Articole

Bartolomeo Cristofori (1655 – 1731), inventatorul pianului

foto: ro.wikipedia.org
articol: Mediafax

Bartolomeo Cristofori s-a născut pe 4 mai 1655, la Padova, şi a decedat pe 27 ianuarie 1731, la Florenţa. Acesta a fost un creator de instrumente muzicale, fiind considerat inventatorul pianului. În 1698 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), iar, înspre 1710, primul său pianoforte, din care şi în prezent se mai păstrează un exemplar, datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York, conform Wikipedia.

The 1722 Cristofori piano in the Museo Nazionale degli Strumenti Musicali in Rome - foto - en.wikipedia.org

The 1722 Cristofori piano in the Museo Nazionale degli Strumenti Musicali in Rome – foto – en.wikipedia.org

Despre prima parte a vieţii lui Bartolomeo Cristofori se cunosc foarte puţine lucruri. La vârsta de 33 de ani, în 1688, Cristofori a început să lucreze pentru Ferdinando de Medici, mare duce de Toscana, care era foarte pasionat de muzică. Acesta l-a angajat pe Cristofori nu doar să aibă grijă de multele instrumente muzicale pe care le deţinea, ci şi ca posibil inventator al unor instrumente muzicale.

Înainte de a inventa pianul, Bartolomeo Cristofori a creat două alte instrumente muzicale cu claviatură, un fel de clavecine. Cel de-al doilea intrument a fost inventat de acesta în 1690. Cristofori a început experimentele pentru realizarea primului său pian în 1698.

Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană “pianoforte”) este un instrument muzical, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanţă din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi.

Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscutul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajunge să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acestora.

Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când, în urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa unui nou instrument numit pianoforte.

În 1709, Bartolomeo Cristofori începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele.

Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane.

De-a lungul vieţii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrându-se până în prezent în muzee din Europa şi SUA.

articol preluat de pe: mediafax.ro

Alfonso Castaldi (1874 – 1942), compozitor, dirijor și profesor de muzică român de origine italiană

Alfonso Castaldi
foto: 433.ro
articole: ro.wikipedia.org; youtube.com

Alfonso Castaldi (n. 23 aprilie, 1874 Maddalone, Italia – d. 6 august 1942, București) a fost un compozitor, dirijor și profesor de muzică român de origine italiană, stabilit în România la vârsta de 20 de ani.

A început studiile muzicale la Maddalone (1879-1883) cu Michele Serino (teorie-solfegiu) și Luigi Picillo (teorie-solfegiu, armonie), și le-a cotinuat la Conservatorul din Napoli (1883-1889) cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea și Umberto Giordano (contrapunct, fugă, compoziție).

A fost profesor particular de mandolină, chitară, vioară și teorie muzicală la Galați (1896-1901) continuând ca profesor de orchestră (1904-1905), de armonie, contrapunct, compoziție și orchestrație la Conservatorul din București (1905-1940).

În 1914 a fondat orchestra Tinerimea simfonică din București.

Între 1925 și 1929 a fost inspector al muzicii în Ministerul Artelor.

În afară de prelucrări după autori preclasici, a compus două simfonii, schița simfonică „Tarantella” (1904), poeme simfonice („Talatta”, 1906; „Marsyas”, 1907), muzică de cameră. Are realizări și în domeniul muzicii vocale (coruri, cântece, etc.). Creația sa muzicală, caracterizată prin pragmatism și meșteșug artistic, se resimte de influența impresionismului. Deosebit de importantă a fost activitatea sa pedagogică în domeniul predării armoniei și contrapunctului, fiind profesorul multor compozitori și dirijori români, printre care George Georgescu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Alessandrescu, Nicolae Brânzeu, Ion Vasilescu.

A fost și un talentat artist plastic, pictând portrete și peisaje. A făcut parte din cercul de artiști plastici de seamă ai vremii sale: Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Fritz Storck, Paul Verona, Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Alexandru Szathmary, Iosif Iser și Oscar Han.

Lucrări

muzică de teatru

- Floriana, 1902, operă într-un act, libretul de V. Ambra;
- Făt Frumos (Porc Împărat), 1915, feerie în 3 acte și 5 tablouri, libretul de G. Diamandy. muzică vocal-simfonică
- Missă pentru solist, cor mixt și orchestră, 1889;
- La chanson d’Eve, 1911, patru poeme lirico-simfonice pentru voce și orchestră, versuri de Ch. Van Lerberge.

muzică simfonică

- Uvertură pentru orchestră, 1902, dedicată sculptorului Fritz Storck;
- Tarantella, 1904, schiță simfonică pentru instrumente de coarde;
- Thalassa, 1906, poem simfonic;
- Marsyas, 1907, poem simfonic pentru orchestră mare;
- Simfonia nr. 1 în la minor, 1916;
- Simfonia nr. 2 L’Eroe senza glorie, 1925.

