Articole

Toți oamenii premierului. Victor Ponta și Afacerea Microsoft

/0 Comentarii/în , /de /1.982 vizite

Daniel Befu

Unul dintre martorii citați de referatul DNA în Dosarul Microsoft menționează numele lui Victor Ponta în declarațiile lui, dar procurorii mențin un element de suspans legat de faptul că premierul ar fi dat sau nu curs solicitării primite în perioada în care a fost șef al Corpului de Control al Primului Ministru, în Guvernul Năstase. Dincolo de aceste mențiuni, există însă numeroase legături între Victor Ponta și persoanele la care referatul DNA face trimitere ca fiind intermediari (brokeri) ai șpăgilor de milioane de dolari. În diferite momente ale carierei lui și în diferite contexte, pe Victor Ponta îl regăsim alături de Nicolae Dumitru – Niro, de Khalil Abi Chahine, de Dorin Cocoș și de Remus Truică – toți menționați ca brokeri în referatul DNA. Urmăriți cu atenție mențiunile legate de firma și proiectul Central Residential Park și veți înțelege, la final, de ce acest amănunt este extrem de important.

Victor Ponta și Nicolae Dumitru, zis și Niro și apartamentele familiei

Nicolae Dumitru, cotat în Top 300 Capital ediția 2013 cu o avere de 240 milioane euro, intrat mai nou și în politică, fiind în conducerea UNPR, este unul dintre destinatarii șpăgilor din Dosarul Microsoft. Cităm din referatul DNA:

“Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet… au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Total Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD”.

Firma Running Total Group Ltd. Este un offshore din Insulele Virgine Britanice, pe care-l mai găsim prezent în intervalul 4 august 2006-28 ianuarie 2008 și în acționariatul Central Residential Park SA, un cartier de lux construit în centrul Capitalei, fiind încadrat de sediul central al IGPR, de centrala de comunicații a Serviciului Român de Informații (locul unde se gestionează toate interceptările din România) de o unitate militară și de Circul de Stat.

În Central Residential Park, cartierul construit de Nicolae Dumitru, familia Ponta-Sârbu deține trei apartamente de lux, unul cumpărat de Daciana Sârbu în 2007 (când în acționariatul Central Park era și offshore-ul Running Total Group), unul cumpărat de Ilie Sârbu în 2009 (de la firma deținută de Nicolae Dumitru) și unul cumpărat de Victor Ponta în 2012 (de la un SRL care până cu câteva luni înaintea vânzării către președintele PSD, a fost deținut de un offshore din Panama cu acționariat ascuns, Sthemko Holding Inc, ceea ce înseamnă că proprietarul anterior al apartamentului care acum e deținut de premier putea fi oricine).

Khalil Abi Chahine și implicarea lui în Central Residential Park

În referatul DNA se vorbește și despre implicarea firmei Menedil, în spatele căreia s-ar afla un afacerist libanez, necunoscut publicului român. Iată ce zic procurorii:

“Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet… au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD”.

Firma Meneldil e un off-shore cu acționariat ascuns din Insulele Virgine (având aceeași adresă cu Total Running Group Ltd- P.O. Box 958, Pasea Estate, Road Town, Tortola, Insulele Virgine Britanice). Meneldil o mai găsim prezentă și în acționariatul altor companii românești, avându-l reprezentant pe cetățeanul canadian de origine libaneză Khalil Abi Chahine. Între 11 martie 2005 – 4 august 2006, firma Meneldil Associated SA o găsim și în acționariatul Central Residential Park SA, compania care a dezvoltat cartierul de lux unde locuiește familia Ponta-Sârbu.

De altfel, în februarie 2009, cuplul Daciana Sârbu-Victor Ponta a participat la nunta lui Khalil Abi Chahine, de la Hotelul Hilton din Capitală. E același Khalil Abi Chahine care, în referatul procurorilor DNA apare menționat ca intermediar al mitelor din Dosarul Microsoft. Legătura lui Ponta cu Chahine datează însă cel puțin din anii 2004-2005 când ambii, fiecare cu câte 1%, erau asociați la FC Național.

Ce a fost FC Național: club de fotbal, de afaceri, de relații?

Povestea acționarilor/asociaților de la FC Național este una aparte. Astfel, în asocierea de la Fotbal Club Național 2000 SA îl regăsim alături de Ponta și Khalil Abi Chahine și pe Mircea Ursache. Ursache a ocupat funcția de director general al Biroului de Turism și Tranzacții (BTT) până în 1997, și a fost consilier al președintelui Bancorex între 1998 și 1999. Firma SIECO SRL, la care Victor Ponta era acționar și administrator, în ultimii ani de viață ai Bancorex, a executat lucrări pentru bancă. În 2013, Mircea Ursache a fost numit de Parlamentul controlat încă de coaliția USL (condusă de Ponta și Antonescu) vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară.

