clientelar mic ne decide la toți viitorul, răul e făcut mai curind de cei care nu vor să se implice pentru ca se simt depășiți. La alegerile parlamentare din 2012, prezența redusă s-a înregistrat în județele: Timiș – 32,50%, Maramureș – 33,70%, Cluj – 35,27%, Arad – 35,28%, Sibiu – 37,12%. Din 35% la Cluj USL nu a avut 65% ca pe țară, a avut doar 46,20% din voturile valabil exprimate, adica 46% din 35% = doar 16%!!!

Din 16% o parte mare au votat CONTRA lui băse nu pentru USL, o parte au votat cu câștigătorul anunțat, o parte au fost manipulati, prostiti de media, șamd. USL a avut maxim 10% electorat real propriu, desigur electorat clientelar împărțit la 3 grupuri de interese, PSD, PNL, PC. Ergo la Cluj PSD a avut doar un 6-7% în 2012. Așa zisă ‘majoritate istorică’ pe țară a USL din 2012 a însemnat în Cluj și în alte orașe mari, doar un vot de 6-7% pt PSD, un electorat clientelar cu interese pecuniare concrete s-a dus la vot să își apere slujbele bugetare, patronii pesedisti, rudele, plus cei ideologizati, foști comuniști, securiști, cu aparținătorii lor…

Cine a ales europarlamentarii romani în CLUJ?? La Cluj alegerile euro au fost ”câstigate” de PSD cu 25% din 30% (prezența la vot), adica cu 7.5%!! Din 7.5% dacă scădem unii pensionari, pe manipulați, pe cei prostiți cu televizorul, ajungem la unelectoratul CLIENTELAR real al PSD, care din calculele de mai sus este la Cluj SUB 5% , restul pot oscila oricind.

La scrutinul din decembrie 2012 au fost inscrise in listele electorale 271.762 persoane (in scadere fata de alegerile locale,  cand in liste au fost inscrise 274.080 persoane cu drept de vot, la care se mai adaugau 2.144 persoane din Uniunea Europeana cu domiciliul in municipiul Cluj-Napoca).  3% din clujenii cu drept de vot inseamna circa 8150 alegatori. Sa zicem ca o treime oricum nu vin la vot, dar mai ramine un 30% care ar putea veni la vot daca ar avea motivatie. Daca doar o zecime din astia ar vota un partid nou …  3% din 33% votanți = 9%!!

Ce s-ar întâmpla dacă ar apare în 2012 un partid nou, să îi zicem ”partidul SRM”, l-am numit așa că ‘nu am găsit altă rimă’, ce s-ar intimpla dacă un astfel de partid ar lua în Cluj, Timișoara, Sibiu și în alte cîteva orașe mari, mai multe voturi decat PNL sau PDL? În runda următoare s-ar putea prezenta la vot, din cei care acum se abțin pentru ca nu au cu cine vota, încă pe atătia (+ încă un 3%), să voteze tot cu acest nou partid, s-ar putea ajunge la procente mari pe tara, peste 20% din voturile exprimate, la fel ca si in Grecia/Syriza si Spania/Podemos, s-ar putea ajunge la un partid nou care ar primi mai multe voturi decit PSD.

Vreți să vedeți acel electorat care ar putea fi bulgarele de zapadă care poate să pornească avalanșa? Iată-l aici > video, acest 3% a ieșit în stradă compact, în sep-oct 2013 pentru a salva Roșia Montana, majoritatea se declară apolitici, mulți nu vor să iasă la vot că nu au cu cine. SRM este doar un simbol. Protestele la care au participat 8 duminici la rând , 5-9.000 oameni în Cluj, 10-20.000 în București, nu sunt revoltahipsterilor, sunt revolta tinerilor din noile generatii, parte din ce a mai rămas din clasa de mijloc. Roșia Montană înseamnă – ne-am trezit, jos clasa politică!

