Articole

Marea Adunare a Moților și Proclamaţia de la Câmpeni (19 octombrie 2013)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013)

foto preluat de pe romaniacurata.ro
articol de Mihai Gotiu

20 Oct 2013

Mihai Gotiu - foto - romaniacurata.ro

Mihai Gotiu – foto – romaniacurata.ro

 

Pe 19 octombrie 2013, la Câmpeni a fost sărbătoare. În jur de 5.000 de locuitori ai Munţilor Apuseni şi prieteni de-ai lor din toate colţurile ţării (Cluj, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Sibiu, Deva, Alba Iulia, Turda, Oradea, Piteşti etc.) s-au adunat pentru a le transmite un mesaj cât se poate de clar guvernanţilor: pe aici nu se trece cu cianură. Unii dintre ei au venit la Marea Adunare cu vacile şi caii, care, la rândul lor, nu vor să aibă de a face cu cianura.

Vaci şi boi din Apuseni vs. “bizoni” din Parlament şi Guvern. Pe cine pariaţi? - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Vaci şi boi din Apuseni vs. “bizoni” din Parlament şi Guvern. Pe cine pariaţi? – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Premierul Victor Ponta a văzut, de la Bucureşti, că la Câmpeni s-ar fi adunat „un grup extremist”. Eu am văzut, la faţa locului, oameni în haine de biserică sau în costume populare ascultând un parastas în memoria eroilor zonei, tulnicile Apusenilor, pe Mariana Anghel şi discursurile legate de respectarea legilor din România. Dumnezeu ştie cum în mintea prim-ministrului apelul la respectarea drepturilor cetăţenilor e un act „extremist”. Deşi, poate, dintr-o anumită perspectivă, chiar are dreptate: respectarea legilor şi a drepturilor cetăţenilor a devenit în România un act de o raritate extremă.

Victor Ponta, a fost prezent şi el la Câmpeni. Să poată să dea apoi raportul - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Victor Ponta, a fost prezent şi el la Câmpeni. Să poată să dea apoi raportul – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Dincolo de toate acestea, am văzut însă motivul pentru care proiectul minier de la Roşia Montană nu are nici cea mai mică şansă să devină realitate. Ani la rând, propaganda companiei a clamat că proiectul ar avea susţinerea locuitorilor zonei. Una dintre marile minciuni publicitare orchestrate în birourile agenţiilor de PR. Dar care s-a dovedit ieri (pentru cei care mai aveau vreo îndoială) câtă acoperire are în realitate. RMGC pretinde că are, la ora actuală, 500 de angajaţi şi că va crea „mii de locuri de muncă”. Dintre aceştia şi rudele lor, la apelul şi mobilizarea companiei, s-au adunat 2-300 ieri, la Roşia Montană…

Peste voinţa locuitorilor Apusenilor, planurile oricărei companii şi a susţinătorilor ei politici nu pot să treacă. Iar mobilizarea moţilor e doar la început. Pentru că cei care au participat la Marea Adunare de la Câmpeni vor duce vestea mai departe. La Albac, Sohodol, Horea, Bistra, Sălciua, Abrud, Arieşeni, Avram Iancu, Bucium, Zlatna, Brad şi în alte zeci de localităţi din Apuseni. Iar vestea are o semnificaţie aparte: locuitorii Apusenilor sunt oameni liberi, care îşi cunosc drepturile şi îşi decid singuri soarta.

Am spus-o şi ieri la Câmpeni şi o repet: 19 octombrie 2013 este o zi pentru istoria Munţilor Apuseni. Care va deveni, aşa cum a fost şi ieri, o sărbătoare. O sărbătoare a oamenilor liberi.

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Sătenii din Albac au venit la Adunare cu furci şi coase. Deocamdată, confecţionate din lemn – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

 

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

 

Proclamaţia de la Câmpeni – 19 octombrie 2013

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

- Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. În temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

- Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

- Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine!

- Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor și o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să-i facă un rău!

- Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tututor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor săi!

- În considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:

Revendicările locuitorilor Ţării Moţilor

Avram Iancu, cu steagul Roşiei Montana - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Avram Iancu, cu steagul Roşiei Montana – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

- Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc., în favoarea companiilor miniere de orice tip;

- Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activitățile miniere din România;

- Includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;

- Respingerea de urgență, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roșia Montană;

- Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare la înstrăinarea, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;

- Demisia inițiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Șova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duțu, precum și a premierului Victor Ponta;

- Asumarea de către Guvern a expertizei și a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roșia Montană – exprimate de: Academia Română, Asociația Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecților din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU și al celorlalte biserici creștine din România, precum și de experții independenți;

- Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituții publice și private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei și dreptul la liberă exprimare etc.;

- Refacerea și dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munților Apuseni și acordarea unor facilități fiscale și de altă natură pentru dezvoltarea activităților economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului și refacerea fondului forestier, creșterea și prelucrarea produselor de origine animală, apicultură, alte activități specifice zonei;

- Adoptarea de către Guvernul României a unor politici publice, ca și elaborarea, cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric și ale sprijinirii întreprinzătorilor locali;

- Începerea de către instituțiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea și avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană;

- Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de șist și respectarea, în zonele vizate pentru această exploatare, a voinței suverane a cetățenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.

Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

***

articol preluat de pe voxpublica.realitatea.net

 

Mihai Goţiu - Diploma de onoare şi Premiul “No Hai!” primit la Câmpeni pentru cei 11 ani de documentare şi de prezentare a cazului Roşia Montană. Mulţumesc! - Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Mihai Goţiu – Diploma de onoare şi Premiul “No Hai!” primit la Câmpeni pentru cei 11 ani de documentare şi de prezentare a cazului Roşia Montană. Mulţumesc! – Parastas pentru pomenirea eroilor Munţilor Apuseni. O fi şi ăsta un gest “extremist”… – Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

 

 

 

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Apusenii şi ţara susţin Roşia Montană - Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -  Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) -foto -
Tudor Brădăţan (preluat de pe: voxpublica.realitatea.net)

Vaslui: Perimetrul unde Chevron a făcut explorări pentru gaze de şist, transformat în teren agricol

foto – Mediafax
articol – Theodor Istrate – Mediafax

Perimetrul de 20.000 de metri pătraţi de la Pungeşti (Vaslui), unde Chevron a desfăşurat, anul trecut, activităţi de explorare a gazelor de şist, a fost transformat în teren agricol, conform avizului de mediu, fiind scoase gardul împrejmuitor şi podul de acces spre zona respectivă.

Compania americană Chevron a finalizat lucrările de reamenajare a terenului de 20.000 de metri pătraţi de la Pungeşti, unde în 2014 a desfăşurat lucrări pentru explorarea gazelor de şist.

După ce în a doua jumătate a anului trecut a fost demontată sonda de explorare şi scoasă platforma betonată, societăţile angajate de compania petrolieră au scos, în această primăvară, gardul împrejmuitor şi podul betonat de acces spre teren.

”După finalizarea lucrărilor, s-a semnat procesul verbal de aducere a suprafeţei concesionate la forma iniţială, respectiv teren agricol, în conformitate cu avizul de mediu. Practic, s-a desfiinţat platforma pentru utilaje, s-a scos gardul împrejmuitor, s-a scos calea de acces şi s-a nivelat terenul, fiind redat agriculturii”, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX directorul Direcţiei de Urbanism din Consiliul Judeţean Vaslui, Marian Beşliu.

