Articole

(Cristian Preda) Piraţii schimbă legi

articol – Cristian Preda – adevarul.ro
29 iulie 2015

Presa n-a ratat vestea. În Islanda, la începutul lui iulie, blasfemia a fost legalizată. Mai precis, a fost de-penalizată, fiindcă era pedepsită din 1940 încoace. Oricine insulta credinţa unei comunităţi religioase era pasibil de amendă şi chiar de trei luni în închisoare.

De-acum înainte, nu va mai fi aşa. Decizia de a anula pedeapsa pentru blasfemie a fost propusă după atacul din ianuarie de la redacţia Charlie Hebdo. O largă majoritate parlamentară a fost de acord. Biserica luterană, care reuneşte patru cincimi din totalul societăţii islandeze, a dat şi ea un aviz favorabil, susţinând că legea de acum 75 de ani ar fi în dezacord cu „lumea modernă a drepturilor omului”. Catolicii şi penticostalii s-au opus, dar au fost consideraţi prăfuiţi. A prevalat ideea potrivit căreia e inacceptabil să-ţi fie frică să spui ceva, orice.

La originea iniţiativei legislative se află deputaţii din Partidul piraţilor. Nu sunt mulţi în Althingi, camera de la Reykjavik. Doar 3 din totalul de 63 şi toţi au ţinut să repete, de la tribuna legislativului, formula devenită celebră: „Je suis Charlie”. Pentru piraţi, nimic mai firesc decât susţinerea unei libertăţi de expresie fără limite! În fond, e o extindere a ambiţiei lor iniţiale, aceea de a impune un acces neîngrădit la internet şi, mai cu seamă, la informaţii de tipul celor oferite de WikiLeaks. Ralierea în jurul piraţilor în Parlament are o explicaţie: sondajele îi plasează într-o poziţie foarte bună, în perspectiva alegerilor viitoare. Ar putea lua chiar o treime din voturi. Cei pe care premierul Sigmundur Davíð Gunnlaugsson i-a descris ca „revoluţionari” ar stabili astfel un record. Piraţii n-au avut nicăieri altundeva un aşa scor.

Această familie politică nu a fost inventată în Islanda. Certificatul de naştere a fost emis într-o altă ţară nordică, Suedia, acum aproape zece ani. Dar ideea s-a răspândit şi, azi, avem partide ale piraţilor pe toate continentele, din Australia în Tunisia şi din Argentina în Rusia. Cele mai multe se află, însă, în UE, iar deunăzi s-a ţinut la Bruxelles prima reuniune a reţelei numite European Pirate Party, cu delegaţi din 16 state-membre, plus Islanda şi Elveţia. Rezultatele din alegeri nu sunt, cum sugeram deja, prea încurajatoare. În Germania, piraţii au obţinut în câteva landuri şapte-opt procente, în Spania şi Belgia, la alegeri regionale, media lor electorală a fost de 2-3%, iar la scrutinul european de anul trecut, piraţii luxemburghezi şi cei cehi au strâns puţin peste patru procente, depăşindu-i cu mult pe colegii lor din celelalte ţări.

Un partid al piraţilor s-a născut şi în România. El se află la originea unei modificări importante a legislaţiei noastre referitoare la organizaţiile politice. Într-adevăr, trei membri fondatori ai acestei formaţiuni au ridicat în faţa CCR o excepţie de neconstituţionalitate, cu privire la obligaţia de a avea 25 de mii de semnături pentru a crea un partid. În februarie a.c., Curtea constituţională a admis excepţia, statuând că legislativul trebuie să reducă numărul minim de cetăţeni care înfiinţează o organizaţie politică. Peste câteva săptămâni, parlamentarii au decis ca partidele să aibă nevoie de doar trei semnături, pentru a fi înregistrate în faţa unui judecător.