Succesul Podemos in 5 pasi. Cum a reusit Podemos în doar 4 luni să se organizeze în așa fel încât să ocupe 5 locuri în Parlamentul European? EVOLUTION OF PODEMOS – 25may: 7,93%, 24aug: 15,3%, 31aug: 22,1%

1*Implicarea in dezbaterile televizate. Pablo Iglesias începe să apară în dezbateri pe teme politice la televiziuni mai  putin cunoscute înca din noiembrie 2010, ceea ce l-a ajutat să capete experientă după cum declara chiar el. În 2013 avea deja un nume, așa că l-au invitat primele televiziuni cunoscute, pentru a participa la emisiuni de analize și dezbateri pe teme politice. Audienta acestora a crescut  o dată cu venirea lui in emisiune, așa că “inamicul” a continuat să-l invite. Moment în care televiziunile una dupa alta au dorit ca el să fie în platouri, alături de alți analiști politici cunoscuti. Confruntările de idei dintre el și analiștii politically correct au crescut audienta canalelor TV și de aici au ajuns în rețelele de socializare. Așa s-a făcut cunoscut, folosind mass-media.

2*Saltul către politică. “Vreau să vă spun că nu mă voi implica în politică, decât dacă voi avea ocazia sa o fac într-o formațiune pornită de cetateni, cu participarea lor directă ca protagoniști nu doar ca spectatori” a declarat pentru un ziar la un moment dat. Ideea era de a “transforma indignarea cetățenilor în schimbare politică” și când a cerut sprijin “indignaților” a reușit să strângă 50.000 de semnaturi în 24 de ore prin intermediul paginii  web podemos.info. Acesta a fost primul pas către politică.

3*Cercurile. Următorul pas era extinderea. La sfârșitul lui februarie au început să pună în practică ideea  așa numitelor “Cercuri Podemos“. Adunari populare, unde poate participa oricine dorește să se implice în realizarea acestui proiect. Citat – “Fiecare <cerc> este un spațiu deschis, unde societatea civilă poate să redacteze și să apere un program, cu ajutorul căruia să poată face față situației de urgență prin care trec țările din sudul Europei, este un spațiu unde cetățeanul de rând este protagonist în această campanie pentru alegeri parlamentare europene. În același timp fiecare <cerc> este un spațiu unde se construiește unitatea populară, unde cetățeanul nu doar ascultă discuții interminabile, ci ia decizii împreună cu ceilalți și lucrează împreună cu ei.”

4*Alegeri  unde toată lumea poate candida. Au candidat 150 de persoane  care au semnat o scrisoare angajament, din mai mult de 200 de <cercuri>. Votarea a avut loc în real dar și on-line. Prima fază a votării a decis câștigătorul, iar în cea de-a doua fază pe cei care urmau în listă. 33.156 de votanti au ales pe Pablo Iglesias și următorii în listă -Teresa Rodríguez, Carlos Jiménez Villarejo, Pablo Echenique y Lola Sánchez. Tot la sfărșitul lui martie, o dată cu alegerile interne, dupa multe dezbateri și votări ale cetațenilor. a fost conceput programul electoral – 40 de pagini în 6 capitole: recuperarea economiei, recâștigarea libertații, recuperarea fraternității, câstigarea  independenței, recuperarea pământului, toate pe baza “reconstruirii democrației“.

5*Castigarea celor 5 locuri in parlamentul European. Podemos trimite la Bruxelles: doi profesori – Pablo Iglesias și Tereza Rodriguez, un om de știință – Pablo Echenique, un politilog în șomaj – Lola Sanchez și un  fost sef al fiscului anticorupție – Carlos Jiménez Villarejo. Nu se declară însă mulțumiți, deoarece au ca obiectiv înfrângerea celor două partide lider din Spania, PP si PSOE.

Podemos a fost inițial una din multele încercari de structurare, pe baza marilor proteste Indignados din 2011-2012. Au reușit să crească exponențial doar după ce au început să folosească Democrația Directă!

wikipedia.org/Podemos (Spanish_political_party) The Podemos movement was officially presented 16 January 2014 in the Teatro de Barrio, in Madrid. A press conference was given, with the attendance of hundreds of persons, and in which Pablo Iglesias, Juan Carlos Monedero and others. To go on with the project and present itself to the European elections of 2014, the members of the bare-bones of Podemos set three conditions upon themselves: to receive the support of at least 50,000 people; that both party lists and the programme were elaborated through open participation; and that unity with other parties and movements of the left was to be found. The 50,000 signatures were obtained in less than 24 hours;[11] in fact, traffic was so high that the Podemos website crashed. On 25 May 2014 Podemos entered candidates for the 2014 European parliamentary elections, some of which were unemployed. In a surprise result, it polled 7.98% of the vote and thus was awarded five seats out of 54.