Închiderea platformei de la Pungeşti s-a făcut în prezenţa autorităţilor de mediu din judeţul Vaslui.
În ceea ce priveşte locul unde s-a executat forajul pentru prelevarea de probe de rocă în vederea analizării potenţialului de hidrocarburi, acesta a fost cimentat şi acoperit cu pământ.

Compania Chevron a anunţat, în luna februarie, că renunţă la explorarea gazelor de şist din România, la mai puţin de o lună după ce a renunţat şi la explorarea din Polonia.

Chevron a finalizat în iulie 2014 activităţile de explorare la prima sondă din România, în localitatea Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri. Compania americană deţinea alte trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania mai obţinuse anul trecut şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce Chevron a obţinut, în octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro

Comisia Europeană mimează dialogul cu societatea civilă pe subiectul fracturării hidraulice

foto – Activisti antifracturare protesteaza in cadrul evenimentului de lansare al Retelei de Studiu a Hidrocarburilor Neconventionale, Bruxelles, 23 februarie – farafracturare.ro
articol – Sinteza realizată de Mihaela Popescu, Agora for Life, Belgia
Adnotari: Maria Olteanu, Asociatia T.E.S.L.A (Tranzitie Energetica, Sustenabila, Locala, Autonoma)

Corporate Europe Observatory si Friends of the Earth Europe au dat publicitatii un raport care analizeaza componenta noului grup de lucru la nivel de CE, grup infiintat in vara anului trecut si intitulat pompos European Science and Technology Network on Unconventional Hydrocarbon Extraction.

Raportul evidentiaza ceea ce am sustinut si noi, cei care am participat la aceste intalniri: faptul ca raportul de forte intre societatea civila si lobby-ul extrem de puternic al industriei de petrol si gaze este total inegal. Daca la prima intalnire, de anul trecut, erau prezente cca 400 de persoane, dintre care doar 5 erau din partea societatii civile ( ceea ce avea sa contureze deja imaginea a ceea ce urma sa insemna acest grup consultativ), intalnirea pe grupurile de lucru, care a avut loc la sfarsitul lunii februarie nu a mai lasat loc de indoieli: reteaua este clar dominata de reprezentatnti ai industriei de profil, aceasta nefiind, in fapt, decat un alt grup de lobby pentru fracturarea hidraulica.

De la piedicile puse in calea celor care au vrut sa participe la intalniri (nealocarea unui fond minim pentru reprezentantii societatii civile, necesar acoperirii cheltuielilor de deplasare, ceea ce face ca activistii sa faca eforturi insemnate pentru a fi prezenti la intalniri), pana la numirea reprezentantilor industriei drept coordonatori ai grupurilor de lucru, atitudinea organizatorilor acestei retele a fost clar partinitoare.

„Reteaua este compusa din 74 membri, dintre care 14 sunt din partea CE. Din cei 60 membri, mai putin de 10% privin din societatea civila, mai mult de 70% au interese financiare legate strans de industria de fracturare, doua treimi din organizatiile si cercetatorii inscrisi au legaturi cu industria de profil. Toate cele cinci grupuri de lucru au drept coordonatori sustinatori ai fracturarii, unii dintre ei militand in trecut impotriva masurilor de siguranta in domeniu.”

Asa cum subliniaza si raportul, acest lucru submineaza increderea (daca mai exista vreun pic de incredere) cetatenilor in capacitatea si intentia Comisiei de a pune interesul cetatenilor UE mai presus de interesul industriei.

Grupurile principale de lucru sunt:

“Exploration, demonstration and production projects in the EU”

“Emerging technologies for well stimulation”

Fiecare având subgrupuri de lucru, organizate tematic, pe teme agreate de proponenții fracturării, fără a lua în considerare sugestiile societății civile, propuse la prima întâlnire a rețelei, din data de 23 februarie.

Scopul cu care aceasta retea a plecat la drum a fost acela de a culege informatii despre fracturarea hidraulica in Europa si de a analiza si prioritiza cele mai atractive tehnologii de fracturare, adaptate continentului european. Unul dintre grupuri si-a propus chiar, drept scop, „crearea unei atitudini prietenoase fata de combustibilii fosili”, in conditiile existentei strategiei Europa 2020, dar si a multiplelor studii care spun clar ca omenirea are nevoie sa ase peste 80% din hidrocarburile fosile pentru a evita cresterea temperaturii globale cu peste 4 grade Celsius pana la finalul secolului.

Reteaua, constutuita sub egida Comisiei Europene, „beneficiaza” de participarea mai multor Directorate Generale: DG Environment, DG Energy, DG Clima, DG Research, DG Internal Market, Industry, Entrepreneurship and SMEs, Joint Research Centre.

Ca si procente, 40% din cei 70% sunt chiar reprezentanti ai marilor companii petroliere: Shell, Total, ExxonMobile, GDF Suez, PGNiG, Encana, Cuadrilla, companii care fac presiuni extrem de puternice pentru extinderea fracturarii in Europa, mizele financiare fiind foarte mari. Cat despre reprezentantii mediului stiintific, acestia sunt in strabnsa legatura cu industria: Nicolae Anastasiu, de la Univ Bucuresti, vesnic insotitor al delegatiilor Chevron la diverse intalniri, Stanislas Nagy (Universitatea de Stiinte si Tehnologie din Cracovia) si Juan Llamas (Universitatea Politehnica din Madrid) au colaborat cu platforma de lobby Shale Gas Europe, deci „impartialitatea” lor este, cu siguranta, mai presus de orice dubiu!

Ca totul sa capete un caracter grotesc, la conducereea tuturor grupurilor de lucru au fost numiti reprezentanti ai industriei sau lobbisti cunoscuti, aici Comisia nemaiincercand sa pastreze aparenta de neutralitate:

– Eric Vaughan, Cuadrilla Resources

– Malcolm Rice Jones, ConocoPhillips

– Alwyn Hart, Agentia de Protectia Mediului din UK (rol important in stabilirea agendei pro-fracturare in Marea Britanie, legaturi stranse cu Cuadrilla)

– Grzegorz Pieńkowski, Institutul Geologic Polonez (sustinator asiduu al beneficiilor aduse de gazele de sist si de fracturarea hidraulica)

-François Kalaydjian, Institutul Francez de Petrol si Energii Noi (legaturi foarte stranse cu Total si Repsol)

La recomandarea Ombudsmanului European, conform caruia componenta grupurilor de lucru ar trebui sa fie echilibrata, CE a replicat ca aceasta retea nu are decat rolul de „a strange, analiza si revizui informatiile”, in conditiile in care polonezul Grzegorz Pieńkowski, conducatorul unuia dintre grupuri, sustine ca aceasta retea este un grup consultativ menit sa asigure CE datele necesare pe care sa-si intemeieze deciziile viitoare legate de resursele neconventionale.

Deja reprezentantii celor doua ONG-uri care lupta impotriva fracturarii hidraulice la Bruxelles, Friends of the Earth Europe si Food and Water Watch au anuntat ca se retrag din cadrul acestei retele, alagand sa protesteze printr-o plecare demonstrativa de la prima intalnire a retelei, desfasurata pe 23 februarie, la Bruxelles. Cele doua ONG-uri au anuntat ca vor continua demersurile impotriva Comisiei Europene prin intermediul Ombudsman-ului. Cativa reprezentanti ai ONG-urilor, printre care delegatia din Romania este cea mai numeroasa, au decis sa ramana in continuare in cadrul retelei, pentru a documenta ceea ce se intampla in cadrul sau si a furniza retelei studii pertinente care arata pericolul extrem de ridicat al fracturarii hidraulice.