În acționariatul de la FC Național îl regăsim și pe Bartolomeu Finiș, a cărui soție, Carmen Finiș, a fost acționar în Domino Impex ‘94, firma care a pus mâna pe mai mult de 6.000 mp în Parcul Herăstrău, în urma unui document controversat de împroprietărire emis de BTT, semnat în anul 2000 de Ministrul Tineretului și Sportului Crin Antonescu. Vechiul prieten al lui Crin Antonescu, Dan Radu Rușanu, prin firma Dana Management SRL a fost cenzorul Domino Impex ‘94. Ani mai târziu, președintele PSD Victor Ponta îl agrea la șefia ASF pe Dan Radu Rușanu (cenzorul lui Finiș, asociatul din FC Național al microbistului Ponta). De asemenea, Ponta l-a acceptat ca Ministru de Finanțe pe finul lui Dan Radu Rușanu, Daniel Chițoiu. Daniel Chițoiu a fost totodată și el cenzor în una din firmele familiei Chahine, Silva Carpat Prodimpex, între 1999 și 2003. Bartolomeu Finiș este, în același timp, și un apropiat al grupării Bittner-Petrache-Cocoș (personaje invocate de DNA în Dosarul Microsoft), fiind asociat cu primii doi în Dobrovin SA.

Membru în Consiliul Director al Asociației Fotbal Club Național București a fost și Florin Georgescu, cel care în primul Guvern Ponta a fost vicepremier și Ministru al Finanțelor. Florin Georgescu apare și printre asociații lui Dorin Cocoș în Grupul Român de Investiții S.A. (GRI), din acționariatul căruia a făcut parte și Alexandru Bittner. De asemenea, prim-vicepreședintele ASF, Daniel Dăianu, a fost membru în Consiliul Director al Asociației Fotbal Club Național București. Fratele lui Daniel Dăianu, Dorin, a fost, la rândul lui, asociat cu Nicolae Dumitru (NIRO) în firma Mid Invest.

Practic, FC Național SA (și Asociația FC Național, gruparea fotbalistică schimbându-și de mai multe ori regimul juridic) a reunit politicieni și oameni de afaceri care au împărțit mai mult decât pasiunea fotbalistică. Păienjenișul e aproape sufocant și aproape imposibil de urmărit: asociați, fini, nași, parteneri de afaceri și parteneri politici.

Nașul Gabriel Oprea

Să revenim însă la proiectul Central Residential Park. În martie 2004, când Nicolae Dumitru a achiziționat de la stat Moara Dâmbovița S.A. și a demolat clădirile care stânjeneau ridicarea noului ansamblu imobiliar (aut. demolare 489/25V din 24.05.2004), Ioan Rus era ministru de Interne și vicepremier în Guvernul Năstase. Deoarece operațiunile de demolare a ruinelor Morii Dâmbovița se petreceau pe un perimetru imens aflat fix în spatele sediului central al Poliției Române, dar și a Centrului pentru Tehnologii Avansate al SRI și a unei alte unități militare operate de servicii, legea spune că ar fi fost necesare “avize speciale” din partea instituțiilor cu rol în siguranța națională (SRI, IGPR, Statul Major General). Din acest motiv e o probabilitate redusă ca la urechile Ministrului de Interne Ioan Rus să nu fi ajuns nici o informație despre proiectul care vrea să radă construcțiile pe un perimetru de câteva hectare chiar de lângă IGPR. Cert este însă faptul că în decembrie 2006 Ioan Rus semna și el un contract pentru achiziția unuia din apartamentele de lux construite de NIRO în spatele IGPR. De două ori ministru în Guvernele Ponta, Ioan Rus mi-a declarat la congresul PSD din 2013, referitor la legăturile sale cu Nicolae Dumitru: “Habar n-am. Eu pe NIRO nu l-am văzut în viața mea. Gabi Oprea mi-a spus la un moment dat. Eram vicepreședinte al partidului și m-am gândit că câștigă Năstase alegerile, că nu știu ce, și poate stau în București, să-mi iau un apartament în București. După aia am zis că nu mai vin în București niciodată, și l-am dat”.