After becoming the fourth most voted political force in the European elections, news related to the growth of Podemos started to be published. Before the elections, Podemos was already the first political force within social networks, but it went from 100 000 to 600 000 supporters in Facebook between May and July 2014. The CIS‘ quarterly survey, polling over July 2014 (two months after the elections) showed Podemos as the second party regarding direct intention of vote, surpassing the PSOE, but being a 0.9% behind the PP.[18]

Late July, Podemos started to allow individuals to sign up, with 32 000 people registering as members in the first 48 hours, through Podemos’ Web site, for free.[19] In the first 20 days, Podemos already had about 100 000 members, becoming the third Spanish party by amount of members, surpassing IU, UPyD,CiU and PNV.[20] On August 2014, Podemos already had 442 000 more supporters in Facebook than the “Likes” of the rest of the parties combined, having 708 763, with more than 2.6 million views in its YouTube channel.[17]On September 2014, the interview ofPablo Iglesias in Viajando con Chester had almost 3 million watchers, being the most watched programme in its timeslot with 14.5% of the audience share.[21] On October 2014, Pablo Iglesias’ participation in La Sexta Noche (in which he was also interviewed) rose the audience share of the program to 16,2%, which is its historical maximum.[22]

articol preluat de pe: atreiaforta.wordpress.com

Justiția a devenit jucătoare, pentru că politica a devenit metastază

/0 Comentarii/în /de /1.533 vizite

de Daniel Befu

Justiția jucătoare dă gol după gol în campania electorală. E condamnată să facă asta și e complice cu Băsescu

Justiția a devenit jucătoare, pentru că politica a devenit metastază. Eu cred că Justiția a pactizat cu Băsescu (mi-s neclare pârghiile prin care se sincronizează atât cu procurorii, cât și cu judecătorii…fiindcă nu e vorba doar de lansarea de dosare pe piață, ci și de verdicte grele date în ultima perioadă. Dacă era ceva murdar, SRI-ul condus de nașul lui VVP ar fi avut grijă să intercepteze problema. E posibil ca llinia de comunicare să fie STS-ul, cel care l-a făcut pe Antonescu să-i confiște lui Băsescu telefonul de serviciu cât a fost suspendat- însă lui TB i-a reușit remedierea mârlăniei de la CC chiar și fără telefonul STS). Eu cred că e un pact bun între Băse și Justiție. Și pe bună dreptate e o alegere de preferat pentru judecători și procurori să-i trosnească pe corupții care au îngenuncheat țara, decât alternativa. Iar ei, judecători și procurori, au prins gustul independenței de politic. Alternativa e un sistem din care noi am văzut doar vârful aisbergului în cel puțin 5 ocazii:

1. Năstase care la 5 AM dădea sms-uri ca să-și influențeze pozitiv Dosarul cu Inspectoratul de Stat în Construcții

2. Geoană care a timis-o pe Maria Schutz să o rezolve Cătălin Voicu. Acel Voicu care controla judecătorii prin bici (dosare de securitate) și zăhărel (șpăgi)

3. Șova, exponentul avocaților din politică (avocații sunt cea mai josnică specie din politică, pentru că ]ntr-o lege, printr-un cuvânt bine strecurat sau o virguliță, fac și desfac afaceri și împart dreptatea sau nedreptatea în țară) e cel la care a apelat Hrebe după ce-a belit-o. Planul lor mârșav era după modelul lui Iliescu, care pe furiș, înainte să părăsească jilțul, l-a grațiat pe cel la care era dator, Miron Cozma. Șova, al cărui cabinet de avocatură avea oameni care munceau peste 24 ore pe zi pentru Turceni și Rovinari? (contracost).

4. Tudor Chiuariu, ministru al Justiției condamnat cu suspendare (deci un pârnăiaș liber, pe românește), e unul din cei care cântăresc, ca membru al Comisiei Juridice, valoarea legilor în Parlamentul acestei țări.