In aceste conditii, putinii reprezentanti ai societatii civile au de dus o lupta extrem de dificila cu numerosii si puternicii reprezentanti ai industriei, pe de o parte si cu membrii Comisiei, pe de alta parte, reuniti de aceeasi parte a baricadei – fracturare cu orice pret. La aceasta data, reprezentantii societatii civile sunt din Romania, Lituania si Belgia.

Si cotidianul britanic The Guardian analizeaza pozitia duplicitara a Comisiei Europene intr-un articol bine documentat.

articol preluat de pe http://farafracturare.ro

REFERENDUM: Bănățenii au spus ”NU” fracturării hidraulice în Săcălaz. Rezultatul nu lasă loc de interpretări: 97% împotrivă

articol – Daniel Befu – romaniacurata.ro

Rezultatul referendumului organizat ieri (duminică) în localitatea Săcălaz, aflată în apropiere de Timișoara, nu lasă loc de dubii. Peste 97% dintre cei care s-au prezentat ieri la vot au spus ”NU” exploatării prin fracturare hidraulică a gazelor de șist pe teritoriul localității. Conform observatorilor, a fost îndeplinit și cvorumul necesar de prezență (30% + 1 din totalul celor înscriși pe liste) pentru ca referendumul să fie validat.

Din totalul de 2.144 de persoane care s-au prezentat la urne în cele 5 secții de votare, 97,24% (2085 de votanţi) au spus „Nu” la întrebarea „Sunteţi de acord cu exploatarea resurselor naturale prin metoda fracturării hidraulice, care poate dăuna sănătăţii oamenilor, animalelor şi mediului înconjurător?”. „Da” au răspuns doar 26 de votanţi. Au existat și 33 de voturi anulate. Aproape o treime (31,2%) din totalul de 6850 de cetățeni înscriși pe liste s-au prezentat la vot, cu aproape o sută mai mulți decât este necesar pentru validarea referendumului.

Rezultatul referendumului de la Săcălaz (județul Timiș) a arătat că mediul rural nu este apatic și că e interesat de propria-i soartă. Locuitorii comunei Săcălaz s-au mobilizat în urma precedentului dintr-o comună din același județ, Beba Veche, unde apa este plină de arsenic din cauza exploatărilor petroliere din apropiere. Mobilizarea se datorează și activiștilor civici, precum Pro Mediu Timiș, asociație condusă de o studentă în anul III la Psihologie, Bianka Budai Amandi, care a reușit să aducă specialiști geologi și din domeniul mediului, care să le explice oamenilor pericolele fracturării hidraulice, dar i-a și conștientizat asupra dreptului lor de a spune NU companiilor de prospecțiuni care vor să intre pe terenurile lor fără acordul proprietarilor. De asemenea, un factor coagulator a fost și fermierul Dimitrie Muscă, cel care a salvat CAP-ul de la Curtici, transformând zona rurală în care activează în una prosperă.

“A avea la urne o treime din populația comunei înseamnă ceva glorios, în contextul în care foarte, foarte mulți săteni, mai ales tineri din Săcălaz, sunt plecați la muncă peste hotare. La vot s-au prezentat mai mult oamenii de vârste mijlocii și mai încolo, chiar și mai în vârstă. Sunt oameni care cred în această cauză. A venit la vot inclusiv un domn de vreo 60 de ani care și-a pierdut ambele picioare și s-a deplasat vreo patru străzi singur, cu scaunul cu rotile. Cel mai bătrân a fost un sătean de 80-90 de ani căruia i-au trebuit zece minute să traverseze secția de votare de la intrare până la urnă. Și a început să zică cu glas tare: ”Cum să-i lăsăm să ne otrăvească? ”Era foarte, foarte hotărât omul respectiv. Noi, de la asociație am avut observatori în fiecare secție. În rest comisia a fost de la partidele din zonă. Membrii comisiei au fost serioși, au fost destul de severi, nu l-au considerat mai puțin important decât orice alt moment electoral. Ce e interesant este că împotriva fracturării hidraulice s-au aliat toate partidele. Absolut toate, de la PSD la PNL la PNȚ. Nu au existat culori politice sau neînțelegeri cu privire la ideologii. De asemenea firmele de prospecțiuni au fost în liniște totală în legătură cu referendumul.”

Bianka Budai, Asociația Pro Mediu Timiș

articol preluat de pe http://www.romaniacurata.ro/

Schimbarile climatice, non-subiectul de presa cel mai stringent. Cum sa regandim discursul

foto si articol – activista.ro

Fiind preocupată din ce în ce ce mai tare de schimbările climatice, am ajuns, inevitabil să mă întreb ceea ce se întreabă orice om care urmărește acest subiect cu mare atenție: de ce massmedia nu consideră subiectul schimbărilor climatice un subiect demn de prima pagină? Până la urmă, scenariile zugrăvite de majoritatea oamenilor de știință care se ocupă de acest subiect sunt cât se poate de macarbe. Și cum umanitatea este în căutare de senzațional, de macabru, nu poți să nu te întrebi de ce macabrul proiectat în viitor, într-un viitor cât se poate de REAL, nu atrage nici cea mai mică atenție din partea mass-media.

Un posibil răspuns l-am primit de la un jurnalist considerat mare formator de opinie, al cărui nume prefer să-l trec sub tăcere, când i-am trimis spre publicare (cotidianul său mai îmi prelua articole) un articol despre revolta aborigenilor din Peru, care au ocupat și blocat activitățile mai multorsonde de petrol, ca urmare a unei crize ecologice fără precedent cauzate de exploatarea de petrol. Reacția sa francă și necenzurată a fost: “Ce ne …. ….. pe noi de Peru?” Mi-a fost clar că asta e judecată de jurnalist mainstream, care e incapabil să vadă dincolo de subiectele de presă care spală sistematic creierii cititorilor: un scandal de corupție, eventual o investigație (dar și astea sunt din ce în ce mai vechi), o bârfulitză, un dat cu părerea pe un subiect chipurile de mare importață pentru societate: terorismul, religia în școli, celula Elenei Udrea, haina lui Iohannis. Să intuiască conexiuni, să gândească la misiunea educativă a massmedia, de mult abandonată de jurnaliștii mainstream, mai ales în România.

În căutarea jurnalismului pierdut

Și uite așa nu avem niciun jurnalist în tot ce înseamnă media mainstream din România care să fie consacrat pe teme de mediu (adevărate, presante și privite în perspectivă globală – nu doar unii care mai scriu pe ici, pe colo, de noul Cod Silvic, sau mai aruncă un articol nedocumentat despre gazele de șist sau despre Roșia Montană), și mai ales niciunul care să își facă din a scrie despre cel mai presant subiect de mediu la ora actuală, schimbările climatice, un focus principal. Nici măcar unul secundar. De fapt, subiectul nu există pentru massmedia din România, decât, poate, atunci când mai are loc un summit climatic, dar atunci acoperirea subiectului nu este făcută decât de articole de-o șchioapă preluate de la marile agenții internaționale de știri, în care se face o sinteză cât se poate de generală a rezultatelor negocierilor, fără a merge în profunzime. Nici măcar în cea alternativă, hipsterească, care a devenit din ce mai preocupată de povești efemere și de subiecte simpliste, dar scrise creativ, cu iz pretențios, ca să se diferențieze cumva de mass-media mainstream, care abordează, în fapt, cam tot aceleași subiecte, doar că privindu-le din alt unghi.