E vreo legătură între de-penalizarea blasfemiei şi simplificarea condiţiilor de înfiinţare a unui partid? Prima decurge din libertatea de expresie, în vreme ce a doua ţine de sfera libertăţii de asociere. Asemănarea ţine mai curând de strategia piraţilor: ei au profitat de curente de opinie din societate, pentru a forţa schimbări legislative care pun în discuţie diferite tipuri de autoritate, cea a religiei – în cazul islandez –, cea a partidelor născute pe solul tranziţiei postcomuniste – în cazul românesc. Unii au modificat legea din interiorul parlamentului, ceilalţi – din afara lui. La drept vorbind, pentru piraţi, legislativul nu e prea important. Ei mizează mai degrabă pe aşa-numita „democraţie lichidă”, o formă de participare care se foloseşte de forumuri online şi de un soft capabil să decanteze opţiunile. Acesta să fie viitorul politicii?

articol preluat de pe http://adevarul.ro/
foto – adevarul.ro

Pirații islandezi

Partidul Pirat din Islanda (Piratar) a obținut la alegerile din aprilie 2013 5,1% din voturi și a devenit partid parlamentar.

În iunie 2014, lucrurile stăteau cam așa conform unui sondaj Gallup:

Partidul Independenței (conservatorii islandezi) – 25%;

Alianța Social-Democrată – 18%;

Viitorul Luminos (liberalii pro-UE) – 16%;

Partidul Progresist (liberali, din care s-a desprins VL) – 13% (în cădere liberă de la 24%);

Stânga Ecologistă – 13%;

Partidul Pirat – 8%.

În cel mai recent sondaj Gallup, apărut ieri, lucrurile se schimbaseră după cum urmează:

Partidul Independenței – 26%;

Alianța Social-Democrată – 17,1%;

Partidul Pirat – 16,2 %;

Viitorul Luminos – 13,3%;

Stânga Ecologistă – 11,2%

Partidul Progresist – 10%.

Progresiștii își continuă căderea liberă, iar independenții și social-democrații se mențin la nivelul din 2014. Pirații, în schimb, ajung al treilea partid islandez, dublându-și numărul de susținători din iunie 2014 până în februarie 2015. Pirații și-au triplat numărul de susținători din aprilie 2013 și până în prezent.

Așa că way to go, Piratar!

Mai multe despre pirați, aici: http://www.mbl.is/…/poli…/2015/03/03/pirates_on_the_advance/

Și despre Birgitta Jónsdóttir, aici:http://en.wikipedia.org/wiki/Birgitta_J%C3%B3nsd%C3%B3ttir .

birgitta_jónsdóttir

Blogul ei: http://joyb.blogspot.ro/

sursa https://www.facebook.com/sorin.cucerai

Proiectul Partidul Pirat România este o inițiativă politică atipică (și nu o inițiativă apolitică tipică) inspirată de Ideile suedezului Rick Falkvinge

Partidul Pirat Romania prescurtat PIRAT

cunoscut și sub denumirile: Partidul Piraților, Partidul Piraților din România, PPro

Membrii Partidului Pirat pot fi numiți- prin extensie, „Pirați” așa cum membrii Partidului Ecologist sunt numiți „Verzi” sau membrii Partidelor Democrate sunt numiți „Democrați”.

Cu toate acestea, chiar numiți „Pirați” membrii Partidului Pirat nu sunt pirați în sensul obtuz al dex-ului- la fel, membrii Partidului Ecologist nu sunt colorați în verde iar membrii Partidelor Democrate nu sunt democrați („Democrația” fiind un scop,un deziderat nu o acțiune politică).

Partidul Pirat Romania nu pretinde nici un fel de cotizație Membrilor săi.

Totuși dacă cineva dorește să Doneze este binecuvântat. Cu ajutorul Donației sale vom zugrăvi pereți murdari și vom înlocui geamuri sparte.

Partidul Pirat pretinde Membrilor săi un singur lucru: SĂ PARTICIPE LA VOT !

Această inițiativă este pusă la cale în România de:

1.   Un individ sau grup de indivizi („Cineva”) care se concentrează pe crearea de idei/concepte şi acțiuni referitoare la rațiunea de a exista, la „sensul vieții”.

2.   Cineva care are idei/concepte pe care le dorește aduse în concret.

3.   Cineva care navighează.

Acesta este manifestul „CINEVA:

La moarte INEPTOCRAȚIE !
(in-epto-crație:
formă de organizare politică a societății în care cei mai puțin capabili să conducă sunt aleși de către cei mai puțini capabili să producă și care se autorăsplătesc apoi cu bunuri și servicii confiscate de la o populație diminuată de producători.)