În cursul dialogului cu Ioan Rus i-am atras atenția că Adrian Năstase nu mai avea alegeri de câștigat ulterior lunii decembrie 2006, momentul când fostul ministru de Interne și-a cumpărat apartamentul de la NIRO. La remarca mea, Ioan Rus și-a rectificat declarația: “Nu știu ce m-am gândit atunci și cine mi-a spus”, justificându-și confuzia prin faptul că au trecut mulți ani de la acel moment și între timp s-a așternut uitarea. Vicepremierul Gabriel Oprea, menționat de Ioan Rus în dialogul cu mine la Congresul PSD din 2013, mi-a declarat răstit că nu ştie nimic despre Central Residential Park. Deși vicepremierul Gabriel Oprea nu recunoaște ceva, tranzacțiile prin care cele 431 de apartamente de lux ale cartierului din spatele IGPR au fost înstrăinate de dezvoltator, s-au efectuat la biroul notarului public Nicoleta Bucur. La începutul anilor 2000, pe Nicoleta Bucur o regăsim ca membră în organizația PSD Sector 2; ulterior s-a transferat la PSD Ilfov, unde, în perioada cât președintele al PSD Ilfov a fost Gabriel Oprea, Nicoleta Bucur a ocupat funcția de șef al organizației de femei. Despre Nicoleta Bucur, un membru al anturajului lor politic, se spune că ar fi o apropiată a vicepremierului Gabriel Oprea, dar și a lui Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2, pe raza căruia NIRO&Co au ridicat Central Park.

Totuși, despre Gabriel Oprea se știu mai multe. Cum ar fi că, printre altele, este nașul unuia dintre copiii premierului Victor Ponta (aici). De asemenea, conform Hotnews, care citează un articol din ziarul Național, Gabriel Oprea e și nașul de cununie al lui Nicolae Dumitru.

Același Gabriel Oprea este și președintele UNPR, partid în care s-a înscris și Nicolae Dumitru, înainte de alegerile din decembrie 2012, dorind să candideze pentru un loc de parlamentar. Însă numele lui a fost retras de pe liste, Ponta declarând la acel moment: “Nu există nici un Niro pe listele de candidaţi!… Nu Niro”. Nu știm din ce motive Ponta nu a fost de acord cu propunerea lui Gabriel Oprea de a-l pune pe liste unul dintre cei mai influenți afaceriști români (Niro). Să fi simțit (sau să fi știut) Ponta că Niro avea să cadă?

Este interesant, oricum, că în declarațiile de avere ale lui Victor Ponta de după anul 2008, acesta a omis să treacă apartamentul cumpărat de soția sa de la Nicolae Dumitru. Din acest motiv presa nu a făcut corelații între acest amănunt din averea Dacianei și Victor Ponta decât în 2013, la un an după ce Ponta a fost numit premier.

Dar pentru că tot vorbim de nășii, să consemnăm faptul că și Niro este nașul de cununie al lui Khalil Abi Chahine.

De la fotbal la automobilism. Cu Niro și cu Remus Truică

E posibil ca Victor Ponta, Daciana Sârbu și Ilie Sârbu să fi cumpărat apartamentele în mod accidental de la Niro. Însă Victor Ponta copilotul a făcut parte dintr-un echipaj sponsorizat două sezoane la rând (2010-2011) de firma de whisky Jack Daniel’s, cu câte 20.000 euro/ an/e chipaj pentru asistența tehnică a echipajului și mașinii de curse. Sediul reprezentanței din România a companiei americane care produce Jack Daniel’s (Brown-Forman Worldwide LLC Wilmington, Sucursala București) a funcționat în turnul de birouri a lui Niro de la adresa: Str. Nerva Traian nr 184-186, Sector 2. În 2004, la aceeași adresă și-a deschis “sediu secundar” și firma BDG Import, distribuitorul Jack Daniel’s în România, ai cărui acționari sunt Pepe Berciu și Ioan Biriș (ginerele lui Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI).

În august 2012, revista OK Magazine a scris despre evenimentul prilejuit de lansarea paginii de Facebook “Finlandia Explore Midnight”, care a avut loc pe exclusivista plajă Nikki Beach de la Saint Tropez. Organizatorii evenimentului monden au fost Finlandia Vodka România și Fratelli Social Events. La evenimentul monden, printre oaspeți s-au numărat fostul patron al echipei de fotbal FC Național, Gino Iorgulescu și nevasta (adică asociatul lui Victor Ponta din FC Național 2000 SA) și cuplurile Silvana și Petru Berciu și Anca și Ion Biriș (distribuitorii Jack Daniel’s).

Berciu și Biriș sunt și partenerii de afaceri ai lui Remus Truică din cluburile Loft și El Capitan (administrate prin intermediul Romconsulting Restserv SRL). Remus Truică e nominalizat la rându-i în rețeaua șpăgilor din Dosarul Microsoft. Mai mult, administrator al Romconsulting Restserv SRL a fost Clejeneanu Dan Cristian, partener de afaceri al controversatului Petrică Paraschiv, (vicepreședinte al ANL în Guvernarea PDL-PSD), fondator al firmei TIPART, tipografie care, după pierderea alegerilor prezidențiale de către Mircea Geoană, a fost implicată în transferul unor datorii ale PSD de 1,8 milioane lei către offshore-ul cipriot Ocean Zone Energy.

Totodată reamintim că Truică și Ponta au fost colegi în Guvernul Năstase, unul fiind șeful Corpului de Control, iar celălalt șeful Cabinetului Primului Ministru. Două funcții de încredere oferite de Adrian Năstase.