muzică de cameră

- Elegie pentru vioară și pian, 1886;
- Cvartet de coarde în stil antic;
- Cvartet de coarde nr. 2;
- Marșul vânătorilor, 1901, pentru pian solo;
- Elegie pentru violoncel și pian,;
- Nani, nani al păpușii, 1929, pentru harpă solo

muzică corală

- Lauda di Beatrice, 1921, pentru două coruri la 8 voci, versuri de Dante Alighieri

muzică vocală

- Due melodie per canto e piano-forte sul poesie d’autori del secolo XVII, 1913

Disticții

- Premiul de muzică al Ministerului Cultelor și Artelor (1925)
- Premiul Național de Muzică (1929).

articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgyoutube.com

Colinde

foto: facebook.com
articole: ro.wikipedia.org, youtube.com

Colinde

Colindele sunt niște cântece tradiționale românești, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină. Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creștine de iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua. Colindele se cântă în preajma Crăciunului și Anului Nou. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor regiuni și graiuri.

Corul Barbatesc din Finteusul Mare – Colind

Inițial, colindele aveau o funcțiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie și a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări.

articole preluate de pe: ro.wikipedia.org, youtube.com

Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (nascut 27 ianuarie 1756, Salzburg, decedat 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul Muzical Mozart”.
foto: Wolfgang Amadeus Mozart – pictură de Barbara Krafft

Requiem Karl Bohm

sursa: https://www.youtube.com

Deliric

foto (captura): youtube.com

Deliric – Varfu’ Omu (prod. Silent Strike)

articol: youtube.com

19 octombrie 2015

Deliric – Vârfu’ Omu

Nu pun banii pe card, pun bani la ciorap.
Nu vin banii din rap, pun ciorapul pe cap.

Decât să dorm pe bancă-n parc, intru-n bancă:
Pac! Mâinile sus, banii sau trrrag!

Âsta-i nebun, deschide focu’,
Gloanțe și flăcări când deschide ciocu’.

Nu-i doar destinu’, tu-ți faci norocu’,
Mi-au zis-o și astrele, mi-o zice și ghiocu’

Că sus îmi e locu’! Iau avionu’, Vârfu’ Omu,
Sus ca Domnu’, iau Taromu’ și dau

Dume peste capul lor, le zicem drone.
Încă sunt tăticul lor, le trebuie bone.

Până ajung în groapă, ca Andone,
Scuip ca mitraliera în mână la Stallone.

[Brrraa!] Curge 484 Pantone!
Ambuscat în stradă, ca Sonny Corleone

Deli e David! Doboară Goliați!
Cin’ să-l doboare pe Deli? Mai bine ia-ți

Gându’, zău, că-ți pun gând rău!
Te trezești cu-n giolgău la curu’ tău [Auuu!]

Dacă deschid gura, îmi zici că-s jidan,
Că dau din gură despre bani, ca Moise Guran,

Dar nu sunt jidan, doar te trolam!
M-ai vazut citind din Coran când decolam.

E teroare! Teme-te! Panică! S-aud gemete!
Menage a trois! Deli intră-n gemene!

Sar scântei, parcă freci două cremene.
Cortex, prea complex, se vede la RMN,

C-am ADN anormal de Anunnaki,
Rege peste Babylon, ca Hammurabi.

Combin femeia, o pun s-o ia ca peste maki,
Că-i place dacă i-o pui dulce – Teriyaki.

Al dracu’ de simpatic, Deli e prinț ,
Prostește femeia și cu metalu’ pe dinți.

CTC sunt zei, n-am zis că sunt sfinți.
Nu-i duce la cină, să-i prezinți la părinți,

C-au minți diabolice, antrenate p-anabolice,
Dar cu LeNe, Bre, ca antenele parabolice.

Incă fac legea, ca un codice
Și intră peste beaturi blană, doar prin bodycheck.

Zi-mi Szabi Cseh, mă vezi doar în acțiune.
G63, 6×6 tracțiune,

Dan Bilzerian, pe Instagram, cu pizde bune,
IQ peste medie, dar apucături păgâne.

Toto tot român e, tot porc rămâne,
Dar tot ce spune e lux, ca un flux de lumeni.

Stă ascuns de lume într-un laborator secret,
Cu planuri diabolice, gata să îi dea reset:

Boom! M-am branșat la frecvența Schumman,
Sincronizez sinapsele în spectru cu suma

Senzorilor sacri. Sunt în simbioză cu luna,
Am soarele-n simțuri, cu Pamântul sunt totuna

Și înca-s doar juma’ din ce pot să fiu.
Cota mare la pariu pe cine scapă viu

D-acest tsunami, ce-aruncă cuțite la țintă,
Că underu-i plin de șobolani mari ca Splinter.

Le țin mintea ostatică-ntr-un subsol sonic,
Până dezvoltă sindromul Stockholm toți neuronii.

Del rimează epic, epurează epigonii.
Del nu dă cu pace, dă cu “Pa” la campionii închipuiți.

