Articole

Mineriada din 13-15 iunie 1990

Mineri la Bucuresti (13 – 15 iunie-1990)

foto: Emanuel-Parvu
articole: ro.wikipedia.org; youtube.com

 

Mineriada din 13 – 15 iunie 1990

Reprezinta evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în București, când forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor.

Rădăcinile acestor mineriade se găsesc în evenimente mai vechi ale istoriei românilor. De altfel, limba română este singura din lume în care a fost creat acest cuvânt, care mai apoi a fost tradus în toate limbile planetei. Se pare că după revolta minerilor din 1977, Valea Jiului a fost permanent supravegheată și păzită de Securitate, inclusiv prin înlocuirea adevăraților mineri cu securiști. Ceaușescu însuși avea un plan prin care trupele de Apărarea Patriei să contribuie la înăbușirea Revoluției și le dotase cu bâte și alte obiecte contondente, dar muncitorii din Timișoara, Brașov nu au putut fi convinși să ia parte la un asemenea carnagiu, ci dimpotrivă au manifestat pentru libertate. O lovitură asemănătoare fusese administrată partidelor politice din Opoziție cu prilejul grevei regale în 1947, când sute de studenți membri ai organizațiilor de tineret ale PNȚCD și PNL au fost bătuți în Piața Palatului de muncitori cu bâte aduși cu camioanele de PCR.

 

13 iunie

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: “IMGB face ordine!” și “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.

Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.

 

14 iunie

Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI [necesită citare]și a altor servicii secrete și au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național. Imediat au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților. O soartă asemănătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.

Liderul studenților Marian Munteanu a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.

 

15 iunie

La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion Iliescu le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului.

 

Victime

Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împotrivă”.

 

Efecte

În plan intern mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN ), împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului România Liberă. Sediile partidelor de opoziție au fost devastate. Puterea FSN nu a reușit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiție. Acționând ca o forță independentă de stat minerii s-au substituit forțelor de ordine și implicit au subminat statul, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului în următoarele trei mineriade (împotriva guvernului Petre Roman în septembrie 1991 și a guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 și februarie 1999). Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale și a fost întrerupt acordul de asistență cu FMI. Mii și mii de tineri au plecat din țară. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene. Cu toate acestea, deși au trecut peste 25 de ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e departe de a fi finalizat, deși procurorul militar Dan Voinea, cel care se ocupă și de dosarul revoluției din 1989 a promis că până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE va fi finalizat și va începe urmărirea penală a vinovaților.

În pofida declarației, Voinea n-a finalizat dosarele mineriadei, motiv pentru care la 20 martie 2009 a fost revocat din funcție, iar în 1 aprilie a fost pensionat.

 

Comentarea evenimentelor de către personalități

Istoricul Andrei Pippidi a comparat 14-15 iunie 1990 cu “Noaptea de cristal” din Germania nazistă, cu acțiunile echipelor de “cămași negre” ale lui Mussolini, în Italia, și cu forțele de pararepresiune ale poliției legionare din 1940, în România.

Andrei Cornea: Alcătuind o „categorie socio-profesională ce aparține mai degrabă secolului al XIX-lea decât secolului al XXI-lea”, minerii au adâncit, în Romania postcomunistă, schismele sociale, delimitările dintre clase, sporind frustrările și ranchiunile.

În alt articol, Andrei Cornea spune că se poate vorbi despre un pogrom simbolic împotriva studenților și intelectualilor de elită, dar și asupra țiganilor, molestați și ei de mineri.

Adrian Năstase, numit ministrul Afacerilor de Externe la două săptămâni de la mineriadă, a afirmat că „a trebuit să lucrez mult pentru repararea imaginii României în străinătate”. În legătură cu rolul lui Ion Iliescu în mineriada din 90, Adrian Năstase a spus că această „temă este profund politică” și că „a fost politizată de-a lungul timpului” și a adăugat că dosarul mineriadei a fost “reactivat” în perioada în care Emil Constantinescu era președinte, în anul 1998.

Ion Iliescu vorbind despre scenele „de anarhie și dezordine“ care au dus la atacul minerilor, după ce la vremea respectiva a denumit „o rebeliune legionară“, ulterior a reformulat „ne amintește de rebeliunea legionară [...] și a fost percepția multor altora din generația mea…”.