5. Năstase, care se lamenta că e hăituit politic, cu nu știu câte dosare în spate după venirea lui Băse la Cotroceni, a mai găsit în sine resurse de viclenie, declarând cu tupeu venituri fictive de 100.000 USD timp de trei ani la rând (2009, 2010, 2011), bani proveniți din vânzarea ouălor de la Cornu. Asta în condițiile în care ferma nu mai funcționa din 2008. Această sumă, bani de buzunar pentru un om de statura lui Năstase, reprezintă mult peste cât strânge un average romanian într-o viață. La el s-a făcut totul din stilou, pe o declarație de avere. Și n-a pățit nimic. Ați auzit de vreun dosar pe tema asta? Citiți aiciinvestigația. Asta e țara în care trăim

Și atunci măi oameni buni, nu e normal ca Justiția să aleagă să le-o tragă la nemernici? Ea a ales să-și dea votul pentru libertatea ei. Alternativa ar fi să devină prostituata lor. Ce e mai bine, să joace ajutată de Cotroceni sau să devină păpușa tuturor creaturilor din speciile Voicu și Șova? Cum de altfel și reușise Voicu cu Costiniu. Voi ați citit stenogramale lor? Sunt aiuritoare.

Da, Macovei (femeia care a pus bazele DNA-ului și le-a dat judecătorilor semnalul că trebuie să nu mai aibă capetele plecate sub vremuri) își asumă pe față chestia asta (chiar dacă nu recunoaște că Justiția e actor în această campanie electorală), fiindcă în mama ei de treabă, despre asta e vorba în propoziție și nu trebuie să ne fandosim și să fim rușinați de asta. Într-o țară în metastază, e nevoie de președinte jucător (care în ultimele minute de joc vrea să marcheze goluri fără număr), de justiție jucătoare, fiindcă cu aspirină și o asistentă medicală care zâmbește frumos, nu ne vindecăm. În altă etapă a evoluției istorice a României postdecembriste va fi nevoie de acel președinte așezat, care stă și veghează de undeva de sus, asupra României ca un demiurg care privește la o doramă și pe ici pe colo mai mută locul unui gărduleț sau al unui copăcel. Noi suntem sub cod ROȘU (PSD), cod portocaliu (PDL), cod galben (PNL), codul Evei (PMP) și-al lui Adam.

Daniel Befu

P.S. Pentru cei care s-au obișnuit să vadă pe acest blog doar investigații și mi-au spus că site-ul ăsta ar trebuie să rămână cuminte și să publice câte o anchetă din când în când, vă spun că investigatiicenzurate.wordpress.com nu este un ziar, ci e un blog de atitudine împotriva cenzurii din presă, cenzură menită să-i protejeze pe polticieni și afaceriștii influenți ai României. La fel, am decis să iau atitudine în această campanie împotriva corupției, fiindcă cred că bunul gospodar pentru România e cel care stârpește buruienile. Fără ele, nu avem nici rod.

Ponta: Ca preşedinte aş face referendum privind forma de guvernământ. Monarhia a căpătat atractivitate

/0 Comentarii/în /de /1.258 vizite

Premierul Victor Ponta a afirmat că, în calitate de preşedinte, ar organiza în mandatul său, poate chiar până în 2016, un referendum privind forma de guvernământ care trebuie să existe în România, arătând că românii optează pentru republică, dar monarhia a obţinut în timp o mare atractivitate.

“Cred că în anii care urmează va trebui în România să existe un moment nu doar de dezbatere publică, ci un moment de decizie – ceea ce înseamnă referendum – legat de forma de guvernământ. Eu cred că majoritatea românilor sunt – şi azi, când vorbim – pentru forma de republică, monarhia însă a căpătat, faţă de perioada nostalgică de la început, o mult mai mare atractivitate şi cred că ar trebui, undeva în decursul mandatului meu, poate chiar până în 2016, să avem un asemenea referendum legat de forma de guvernământ. Eu aş face un asemenea referendum”, a spus Ponta la România TV.

El s-a referit la acest referendum ca o variantă posibilă în care ar fi dispus să demisioneze din postul de preşedinte, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale.
articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

E rândul tău să alegi cum va arăta viitorul

/0 Comentarii/în /de /1.594 vizite

by Cristian Terran

Partidele politice au intrat în campanie electorală dorind ca noi, oamenii de rând, să ne alegem un președinte pentru următorii 5 ani. Nu mai demult, ni se spunea pe un ton autoritar că țara este în criză și că trebuie să strângem cureaua, trebuie să fim solidari și să înfruntăm cu stoicism această criză. Românii, popor supus, au ascultat și au strâns cureaua. În acelas timp am privit toți către conducătorii aleși, tot de către noi și am văzut că ei nu sunt în criză…

 Am observat cum și-au mărit leafa de câteva ori de la izbucnirea calvarului, am văzut cum s-au lăfăit pe banii statului în excursii în interes de serviciu pe anumite plaje, am observat cum salariile bugetarilor de nivel înalt ating sume colosale, am văzut cum s-au format instituții noi pentru a controla și mai mult contribuabilul. De parcă nu era de ajuns, fiecare guvern a mai creat cadrul legal pentru instituirea altor structuri.

Nu cumva să îndrăznești să nu plătești taxe ! Nu cumva să ai gurajul să mergi și să ceri socoteală Guvernului ! Nu cumva să instigi la violentă și să chemi în stradă oamenii pentru a-și cere drepturile ! Jandarmeria e pregătită. A avut mai multe fonduri decât armata în ultimii ani. Dotarea sa e una occidentală. Întrebarea e – împotriva cui se înarmează Jandarmeria? Împotriva TA ! De ce ? Pentru a nu-i întreba:

-  Cine conduce în fapt România?

- Cine a prăpădit miliarde de euro pe contracte trucate, lucrări proaste, inutile, șosele cu gropi, autostrăzi mai scumpe decât ale nemților ?

 – Cine ocrotește fărădelegea și cine îi ține în spate pe toți cei care au făcut miliarde din vânzarea țării ?

 – Cine a distrus industria țării și a vândut-o pe bucăți ?

- Cine sunt „băieții deștepți” din energie, gaze, servicii publice? Cărei țări servesc aceștia? De ce direcțiile serviciilor secrete ale României cu atribuții clare în acest sens (SIE, SRI, DIA, DGIPI… etc.) nu se implică în aducerea în fața legii a acestora?

 – Cine a făcut din România o țară de directori plătiți din banii statului ?

 – Cine a permis ca lumea interlopă să poată controla ministere întregi ?

 – Cine s-a împrumutat la forurile internaționale pentru ca poporul să plătească ?

 – Cine și-a băgat bani din fonduri europene în buzunare ?

 – Cine nu a luat în calcul votul românilor pentru un Parlament de 300 de persoane ? Cum să mai avem încredere în voi când una spuneți și altă faceți de 25 de ani ?

- De ce se dorește cu orice preț REGIONALIZAREA ROMÂNIEI? Cine o impune?

- Cine stabilește „Coșul zilnic” în România… țară a Uniunii Europene! – unde taxe egale, prețuri egale, drepturi egale… (dreptul la viață) este încălcat sistematic prin „șantajul” prețurilor și calitatea (a III-a, a IV-a) a produselor?

- ROMÂNIA, românii… se regăsesc, ca identitate, prin marca „Made in Romania” sau „Produs românesc”?

Aveți tupeul și nesimțirea să ne spuneți că trebuie să răbdăm. Ați încercat oare să trăiți cu un salariu de 1.000 de lei? Știți cumva cât costă întreținerea pe timp de iarnă? Știți cât costă rechizitele școlare? Știți cât costă medicamentele unui pensionar?

 De ce își permit acești nemernici să facă toate astea ? Pentru că pot ! Și pentru că TU nu faci nimic… NIMIC. Stai și aștepți ca altcineva să se ridice și să facă ceea ce ție îți e frică. Majoritatea dintre noi, românii, ne ferim, nu ne implicăm, nu ne place să “discutăm politică,” nu ne putem reprima impulsul de a o consideră doar un joc murdar, în care nu e de nasul nostru să ne băgam. Atunci să îi lăsăm pe alții “sa se bage”, adică pe cei murdari și incompetenți, și să așteptăm, plini de iluzie, rezultate benefice. La arătat cu degetul suntem experți. Am senzația că mulți ne credem grozavi când, la rândul nostru, reușim și noi să păcălim măcar un pic legea, autoritatea sau bunul simț.. Atâta vreme cât ne gâdilăm egoul fiindcă și noi înșelăm un pic, la fel ca și cei de sus, ne simțim bine.

Numai atât ne-a mai rămas? Păcat.  Poate că dacă din când în când am acționa ca un popor unitar, am trăi un pic mai bine… poate.

articol preluat de pe http://grupuleridan.wordpress.com/