Articole

Constantin Pantazi (1888 – 1958), general de armată român și ministru al apărării (1942 – 1944)

Constantin Pantazi (1888 – 1958)

foto: ro.wikipedia.org
articol: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Generalul Constantin Pantazi s-a născut la 26 august 1888 la Călăraşi, România. A urmat şcoala Militara de Infanterie şi Cavalerie, apoi, şcoala Superioară de Război. A fost Ministru de Război în guvernul Antonescu (perioada precisă 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944), anterior fiind comandantul Diviziei 3 Cavalerie, comandantul Diviziei blindate şi subsecretar de Stat al Armatei de uscat. Constantin Pantazi a fost unul din cei mai fideli adepți ai Mareşalului Ion Antonescu.

A fost arestat împreuna cu grupul Antonescu şi declarat criminal de război la 23 august 1944. La 17 mai 1946, Tribunalul Poporului avînd în componenţă exponenţii ignoranţei despre care se ştie ce pregatire aveau, l-a condamnat la moarte, pentru crime de război. Regele Mihai i-a comutat “pedeapsa cu moartea” în “muncă silnică pe viață“, în timp ce mergea spre locul de execuție. Primul ministru Petru Groza și ministrul de Justiție Lucrețiu Pătrășcanu semnează decretul la 1 iunie 1946, și îl înaintează pentru contra-semnare Regelui Mihai I. Cîtă “mărinimie“!

Încarcerat iniţial la abatorul uman Aiud, a fost transferat la Rîmnicul-Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavînd fereastră. Diabetul şi scleroza vaselor renale precum şi bătaia cumplită i-au pus punct vieţii la 23 ianuarie 1958.

Trebuie menţionat regimul de exterminare la care au fost supusi multi alti generali ai armatei române :

La Aiud, au murit în chinuri groaznice, bătrîni, orbi, bolnavi de plămîni, anchilozaţi, bătuţi crunt, scuipaţi şi batjocoriţi, 21 de generali, lînga care precizăm telegrafic anul morţii. Comandanţi: Aurel Aldea – 1949, Constantin Anton – 1950, Constantin Antonie – 1952, Emanoel Barzotescu – 1951, Ion Carlaont – 1950, Dumitru Carlaont – 1952, Constantin Eftimiu – 1950, Nicolae Gheneraru – 1950, Iosif Iacobici – 1952, Gheorghe Koslinschi – 1950, Nicolae Macici – 1950, Gheorghe Macici – 1952, Socrate Mardari – 1954, Gabriel Negrei – 1951 (avea 83 de ani), Constantin Petrovicescu – 1949, Olimpia Stavrat – 1951, Gheorghe Stavrescu – 1951, Ion Sichitiu – 1952, Nicolae Stoenescu – 1951, Ion Topor – 1950, Alexandru Vatamanu – 1951.

La închisoarea de tristă amintire Sighet, au trecut în lumea umbrelor masacraţi în urma unor schingiuiri prelungite 17 generali şi un contraamiral: Henri Cihoski – 1950, Grigore Georgescu – 1952, Alexandru Glatz – 1953, Gheorghe Marinescu – 1952, Nicolae Marinescu – 1953, Nicolae Pais – 1952, Alexandru Popovici – 1953 (96 de ani), Epure Popovici – 1953, Cehan Racovita – 1954, Mihail Racovita – 1954, Radu Rosculet – 1952, Nicolae Samsonovici – 1950, Nicolae Tataranu – 1952, Alexandru Tatarascu – 1951, Gheorghe Vasiliu – 1954, Aurel Vlad, Anton Zwiedinek – 1953.