Ministerul Mediului, numai bun pentru oamenii de la Central Residential Park

În 2 martie 2013, Anne Jugănaru (consiliera lui Adrian Severin la PE) a fost numită Secretar de Stat în Ministerul Mediului. În 23.04.2008, Central Residential Park SA a cumpărat firma Amcor Com Impex SRL de la Mihai Răducu Jugănaru, soțul Annei Rose Marie Jugănaru. În firma achiziționată de Central Residential Park SA, Anne Jugănaru a fost și ea asociată cu soțul ei până în iulie 2005. Ulterior preluării de către NIRO a firmei Amcor Com Impex SRL, administrator a fost o perioadă și Răducan Anca Daniela (aceeași persoană care a ocupat și funcția de administrator al firmei New Global Investments SRL, fondată de trioul Udrea-Cocoș-NIRO). Mai mult, sediul firmei fondate de familia Jugănaru e acum Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 13A, sediul Central Residental Park SA.

Un alt administrator al Central Residential Park SA a fost Clitemnestra Volschi. Aceasta a fost și asociată cu un anume Radu Popa în firma Quality ‘98 SRL. La o lună după instalarea Guvernului Ponta I, în iunie 2012, Radu Popa a fost numit de premierul Victor Ponta șeful Administrației Fondului pentru Mediu.

Avocatul firmelor lui Dorin Cocoș

Aici nu e prea mult de adăugat. Pur și simplu Victor Ponta a lucrat în anii 2005-2006 pentru Dorin Cocoș (al cărui nume, în referatul DNA apare ca fiind unul dintre destinatarii șpăgii din Dosarul Microsoft). Cercetând baza de date a Monitorului Oficial (partea a IV-a) din intervalul 2001-2011, am descoperit că numele cabinetului de avocatură al lui Victor Ponta apare de 11 ori. Dintre aceste unsprezece mențiuni, nouă sunt legate de grupul de afaceri construit în jurul lui Dorin Cocoș. Exprimat în procente, rezultă că 81% din mențiunile din Monitorul Oficial ale cabinetului de avocatură al lui Victor Ponta sunt în legătură cu Dorin Cocoș & Co:

- 25 aprilie 2005 Firma Telemedica S.A., care îl avea printre asociați la acea vreme și pe Dorin Cocoș (cu 29%) și câțiva dintre partenerii săi tradiționali, își modifică actul constitutiv la Cabinetul individual de avocatură Victor Ponta. Elena Udrea era șefa cancelariei prezidențiale.

- 25 aprilie 2005 În aceeași zi, firma Sanipharm SRL, din acționariatul căreia face parte și Mioara Radu (parteneră a cuplului Udrea-Cocoș, membru PDL și consilieră la Primăria Capitalei în mandatul lui Traian Băsescu) – își extinde acționariatul, intrând în firmă și alți asociați ai lui Dorin Cocoș. Modificarea se face printr-un «contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.

- 21 decembrie 2005 (respectiv pe 30 august 2006) Firma Centrul de Diagnostic Clinic Internațional (CDCI), își modifică structura acționariatului și adaugă un nou domeniu de activitate prin două acte adiționale, în josul cărora apare mențiunea: “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Unul dintre patronii CDCI, la acea vreme, era Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (cu 70%).

- 13 februarie 2006 Sanipharm SRL își deschide un punct de lucru în incinta Facultății de Chimie – potrivit unui act adițional “redactat și editat de către avocat Victor Ponta, titular al Cabinetului individual de avocat Ponta Victor Viorel”.

- 13 februarie 2006 Tot atunci, Clinica de Diagnostic Complex Interdepartamental SRL, patronată și de Mioara Radu, își deschide un punct de lucru în incinta Institutului de Medicină Legală “Mina Minovici” – lucru atestat de actul adițional “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Ulterior, pe 5 noiembrie 2006, Dorin Cocoș preia 90% din această firmă tot printr-un “contract de cesiune încheiat la Cabinet de Avocatură Victor Ponta”.

- 3 noiembrie 2006 Au loc schimbri în acționariatul Telemedica SA. Spiridon Cristu (asociat vechi al lui Cocoș și fost administrator RAAPPS) cedează 32% din acțiuni către însuși Dorin Cocoș. Operațiunea se realizează legal “în urma unui contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.

- 7 noiembrie 2006 La firma Centrul de Testare al Forței de Muncă SA se semnează “contractul de cesiune atestat de către avocat Victor Ponta”, prin care mai mulți asociați își cedează acțiunile. Printre cedenți figurează și Victor Cocoș (tatăl lui Dorin Cocoș – n.r.).