Mass-media din România nu e decât o cutie de rezonanță a tendințelor la nivel global. Și da, nici acolo subiectul nu reușește să atragă atenția. Nici jurnaliștilor, nici cititorilor. Privind mass-media printr-o logică a pieței, exact acolo unde este ea acum, poți să te gândești că este o alegere rațională a massmedia de a lăsa acest subiect în afara subiectelor de titluri principale, întrucât, “cititorul nostru, stăpânul nostru”, nu-i așa? Iar cititorul nostru are ca primă reacție la citirea unui titlu legat de schimbările climatice: plictiseala, întoarcerea paginii. Oricât de greu ar părea pentru cineva preocupat și conștient de subiectul schimbărilor climatice, aceasta este reacția la știri legate de faptul că omenirea își sapă singură groapa, prin modelul de producție și consum total nesustenabil, pe care fiecare din noi îl susținem, mai mult sau mai puțin.

Oamenii abia discută de subiectul schimbărilor climatice peste tot în lume. În România, situația este, cred, mult mai gravă, pe fondul unui black-out total pe acest subiect, atât în mass-media scrisă, cât și în cea tv (deși la televizor, oamenii pot alege din multitudinea de canale internaționale și mai sunt câteva unde subiectul apare, din când în când, deși destul de stingher). Studiile arată faptul că majoritatea oamenilor nu au discutat acest subiect în afara familiei lor; unul din trei oameni nu a discutat vreodată de acest subiect. Atunci când li se cere să nominalizeze problemele care contează cel mai mult, votanții pun încălzirea globală la coada listei, și asta doar dacă au o listă de subiecte pe care trebuie să le clasifice (atunci când răspunsurile sunt libere, majoritatea covârșitoare nici nu s-ar gândi la schimbările climatice ca subiect de interes pentru campania electorală). Reacția oamenilor față de catastrofa climatică care ne paște este cea de catatonie. O stare de fixare a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă și stupoare mintală. Pacienții catatonici pot sta în poziții rigide ore întregi ignorând total în decursul stării catatonice orice fel de stimuli externi.

De ce nu sunt schimbările climatice un subiect de prima pagină

Jurnaliștii, întrebați cum ar considera subiectul schimbărilor climatice, recunosc că merită atenție sporită, dar că e…lipsit de nerv. Luat la bani mărunți, subiectul schimbărilor climatice, nu trece testul clasic pe care îl aplică massmedia subiectelor de presă: 1. Nu e nou, transformându-se, cumva, într-un zgomot de fundal al secolului 21, și a intrat în categoria cuvintelor folosite de autoritățile din domeniul protecției mediului, împreună cu dezvoltare durabilă și alte cuvinte prețioase ale cărui înțeles nimeni nu încearcă, în mod real, să și-l internalizeze. E, deci important, dar jurnaliștii nu îl simt urgent. Cert e că nici nu își bat capul cum să îl facă să sune urgent – pentru că, până la urmă, massmedia face și desface agendele politice, atunci când își dorește.

2. Îi lipsește data limită. O să fie un summit climatic în decembrie, văzut de marea majoritate a celor care studiaza fenomenul schimbărilor climatice, drept ultima șansă a omenirii de a își mai cumpăra câtva timp până la declanșarea unei crize cu repercusiuni greu de cuantificat și de anticipat. Dar, pentru marea majoritate, COP21 Paris nu este decât un alt summit climatic.

3. Criza climatică nu are o locație specifică. Vedem semnele ei peste tot, chiar în statele dezvoltate (urganele din ce înc e mai frecvente și mai violente di SUA), deși cel mai loviți sunt tot în zonele îndepărtate de focusul massmedia, în Filipine, în Maldive.

4. E greu de explicat în câteva cuvinte, pentru că are nevoie de multe detalii pentru a fi prezentată

5. Nu are un singur responsabil, clar definit.

Privind lista asta, ajung să înțeleg și diferența dintre subiectul fracturării hidraulice versus subiectul Roșia Montană și de ce subiectul fracturării, deși mult mai grav, mai ireversibil și mai extins teritorial decât Roșia Montană nu a reușit să scoată lumea în strada în cantități similare sau chiar mult mai mare, pe măsura gravității subiectului).

Cu atâtea subiecte, care mai de care mai scandaloase, votul din diaspora, terorismul crescut acasă, în Europa, războiul din Ucraina și iminența unui război de proporții, poate chiar globale, arestările și condamnările penalilor din politică, unde să pui subiectul schimbărilor climatice și al distrugerii planetei, un subiect peren? Massmedia nu discută nici de subiecte conexe, cum ar fi problema contaminării cu arsen a apei din vestul județului Timiș, cel mai probabil având ca și cauză activitățile petroliere din zonă (fie di țară, fie din Serbia), deși acest subiect răspunde tuturor cerințelor unui subiect de presă (în fine, la categoria responsabil, autoritățile fac tot posibil să facă să dispară urmele unui responsabil, dând vina pe…mama natură).

Iar jurnaliștii din întreaga lume nu fac mai nimic să schibe acest status quo al ordinii importanței subiectului în mentalul colectiv. Însă această atitudine nu e doar una a jurnaliștilor, ține de natura umană. Psihologii numesc asta aversiune la pierdere: atunci când oamenii oamenii au de ales între un sacrificiu relativ mic acum și o pierdere incertă, dar mult mai mare pentru o generație viitoare, oamenii fac foarte rar mișcarea rațională, sacrificiul. La asta se adaugă și problema optimismului fundamental al indivizilor, tendința de a presupune că totul se termină cu bine (cultivată prin basme și apoi prin consumul de filme cu happy end), că până la urmă oamenii vor gsi ei o soluție tehnică care să ne scape și de schimbările climatice și să stabilizeze, cumva, temperatura globală. Încrederea oarbă pe care unii au dezvoltat-o în progresul științei, apabil să rezolve orice problemă a umanității, fără a chestiona critic imitele progresului tehnologic, e o altă cauză a acestui optimism fundamental și totalmente nefondat al indivizilor. Întrebați de modalități concrete legat de cum s-ar putea stopa încălzirea globală, omul de rând își declină responsabilitatea, pe motiv că este prea complex și pasează, grațios, oamenilor de știință, britanici sau germani:), povara găsirii unei soluții. Optimismul însă rămâne. Chiar și la cei care pretind că acordă mai mult timp gândind la problemele omenirii, blocajul acesta se produce aproape inevitabil.

Însă ceea ce face subiectul mai greu de vândut jurnalistic nu e doar absența unui vinovat clar definit, ci și faptul că și NOI SUNTEM PARTE A CAUZEI, prin modul în care ne construim și încălzim casele, lucrurile pe care le consumăm, joburile pe care suntem dispuși să le facem, cum ne deplasăm, cum ne petrecem timpul liber, cum ne educăm copiii. Iar asta e ceva foarte greu de vândut oamenilor – vina colectivă. Iar în cazul schimbărilor climatice, schimbarea necesară e una profundă, care ține de fiecare din noi. Ceva greu de obținut, ai ales atunci când nu există un tribunal care să prescrie ce ai voie să faci și ce nu, și care să aplice sancțiuni dacă nu te supui unor norme. Și cum omul a devenit comod, iar religia a reușit destul de mult să îi facă pe oameni să devină fataliști, iată-ne în punctul în care omenirea privește către încălzirea globală, atunci când o face, ca spre un punct asupra căruia nu poate avea nicio influență, ca un spațiu psihologic inefabil, îngrozitor, precum e moartea, pe care tot evităm să o privim în față.