La Jilava, au murit în chinuri cumplite sau au fost executaţi şi îngropaţi în locuri neştiute un mareşal şi 11 generali: Ion Antonescu – 1946, Radu Baldescu – 1953, Sergiu Enulescu – 1949, Constantin Iordachescu – 1950, Gheorghe Iliescu – 1957, Ion Mihailescu – 1949, Ion Negulescu – 1949, Radu Rosetti – 1949, Constantin Teodorescu – 1950, Dumitru Teodorescu – 1957, Constantin Piky Vasiliu – 1946, Mihail Voicu – 1958.

La închisoarea Văcăreşti, delirul masacrării s-a abătut asupra unui grup de nouă generali: Ioan Arbore – 1954, Nicolae Ciuperca – 1950, Constantin Constantin – 1948, Grigore Cornicioiu – 1952, Constantin Ilasievici – 1955, Radu Korne – 1949, Vasile Mainescu – 1953, Ioan Mihailescu – 1957, Gheorghe Rozin – 1961.

Lîngă digurile lagărelor de exterminare de la Canalul Morţii, au avut parte de o moarte cumplită şase generali: Gheorghe Giosan – 1953, Ioan Ilcusu – 1953, Alexandru Nicolici – 1953, Emil Palangeanu – 1953, Nicolae Stoenescu – 1959, Constantin Voiculescu – 1953.

La închisoarea Făgăraş, au fost masacraţi cinci generali: Emanoil Leoveanu – 1959, Gheorghe Stefan Liteanu – 1959, Gheorghe Lintes – 1955, Ion Popescu – 1954, Vasile Zorzor – 1952.

În beciurile fără ferestre de la Rîmnicul-Sărat, au murit orbi, infometaţi şi bolnavi de tuberculoză trei gene­rali: Gheorghe Dobre – 1959, Gheorghe Jienescu – 1953, Constantin Pantazi – 1958.

La închisoarea Piteşti, au fost exterminaţi doi gene­rali: Mihail Kiriacescu – 1960, Constantin Trestioreanu – 1957.

Alte temniţe în care au murit generali ai armatei romane : Botoşani – Ion Petrovan (1963); Galaţi – Petre Vasilescu (1959); Gherla – Vasile Pascu (1960); Tg. Ocna – Constantin Tobescu (1951); Ocnele Mari – Arthur Popescu (1952); Dej – Traian Teodorescu (1951).

Dumnezeu să îi odihnească pe toţi !

 

articol preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com

Seful Jandarmeriei Romane, cercetat penal dupa ce a semnat in fals ca general ordinele pentru interventia in forta de la Pungesti

foto si articol – investigatiimedia.ro

Comandatul Jandarmeriei Romane, generalul Mircea Olaru, este cercetat penal de Parchetul de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Iasi, dupa ce a semnat ordinele pentru interventia in forta din decembrie 2013 de la Pungesti ca general, desi era doar colonel. Informatia apare intr-o ordonanta a unui procuror de la Parchetul Curtii Militare de Apel prin care dosarul privindu-l pe Olaru se disjunge si se trimite procurorilor militari ieseni, pentru continuarea cercetarilor.

Conform Jandarmeriei Romane, pana in prezent generalului Olaru nu i-a fost comunicata calitatea procesuala din acest dosar si nu a fost audiat de procurorii militari de la Iasi.
Oficial, generalul Olaru este acuzat de abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals.

In 29 decembrie 2014, procurorul general adjunct al Parchetului Curtii Militare de Apel, colonelul Nae Niculae, emite o ordonanta in dosarul 135/P/2014. In acest dosar, seful Jandarmeriei Romane, generalul Mircea Olaru, fusese reclamat, alaturi de jandarmii care au participat la interventia in forta impotriva protestatarilor anti-Chevron de la Pungesti, pentru presupusele acte de violenta petrecute in localitatea vasluiana in ziua de 1 decembrie 2013.

Reclamatia impotriva lui Olaru viza abuzul in serviciu in cazul emiterii ordinelor de interventie la Pungesti, precum si o alta fapta de abuz in serviciu, coroborata cu fals intelectual si uz de fals. Acestea din urma ar fi fost savarsite in 28 si 29 noiembrie 2013, atunci cand Olaru, la acel moment colonel, ar fi semnat doua documente de serviciu in vederea interventiei de la Pungesti ca general.

