Articole

(Cristina Andrei) Despre “gospodăria fiscală” şi “sistemul fiscal american”

Despre “gospodăria fiscală” şi “sistemul fiscal american”

foto: pixabay.com
articol: Cristina Andrei

14 aprilie 2017

 

N-am reuşit să înţeleg prea multe din bâlbâielile pesediştilor privind preconizatul “impozit pe gospodărie”. Nici de la (b)analiştii economici nu am aflat mare lucru (e adevărat că nici nu prea aveau ce analiza, de vreme ce vorbim despre un proiect care nu e public încă).

 Am reţinut, totuşi, referirea repetată la “sistemul american de impozitare” şi bla-bla-ul cu “deducerile”, precum şi cota unică de 10% impozit pe venit.

 Nu mă pricep deloc la economie (liceul economic pe care l-am absolvit nu se pune, căci l-am făcut jumătate pe vremea lu’ împuşcatu’, deci pe sistem comunist  şi jumătate după revoluţie, fără manuale “capitaliste”, cu lecţii încropite ad-hoc de profesori, din amintiri de pe la cursurile din facultate); dar câte ceva sunt nevoită să ştiu, ca tot omul, iar ce nu ştiu purced să caut, să mă lămuresc.

 Aşadar, ce voi scrie în continuare reprezintă, pe de o parte, informaţii culese fie din experienţă directă sau indirectă, fie de pe Internet, iar pe de altă parte nişte observaţii / nelămuriri ale unui român de rând, care vrea să fie corect, să fie cu taxele la zi şi să înţeleagă câte ceva din chestiile pe care i le impune statul încasator de taxe şi impozite.

 Deducerile şi cota unică de 10%

 În primul rând, “deducerile” astea de le tot trâmbiţează guvernanţii ca pe nişte lucruri minunate sunt valabile şi se aplică şi actualmente, nu sunt un concept nou.

La nivel de salariat, se aplică un “impozit pe venit” (=salariu) de 16%, care este, de fapt, un fel de impozit pe “profit” (se plăteşte pe suma rămasă din salariul brut după scăderea CAS, CASS, şomaj, plus o “deducere personală” – 300 lei la un salariu de 1500 lei, de ex. – puteţi face calculul aici)

Întreprinzătorii, în general, plătesc un impozit pe profit (venit minus cheltuieli) de 16%. Deci, beneficiază, fireşte, de deduceri (=cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice).

Pe de altă parte, cei care deţin microîntreprinderi plătesc un impozit pe venit (nu pe profit), în cotă de 1-3%. Deci, nu beneficiază de nici o deducere.

De asemenea, dividendele, de exemplu, sunt şi ele o formă de venit. Actualmente ele sunt impozitate cu 5%.

 ÎNTREBARE: În condiţiile în care ministrul de Finanţe a declarat că acea cotă unică de 10% urmează “să se aplice la veniturile globalizate, să se aplice la toate veniturile indiferent de sursa lor provenienţă” (cum zice Viorel Ştefan aici), trebuie să înţelegem că impozitul pe venit se va majora în cele două cazuri de mai sus (microîntreprinderi şi dividende)? Dar în alte cazuri – de exemplu pensii, care sunt şi ele o formă de venit?

 “Gospodăria fiscală” şi “sistemul fiscal american”

 Nu am dispus de suficient timp pentru o informare amănunţită, dar, din câte mi-am putut da seama, acest concept nu există. Mă rog, noţiunea este folosită, cumva colocvial, ici-colo, dar în terminologia financiară nu am găsit acest termen nicăieri.

Ce am găsit însă este o informaţie privitoare la modul în care americanii pot alege să-şi calculeze veniturile (şi să-şi plătească taxele), şi anume: individual sau împreună cu soţul/soţia (vezi aici) . În acest sens, deci, putem vorbi de o “gospodărie fiscală”, care este, însă, departe de conceptul propus de PSD. Ce înseamnă această gospodărie aflăm tot din gura ministrului de Finanţe (aici):

 “Ce înseamnă? Că dacă un grup de persoane, câteva persoane, indiferent că-i leagă o relaţie de rudenie sau nu, gospodăresc împreună, deci îşi constituie un patrimoniu comun, atunci se înregistrează ca atare la Fisc, Fiscul are evidenţa gospodăriilor şi atunci când se face calculul de impozit pe venitul global se are în vedere ca subiect de impunere gospodăria administrată fiscal. Altminteri, se poate întâmpla, într-o familie, într-o astfel de gospodărie să existe cineva cu venit foarte mare, cineva fără venituri sau venituri foarte mici. Şi atunci echitabil este ca judecata să se facă pe media veniturilor realizate de membrii unei astfel de gospodării

Aţi înţeles? Dacă eşti, de exemplu, student şi stai cu chirie, pe care o împarţi cu un coleg, deci “gospodăriţi” împreună, trebuie să-ţi înregistrezi “gospodăria fiscală” la Fisc. Acuma: dacă amândoi munciţi şi câştigaţi un bănuţ, în loc să-şi deducă fiecare ce are de dedus şi să plătească fiecare impozitul ce-i revine, calculul se va face “în devălmăşie”, că aşa e “echitabil”. Echitabil pentru cine?