Cum faci din schimbările climatice un subiect de știre

Cu toate astea, există o mișcare climatică în creștere la nivel global, care, însă, nu reușește să crească pe măsura provocării și să transmită mesaje îndeajuns de motivante pentru a reuși să atragă masa critică necesară pentru a determina factorii de decizie să ia altfel de decizii decât unele lisite de ambiție. Ea va trebui, dacă e să acceptăm că nu suntem toți fataliști și nu putem accepta acest scenariu al catastrofei climatice, să ajungă să crească la nivel global. Pentru a crește, ea are nevoie de comunicare. O comunicare eficientă și care să vizeze cât mai multe segmente ale societății. Dar cum să faci această comunicare?

Citind articolele la îndemână despre schimările climatice, nu poți să nu remarci faptul că ele sunt înțesate de date, tabele, grafice. Cititorii și consumatorii de rând de massmedia au fost învățați cu lecturi simple și cu mesaje convingătoare. Iar povestea schimbărilor climatice are nevoie de o linie narativă simplă, convingătoare, o poveste, care să meargă la inima oamenilor, nu doar către mințile lor. Odată ce inima este atinsă de mesaj, inima va transmite și creierului acțiunile necesare pentru a încerca schimbarea.

Mesajele trebuie să fie simple, precum campania The Guardian Keep it in the ground (Lăsați-le în pâmânt, – hidrocarburile, n.red.)”. Mesaj simplu și la obiect: Nu putem arde cărbune, gaz și petrol fără a ne prăji planeta.

Apoi, comunicarea subiectului schimbărilor climatice va trebui să se axeze nu doar pe diagnoză, ci și pe soluții. Dacă oamenii vor auzi doar mesaje apocaliptice de la activiștii climatici, fără să audă și soluții, ei își vor astupa urechile și vor trece mai departe, ridicâd din umeri neputincioși. Până la urmă, chiar și perdicatorii medievali care vorbeau despre apocalipsă, prezenau varianta salvării prin religie. Cartea revelatorie a lui Naomi Klein, This Changes Everything. Capitalism vs. Climate, este un exemplu în acest sens, oferind, pentru fiecare problemă, soluții.

Cum să determini dreapta politică să marșeze la discursul schimbărilor climatice

Tradițional și cât se poate de natural, discursul despre schimbări climatice a devenit un apanaj al stângii, la nivel global, pentru că dacă vrei să discuți serios despre schimbări climatice, nu o poți face fără să ataci actualul model de dezvoltare economică bazat pe mitul eternei creșteri, capitalismul. Chiar dacă mai moderate, criticile privind acțiunea climatică neconvingătoare a guvernelor statelor dezvoltate vin inclusiv din rândurile partidelor de centru-stânga, și ele molipsite de aceeași viziune productivistă bazată pe mitul eternei creșteri. În Senatul SUA și în Parlamentul European, poți să prevezi din start ce poziție au politicienii legat de schimbările climatice (chiar dacă nu neapărat internalizată), în funcție de partidul din care provin. Conservatorii, fie ei republicani, din UKIP, laburiști, de la CDU, vor avea mereu o atitudine cât se poate de nuanțată despre schimbăprile climatice, și asta și datorită legăturilor indisolubile pe care le-au avut de-a lungul timpului cu industria petrolieră. În România, ca și în alte domenii, diferențele între partidele care aparțin, teoretic, unuia sau altui eșicher politic, pe subiectul schimbărilor climatice, sunt insesizabile. Motivul: practic subiectul acesta nu există pentru ei, iar apariția unui partid cu adevărat ecologist, care să umple vidul politic total, întârzie încă.

Cert este, însă, că, la nivel global, acțiunea climatică necesită nu doar o parte a eșicherului politic, și anume stânga, oricât de pervertită ar fi ea peste tot prin lume (cu mici excepții, care încă așteaptă să fie confirmate din punct de vedere al atitudinii legat de schimbările climatice). Este nevoie ca toată clasa politică la nivel global, de la stânga la dreapta, în măsura în care mai există ceva diferență ideologică, să conștientizeze această problemă crucială și mai ales să găsească soluții împreună. Deși, soluția, așa cum recunoaște și Naomi Klein în This Changes Everything, presupune însăși atacarea modelului economic actual și a credințelor ce stau la baza lui. Iar dreapta politică, vajnică apăratoare a capitalismului, nu poate accepta cu ușurință că modelul pe care l-a apărat cu destoinicie vreme de 200 de ani este unul care duce omenirea spre autodistrugere.

Miracole sunt posibile. S-o luăm, de exemplu, pe AngelaMerkel, exponentă de marcă a dreptei conservatoare europene, care are o poziție cât se poate de tranșantă vizavi de schimbprile climatice – nu însă și de soluții (urmează un nou articol pe care îl voi dedica politicii cu iz de fata morgana practicată în Germania, odată cu conversia energetică, care nu a mers, însă, până la rădăcina problemelor). Însă designul unei campanii de dreapta privind necesitatea luptei climatice este un subiect, care, momentan, mă depășește. Probabil că narativa cea mai eficientă care poate funcționa la nivelul publicului conservator este cea bazată pe valorile conservatoare: familie, patrimoniu local.

Într-o astfel de abordare, povestea schimbărilor climatice ar fi prezentată în cheia datoriei intergeneraționale a fiecăruia, de a nu lăsa copiilor o povară creată de acțiunile necugetate și iresponsabile ale generației noastre. Iar în locul abordării globale a problemei, focusul ar cădea, pentru conservatori, asupra conservării peisajului local, adică pe conservaționism (și aici iar remarc instrumentarul de dreapta al campaniei pentru salvarea Rosiei Montane, mult mai de dreapta, chiar dacă nu neapărat cu voia echipei de activiști, care s-a adresat unui public românesc care a fost socializat mai degrabă în valorile de dreapta, în ultimele decenii), în detrimentul abordării globaliste. Adică s-ar reduce, până la urmă, la abordarea de tip NIMBY (Not in my backyard – nu în curtea mea).

Pentru a funcționa și a produce efecte necesare, o asemenea logică ar trebui extinsă, totuși, la nivel global, ea necesitând, astfel, o opoziție vizavi de proiecte cu impact sever asupra mediului și schimbărilor climatice, peste tot în lume. Dacă fiecare loc din lume ar avea apărători ai locului, precum Eugen David (al cărui discurs, oricum l-ai percepe, nu se potrivește într-un discurs al stângii) chiar și fără perspectiva capabilă de proiecție globalistă și altruistă, a stângii, practic guvernele și companiile care au proiecte destructive pentru mediu și cu impact masiv asupra încălzirii globale, nu ar mai avea spațiu de manevră.

Cert e că viziunea de tip NIMBY nu poate produce schimbările dramatice necesare la nivel global, însă poate să mai închidă din portițele expansiunii productiviste a doctrinei neoliberale pe ici, pe colo. Deși pare un compromis dubios și fără multe șanse de reușită, un lucru este cert: atitudinile și predispozițiile (progresist versus conservator, altruist versus egoist) adânc înrădăcinate în oameni, care determină și propesiunea pentru a vota pentru stânga sau dreapta, sunt lucruri pe care orice discurs despre schimbările climatice, oricât ar fi de bine meșteșugit, nu le poate mătura peste noapte și că o singură narativă nu poate să împace și publicul de stânga, și pe cel de dreapta.

În căutarea unui răspuns pentru această criză de comunicare a subiectului extrem de grav al schimbărilor climtice, poate singurul cu adevărat important, dincolo de cel legat de război, recomand tuturor Naomi Klein, This Changes Everything. Capitalism versus Climate (Asta schimbă totul. Capitalism versus Climă) care ar trebui să devină biblia oricărui om de stânga în secolul 21 (care este, inevitabil, VERDE), așa cum până acum a fost, poate, Capitalul lui Marx.