Piaţa Universităţii - Golaniada - foto - stiri.tvr.ro

Piaţa Universităţii – Golaniada – foto – stiri.tvr.ro

 

Balconul Universităţii 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Balconul Universităţii 1990 – foto – stiri.tvr.ro

foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Mineriada 13-15 iunie 1990 - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Mineriada 13-15 iunie 1990 – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Mineriada din 13-15 iunie 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 – foto – stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 – foto – stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 - foto - stiri.tvr.ro

Mineriada din 13-15 iunie 1990 – foto – stiri.tvr.ro

 

 

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; youtube.com

 

cititi si:

Iunie 1990: Atentat împotriva Seniorului Coposu

Femeia în rochie albastră

Mineriada din ianuarie 1999 (a cincea mineriadă)

Câteva mii de mineri conduşi de Miron Cozma, au pornit într-un marş de protest neautorizat, spre Bucureşti

foto Dragoş Cristescu / Mediafax Foto
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; youtube.com

 

Mineriada din ianuarie 1999 a fost cea de a cincea acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă.

 

Preludiu

La sfârșitul anilor ’90, Miron Cozma, șeful Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, era liderul necontestat al minerilor datorită faptului că obținea de la guvern menținerea substanțialelor lor salarii. Valea era zona cea mai scumpă din România. Guvernele au investit miliarde de dolari fără a reuși crearea unor locuri de muncă alternative. Familiile trăiau din leafa de la mină a soțului, iar pentru menținerea acestor salarii minerii erau dispuși să îl urmeze orbește pe Cozma.

Miron Cozma (n. 25 august 1954, Derna, Bihor) a fost un lider sindical din Valea Jiului, de profesie subinginer minier. În 1999 a fost condamnat definitiv pentru infracțiunile comise în Mineriada din 1991. A fost grațiat de președintele Ion Iliescu (PSD) în anul 2004 - foto: nasul.tv

Miron Cozma (n. 25 august 1954, Derna, Bihor) a fost un lider sindical din Valea Jiului, de profesie subinginer minier. În 1999 a fost condamnat definitiv pentru infracțiunile comise în Mineriada din 1991. A fost grațiat de președintele Ion Iliescu (PSD) în anul 2004 – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – fotopreluat de pe nasul.tv

În august 1998, sindicatele din Valea Jiului au început negocierile cu administrația pentru salarii. La 16 decembrie 1998, ministrul industriilor Radu Berceanu a declarat la televiziune că minele de la Dâlja și Bărbăteni vor fi închise, ca urmare a programului de restructurare a mineritului din Valea Jiului.

Radu Mircea Berceanu (n. 5 martie 1953, Râmnicu Vâlcea, România) este un politician român, membru al Camerei Deputaților între 1990 și 2004, senator în legislatura 2004-2008 ales în județul Dolj pe listele Partidului Democrat și în legislatura 2008-2012 ales în același județ din partea Partidului Democrat-Liberal. De asemenea a făcut parte din guvernele Călin Popescu-Tăriceanu și Boc II, fiind Ministru al Transporturilor - foto: mediafax.ro

Radu Mircea Berceanu (n. 5 martie 1953, Râmnicu Vâlcea, România) este un politician român, membru al Camerei Deputaților între 1990 și 2004, senator în legislatura 2004-2008 ales în județul Dolj pe listele Partidului Democrat și în legislatura 2008-2012 ales în același județ din partea Partidului Democrat-Liberal. De asemenea a făcut parte din guvernele Călin Popescu-Tăriceanu și Boc II, fiind Ministru al Transporturilor – foto: mediafax.ro

Minerii, conduși de Miron Cozma, iau decizia declanșării unei greve generale, la 18 decembrie 1998. Pentru negocierea punctelor de pe platforma întocmită de sindicaliști a fost solicitată prezența la Petroșani a ministrului Industriilor, Radu Berceanu și a primului ministru, Radu Vasile. Refuzul demnitarilor determină din nou greviștii să solicite plecarea la București. În fața unei astfel de perspective, primarul Capitalei (Viorel Lis) declară că nu va aviza un posibil marș de protest al minerilor în Capitală, în timp ce Ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, refuză categoric să pună la dispoziția greviștilor garniturile de tren solicitate pentru deplasarea la București.