 Recunosc, mie îmi scapă multe lucruri (vezi fraza de mai sus care începe cu “Altminteri”) şi nu înţeleg, de exemplu, de ce ar trebui o persoană să împartă o “gospodărie fiscală” cu cineva care nu îi este rudă. Şi, mă rog, poate să-i fie chiar şi rudă, dar să se “gospodărească” separat, chiar dacă stau împreună (cum, de altfel, se şi întâmplă, în România gospodăriile “multi-familiale” sau “multi-generaţionale” fiind extrem de frecvente).

 Închei cu nişte informaţii interesante pe care le-am aflat în cursul scurtei mele documentări, referitoare la sistemul american:

 1. În SUA, contribuţia la pensie (“social security tax”) se ridică la 12,4%, iar contribuţia la sănătate (“Medicare tax”) – la 2,9% din salariu. Adică 15,3% însumate (şi plătite fifty-fifty de către angajat şi angajator). La noi numai CAS-ul este de 26,3%. La care se adaugă CASS – 10,7%. Adică în total 37% (treizeci şi şapte la sută) din salariul brut (contribuţii plătite tot jumi-juma de către angajat şi angajator).

 2. Cetăţeanul american care lucrează pe cont propriu (nu este angajat la vreo firmă, ci prestează vreo muncă liberală etc.) plăteşte şi el 15,3% contribuţii – aplicate la venitul său. Jumătate din acest procent (adică partea care ar fi plătită de angajator) este deductibilă în calculul impozitului (ceea ce nu este valabil şi în România). În plus, contribuabilul care lucrează pe cont propriu poate să contribuie la un plan personal de pensii – în cotă de până la 25% din venit şi nu mai mult de 51.000 dolari pe an (în condiţiile în care în SUA salariul minim anual pe economie este de vreo 15.000 dolari), sumă care este deductibilă în calculul impozitului pe venit.

 3. Impozitul pe venit în SUA se calculează destul de complicat. Pe scurt: până la o anumită sumă a venitului (9.325 USD anual), impozitul este de 10%, după care creşte progresiv şi variază între 10 şi 39,6% + o sumă forfetară (10% din pragul minim de calcul). Adică: dacă am, de exemplu, un venit de 18.150 USD pe an, voi plăti impozit pe acest venit 1.815 USD + 15% (adică 2722,5 USD) = 4537,5 dolari pe an (adică 25% din cât am câştigat, fără să deduc nimic; evident, având posibilitatea deducerii, sumele datorate statului vor scădea proporţional). Dacă adaug la această sumă şi pe cea datorată pentru pensie şi sănătate (15,3% în total, adică 2776,95 dolari), voi avea de plătit în total 7314,45 USD, adică un total de 40,3% din salariul / venitul meu (brut) anual, fără să deduc nici o cheltuială. Dacă mai şi deduc, de exemplu, un 25% pentru pensie, plus alte mici sau mari cheltuieli, toate taxele se reduc semnificativ. De aceea vedem prin filme americani disperaţi să-şi facă socotelile la sfârşitul anului.

 Una peste alta, parcă să zic că ar putea fi destul de captivant acest sistem, comparativ cu 37% contribuţii + 16% impozit – adică 53% pe care îi plăteşte acum statului un contribuabil român din venitul său (şi cu o eventuală deducere, de exemplu, de numai 400 euro pe an, maximum, pentru o pensie privată, dacă eşti PFA). Iar dacă s-ar aplica impozitul de 10% şi banii care ajung la stat ar atinge un total de 47%, tot ar fi mai mult decât plăteşte americanul de rând.

 Ceea ce vreau să subliniez aici este faptul că, foarte probabil, un român care este PFA/freelancer/liber profesionist ar prefera să treacă şi mâine la un sistem de impozitare totalmente calchiat după cel american: l-ar despovăra de obligaţia de a-i da statului peste jumătate din venitul său, i-ar permite să-şi facă un plan de pensie convenabil, plătind lunar o sumă de până la 25% din venitul său, deductibilă la calculul impozitului pe care-l datorează statului.

 Şi bănuiesc că nici angajatului român nu i-ar cădea prea rău, dacă ar avea un salariu minim de vreo 1.250 USD pe lună şi contribuţii totale de pensie+sănătate de numai 15,3%, la care s-ar adăuga un impozit pe venit de 10%, cum preconizează pentru noi ministrul român de Finanţe (şi cum plăteşte americanul cu salariu minim), adică cca 25% total din salariul brut.

Mai e mult până departe, nu-i aşa?

___________

SURSE:

 https://en.wikipedia.org/wiki/Taxation_in_the_United_States

https://en.wikipedia.org/wiki/Self-employment#Taxation

https://en.wikipedia.org/wiki/Solo_401(k)

https://en.wikipedia.org/wiki/SEP-IRA

https://en.wikipedia.org/wiki/Medicare_(United_States)

https://en.wikipedia.org/wiki/Tax_exemption

https://en.wikipedia.org/wiki/Rate_schedule_(federal_income_tax)

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_44649/PFA-2017-Ce-cheltuieli-poţi-deduce-anul-acesta-ca-persoană-fizică-autorizată.html

http://poverty.ucdavis.edu/faq/what-are-annual-earnings-full-time-minimum-wage-worker