Vă pupați în pulă singuri, vă muiți ca la graniță.
Îți dau eu carne multă, ia-ți o raniță.

Dau rimele-n baniță – “Ce reale sunt!”
Tu n-ai rime, ai limbariță – “Ce penale sunt!”

Pe cuvânt, pun suflet în fiecare rând,
Mă filmez și pe viscol, tot nu-s vorbe-n vânt,

C-am stat cu mâna pe stilou până-mi amuțea,
Între Dumnezeu și neamul meu, ca Țuțea.

Și-am stat în studio, până se-mpuțea,
Și nu vorbesc de skunk, de ganja, în pula mea!

Tu încă pierzi vremea, te prefaci că scrii.
Deliric e în casă – vreme de făcut copii!

Nu vorbesc de futut, vorbesc de amatori
Și de hipsteri obosiți ce ciordesc valori,

Care cred că-i de-ajuns să sari pe trend și gata!
Mă faceți să vomit ca medulla oblongata.

Și atunci e nevoie sa vă explice tata:
Sunt aici să vă îngrop! D-aia am adus lopata!

[Auuu!]

articol preluat de pe: https://www.youtube.com


Deliric – Pe Limba Lumii (prod. de Phane) (#Leapsa)

articol: youtube.com

9 ianuarie 2015

Text: Deliric
Instrumental: Phane

M-auzi pe vinil și mă vezi la metrou,
Eu-s unde rap-ul vechi dă mâna cu rap-ul nou. [Auuuu!]
Sar eu pe cățele, Del e dulău,
Fac mare tămbălău cu orice pămpălău
Ce vrea să mă oprească din zbor, ca la Tămădău.
Se teme de Del, că-l tămăduiește prin flow,
Cică-i dealer de argou, prima doza ti-o dă cadou,
Îți vinde-un cd, primești ș’un garou. [Auuuu!]
Lasă-l să scuipe, devine călău.
Satira-i satâr de ego, îl spintec pe bou.
Cu mască de gaze, textu-i plin de bășini,
Brațele scriu simultan, parcă sunt două mașini.
Sunt ambidextru. Del e un extraterestru
Venit să reinterpreteze dexul, îl taie cu flexul,
Îl rearanjează într-un puzzle perfect ca sudoku,
Jonglează cu sfere ca focul, în mâini, ca Songoku.
Ți-o-ncerci cu el, îti încerci norocul,
Ești monument de prostie, tre’ să te punem pe un soclu.
Nu ești un mare papagal, tu ești un super peruș,
Intru peste tine-n casă, zici că-i superi pe ruși.
Flowu-i peste capul tău, pare că intri la duș.
Când îl auzi pe Del, zici că sculptează Brâncuși.
E la-nălțime, fumul din cel mai bun kush.
E la-nălțime, poate să-și facă un vultur culcuș.
E la-nălțime și se menține. Mă reinventez, tati,
Încă te miri să vezi cât de des pot, ca Adi.
Sunt paladin c’un paloș ascuțit,
Platoșă de platină, la spate c’un alt cuțit,
Gata să taie-n 16, ca pe-o mare pizza,
Orice papă lapte ce papă căcat cu lingurița.
Când cerneala pe foaie-i părăsește penița,
Ai crede că pictează Tonitza, te doare scufița.
Te doare splina dacă vrei să ții pasul,
Că pari anemic. Pregătește-ți parastasul!
Nu-mi piere glasul, îmi pun la gât compresii.
Sunt primul la scris, poți să-mi zici Diaconu Coresi,
Că muzica e mingea mea și eu sunt ca Messi,
Doar că bag cox ca Mutu și sunt plin de impresii.
Sunt Khal Drogo, ea-i Khaleesi, sunt ca Rocco, ea-i ca Lessie,
Sunt cam loco și-mi plac verzii. [aaarrrghuuuuu]
Eu și lupii mei am trecut pe la stână,
Oile încă cer voie pentru ce vor să spună.
D’aia deja, de vreme bună, ne conduc toți ciobanii,
Că-i lăsăm să ne mulgă și să plece cu banii,
Dar tu te plângi de Porc, că vinde un tricou,
Și te plângi de Doc că-și ia cash-ul pe show?
Nu-i nimic nou: te lupți cu aproapele tău,
În loc să lupți cu mașinăria și cu sistemul său? Ești un bou!
Revin la rap, că oricum nu-ți intră-n cap
Nici dacă-l crăp, îi pun semințe și-ii înfig un arac,
Tot nu-i nimic răsărit, nu știu ce pot să fac.
Te irită că ai coaiele mici, mai dă-le cu talc!
Pe lume, am doar cuvântul și cu ce țin pe crac,
D’aia are tupeu, ca Vântu, cuvântul pe track.
D’aia mușc din beat și d’aia latru pe piese,
Antrenament de an nou, să vedem ce mai iese…
[Auuuu!]

articol preluat de pe: https://www.youtube.com