- 11 decembrie 2006 Firma Medcomplex SRL, deținută de Dorin Cocoș (cu 90%), își modifică structura patronală printr-un “contract de cesiune încheiat la cabinetul de avocat Victor Ponta”. Vezi documentul AICI. În plus, un banal “search” pe Google dezvăluie că Medcomplex SRL (aparținând lui Dorin Cocoș) are același număr de telefon cu firma de contabilitate Exfin 2000, înființată de mama lui Victor Ponta. Medcomplex apare și în declarațiile de avere ale Elenei Udrea, pe vremea când era ministru în Guvernul Boc. Astfel, familia Udrea-Cocoș a încasat dividende de 2,53 milioane lei de la această companie.

În total Victor Ponta a prestat servicii avocațiale pentru șase companii deținute de Dorin Cocoș, de Victor Cocoș (tatăl lui Dorin) și de Anca Dinu (sora lui Dorin). Actele adiționale ale celor șase firme au fost modificate fie chiar “de avocatul Victor Ponta”, fie la “Cabinetul Avocatului Victor Viorel Ponta”.

Interesant, în cazul primului ministru Victor Ponta, că nimeni nu l-a obligat să-și atârne blazonul de SRL-urile lui Dorin Cocoș (mai ales că unul dintre aceste SRL-uri în Guvernarea Năstase îi dijmuise pe românii care vroiau să plece legal la muncă în străinătate, fiind obligați de stat să-și ia patalama de la firma lui Cocoș). Însă domnia sa a vrut să transmită public în acei ani să se știe că Dorin Cocoș și-a încheiat actele la el. Pur și simplu, chiar dacă o fi redactat acte adiționale pentru alte SRL-uri, nu și-a mai trecut numele în ele.

”Tinerii lui Adrian Năstase”

Acum șapte ani relațiile private dintre Victor Ponta și familia Udrea-Cocoș au fost semnalate de reporterii ziarului Gândul și paparazzii revistei VIP. Pe 11 septembrie 2006, în restaurantul EuroHotels al lui Dorin Cocoș, din apropierea Arcului de Triumf, cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta și Elena Udrea-Dorin Cocoș au fost surprinse luând cina împreună. Asta se întâmpla la două zile după ce Elena Udrea a participat la școala de vară a TSD, organizată de Victor Ponta – pe atunci liderul tinerilor social-democrați. Totuși, conform unui interviu luat lui Victor Ponta de revista VIP, acesta a negat prietenia cu Udrea-Cocoș. Reproducem:

“Reporter VIP: Elena Udrea și soțul său, Dorin Cocoș, au participat la nunta dvs., precum și la botezul Irinei. Până la urmă, erați prieteni?

Victor Ponta: Nu, nu eram prieteni….

Victor Ponta: După cum am mai spus, noi ne cunoaștem – eu, Gabi Oprea, George Maior, Eugen Bejinariu; eram toți în aceeași echipă, secretari de stat in garda tânără a lui Adrian Năstase. Nu aveam cum să știu că, după ceva timp, drumurile oamenilor se mai despart, dar asta nu mă face să regret că ne-am cunoscut. Ma întrebați mai devreme de ce a fost Elena Udrea la nunta mea și la botezul fetitei mele. Tocmai din acest motiv, pentru că și soțul doamnei Udrea făcea parte din grupul tinerilor lui Adrian Năstase. Eu sint singurul care a rămas pe drumul pe care am pornit cu toții, în echipă.”

Ani mai târziu, în ianuarie 2012, în timpul protestelor de stradă, firma lui Iulian Herțanu, cumnatul lui Victor Ponta (Grossmann Engineering Group) își adjudeca cel mai bănos contract cu statul din istoria sa. Licitația fost câștigată în tandem cu “Euroconstruct Trading ’98” – societatea vechilor prieteni și parteneri de afaceri ai lui Dorin Cocoș: Dan Besciu și Sorin Vulpescu. Toți trei au fost asociați în West Tour ’98 SRL, iar Cocoș și Besciu – în Casa de Pensii Private Concordia Română și în Grupul Român de Investiții (vezi aici).

Central Residential Park și Dorin Cocoș

Mai sus am arătat cum pe brokerul unei mite de 1,25 milioane de euro din Dosarul Microsoft, Khalil Ani Chahine, îl leagă de Victor Ponta o relație de prietenie, dar și una de asociere. Mai mult, cei doi frecventează aceleași grupuri de interese implicate în multe afaceri controversate ale ultimilor 15 ani.

Astfel, Piața Crângași din Capitală a fost “înstrăinată” pentru 25 de ani de către Consiliul Local Sector 6, prezidat de Cristian Poteraș (PDL), firmei Zenith Business Group SRL, în spatele căruia se aflau firmele controlate de Dorin Cocoș, de frații Creștin și Central Residential Park SA (unde locuiește Ponta).