Salut secolule 21. Salut schimbare si pace fără precedent!  La revedere briocrație!  Adio bandă roșie, bandă neagră, bandă turbocapital!!  Adio obișnuinței să faci lucrurile așa cum am le-ai făcut întotdeauna.. Și înainte de toate, la revedere oamenilor, companiilor si guvernelor care NU FAC.

Iată- A FACE este verbul care va petrece lucrurile de acum înainte..Make-ingul*  va înlocui Market-ingul**:

CINEVA: să vină CINEVA să FACĂ ceva !!  

Make-rii -„CeiCeFac”  îi vor înlocui pe Market-eri -„CeiCeVând” .  CeiCeFac sunt oamenii care ne vor conduce mai departe. Fonetic , Make-ing suna aproape ca Market-ing, doar că avem un comutato-R:  Market-erii investesc în povești despre  produse care să vă ocupe viața, Make-rii investeasc în crearea produselor despre care altii vă povestesc. Make-rii sunt inventatori, artizani şi salvatori. Make-rii vor trece la conducere ca Făuritori iar Market-erii vor fi în urma lor hrănindu-se din miezuri..

Cum vedem lucrurile:

1. Ideile sunt ieftine.

Să recunoaştem, ideile sunt ieftine, iar ideile bune ne invadează mereu..Aproape toată lumea are o idee bună pentru ceva, fie ea „mare” sau „mică”.

2. Ideile care nu se raspandesc, nu au valoare.

Make-rii nu sunt „preţiosi” cu ideile. De fapt, Make-rii prosperă împărtăşind Idei. Ei procedează astfel întrucât știu ca Ideile apar pentru a fi puse în execuție si nu pentru a fi puse în Bănci. Ei mai știu că dacă mai multe persoane sunt dispuse să accepta oIdee atunci este mai bine ca aceasta să le fie împărtășită.

3. Oamenii care au idei şi nu fac, nu ştiu.

Ați primi  un „sfat bun” de la cineva care nu a experimentat lucrul despre care sfătuiește? Nici De Cum ! A  avea ceva valoros în minte şi a nu face este similar unui arhitect scufundat între schițe după care nimeni nu construieste niciodata nimic..

4. Make-rii nu decid să facă- Make-rii trebuie să facă.

Acesta nu este un model de afaceri, acesta este un model de viaţă. Nu există nici o alegere pentru un Make-r, există o Viziunecare trebuie să fie în- făptuită. Viziunea îl bântuie pe Make-r, aceasta este iubirea lui care nu-i dă odihnă. Viziunea trebuie să fie concretizata, iar Make-rul este obligat să o facă.

5. Maketerii sunt condusi de curiozitate, nu de corectitudine..

Market-erii se vor corecți, ei trebuie să ghicească corect mersul lucrurilor. Make-rii ştiu că a avea dreptate tot timpul este plictisitor. Make-rii nu se străduiesc să fie corecti, pentru că ei ştiu că acest “corect” se schimbă la fel de sigur ca anotimpurile. În cuvintele lui Manic Street Preachers, „This Is My Truth Tell Me Yours”.

Make-rii nu se tem să întrebe: “De ce?” –lor nu le este niciodată frică de aceste trei cuvinte: “Eu nu ştiu.”

6. Make-rii nu iau parte la o repetiţie.

Odată cu noul Mileniu, pentru indivizii din toată lumea a început o etapă nouă, avidă de performanţă. În acest nou Teatru,indiferent dacă ai parte de ovaţii sau de o sală goală important e să joci un spectacol ce trebuie vazut.

7. Make-rii nu depun eforturi izolate întru perfecţiune, ei se străduiesc să se conecteze..

Este sigur că o Idee care rămâne doar Idee este la un pas de întrupareMake-rii fac astfel ca ideile să se poată conecta. Make-rul este un „bun conductor” de Idei: chiar dacă el nu vede o finalitate practică pentru o anumită Idee- o transmite celor care pot găsi o conectare.