Pentru cei care nu își pot procura cartea, The Guardian, singurul cotidian mainstream din Europa și din lume care pare să înțeleagă gravitatea și urgența subiectului, publică, zi de zi, capitole din cartea lui Naomi Klein. Aici este primul articol, care vă va duce către toate celelalte articole publicate. Vă recomand asta în așteptarea unei traduceri a cărții ei în limba română, care sper să vină în timp util, alimentând, în sfârșit, începerea unei discuții atât de necesare pe acest subiect și în România.

articol preluat de pe http://activista.ro

Retragerea Chevron din România, între argumente economice și euforie activistă

foto – Evoluția prețului petrolului crud Brent, la bursă, între martie 2014-martie 2015. Sursa: www.nasdaq.com
articol – Marius Lazăr – farafracturare.ro

Cine ar fi crezut, acum mai bine de un an, la finele anului 2013, că gigantul american Chevron va lua decizia (chiar și temporară), de a se retrage din România, renunțând la proiectul de explorare și exploatare a gazelor de șist? Nici cei mai optimiști activiști de mediu nu sperau că socotelile de acasă ale firmei americane se vor dovedi atât de repede (mai puțin de doi ani) a fi în contradicție cu cele din târg, și că vor fi nevoiți să-și reconsidere poziția față de exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică în România.

Înainte de a vorbi despre argumentele care cel mai probabil au stat la baza acestei decizii, trebuie să spunem în mod clar că nu este vorba de o retragere definitivă, reprezentanții companiei declarând că: ”Chevron România confirmă intenția de a renunța la planurile sale pentru aceste concesiuni(de explorare-exploatare a gazelor de șist, n.n.) în 2015”, iar Victor Ponta, prim-ministrul României, declarând la rândul său în toamna anului 2014 că ” „Oricum s-a amânat, pentru că… se pare că nu avem gaze de şist.”. Dealtfel, pe site-ul companiei pentru România, la secțiunea știri, nu este dat niciun comunicat oficial despre retragerea din România, ceea ce ne îndreptățește să credem că este vorba pur și simplu de o amânare a planurilor Chevron, nu de o decizie definitivă.

Retragerea Chevron din România (proabil temporară), vine după ce compania a decis să își încheie operațiunile și în alte țări din Europa Centrală și de Est, respectiv Lituania, Bulgaria, Ucraina, Polonia. Motivele invocate în fiecare caz variază de la legislația restrictivă (Bulgaria, Lituania, Ucraina), la lipsa rentabilității economice (Polonia, România).

Aceste decizii vin pe fondul scăderii prețului petrolului în ultimele 9 luni, la aproape jumătate din valoarea avută în iulie 2014, fapt care pune serioase probleme de rentabilitate exploatării gazelor de șist prin fracturarea hidraulică de mare volum. După cum se arată într-un articol publicat de business24.ro, prăbușirea prețului petrolului a avut consecințe importante asupra firmelor americane care exploatează gaze și petrol de șist. Astfel, ”compania Baker Hughes a ajuns la doar 1.663 de puțuri de exploatare de petrol și gaze de șist în Statele Unite, fiind la cel mai scăzut nivel din 2010 și până în prezent. Firma și-a redus bugetul de cheltuieli pentru anul în curs cu 20% și a trimis în șomaj peste 7.000 de angajați, urmând exemplul BP, Conoco Phillips, Schlumberger sau pe cel al canadienilor de la Suncor Energy.”

Deși Chevron nu este singura companie din România care deține concesiuni petroliere și gazeifere, și care caută gaze de șist (deși singura care a declarat asta oficial), trebuie să recunoaștem că retragerea sa, chiar și conjucturală, este un semnal puternic atât pentru opinia publică, cât și pentru ceilalți investitori. Un semnal care pe noi, activiștii antifracturare nu poate decât să ne bucure, dar care nu înseamnă că am căștigat războiul împotriva fracturării, ci doar că suntem într-un ”avantaj strategic”. Până când fracturarea hidraulică de mare volum nu este interzisă prin lege (lucru de care parlamentarii noștri par să fugă ca necuratul de tămâie), nu se poate spune că lupta este căștigată.

În altă ordine de idei, sunt anumite semnale și la nivel global, care arată că era combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze) este în declin. Unul din aceste semnale sunt investițiile în energie regenerabilă făcute chiar de reprezentanții magnaților din industria de petrol. Iată ce declara Stephen Heintz, directorul Fondului Fraților Rockefeller, ce s-a alăturat de curând unei coaliții filantropice care a decis să vândă active în valoarea de 50 mld de dolari din industria de combustibili fosili: ”Suntem foarte convinși că dacă ar fi fost aici, în viață, azi, (referire la John D.Rockefeller, fondatorul Fondului, n.n), ca un om de afaceri abil care privește spre viitor, el ar fi ieșit din industria de combustibili fosili și ar fi investit în energie curată, regenerabilă” (Sursa: aici)

Să sperăm că trecerea la surse alternative, curate și ieftine de energie se va face cât mai rapid și lin, iar daunele provocate deja de ”economia morții”, cum o denumea John Perkins, vor fi remediate la fel de repede.

articol preluat de pe http://farafracturare.ro

Chevron renunţă la explorarea gazelor de şist în România: Proiectul nu poate concura cu alte oportunităţi globale

de Liviu Iancu – Mediafax, Alexandra Vladescu – Mediafax

Compania Chevron a anunţat că renunţă la explorarea gazelor de şist din România, la mai puţin de o lună după ce a renunţat la explorarea din Polonia, informează Wall Street Journal şi Bloomberg. Reprezentanţii Chevron au confirmat pentru MEDIAFAX că gigantul american se retrage din România şi renunţă la proiectele de exploatare de gaze de şist.

“Rămâne România, unde ne aflăm în proces de a renunţa la interesele noastre de concesiune”, a spus purtătorul de cuvânt al Chevron, scrie WSJ.

Acesta nu a menţionat însă motivele pentru care compania renunţă la explorarea din ţara noastră.

“În 2014, Chevron Romania a finalizat activităţile de explorare a concesiunii Bârlad, precum şi un studiu geofizic 2-D realizat în două dintre cele trei concesiuni din regiunea Dobrogea. Chevron România confirmă intenţia de a renunţa la planurile sale pentru aceste concesiuni în 2015″, au declarat agenţiei MEDIAFAX reprezentanţii companiei.

Ei au adăugat că este o decizie de afaceri luată în urma evaluărilor proiectului din România, care nu poate concura în acest moment într-un mod favorabil cu alte oportunităţi de investiţie din portofoliul global al Chevron.

“Rezultatele lucrărilor din România vor fi predate ANRM şi vor rămâne în custodia statului. Confidenţialitatea informaţiilor de acest gen este menţinută în conformitate cu legislaţia din România”, au adăugat reprezentanţii Chevron.

Chevron a anunţat pe 1 februarie că renunţă la activităţile de explorare a zăcămintelor de gaze de şist din Polonia, ale căror rezultate nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor iniţiale.

“Divizia din Polonia a Chevron a decis să întrerupă operaţiunile de explozare a zăcămintelor de şist din Polonia, întrucât oportunităţile oferite de acestea sunt mai mici decât alte oportunităţi din portofoliul global al grupului”, se arată într-un comunicat al Chevron.

Chevron a finalizat în iulie 2014 activităţile de explorare la prima sondă din România, în localitatea Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri.

Compania americană deţine alte trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania a mai obţinut anul trecut şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare, în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce Chevron a obţinut, în octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

Washingtonul anunță măsuri pentru reducerea emisiilor de metan din industria extractivă

Foto: (c) Bao Dandan / XINHUA FLUX
AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Cristina Mac)

Administrația președintelui american Barack Obama a prezentat miercuri un set de măsuri pentru reducerea, până în 2025, cu 40-45% față de nivelul înregistrat în 2012 a poluării cu metan produse de industria de exploatare a petrolului și gazelor naturale, transmite Reuters.

Inițiativa face parte din eforturile depuse pentru combaterea schimbărilor climatice, emisiile de gaz metan reprezentând 10% din emisiile de gaze cu efect de seră din SUA la nivelul anului 2012.

Măsurile propuse de Agenția pentru Protecția Mediului vizează emisiile de gaz metan rezultate atât din noile instalații de forare, cât și din noile și vechile unități de extracție și producție amplasate pe domeniul public federal.

Activiștii pentru protecția mediului au criticat aceste măsuri, invocând faptul că se axează pe viitoarele emisii de metan în loc să se concentreze asupra surselor de poluare existente. Pe de altă parte, companiile din industria extractivă au calificat aceste reglementări drept inutile.

SUA sunt în prezent cel mai mare producător de gaze și petrol din lume, în contextul extinderii exploatărilor prin fracturare hidraulică. Reprezentanți ai administrației americane au precizat că, deși emisiile poluante din acest sector au scăzut cu 16% față de nivelurile înregistrate în 1990, ele urmează să crească cu 25% până în 2025 în cazul în care nu vor fi luate măsurile necesare pentru contracararea fenomenului.

În cadrul actualei propuneri, Agenția americană pentru Protecția Mediului va prezenta în cursul verii un proiect de lege, iar legea în variantă finală va fi promulgată în 2016 și va avea drept obiectiv reducerea poluării cu metan din noi surse, mai degrabă decât din sursele deja existente. Casa Albă a anunțat că nu dispune de estimări ale cheltuielilor asociate acestor reglementări.

“Suntem încrezători că putem realiza acest lucru cu o eficiență ridicată a costurilor”, a comentat Dan Utech, consilierul lui Barack Obama în domeniul mediului și energiei. El a precizat că administrația de la Washington se concentrează asupra noilor surse de poluare pentru că aceasta este direcția în care se îndreaptă noile investiții și care va produce creștere economică.

Aceste măsuri pot viza diferite aspecte ale industriei extractive de petrol și gaze, cum ar fi eliminarea scurgerilor din puțurile de foraj. Propunerile sunt menite să ajute Washingtonul să-și îndeplinească obiectivul dezvăluit de Obama în urmă cu un an, în China, de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră până în 2025 cu 26% până la 28% față de nivelul din 2005.

Grija pentru mediu a devenit o importantă parte a eforturilor depuse de actuala administrație americană de a cimenta “moștenirea Obama” în ultimii doi ani de mandat ai președintelui american. Cum era de așteptat, republicanii se opun în mare parte acestor eforturi.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro

Revolta la Sacalaz impotriva prospectiunilor petroliere

tion.ro

Zeci de localnici din Săcălaz au declanșat o revoltă împotriva companiei Prospecțiuni SA, care aparține omului de afaceri Ovidiu Tender și care efectuează prospecțiuni petroliere pentru ADX Energy, compania care a concesionat dreptul de explorare și exploatare petrolieră în zona localității. Oamenii îl acuză pe primarul Ilie Todașcă (PSD) că a primit “sponsorizări” pentru a permite prospecțiuni petroliere inclusiv în intravilanul localității. Mai mult, localnicii se tem că Săcălaz s-ar putea transforma într-un nou Pungești și se vor efectua aici și exploatări de gaze de șist. 

Povestea de la Săcălaz datează deja de doi ani, când localnicii au aflat că în zona localității Săcălaz se vor efectua prospecțiuni petroliere. Speriați că este vorba de gaze de șist, oamenii le-au cerut consilierilor locali să adopte o hotărâre prin care să interzică explorarea și exploatarea gazelor de șist pe teritoriul comunei. Ulterior, zeci de localnici, conform unor surse, sute conform altor surse, au interzis echipelor firmei Prospecțiuni SA să intre pe pământul localității și să efectueze explorări petroliere.

Ca răspuns, firma ADX Energy ar fi dat în judecată localnicii “recalcitranți”, procesele fiind la ora actuală în desfășurare.

„Sunt procese pe rol. În primă fază, ADX a cerut Ordonanţă Prezidenţială care să îi permită să intre pe terenurile oamenilor, dar cererea lor a fost respinsă de instanţele de judecată. Au făcut recurs şi vom vedea ce se întâmplă. Practic toţi proprietarii de terenuri din Săcălaz care nu au fost de acord ca pe pământurile lor să intre cei de la prospecţiuni au fost daţi în judecată. Sunt de ordinul sutelor”, spune consilierul local independent din Săcălaz, Viorel Nicu.

În urmă cu câteva zile, locuitorii din Săcălaz s-au revoltat din nou când au observat echipele Prospecțiuni SA că bat țăruși chiar și pe marginea drumului principal care trece prin comună și care leagă Timișoara de Jimbolia. Cu stupoare ei au aflat că firma de prospecțiuni a primit aprobare de la primar să execute explorări petroliere în intravilanul comunei.

Pentru a contracara măsura primarului, mai mulți consilieri locali au organizat în această săptămână o ședință a Consiliului Local Săcălaz și au adoptat o hotărâre prin care se stipulează că orice lucrare pe teritoriul localității trebuie să fie aprobată de consiliul local.

În replică, primarul Ilie Todașcă a încercat să redacteze un alt proiect de hotărâre prin care să permită firmei de prospecțiuni explorarea petrolieră pe teritoriul comunei. Secretara localității a refuzat însă să redacteze acest proiect.

„Domnul primar, în baza unei adrese înregistrată ieri (miercuri – n.r.) la Primăria Săcălaz, a înregistrat un proiect de hotărâre prin care e de acord cu prospecţiunile în intravilanul localităţii, lucru interzis chiar de Legea petrolului. Deci în intravilanul localităţilor nu e voie să se desfăşoare prospecţiuni. Nu suntem de acord cu acest lucru. Mai mult, acum două zile Consiliul Local Săcălaz a adoptat o hotărâre prin care orice activitate pe domeniul public sau privat al comunei trebuie să aibă la bază o Hotărâre a Consiliului Local. (…) Domnul primar pesemne că nu ţine la acest lucru. (…) ADX Energy a mai avut o cerere în Consiliul Local Săcălaz pentru a primi aprobări să facă prospecţiuni, însă această cerere a fost amânată. Noi nu vrem, suntem împotriva oricăror prospecţiuni. Nu prospecţiunile ne sperie, ci ceea ce se va întâmpla după. Dacă se găsesc gaze de şist, noi ca şi comunitate suntem egali cu zero în faţa Guvernului”, a mai spus consilierul local independent.

Mai mult, localnicii și inclusiv unii consilieri locali îl acuză pe primarul Ilie Todașcă că a acceptat o sponsorizare consistentă, de 53.000 de lei din partea ADX Energy, firma care va beneficia de rezultatele explorărilor petroliere. Astfel firma a dotat școala cu un sistem de supraveghere video și a cumpărat 7 laptopuri, care acum însă nu se regăsesc în inventarul primăriei, susțin oamenii.