Radu Vasile (n. 10 octombrie 1942, Sibiu - d. 3 iulie 2013, București) a fost un om politic și istoric român, prim ministru al României între 1998 și 1999, propus de PNȚCD - foto: ro.wikipedia.org

Radu Vasile (n. 10 octombrie 1942, Sibiu – d. 3 iulie 2013, București) a fost un om politic și istoric român, prim ministru al României între 1998 și 1999, propus de PNȚCD – foto: ro.wikipedia.org

Aproape 15.000 de mineri de la Compania Națională a Huilei din Valea Jiului au protestat la data de 4 ianuarie 1999 pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile. Aceștia amenințau că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, dar guvernul nu s-a arătat dispus să cedeze în fața greviștilor.

Au loc mai multe runde de negocieri eșuate cu Comisia de Buget – Finanțe a Senatului, condusă de Viorel Cataramă. Trupele de jandarmi intră în dispozitiv pe Defileul Jiului construind baricade, inclusiv prin detonarea stâncilor peste DN66.

Viorel Catarama (n. 31 ianuarie 1955) este un om de afaceri român care a fondat în 1990 compania Elvila - foto: ro.wikipedia.org

Viorel Catarama (n. 31 ianuarie 1955) este un om de afaceri român care a fondat în 1990 compania Elvila – foto: ro.wikipedia.org

În 14 ianuarie 1999 peste 1000 de protestatari au escaladat barajul înălțat în Defileul Văii Jiului, amenințînd că nu se vor opri decît în Capitală. Lista de revendicări a greviștilor a fost schimbată. Ei au renunțat la cele 30 de solicitări, dar cer în schimb 10.000 de dolari pentru fiecare disponibilizat sau 500 de dolari pensie pe viață. Ministrul Industriilor a respins astfel de „aberații”. În replică, Miron Cozma a anunțat că 15.000 dintre ortacii săi și-au exprimat în scris dorința de a pleca spre București. Sub comanda lui Romeo Beja, aproape 1.000 de mineri s-au urcat în cele 11 autobuze parcate în fața sediului Companiei Naționale a Huilei, strigînd că pleacă spre Capitală. Au ajuns la primul baraj înălțat de oamenii de ordine, baraj format din pietre, humă și nisip. Lucrurile păreau a scăpa de sub control. Peste 100 de mineri au trecut de Valea Jiului. Nici un jandarm nu era în zonă, trupele de ordine retrăgându-se la cîțiva kilometri, în spatele unui al doilea baraj.

La 15 ianuarie 1999 Judecătoria Petroșani va declara ilegală greva minerilor, iar la 18 ianuarie Cozma decide începerea „Marșului spre București”.

 

Marșul spre București

Pe șoseaua spre Târgu Jiu erau amplasate baraje succesive din stabilopozi de beton. În câteva locuri, în special pe poduri, trupele ministerului de interne au abandonat camioane grele, cu roțile scoase. La fiecare baraj minerii înlăturau stabilopozii, iar jandarmii, după un schimb de pietre și gaze lacrimogene de câteva minute, se retrăgeau cu autobuzele spre urmatoarea baricadă.

Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a demisionat în seara zilei de 19 ianuarie, când minerii au trecut de toate barajele forțelor de ordine din Defileul Jiului.  “Am socotit că îmi revine o răspundere morală pentru atitudinea pe care au avut-o forțele Ministerului de Interne”.

Gavril Dejeu (n. 11 septembrie 1932, Poieni, județul Cluj (interbelic)) este un avocat român, deputat PNȚCD în mai multe legislaturi, ministru de interne în perioada 1996-1999. Este fratele lui Alexandru Dejeu, unul din liderii rezistenței anticomuniste din Munții Apuseni - foto: romanialibera.ro

Gavril Dejeu (n. 11 septembrie 1932, Poieni, județul Cluj (interbelic)) este un avocat român, deputat PNȚCD în mai multe legislaturi, ministru de interne în perioada 1996-1999. Este fratele lui Alexandru Dejeu, unul din liderii rezistenței anticomuniste din Munții Apuseni – foto: romanialibera.ro

La ieșirea din defileu, după o noapte petrecută la Târgu Jiu (19/20 ianuarie), Cozma a decis continuarea marșului spre București, alegând drumul cel mai scurt, prin Râmnicu-Vâlcea. La acțiunea lor s-au solidarizat și contingente de mineri din Oltenia, Banat, precum și alte categorii de muncitori. Minerii erau transportați de 70 de autobuze si peste 200 de autoturisme și se deplasau disciplinat, avînd cercetași trimiși ca să culeagă informații despre dispunerea în teren a forțele de ordine. Aveau o organizare cvasimilitară, fiind grupați în funcție de exploatarea minieră de unde proveneau. Pe drum, coloana de protestatari a fost întampinată cu aplauze de către populația civilă din localitățile gorjene.

Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada București-Pitești au fost grupate dispozitive de jandarmi. Datorită rețelei de informatori, minerii au aflat din timp că la Costești, Vâlcea (la ieșirea din Horezu) era amplasat un nou baraj al forțelor de ordine și au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu.

 

Bătălia de la Costești

Bătălia a început în jurul orelor 14 și s-a încheiat în jurul orelor 17, cu victoria minerilor. Forțele de ordine aveau aproximativ 2000 de combatanți, inclusiv trupe speciale DIAS (Detașamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale) și BAOLP (Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice), numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20000.

Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu și Costești. Au încercuit zona și au atacat din toate părțile. Din spate jandarmii au fost atacați de săteni din Costești, înarmați cu pistoale de semnalizare.

Numarul jandarmilor căzuți în mâna minerilor se ridica la peste 1500; prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu, a fost luat deasemenea ostatic.

Coloana de manifestanți își continuă drumul spre Râmnicu Vâlcea, după ce au îndepărtat stabilopozii și stâlpii de beton aflați pe șosea. Toate mașinile cu număr de București sunt distruse, fără discriminare. La Râmnicu Vâlcea, forțele de ordine au reușit să oprească încercarea câtorva sute localnici de a pătrunde în sediul Prefecturii, care este încercuit de manifestanții adunați în centrul localității și care scandează: “Să vină minerii”, “Cozma, Cozma”, “Vadim, Vadim” și “Jos prefectul”.

Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939, Tighina, acum în Republica Moldova), politician și om de știință român. A fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1966 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939, Tighina, acum în Republica Moldova), politician și om de știință român. A fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1966 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Președintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-și exprima poziția față de evenimentele în curs. În timpul nopții de 21-22 ianuarie 1999 a fost emisă ordonanța de urgență care instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie. Constantin Dudu Ionescu este numit ministru de interne și se produce înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.

Constantin Dudu Ionescu (n. 21 mai 1956, București) este un politician român. A fost secretar de stat membru al guvernului, la Ministerul Apărării Naționale, susținut de PNȚCD, apoi ministru al apărării naționale (11 februarie - 17 aprilie 1998), iar mai apoi minstru de interne (21 ianuarie 1999 - 28 decembrie 2000). S-a remarcat prin propunerea unei amnistii generale legate de crimele săvîrșite în 1989 - foto: ro.wikipedia.org

Constantin Dudu Ionescu (n. 21 mai 1956, București) este un politician român.
A fost secretar de stat membru al guvernului, la Ministerul Apărării Naționale, susținut de PNȚCD, apoi ministru al apărării naționale (11 februarie – 17 aprilie 1998), iar mai apoi minstru de interne (21 ianuarie 1999 – 28 decembrie 2000). S-a remarcat prin propunerea unei amnistii generale legate de crimele săvîrșite în 1989 – foto: ro.wikipedia.org

Pe șoseaua Râmnicu Vâlcea – Pitești, în dreptul râului Topolog, este amplasat un nou baraj, format din trupe MApN și DIAS.

 

Pacea de la Cozia

Aflat în fața unui conflict fără precedent, Primul Ministru Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la mănăstirea Cozia, la 22-23 ianuarie. În urma acestuia a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja și Bărbăteni și neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor. Conform declarațiilor primului ministru, „Acțiunea revendicativă s-a încheiat. Minerii se îmbarcă, la ora actuală, în mașini, se întorc la locul de baștină. În esență, aceste discuții au durat cîteva ore. Au fost depistate o serie de soluții care însă vor fi finalizate după prezentarea unui program de reducere a pierderilor, prin reducerea costurilor în companiile componente și participante la acțiunile revendicative”.

articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; youtube.com

Mineriada din 1991, a patra mineriadă (24 – 28 septembrie)

Miron Cozma în mijlocul minerilor

foto preluat de pe reporterntv.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; stiri.tvr.ro; youtube.com

 

Termenul de mineriadă nu exista în dicționare, dar a apărut în limbajul populației române după revoluția din 1989 și desemna violențele produse de minerii adunați în Piața Revoluției și în Piața Universității. Astfel de manifestații au avut loc în repetate rânduri în București și de fiecare dată au lăsat în urmă morți, răniți și numeroase pagube materiale.