Imediat ce a pus mâna pe Piața Crângași, Zenith Business Group SRL a subcontractat lucrările de modernizare a pieței firmei All Plan Construction, deținută de Aureliana Poteraș (nevasta Primarului Sectorului 6). În plus, CNI, din subordinea MDRT, condus de soția lui Dorin Cocoș, i-a dat la rându-i un contract cu statul firmei nevestei lui Poteraș și MADR a mai vrut să-i dea și un al doilea contract pe bani publici, însă presa a semnalat problema și atunci Aurelia Poteraș și-a cedat brusc acțiunile deținute în firma All Plan Construction, unor personaje necunoscute: Puiu Bogdan Călin și Anca Dragoman. În datele de la Registrul Comerțului îi găsim atât pe Anca Dragoman, cât și pe Puiu Bogdan Călin în firma Headquarters Center SRL, alături de… Khalil Abi Chahine.

Mai mult, atât pe Anca Dragoman, cât și pe Puiu Bogdan Călin îi mai găsim ca lucrând pentru RMGC la începutul anilor 2000, alături de Gabriel Dumitrașcu. Pe fostul director al RMGC Gabriel Dumitrașcu, premierul Victor Ponta l-a pus șef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie – OPSPI) și i-a dat însărcinarea de a negocia cu Rompetrol. Negocierea s-a încheiat, în ianuarie 2014, cu iertarea Rompetrol de a plăti datoria de aproximativ jumătate de miliard de dolari, pe care o avea către statul român. Precizăm de asemenea și că firma de publicitate Herțanu Projects SRL, deținută de mama și cumnatul lui Victor Ponta, a avut contracte cu Rompetrol atât sub Dinu Patriciu, cât și sub KazMunaiGaz.

De asemenea, în 2012, Abi Chahine a cumpărat de la Meneldil Associated SA, părțile sociale pe care offshore-ul din Insulele Virgine le deținea în EEI Imobiliara, unul din acționarii Central Residential Park Doi, alături de frații Creștin și gruparea Cocoș.

Ca să închidem cercul, revenim la Piața Crângași, dată de Cristian Poteraș (PDL), firmei Zenith Business Group SRL, controlată de gruparea Cocoș-Creștin-Niro. Din acționariatul Zenith Business Group SRL a făcut parte și Centrul de Diagnostic Clinic Internațional (CDCI), adică firma pentru care a lucrat avocatul Victor Ponta între 2005 și 2006.

De încheiere. Sau de început?

Și acum cireașa de încheiere (cel puțin pentru moment) Informațiile din referatul DNA arată că plățile s-ar fi făcut (cel puțin) în două tranșe, unele în Guvernarea Năstase (către Running Total și Menedil) și altele în 2009 (către ESSIM Partners și DD Land Oil din Cipru, respectiv Dinu Pescariu). Ce înseamnă acest lucru? Atât Menedil, cât și Running Total sunt acționari ai Central Residential Park SA. Dacă cele două offshore-uri au încasat șpaga în timpul Guvernului Năstase (înainte de 2004), rezultă că blocurile din Central Residential Park au fost construite din banii din Afacerea Microsoft. Situație în care faptul că Daciana Sârbu, Victor Ponta, Ilie Sârbu, Ioan Rus, Dan Andronic și mulți alții au intrat în posesia unor apartamente dintr-un cartier construit din bani de șpagă capătă o cu totul altă semnificație. Și s-ar putea ca tot ce ați citit mai sus, la fel și Afacerea Microsoft, să fie doar vârful icebergului. Începutul, și nu sfârșitul anchetei.

***

Text documentat și cu ajutorul avocatului Alberto Kurtyan (cel care a câștigat în justiție dreptul de a avea acces gratuit la datele din Monitorul Oficial) și cu ajutorul jurnaliștilor de investigație de la Rise Project. Editare: Mihai Goțiu
articol preluat de pe http://romaniacurata.ro

10 miliarde de euro în IT din 2000 până în prezent. Cât a fost mita?

/0 Comentarii/în , /de /1.811 vizite

Dosarul achiziţiilor de licenţe Microsoft şi de software şi calculatoare pentru şcoli deschis de Direcţia Naţională Anticorup­ţie (DNA), în care până acum nouă foşti miniştri sunt acuzaţi de neglijenţă în serviciu, trafic de influenţă sau de faptul că ar fi pretins şi primit mită de zeci de milioane de dolari şi euro de la câştigătorii contractelor, pune în prim plan haosul şi lipsa de transparenţă a achiziţiilor făcute de către stat, perpetuate de-a lungul anilor, care practic simplifică şi încurajează eventuale abuzuri cu banii publici.

În ultimii 14 ani statul a cheltuit circa 10 miliarde de euro pe echipamente IT, software, servicii IT şi de comunicaţii, potrivit estimărilor ZF, care iau în calcul datele disponibile de pe piaţa IT&C, evoluţia cifrei de afaceri a companiilor din industrie, cât şi fondurile de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an alocate investiţiilor şi bunurilor şi serviciilor de la buget.

Este estimarea ZF corectă, pentru a putea avea un prim reper într-o analiză a proiectelor IT&C ale administraţiei? Oficial, nu există niciun răspuns la această întrebare, pe care ZF a adresat-o aproape tuturor miniştrilor comunicaţiilor, din 2006 până în prezent cel puţin – inclusiv lui Dan Nica şi Gabriel Sandu – care sunt acuzaţi în dosarul de la DNA.

Bugetul general consolidat nu include un capitol separat care să evidenţieze fondurile alocate de stat pentru achiziţia echipamentelor hardware şi a serviciilor şi soluţiilor IT, acestea fiind incluse la capitolul cheltuieli cu bunuri şi servicii. În perioada 2006-2013, intervalul de timp pentru care sunt disponibile datele privind bugetele general consolidate pe site-ul Ministerului de Finanţe, cheltuielile cu bunuri şi servicii realizate de stat au crescut cu aproape 70%, de la 22,7 miliarde lei (6,45 miliarde euro) în 2006, la 38,5 miliarde lei (8,7 miliarde de euro) anul trecut. Pentru 2014, fondurile statului pentru achiziţia de bunuri şi servicii sunt prevăzute la 39,3 miliarde lei, până la sfârşitul lunii august fiind cheltuite 23,1 miliarde lei. În ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor statului cu bunuri şi servicii, acesta s-a diminuat în anii de criză, ajungând în 2009 la 5,8% din PIB, de la 6,8% în 2006. Anul trecut însă, ponderea cheltuielilor cu bunuri şi servicii ale statului a crescut la 6,2% din PIB, faţă de 5,9% în 2012.

De asemenea, nu există date referitoare la sumele de bani alocate pentru achziţiile de echipamente de calcul sau de soluţii software nici la nivelul administraţiilor de stat, bugetele acestora neavând de asemenea niciun capitol inclus în buget care să ofere detalii cu privire la fondurile destinate acestor achiziţii.

Spre exemplu, grupa cheltuielilor cu bunuri şi servicii din bugetul Ministerului pentru Societatea Informaţională (MSI) este defalcată pe diferite tipuri de cheltuieli, precum furnituri de birou, încălzit, iluminat, poştă etc., însă nu există un alineat care să evidenţieze şi fondurile alocate pentru cumpărarea echipamentelor hardware şi software.

Şi Institutul Naţional de Statistică (INS) a încercat să facă o anchetă pentru a centraliza datele legate de numărul de echipamente de calcul din administraţiile de stat şi costul acestora, însă nu a reuşit să obţină informaţii complete. Practic, nu toate administraţiile de stat au fost de acord să pună la dispoziţia INS informaţiile necesare, susţinând că datele respective sunt confidenţiale.

De asemenea, nu există o evidenţă a proiectelor IT&C guvernamentale, care să includă valoarea şi numele câştigătorilor, care să poate fi rapid accesată, şi care să permită analize ale acestor achiziţii. Unele date sunt publicate pe portalul guvernamental cu date deschise lansat recent de executiv, însă informaţiile sunt greu de interpretat, nu includ absolut toate achiziţiile iar prelucrarea lor este dificilă în condiţiile în care unele au şi erori de preluare a datelor.

Companiile private de analiză a industriei IT&C au totuşi o serie de estimări ale cheltuielilor statului. „Din datele incluse în studiul PAC «Software and IT Services Industry (SITSI)» pentru România, în 2013 s-au cheltuit doar în sectorul public (administraţie publică centrală, locală, educaţie, sănătate, asigurări sociale, apărare şi securitate internă) peste 400 de milioane de euro, incluzând aici hardware, software şi servicii informatice, însă fără comunicaţii, echipamente speciale, tehnologie militară şi civilă etc.“, a declarat pentru ZF Eugen Schwab-Chesaru, directorul pentru Europa de Est al companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă Pierre Audoin Consultants (PAC). „În companiile controlate de stat (utilităţi, transporturi, bănci, puţină industrie militară), fără să fi făcut o analiză precisă în domeniu, estimez că s-au mai cheltuit aproximativ 200-250 de milioane euro pe echipamente, soft şi servicii. Evoluţia acestor cheltuieli în ultimii cinci ani nu a fost spectaculoasă, creşterea medie fiind mică, însă concentrarea de „market share“ la un număr mic de actori a fost şi este un fenomen îngrijorător“, a adăugat el.

Cifrele avansate de şeful PAC privind achiziţiile statului de 600-650 mil. euro în 2013 arată că estimarea ZF de 10 miliarde de euro cheltuieli IT&C în ultimii 14 ani pare a fi una plauzibilă.