In documentul emis de procurorul militar Nae Nicolae, obtinut de Centrul de Investigatii Media, informatia apare succint in pagina doi si pe larg in pagina cinci.

Asadar, doua acte de serviciu, datate 28 si 29 noiembrie, au fost semnate de Mircea Olaru “cu gradul de general de brigada”, desi, la acel moment, conform procurorului, Olaru era doar colonel.

Ce-i drept, decretul de avansare in grad a colonelului Olaru a fost semnat de presedintele Traian Basescu in 28 noiembrie 2013. Avansarea a fost comunicata public in aceeasi zi de catre Administratia Prezidentiala.

Decretul semnat de presedinte a fost publicat sub numarul 956 in Monitorul Oficial numarul 736 din 29 noiembrie 2013.
In continutul decretului, insa, se afirma fara echivoc ca avansarea in grad se produce “la data de 1 decembrie 2013″.

Mai jos, textul integral al decretului prezidential citat:

“Articol unic. La data de 1 decembrie 2013, domnului colonel Olaru Marcel Mircea i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea”.

Pe langa continutul clar al decretului prezidential, procurorul militar care dispune cercetarea lui Olaru pentru abuz in serviciu, fals si uz de fals a luat in calcul si o adresa a directiei de resurse umane a Jandarmeriei Romane din care se intelege acelasi lucru: ca Olaru a dobandit gradul de general de brigada la data de 1 decembrie 2013.

Reprezentantii Jandarmeriei Romane au invocat faptul ca documentele semnate de colonelul Olaru ca general nu pot fi date publicitatii, ele nefacand obiectul Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.

cititi mai mult si vedeti documentele pe http://www.investigatiimedia.ro/seful-jandarmeriei-romane-cercetat-penal-dupa-ce-a-semnat-in-fals-ca-general-ordinele-pentru-interventia-in-forta-de-la-pungesti/

(video) General din R.Moldova: În 10 ani vom face parte din România

FOTO – Tudor Iovu (Generalul Ion Costaş, omul care l-a arestat pe Smirnov)
articol – George Simion – adevarul.ro

Atenţia sporită faţă de subiectul reunificării României cu Republica Moldova, confirmat de articolul recent din EUObserver, găseşte susţinători în rândul militarilor de carieră de la Chişinău. Într-un amplu interviu acordat cu ocazia vizitei la Bucureşti, generalul Ion Costaş, fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova vorbeşte despre un termen de 10 ani până la înfăptuire.

Atlantist convins şi un obişnuit al cercurilor militare SUA, generalul Costaş confirmă analiza făcută de agenţia americană Stratfor, potrivit căreia în următorii ani vom asista la o disoluţie a Federaţiei Ruse. În paralel, ţările care au suferit pierderi teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice ar urma să şi le recupereze. Într-un amplu interviu acordat siteului independent Presalibera.net, Costaş dă ca termen 10 ani pentru realizarea Unirii şi crede că pentru aceasta să se întâmple, Bucureştiul trebuie să renunţe la relaţiile cu actuala clasă politică de la Chişinău, prin reprezentanţii ei de la guvernare: Filat, Plahotniuc şi Voronin.

În ’90 nu era momentul oportun
Armata a 14-a urma să ajungă la Prut, iar războiul din 1992 i-a ţinut până la Nistru, afirmă generalul. Costaş invocă o întâlnire la Huşi în 1991, după puciul de la Moscova, alături de Snegur, Iliescu, Petre Roman şi Nicolae Spiroiu (ministrul apărării naţionale din România dintre 1991-1994), unde s-au discutat mai multe probleme printre care şi cea de Unire.

Ei au spus că districtul militar Odesa şi Uniunea Sovietică stă aici pe Prut, iar noi nu putem să ne unim. Snegur mi-a zis că sunt nebun. Însă atunci nu era momentul oportun, nu aveam societatea pregătită.

Costaş continuă: Acum din datele pe care le deţin eu, circa 35-40% dintre moldoveni şi-ar dori Unirea cu România şi e o cifră destul de bună. Inclusiv dintre ruşi şi ucraineni sunt cei care vor. Iar odată cu schimbarea noii generaţii şi cu schimbarea atitudinii la Bucureşti, cât şi la Chişinău, va da Dumnezeu şi va veni Unirea.

Trebuie să lucreze Bucureştiul
În interviul acordat siteului Presa Liberă, generalul Costaş oferă şi unele recomandări privind viitorul comun al celor două state: Bucureştiul trebuie să lucreze. Dar nu să menţină relaţii cu Voronin, cum a făcut Băsescu, cu Filat, cu Plahotniuc, creaţia Bucureştiului. Despre oligarhul Plahotniuc, Ion Costaş afirmă că tocmai Bucureştiul l-a făcut pe acesta miliardar. Sau cu Ghimpu şi nepotul lui, care a făcut o groapă de gunoi din Chişinău. Toţi aceştia trebuie să dispară. Cu ei, noi am făcut numai rău.

Costaş crede că o nouă generaţie e soluţia, atât la Chişinău cât şi la Bucureşti. Prin ei, va veni schimbarea. El mai invocă pe parcursul interviului o discuţie avută cu generalul Westley Clark, un prieten apropiat, care a confirmat scenariul butoiului de pulbere pe care îl reprezenta Basarabia în 1990.

Transnistria nu trebuie cedată fără compensaţii
Fiind în prima linie de comandă în războiul de la Nistru din 1992 şi omul care a condus operaţiunea de capturare a lui Igor Smirnov, Costaş face referiri la trecutul şi viitorul teritoriului de peste Nistru:

Acest teritoriu a fost inclus în componenţa Republicii Moldova după ce teritoriul de peste Prut a fost ocupat de armata rusă imperială. Acest teritoriu de facto şi de jure aparţine Republicii Moldova şi nici într-un caz nu trebuie de cedat nici un centimetru de pământ care aparţine statului Republicii Moldova, a românilor din stânga Prutului, fiindcă asta nu corespunde normelor internaţionale.

Costaş e de părere că, în viitor, putem discuta chiar de un schimb de teritorii, dacă războiul din ucraina se termină cu bine:Totuşi s-ar putea realiza un schimb de teritorii, dacă ar binevoi Ucraina să ia Transnistria şi să ne dea sudul Basarabiei, Bugeacul şi Bucovina. Ar fi o variantă şi exemple din acestea sunt o sumedenie, schimburi de populaţie sau de teritorii realizate cu bunăvoinţă. Până atunci generaţia tânără trebuie să reţină că pământul acesta nici într-un caz nu se poate de dat aşa cum unii zic «Să dăm Transnistria şi ne putem integra în Uniunea Europeană şi în NATO». Aceasta este o tâmpenie şi un primitivism de zile mari.

Discuţiile privind unirea dintre România şi Republica Moldova din ultimii ani au început să prindă contur, mai ales în contextul în care crizele politice şi economice de la Chişinău devin o constantă. Adevărul.ro a publicat analiza EUObserver privitoare la crearea în Parlamentul din Bucureşti a grupului Prietenii Unirii. Un sondaj realizat în perioada ianuarie-februarie 2014 la Chişinău de Centrul Român de Studii şi Strategii arată că un procent de 25% din populatia Republicii Moldova este de acord total cu unirea cu România şi alţi alti 27% sunt mai degrabã favorabili acestei idei. 54% dintre cei intervievaţi au declarat că Unirea se poate realiza, faţă de 32% care consideră că acest act nu ar putea avea loc.

articol preluat de pe http://adevarul.ro