 

Desfășurarea evenimentelor

În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer primului ministru, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele. Liderul sindical, Miron Cozma, i-a amenințat pe reprezentanții Guvernului că dacă nu se rezolvă aceste nemulțumiri cît mai repede posibil, ei vin în număr mare la București. Primele acțiuni violente au fost făcute la Petroșani unde au intrat în primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș. În gara Petrosani solicită trenuri pentru deplasarea la Bucuresti şi fiind refuzaţi, devastează gara, ocupă acceleratul 244 şi deturneaza alte două garnituri de tren. În Petroşani şi Vulcan au loc violenţe, devastări şi incendii. A doua zi, trenurile cu mineri sunt oprite în Gara Craiova, se anunţase că Petre Roman ar fi dispus să vină aici pentru tratative. Minerii refuză oferta şi îl agresează pe prefectul Ilie Ştefan şi pe generalul maior Ilie Marin şi devastează gara. După toate acestea trenurile pleaca spre Bucureşti unde ajung în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1991.

În dimineața zilei de 25 septembrie, în jurul orei 10.00, minerii din Valea Jiului au ajuns în Gara Băneasa cu mai multe garnituri de tren, în posesia cărora au intrat prin violențe și incendieri. La aflarea veștii că minerii se îndreaptă spre capitală, primul ministru și președintele au încercat mai multe manevre de împiedicare a acestora de a ajunge la destinație, însă toate au fost în zadar. Conduși de liderul lor sindical, Miron Cozma, prima oprire au făcut-o în Piața Victoriei, unde au cerut o întâlnire cu premierul Petre Roman. Deoarece acesta nu a apărut, și-au schimbat motivul pentru care au venit și au cerut demisia acestuia din funcție. O delegație a minerilor a reușit să vorbească cu primul ministru. Cornel Tomescu, șef sector în cadrul Secretariatului General al Guvernului a declarat că la sosirea în Piața Victoriei, minerii nu erau violenți ”Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa Guvernului sau a președintelui și stăteau așezați pe caldarîm.” Un militar, aflat la un etaj al Palatului a aruncat în mijlocul adunării de mineri o grenada lacrimogenă, fapt care a aprins spiritele deja încinse. Au început violențele și atacurile asupra clădirii Guvernului. În acel moment funcționarii care se aflau în clădire au fost evacuați. Cpt. Dorel Enache, comandantul grupului de interventie al MAPN care a actionat in Piata Victoriei, afirma mai târziu că a văzut grupuri de civili care-i instigau pe ortaci la violenţă, iar revolutionarul Nica Leon declara că toţi civili care s-au alăturat minerilor doreau înlaturarea Guvernului Petre Roman şi a preşedintelui Iliescu. Seara se reuseşte evacuarea Pieţei Victoriei, dar manifestantii s-au retras către Piaţa Universităţii şi Televiziune, pe care o asediază. Miron Cozma şi o delegaţie de mineri s-au întilnit la Palatul Cotroceni cu preşedintele Ion Iliescu, unde îşi condiţionează retragerea de demiterea primului ministru.

Deşi Petre Roman doreşte să-ţi depună mandatul, în 26 septembrie zi minerii atacă din nou clădirea Guvernului. Au avut loc discuții cu ușile închise. Miron Cozma amenință că dacă până la ora 12.00 nu este anunțată demisia premierului, el cheamă 40.000 de sindicaliști din Pipera, acesta adăugând că probabil nimeni nu dorește un război civil. Sub presiunea evenimentelor, la ora 12.00, Alexandru Bîrlădeanu, preşedintele Senatului, a anunţat demisia Cabinetului Roman, pe postul naţional de televiziune. Miron Cozma cere minerilor să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate toate revendicarile, dar cu toate acestea, în după-amiaza acelei zile, minerii intră în sala de şedinţe a Adunării Deputaţilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu şi satisfacerea tuturor revendicărilor pentru care au venit la Bucureşti. În cele din urmă s-au potolit și s-au întors în Valea Jiului, cu promisiunea făcută că tot ceea ce au cerut se va rezolva. Două zile mai târziu Miron Cozma și președintele țării Ion Iliescu semnează un comunicat prin care încheie tragicul episod al celei de-a patra mineriadă. În violenţele zilelor mineriadei trei persoane au murit în Bucureşti: Andrei Frumuşanu, Aurica Crăniceanu şi Nicolae Lazăr, şi unul – Enea Ionel – în orasul Vulcan, şi 455 de persoane au fost rănite.