Dincolo de absenţa datelor privind achiziţiile, care îngreunează sau fac imposibilă o analiză care să arate, de exemplu, dacă nu cumva statul cumpără mereu de la aceleaşi persoane sau companii (cum s-a întâmplat în cazul licenţelor Microsoft), o problemă este şi faptul că nu există un organism care să facă ordine în acest segment, care să impună reguli şi să monitorizeze dacă acestea se respectă.

„Nu este o problemă de investiţii şi de cheltuire a fondurilor. E o problemă de organizare şi management“, afirmă Călin Rangu, directorul executiv al CIO Council, o asociaţie care include 60 de directori IT din companii mari, care au gestionat implementarea unor proiecte de informatizare de milioane de euro şi care urmăreşte de ani de zile inclusiv ce face sectorul public.

„În plus e nevoie de viziune şi strategie multianuală. Până nu va fi definită o arhitectură informatică guvernamentală, nu se vor defini serviciile pentru cetăţean şi serviciile interne guvernamentale, cu indicatori de perfromanţă tehnică şi fianciară pe servicii, până nu vei stabili cum echipezi aceste servicii cu infrastructură pentru a atinge nişte obiective, proiectele IT vor avea în continuare un grad foarte mic de succes. Acel concept de CIO Office guvernamental, în subordinea primul ministru, care probabil să înglobeze şi serviciul on-line existent, ar putea să fie un început. în opinia noastră secretarul de stat Radu Puchi, care a demarat acest serviciu cu rezultate bune în cotnextul actual, dar lipsindu-i multe pârghii şi resurse, ar putea să agrege mono-cefal un astfel de proiect.Trebuie să se răspundă la întrebări fundamentale, pe bază unor analize cost-beneficiu şi apoi să se investeazscă, doar astfel se pot economisi bani. Dacă se doreşte cloud computing guvernamental, să se facă, deoarece în acelaşi timp se vor elibera bugetele cu zeci de data centere distribuite în fiecare instituţie, în condiţii precare de mutle ori, care nu vor mai fi necesare. Dar astfel o analiză cost-beneficiu va dovedi imediat că se poate. Dacă se vorbeşte de Microsoft de ce nu se iau servicii 365 în cloud? Atunci am şti exact câţi utilizatori sunt deoarece i-ar număra Microsoft când emit factura lunară şi ai putea avea poate o evidenţă centralizată a utilizatorilor. Iar dacă dispare să zicem o agenţie guvernamentală cu 50 angajaţi, pentru acei 50 de angajaţi, luna următoare, nu s-ar mai emite factură, că nu mai sunt uitlizatorii. Lucrurile uneori pot fi simple. În plus se ştie şi cât costă o asemenea licenţă pentru clienţii de retail – 5 euro pe lună – astfel că nu se pot impune costuri mai mari“, a spus Rangu.

„Referitor la eficienţă şi modul de cheltuire a banilor publici, părerea mea rămâne ca e nevoie de logică şi competenţă“, afirmă Chesaru. „Dacă există, la nivelul administraţiei publice aceste două elemente, atunci achiziţiile publice vor fi făcute strict legat de nevoile reale (şi sunt foarte, foarte multe în România !) de informatizare a instituţiilor şi proceselor de lucru, iar preţurile de achiziţie vor fi cele dictate natural de piaţă (nu neapărat mici !), funcţie de valoarea experţilor şi a produselor (software şi hardware) necesare.  Însă, atât timp cât achiziţiile publice (şi alocările de fonduri) se face „la cererea“ şi uneori chiar „sub presiunea“ unui grup sau altul de furnizori, atunci cu siguranţă că returul pe investiţie („sfântul RoI“) va fi slab, iar risipa de fonduri imensă.  Din punctul meu de vedere, IT-ul în sectorul public sau în companii subordonate statului nu înseamnă imprimante sau PC-uri sau access point-uri sau chiar servere : IT-ul în sectorul public înseamnă automatizare şi eficientizare de procese, care necesită anumite echipamente informatice (calculatoare, imprimante, scanere, routere, servere, storage, reţelistica, etc.), produse software (sisteme de operare, stocare, back-up, aplicaţii, baze de date, platforme de integrare, securitate, tool-uri de analiză, etc.)  şi foarte multe servicii (consultanţă, re-design de proces şi de arhitectură IT, dezvoltare customizata, integrare de sisteme HW & SW, formarea/ trainingul utilizatorilor finali, etc.). Faptul că s-au pus în faţă achiziţiile de „cutii“ (HW & SW) denotă, de fapt, superficialitatea şi reaua credinţa a responsabililor din administraţie.  Întotdeauna când aud de un „proiect“ unde se achiziţionează sute, mii de echipamente, însă fără niciun concept şi finalizare în automatizare de proces, acolo îmi este clar, cu sau fără anchetă DNA,  că ceva nu e în regulă.“

 articol preluat de pe http://www.zf.ro/
foto http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/