„Mai mult, există un contract de sponsorizare făcut de ADX Energy Panonia în care apar la un moment dat şapte laptop-uri care nu se regăsesc în inventarul primăriei. Se găseşte doar sistemul de securitate, care e la şcoală. Sponsorizarea a fost de 53.600 de lei, dacă îmi aduc bine aminte”, explică Viorel Nicu.

Totul a culminat joi, când zeci de localnici s-au strâns în fața și în sala de Consiliu Local Săcălaz și le-au cerut consilierilor să nu permită explorarea și exploatarea petrolieră pe teritoriul localității lor. Mai mult, inclusiv câțiva consilieri locali au refuzat să se prezinte la această ședință, iar din lipsă de cvorum, întrunirea a fost suspendată. În continuare, oamenii îngrijorați l-au aşteptat pe primar în sala de consiliu, însă acesta se afla la Jimbolia, cu alte treburi administrative. După aproximativ o oră, localnicii au mers şi la primărie, însă nu l-au găsit pe primar. „Este un laş”, au spus unii.

Scânteia care a aprins revolta de la Săcălaz a fost o cerere a ADX Energy formulată Consiliului Local Săcălaz, prin care firma cere accesul în comună pentru montarea unor echipamente, în caz de aviz negativ reprezentanţii companiei arogându-şi dreptul de a apela la instanţele de judecată.

„Astfel, în baza prerogativelor Legii Petrolului 238/2004, cu modificările ulterioare, prin prezenta, vă solicităm în mod respectuos, ACCESUL ÎN COMUNĂ invederându-vă faptul că, în acest moment dorim să începe achiziţia de date geofizice, lucru care presupune accesul pe drumurile publice cu echipamente specifice activităţii de prospectare, dar şi poziţionarea provizorie lângă drumurile din comună, a unor receptori audio, cu o dimensiune de aproximativ 10/10 cm. Întreaga activitate dorim să o desfăşurăm în cel mai scurt timp posibil, pentru o durată de aproximativ 2-3 zile şi presupune trecerea pe drumurile publice, poziţionarea receptorilor radio lângă drumurile publice, recepţionarea datelor şi ridicarea receptorilor. Lucrările noastre se vor desfăşura pe o perioadă limitată, scurtă şi nu vor încurca cu nimic circulaţia pe drumurile publice. Vă aducem la cunoştinţă că noi ne desfăşurăm activitatea în temeiul hotărârii mai sus menţionate, avem avizele şi autorizaţiile necesare la zi, ne-am asumat obligaţii faţă de Statul Român, iar orice împiedicare sau întârziere în derularea activităţii noastre ne prejudiciază foarte grav, fiind nevoiţi a acţiona în judecată orice impediment apare şi orice persoană care creează întârzieri în desfăşurarea normală a activităţii noastre, urmând ca întreaga pagubă să o solicităm acestora”, se arată în scrisoarea adresată Consiliului Local al Comunei Săcălaz de către ADX Energy Panonia SRL, prin avocat Bogdana Balc.

Oamenii cer să se organizeze un referendum în comună pentru a se declara de acord sau nu cu explorările  în intravilan, iar în baza rezultatului acestui referendum să fie adoptată o hotărâre de consiliu local.

Reacţia primarului Todaşcă: „Sunt între ciocan şi nicovală”

Interesant este că atât primarul Ilie Todaşcă, cât şi consilierii locali PSD din Săcălaz se declară împotriva exploatării gazelor de şist, însă susţine că trebuie să respecte legea.

„Eu ca primar sunt între ciocan și nicovală. Eu trebuie să respect legea în România. (…) Consiliul Local a dat o hotărâre că orice cerere de acces pe domeniul public, pe domeniul privat al comunei se face în urma unei cereri. Siguri, cei de la ADX au venit cu o solicitare să primească drept acces, din păcate astăzi nu s-a putut lua nicio hotărâre. Hai să vă spun pe cinstite că și eu am cinci nepoței. Nu-mi convine că, Doamne ferește să ne trezim în viitor cu acele gaze de șist. (…) Îi cred pe oameni, sunt speriați, dar după cum știm în România nu prea sunt gaze de șist”, a declarat Todaşcă.

Primarul din Săcălaz recunoaşte că firma ADX Energy a făcut donaţia respectivă, însă susţine că laptop-urile nu au dispărut.

„Este adevărat. Această firmă au făcut un sistem de supraveghere video a școlii din Săcălaz, nu a primarului. Au făcut sponsorizare și au adus șapte laptopuri pe care le-am repartizat. (…) Sunt în inventarul primăriei, cine vorbește, vorbește rău”, a mai spus Todaşcă. 

Indiferent cine are dreptate, cert este că în comuna de lângă Timişoara stă să izbucnească o revoltă în toată regula, provocată de prospecţiunile petroliere din zonă.

articol preluat de pe http://www.tion.ro/

Ponta: Discuțiile legate de exploatări de zăcăminte aurifere și de gaze de șist trebuie să primească un răspuns în Parlament

AGERPRES/ (A — autor: Cătălina Barbu, editor: Mihai Simionescu)
Foto: (c) LIVIU SOVA/AGERPRES ARHIVĂ

 

Ponta: Discuțiile legate de exploatări de zăcăminte aurifere și de gaze de șist trebuie să primească un răspuns în Parlament

 

Premierul Victor Ponta a afirmat, luni seară, în ședința plenului reunit al Parlamentului pentru învestirea noului guvern, că Parlamentul este cel care trebuie să ofere “un răspuns definitiv” referitor la exploatările care se pot face în România.

Vom veni în fața Parlamentului cu măsuri legislative și strategice referitoare la mediu, ape, păduri, care fac parte acum dintr-un singur portofoliu. Parlamentul trebuie să decidă, indiferent de cum va propune Guvernul, Parlamentul va trebui să decidă pe termen lung care este sistemul de redevențe pe următorii 10-15 ani. Parlamentul va trebui să decidă, pentru cel puțin 10-15 ani, ce fel de exploatări se pot face și nu se pot face în România. Cred că discuțiile legate de exploatări de zăcăminte aurifere, de gazele de șist trebuie să primească un răspuns definitiv aici, în Parlamentul României și cred că dvs. sunteți cei care veți spune foarte clar: ‘România face acest gen de exploatări sau nu‘”, a spus Ponta.

Totodată, premierul a adăugat că în domeniul energiei România a făcut pași importanți și a afirmat că trebuie continuați pentru a obține “un obiectiv strategic — independența noastră energetică într-un context economic, politic, regional extrem de complicat și extrem de periculos pentru dezvoltarea și independența noastră, inclusiv politică, în viitor“.

Victor Ponta și-a exprimat speranța că președintele ales Klaus Iohannis, împreună cu Parlamentul și cu Ministerul Educației, vor putea elabora “o nouă strategie de dezvoltare a Educației, care să crească competitivitatea educației din România și care să ne permită să ne ridicăm la nivelul competiției europene“.

În ce privește Educația și Sănătatea, sunt trei ani neîntrerupți, eu îmi doresc să fie cinci ani neîntrerupți, în care România nu a mai închis nicio școală sau spital. Este un lucru important după o perioadă dificilă în care școli, spitale au fost închise și lucrări au fost abandonate. Am reușit să alocăm sumele necesare pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură.
De asemenea, avem în bugetul pe 2015 și trebuie să avem și în bugetul pe 2016 sumele necesare și pentru creșterea veniturilor persoanelor care lucrează în Sănătate și Educație“, a mai spus Ponta.

articol preluat de pe: .agerpres.ro