 

Cauze

A patra mineriadă a izbucnit o dată cu greva generală a minerilor și inițial nu aveau nici un interes de ordin politic. Voiau doar ca pâinea să fie mai bună și să primescă salam fără soia. La prima vedere aceste lucruri se puteau rezolva simplu, fără ca minerii să vină din nou în București. Indiferența autoritățiilor i-a costat.

Demisia guvernului Roman a avut mai multe cauze, însă venirea minerilor în capitală a grăbit acest lucru. Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finantelor, a declarat: “Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea strazii, ci din alte considerente, de natura politica“. El a adaugat ca “atunci cind s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunsesera in Capitala“. Dijmarescu a spus ca la acea data cunostea situatia din Valea Jiului si ca cererile din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu faceau nimic pentru ei si erau interesati numai de bunastarea lor. “Surprinzator, Liga Sindicatelor Minerilor nu a cerut demiterea conducerii Regiei ceea ce ma face sa cred ca este vorba despre o complicitate“, a adaugat Dijmarescu.

Părerile despre demiterea sau demisia Guvernului Roman sunt împărțite. Unii cred că România era deja o țară fără guvern în momentul în care minerii au ajuns la la București, alții susțin că lămpașii au avut putere de decizie în acel moment.

 

Efecte

Pe plan național, mineriada a avut efecte negative asupra populației. Oamenii care au văzut și simțit evenimentele din septembrie 1991, îsi amintesc de mineri înarmați cu bâte, topoare, târnăcoape, lanțuri care băteau pe oricine le părea suspect că era împotriva lor. Amenințau si loveau în toate direcțiile. Astfel la plecare au lăsat în urma lor 455 de răniți, dintre care 50 au necesitat spitalizare, și 3 morți din București și unul din orașul Vulcan. După aproape 2 ani de la revoluția din 1989, românii încă mai luptau împotriva comunismului, pretext pe care l-au folosit și minerii când au organizat cea de-a patra mineriadă.

Pe plan internațional, lucrurile nu au stat mai bine. Investitorii străini au refuzat să își dezvolte afacerile în România și astfel s-au redus locurile de muncă, banii, iar sărăcia era aproape mai mare decât în epoca ceaușistă. Nici țările europene nu mai doreau relații cu țara noastră, pentru ca tot ce se întâmpla era de fapt refuzarea democrației de către Guvern, lucru care ne dezavantaja.

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; stiri.tvr.ro; youtube.com

Eroii nu mor – Remember 13-15 iunie 1990

E de datoria noastră să nu îi uităm pe cei care în 13-15 iunie 1990 şi-au pierdut viaţa în încercarea de a face ţara în care trăim un loc mai bun. E de datoria noastră să le arătăm că nu au murit degeaba şi că noi încă ştim adevărul despre sângele care a udat pământul în acele zile negre.

Se implinesc 25 de ani de la nefericitele evenimente. Avem datoria morală de a le aduce un omagiu celor care au murit pentru libertate.

Sâmbătă, marcăm ziua prin proiectarea filmului “Piaţa Universităţii – România (1990)”, regizat de Stere Gulea incepand cu ora 15. Proiecția va avea loc în Bulevardul Carol I, nr 55 – Pub. KAFKA. La sfârşitul filmului doritorii sunt invitaţi să participe la o discuţie liberă cu Maria Dobrovicescu supravieţuitoare a Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Pentru ea nenorocirile au început chiar la Kilometrul Zero de unde a fost ridicată şi dusă la unitatea de jandarmi de la Măgurele. Deţinuţi de drept comun, adică violatori, criminali şi tâlhari au fost aduşi la Măgurele şi amestecaţi cu cei reţinuţi în Piaţa Universităţii.

De la ora 18 ne mutăm în Piaţa Universităţii din Bucureşti, acolo unde a fost epicentrul evenimentelor din timpul Mineriadei, pentru a aprinde o lumânare în memoria celor ce şi-au pierdut viaţa în timpul acelor zile negre.

Mai multe informații despre evenimentele din Iunie 1990 aflați aici:http://goo.gl/AljR51 sau aici: https://youtu.be/E8_0pEdNFKI

#EroiiNuMor #Cinstelor

*Conform legii, acțiunile comemorative nu necesită aprobare.

Instanţa supremă a confirmat, luni, decizia procurorilor Parchetului ICCJ de redeschidere a urmăririi penale în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în anchetă fiind vizate circumstanţele în care au fost rănite mai multe persoane, în timpul evenimentelor care au avut loc la Bucureşti.

de Otilia Ciocan – mediafax.ro

Instanţa supremă a confirmat, luni, decizia procurorilor Parchetului ICCJ de redeschidere a urmăririi penale în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în anchetă fiind vizate circumstanţele în care au fost rănite mai multe persoane, în timpul evenimentelor care au avut loc la Bucureşti.