8. A face pentru toata lumea nu inseamna a face pentru nimeni.

Make-rii nu făptuiesc pentru pieţe- aceasta este pentru Market-eriMake-rii înţeleg că „Ceea ce este mic” este noul „Ceea ce este Mare”, ei înţeleg agilitatea, rezolvă întrebări specifice şi probleme uitate, pentru a prezenta răspunsuri noi. Ei înţeleg că rezolvarea unei probleme pentru un număr mic de persoane este de neprețuit.

9. Make-rii ştiu că dacă nu sunt speriaţi, nu sunt in regula.

Make-rii destestă să se repete. Make-rii sunt animați de dorința aproape erotică de a experimenta situații care nu existau înainte.Make-rii știu că a nu ști cum să facă ceva este cel mai bun motiv pentru a face acel ceva. Ei cunosc “marginea insângerata a prăpastiei“, ei stiu că cicatricile există pentru a fi  purtate cu mândrie.

10. Make-rii trebuie să se oprească din scris și citit ACUM !!.

Make-rii trebuie să purceadă la A FACE !!.

*  Make-ing este știința care în loc să spună o poveste despre CEVA face ca acel CEVA să devină o poveste

**Știința de a vinde ceva se numește market-ing. Succesul unui market-er este atunci când spune o poveste despre CEVA care-l vinde pe acel CEVA.

articol preluat de pe  http://www.partidulpirat.ro/

Fac ce-mi place/Ne place ce facem!

by Claudiu Marginean

După un fals comunism în care (aproape) toți românii  „am făcut ce nu ne-a plăcut” am plonjat cu toții în piscina fără apă a lui „fac ce-mi place”.

Un rost al vieții care s-a dovedit total destructiv și perdant pentru un popor care, probabil dintr-o prea mare bogăție a limbii, adoră bârfa, înjurăturile și codoșia generalizată. Cel mai mult îi place românului să stea pe spate și să anal-izeze spectacolul noiloractori politici, unii care au înțeles din prima zi a anului 1990 că unealta cea mai potrivită pentru manipularea acestuia este circul mediatic.

Atât de simplu, de ieftin! Nu întâmplător în Wikileaks, imensa arhivă a spionajului făcută publică de Julian Assange se găsesc atât de puține referiri la România. O țară ținută în palme cu ajutorul media, ce să mai spionezi la ea. Trebuiesc doar niște scenariști (ce material igienic folosea Caligula?)

Poate ar fi momentul, acum, în groapa dintre generații, să schimbăm acest  ”fac ce-mi place” păgubos. Adică fă ce-ți place cu jucăriile tale, în spațiul tău privat- desigur. Dar modelul nu mai poate funcționa, sub nici o formă, în spațiul public.

Să încetăm să fim spectatori- deși e atât de comod.

Să înlocuim „fac ce-mi place” cu „ne place ce facem”. Această schimbare a cuvintelor în sintagmă oferă alt sens vieții: pur și simplu „fac” ceva, fără a fi verificată cantitatea de plăcere, care astfel nu mai reprezintă acțiunea în sine cât un rezultat al acesteia.  Poate să înceapă să-ți placă să fi în folosul comunității, să rezolvi problemele acesteia, să construiești conexiuni care sunt valorase și să prestezi o activitate care e neplăcută dar aduce beneficii atât de importante încât neplăcerea dispare făcând loc satisfacției.

Oamenii care duc lumea înainte sunt mereu  masochiști, ei caută satisfacția și nu plăcerea. Când toată lumea se împotrivește  ba chiar aruncă cu pietre în ei oamenii care duc lumea înainte nu viețuiesc pentru plăcere. Ei sunt îndrăgostiți doar de rezultatul a ceea ce fac.

Pe când cei care vor voi să perpetueze aceast statusquo- „fac ce-mi place” sunt pe moarte. Noua generație va fi aceea care va schimba „fac ce-mi place” cu „ne place ce facem”, „subiect” cu „predicate”. Nu există altă cale, sistemele digitale ne modifică felul în care acţionăm şi gândim, ne modifică weltanschauung-ul, aptitudinile cognitive şi, în cele din urmă, ne modifică şi creierul.

Așa că repede, e timpul, să vină CINEVA!

articol preluat de pe: blog.partidulpirat.ro