Imagini de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au constatat, luni, că soluţia Parchetului de pe lângă instanţa supremă, de redeschidere a dosarului mineriadei, este legală şi temeinică.

Decizia ICCJ este definitivă, dosarul urmând să fie repartizat unui procuror care va emite, în baza probelor strânse, o rezoluţie. Acest procuror urmează să stabilească dacă se impune fie trimitere în judecată a celor implicaţi în dosar, fie clasarea cazului.

În 5 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990.

Parchetul instanţei supreme arăta, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX, că procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a dispus infirmarea a trei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum şi redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

“În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanţele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împuşcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare au propus infirmarea parţială a rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum şi infirmarea rezoluţiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 şi 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică”, a precizat sursa citată.

Cercetările în cazul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 vor fi, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, unele victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară.

De atunci până în prezent, pe rolul Parchetului de pe lângă instanţa supremă au fost deschise mai multe dosare, fără însă a fi găsiţi vinovaţii pentru acele crime.

Primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie 1998, la Secţia Parchetelor Militare, are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâţi prin împuşcare, în perioada 13 – 15 iunie 1990, Mitriţă Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiţă şi Drumea Dragoş. În acest dosar au fost trimişi în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chiţac şi Gheorghe Andriţa, precum şi coloneii Traian Ştefan Călin, Dumitru Costea şi Vasile Constantin, pentru instigare şi tentativă la ucidere.

Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chiţac, Andriţa, Costea şi Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.

În acelaşi dosar, prin rezoluţia din 19 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu. Ulterior, procurorul general a dispus, în 7 decembrie 2007, infirmarea rezoluţiei din 19 iulie 2007 prin care a fost începută urmărirea penală faţă de Ion Iliescu şi continuarea ceretărilor de către procurori desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

cititi mai mult pe http://www.mediafax.ro/social/instanta-suprema-confirma-redeschiderea-dosarului-mineriadei-din-iunie-1990-13955021

 

Procurorul general, dezvaluiri despre dosarele revolutiei si mineriadelor

Procurorul General a afirmat joi intr-un interviu ca dosarele revolutiei sunt in curs de solutionare dar ca nu poate preciza data la care ele vor fi finalizate.

“Sunt in curs de solutionare. Sectia parchetului militar este coordonata de adjunctul procurorului general, un om foarte capabil.. Activitatea este bine coordonata. Dosarele sunt mai multe. Isi urmeaza un stadiu de evolutie normal. E greu de anticipat cand se vor finaliza”, a spus Tiberiu Nitu.

Despre dosarul mineriadei a spus ca in ciuda verdictului CEDO, Romania nu e obligata sa redeschida dosarele, CEDO facand doar o recomandare.

“Nu am vazut hotararea in ansamblu. Curtea a recomandat redeschiderea dosarelor. Oamenii asteapta solutionarea dosarelor revolutiei, dar si redeschiderea dosarului mineriadelor. (…) Lasă-mă să fac o anchetă efectivă, nu mă grăbi. Când vorbim despre infracțiuni contra vieții, nesoluționate, este foarte greu, dacă nu imposibil să spui am epuizat tot, am făcut tot, nu mai e nevoie de nimic, ca să finalizezi o cauză doar de dragul de a o finaliza”, a mai arătat Tiberiu Nițu.”, a spus Nitu la DCnews.
articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro

Mărieș: Decizia CEDO ne dă prilejul să deschidem o nouă acțiune în dosarul mineriadelor

Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de miercuri, care a condamnat statul român în spețe legate de evenimentele din iunie 1990, oferă prilejul redeschiderii unei noi acțiuni la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul mineriadelor, susține președintele Asociației 21 decembrie 1989, Doru Mărieș.
El a atras atenția miercuri, într-o conferință de presă, că, potrivit noului Cod penal, dosarele de acest tip trebuie să fie cercetate de parchetele militare. În paralel cu aceasta, există însă decizia Curții Constituționale, care spune că aceste dosare trebuie lucrate de civili, a arătat el.

“Avem două decizii. (…) În această situație, ne-am adresat Avocatului Poporului, căruia i-am cerut să demareze o acțiune ori la Înalta Curte de Casație și Justiție, ori la Curtea Constituțională, pentru a regla și a ști odată pentru totdeauna unde și cine instrumentează aceste dosare. Toate guvernele din 1990 încoace sunt vinovate pentru nelucrarea în dosar. (…) Sigur, o să spuneți că domnul Nițu nu are niciun interes. Nici doamna Kovesi nu a avut”, a afirmat Doru Mărieș.

Președintele Asociației “21 decembrie 1989″ a criticat decizia CCR din iulie 2007, conform căreia dosarele au fost luate de la Parchetul Militar și transmise la parchetele civile, “oprind astfel lucrarea în aceste dosare”.

“Ele au ajuns la procurorul Sutiman, el i-a scos de sub urmărire pe toți cei implicați în evenimente și, mai mult de atât, a închis dosarul mineriadei. Sigur că am atacat la ÎCCJ decizia procurorilor și, din păcate, Înalta Curte a procedat la fel”, a adăugat Mărieș.

Acesta a subliniat că, în urmă cu mai bine de un an, președintele Traian Băsescu “i-a trasat” procurorului general Tiberiu Nițu, atunci când l-a numit în funcție, sarcina de a soluționa dosarele Revoluției Române.

“A trecut un an și câteva luni și nu avem niciun răspuns. Imaginați-vă că această decizie (a CEDO în cazul mineriadei — n.r.) nu ar fi existat. Dosarul mineriadei rămânea închis pentru totdeauna”, a spus Mărieș.

El a arătat că acest caz, a cărei soluționare este așteptată de victimele mineriadelor de 25 de ani, a început acum șapte ani, printr-o plângere a Asociației “21 decembrie 1989″, în absența vreunei reacții a Asociației Victimelor Mineriadelor.

“Asociația a depus o singură plângere la CEDO, în urmă cu șapte ani, care se referea la perioada 14 decembrie 1989 — 18 iunie 1990. (…) Dintr-o singură plângere la CEDO, atunci când asociația s-a decis să facă un protest în fața CEDO și când am avut primul contact de demnitari de acolo, am aflat că avem de fapt două plângeri. Prima era Asociația “21 decembrie 1989″ și Mărieș contra României I — era vorba despre Dosarul Revoluției, iar cea de-a doua, cea de astăzi, Asociația 21 decembrie 1989 și Mărieș contra României II’, respectiv Dosarul Mineriadei. (…) CEDO a binevoit să conexeze dosarele ulterioare sau noi să fim conexați la dosarele ulterioare, este doar o chestiune de procedură. În data de 29 aprilie 2007, în urma unui al doilea protest la CEDO, am obținut judecarea cu prioritate a acestor două dosare. Cu toată prioritatea, a durat șapte ani”, a detaliat Doru Mărieș, adăugând că peste jumătate dintre membrii asociației au fost reținuți, bătuți, maltratați în perioada mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Acesta a menționat că prima copie a dosarului mineriadelor a fost obținută de asociație în urma a două proteste de tip greva foamei pentru dosarele Revoluției, iar în primăvara anului 2010 avocații au început să trimită materiale concludente pentru CEDO. “Astăzi avem pronunțarea publică pe care Marea Cameră a Curții ne-a transmis-o”, a adăugat Mărieș.

La conferința de presă au mai fost prezenți avocații Antonie Popescu și Ionuț Matei, semnatarii plângerii către CEDO, precum și reprezentanții legali ai acestora.

CEDO a decis miercuri că statul român trebuie să îi plătească 30.000 de euro Ancăi Mocanu și 15.000 de euro lui Marin Stoica cu titlul de despăgubiri morale în cauza “Mocanu și alții împotriva României”.

De asemenea, statul român va trebui să le plătească 2.200 de euro lui Mocanu și Asociației “21 decembrie 1989′ și 9.868 de euro lui Marin Stoica pentru cheltuieli de judecată, potrivit unei decizii a Marii Camere publicate miercuri de instanța europeană.

Cazul vizează ancheta și durata procedurii ce au urmat represiunii violente a manifestațiilor care s-au desfășurat la București în iunie 1990 împotriva regimului aflat la putere atunci, se menționează în decizia CEDO. În timpul represiunii, soțul Ancăi Mocanu a fost împușcat mortal iar Marin Stoica a fost reținut și maltratat de polițiști, se mai menționează în textul citat.
Foto: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES ARHIVĂ
AGERPRES/(A, AS — autor: Cătălina Matei, editor: Florin Marin)
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor