Articole

Sfinții Sfințiti Mucenici Eutihie şi Cosma Etolul; Sfântul Mucenic Tation

Sfantul Mucenic Eutihie. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 24 august

Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu.

foto: crestinortodox.ro

 

Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie; Sfântul Sfinţit Cosma Etolul; Sfântul Mucenic Tation; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei”; Arătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej; Mutarea moaştelor Sfântului Dionisie din Zakynthos; Ap. I Corinteni 16, 5-12; Ev. Matei 21, 28-32


Sf. Sfințiţi Mc. Eutihie și Cosma Etolul

articol: basilica.ro

23 august 2016

Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie (sec. I) – S-a născut în orașul Sevastia din Palestina. A fost ucenicul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, apoi al Sfântului Apostol Pavel. S-a numărat printre cei 70 de apostoli și a fost sfințit episcop. Pentru râvna cu care a propovăduit cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos a suferit multe suplicii la care a fost supus. În același timp îngerul Domnului i-a fost alături care l-a vindecat de multe ori și l-a scăpat de vătămarea focului și de fiarele sălbatice. Episcopul Eutihie și-a sfârșit apostolia în chip mucenicesc, căci fiind dus legat de la Efes la Sevastia în Palestina, a fost trecut prin sabie pe drum.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. I Corinteni 16, 5-12

Fraţilor, voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia trec. La voi mă voi opri, poate, sau voi şi ierna, ca să mă petreceţi în călătoria ce voi face. Căci nu vreau să vă văd acum numai în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul. Voi rămâne însă în Efes, până la praznicul Cincizecimii. Căci mi s-a deschis uşă mare spre lucru mult, dar sunt mulţi potrivnici. Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără de teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul Domnului. Nimeni, deci, să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl aştept cu fraţii. Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să vină acum. Ci va veni când va găsi prilej.

 

Ev. Matei 21, 28-32

Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii; şi mergând la cel dintâi, i-a zis: fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. El însă, răspunzând, i-a grăit: nu vreau, dar mai pe urmă, părându-i rău, s-a dus. Mergând la celălalt, i-a zis tot aşa; acela, răspunzând, a zis: eu, Doamne, voi merge, dar nu s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia tatălui său? I-au răspuns: cel dintâi. Iisus le-a zis: adevărat vă spun vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el; dar vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Mc. Eutihie şi Tatian

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 24 August

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Eutihie, ucenicul Sfântului Ioan cuvântatorul de Dumnezeu, si al Sfântului Apostol Pavel.

Acest sfânt umplându-se de darul lui Dumnezeu, si urmând Sfântului Apostol Pavel, a mers cu mare îndrazneala la propovaduire, si surpând capistile idolesti, a rabdat legaturi si batai, si a patimit rau multa vreme în temnita, unde primea pâine din cer. Si a fost bagat în foc si dat fiarelor salbatice. Si toate acestea biruindu-le, s-a dus în patria sa, la Sevasti; unde, ajungându-l vreme de batrânete, a raposat în Domnul.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Tation (sau Tatian).

Sfintii Sfințiti Mucenici Eutihie si Tation - foto - basilica.ro

Sfintii Sfințiti Mucenici Eutihie si Tation – foto – basilica.ro

Sfântul mucenic Tation (Tatian) a trait in Bitinia si a suferit mucenia sub împaratul Diocletian (284-305). El era din locul ce se numea Mantineu, ce este mai jos de Mitropolia cetatii lui Claudie, din Eparhia Onoriadei. Deci fiind prins pentru ca credea în Hristos, a stat de fata în Claudiopole înaintea guvernatorului Urban. Si marturisind ca este crestin a fost bagat în temnita, si iarasi a fost scos la întrebare si stând cu puterea lui Hristos în credinta, a fost batut cu toiege si sfâsiat cu unghii de fier. Deci sosind la poarta cetatii, si facându-si semnul Crucii, si auzind glas de sus care îi binevestea bunatatile ce-l asteptau, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorul Gheorghe Limniotul (din Limnos sau Lemnos).

Acest fericit cuvios din tânara vârsta si-a petrecut viata pustniceste în Muntele Olimpului. În zilele lui Leon Isaurul (716-741) care sfarâma icoanele si ardea moastele sfintilor, a propovaduit cu îndrazneala Ortodoxia, si a mustrat pagânatatea si necredinta. Si a propovaduit adevarata credinta, la adânci batrâneti ajungând, ca, precum se spune, a fost de 95 de ani, rabdând mult si multe feluri de chinuri. Si taindu-i-se nasul si arzându-i-se capul, multumind si rugându-se, si-a dat sufletul la Dumnezeu in anul Domnului 718.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: .calendar-ortodox.ro


Sfantul Cosma Etolul

articol: Radu Alexandru – crestinortodox.ro

25 iunie 2014

Sfantul Cosma Etolul - foto - crestinortodox.ro

Sfantul Cosma Etolul - foto – crestinortodox.ro

Sfantul Cosma Etolul (Etolianul) este sarbatorit de Biserica Ortodoxa in ziua de 24 august. Acesta a ramas in constiinta poporul grec ca una din personalitatile bisericesti care au contribuit fundamental la miscarea iluminismului neoelenic din secolul al XVIII-lea. Activitatea sa misionara, intreprinsa in intreaga Grecie, si chiar dincolo de granitele ei, intr-o perioada in care aceasta tara se afla sub ocupatie otomana, a contribuit atat la renasterea spirituala, cat si la redesteptarea sentimentului national, ale poporului grec.

Sfantul Cosma Etolul s-a nascut in anul 1714, in localitatea Mega Dendron din Etolia, primind la Botez numele Constas. Primele sale studii le va primi sub calauzirea Arhidiaconului Anania Dervisanos. Din dorinta de a profunda cunostintele teologice si pe cele ale stiintelor vremii, incepand cu anul 1749 s-a inscris la Athoniada, Academia din Sfantul Munte Athos, aflata sub conducerea Manastirii Vatoped. Aici a avut renumiti profesori, precum Nicolae Tzartzoulis din Metsovo si Evghenie Voulgaris (1775-1779).

In perioada de decadere a Academiei Athonite, tanarul Constas s-a retras la Manastirea Filoteu. In aceasta manastire a primit tunderea in monahism, primind numele Cosma. Dupa o vreme, la cererea parintilor manastirii, a fost hirotonit preot.

Sfantul Cosma avea insa o dorinta arzatoare de a se afla in slujba fratilor sai intru Hristos din lume, sufereau multe greutati. Ocupatia otomana de aproape patru secole a condus la degradarea vietii morale a crestinilor greci. Acesta a fost principalul motiv pentru care Sfantul Cosma a hotarat sa initieze o campanie misionara in intreaga Grecie, fara precedent in istoria post-bizantina, pentru a-i calauzi pe acestia pe calea mantuirii si a-i intari in credinta stramoseasca.

Cu binecuvantarea parintilor din manastire, in jurul anului 1760 a parasit Muntele Athos, si a plecat la Istanbul, pentru a primi si binecuvantarea Patriarhului Serafim al II-lea. Sfantul Cosma si-a inceput activitatea misionara chiar in bisericile din Istanbul si din imprejurimi. La saptesprezece secole dupa ce Sfantul Apostol Pavel traversa Grecia, Sfantul Cosma Etolul calatorea in aceeasi tara, de la un capat la altul, insula cu insula, propovaduind Evanghelia si intarind poporul grec intru credinta, nadejde si iubire. Timp de aproape 20 de ani a calatorit in Grecia (Tesalonic, Veria, Macedonia, Chimaera, Akarnakia, Etolia, insulele Sfintei Mavra, Kefalonia etc.) si Albania, infiintand peste 200 sute de scoli si biserici.

Sfantul Cosma Etolul predica mai ales in acele regiuni unde lipseau bisericile si preotii dar intotdeuna cu binecuvantarea episcopului locului si al agai (oficialul local turc). Predica sa era simpla dar plina de Duhul Sfant, aducand mult sprijin crestinilor. Predica era insotita de adeseori de semne minunate si minuni, Sfantul Cosma primind de la Dumnezeu darul prorociei si al facerii de minuni. In locul unde predica Sfantul Cosma, localnicii ridicau o cruce din lemn, in amintirea acestui fapt.

Activitatea misionara a Sfantului Cosma a starnit insa multa ura si dorinta de razbunare in randul turcilor si a iudeilor, care au raspandit numeroase acuzatii false cu privire la el, menite sa atraga moartea sfantului. Sfantul Cosma Etolul a primit moarte muceniceasca pe 24 august 1779, in satul Kolikontasi din Albania, in urma unei conspiratii. Ucigasii sai i-au zdrobit trupul sfantului cu o piatra si l-au aruncat in rau. Trupul sfantului a fost descoperit in chip minunat, de parintele Marcu, preotul Manastirii Intrarii Maicii Domnului in Biserica, de langa Kolikontasi, care l-a inmormantat in spatele sfantului altar. Multe minuni au urmat mortii Sfantului Cosma Etolul.

Este interesant de mentionat ca initiativa construirii primei biserici inchinate Sfantului Cosma a apartinut unui conducator musulman din Albania, Ali Pasa, care avea o mare pretuire pentru Sfantul Cosma nu numai datorita faptului ca il considera un om sfant, ci si pentru ca acesta i-a prorocit un viitor stralucit. In 1810 Ali Pasa, a devenit conducator al orasului Berat. In urmatorii patru ani acesta a strans bani pentru ridicarea primei biserici inchinate Sfantului Cosma. Acesta a contribuit personal nu numai la ridicare bisericii, ci si la realizarea raclei din argint in care sa fie tinut capul sfantului.

Sfantul Cosma Etolul a fost canonizat de catre Patriarhul Atenagora in 1961. Acesta a ramas in constiinta poporului grec nu doar ca martir, ci si ca un adevarat Apostol, pentru zelul sau misionar, fidelitatea fata de dreapta credinta si sfintenia vietii sale, fiind numit in imnografie, “Intocmai cu Apostolii” si “Apostol al saracilor”.

articol preluat de pe: crestinortodox.ro


Viaţa Sfântului Sfințit Mucenic Eutihie

Sfantul Mucenic Eutihie.  Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 24 august - foto:  crestinortodox.ro

Sfantul Mucenic Eutihie - foto: crestinortodox.ro

articol – doxologia.ro

5 iunie 2012

Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Deci, urmând obiceiurilor lui şi fiind următor vieţii aceluia, învăţase de la dânsul cereasca înţelepciune, şi scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.

Umplându-se el de râvna apostolească, a dezrădăcinat din temelie înşelăciunea idolească. Asemenea şi pe Sfântul Apostol Pavel aflându-l, că steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se împreună cu dânsul în propovăduirea cuvântului şi răbdând bărbăteşte toate primejdiile. Pentru aceea este numit ucenic al amândurora, al Sfântului Evanghelist Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi al Sfântului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol – între cei mai mici apostoli -, deşi nu se află în numărul celor şaptezeci de apostoli, însă s-a cinstit cu numire apostolească, ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli întru bună vestire a lui Hristos şi ca unul ce a fost sfinţit de dânşii episcop la slujirea cuvântului şi la jertfe. Eutihie a străbătut multe ţări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu dânşii, ci şi singur. El nu umblă singur, ci avea călător împreună pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea şi îi spunea mai înainte cele ce avea să i se întâmple. El suferea pretutindeni legături şi bătăi, şi pătimea cu bărbăţie pentru Domnul său.

Odată, fiind chinuit de foame în temniţă, i s-a adus pâine de o mână nevăzută, cu care se întărise atât, încât socotea muncile întru nimic. Iar când l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, şi când i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă şi a umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet din cer şi s-a pogorât o ploaie mare, încât a stins focul; iar sfântul a rămas viu şi nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost dat spre mâncare fiarelor; dar şi acelea s-au îmblânzit înaintea feţei lui, şi s-au făcut ca nişte miei.

Ceea ce este mai de mirare, este faptul că unui leu, dându-i drumul asupra lui, acela a grăit cu glas omenesc, propovăduind măririle Mântuitorului Hristos. Atunci s-au mirat şi s-au spăimântat toţi, care se uitau la acea privelişte. Dar ce minune este pentru că Cel ce a putut de demult să deschidă gura măgarului lui Valaam, să vorbească ca oamenii, oare nu putea să rânduiască gura leului ca să grăiască omeneşte, spre mustrarea şi ruşinarea păgînilor, şi spre mărirea atotputerniciei Sale? Deci şi aici tot Domnul este, cum a fost şi acolo, făcând minuni. Însă cum Sfântul Apostol Eutihie şi-a săvârşit nevoinţa alergării sale, despre aceasta se povesteşte în Prolog că s-a sfârşit fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol. Slujba din Minei pomeneşte în ce chip s-a sfârşit, zicând că i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat de Iisus cu coroana biruinţei.

Notă – Unii povestesc despre Sfântul Eutihie că ar fi fost tot acela care se pomeneşte în Faptele Sfinţilor Apostoli la cap.3. Era un tânăr oarecare, anume Eutihie, care, şezând la fereastră, ameţit de somn, a căzut jos din acea casă, de la rândul al treilea şi, murind, l-a înviat Sfântul Apostol Pavel. Dar de această înştiinţare vrednică de credinţă n-am aflat încă, şi nu se pare să fi fost tot acel Eutihie care a căzut, căci era din Troada, precum se arată tot în cap. 3 al Faptelor Apostolilor, care zice: Am venit în Troada… Patria acestui apostol Eutihie care se cinsteşte acum era Sevastopolul.

Deci, cetatea Troada este în Frigia, iar Sevastopolul în Palestina. Deşi zic cei ce socotesc că Eutihie este unul şi acelaşi cu tânărul din Troada, care a căzut din casă de la rândul al treilea, fiind ucenic al Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, însă nu se potriveşte cu sfârşitul. Aceia spun de Eutihie, care este în Faptele Apostolilor, că a propovăduit în Spania, şi acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Eutihie care se cinsteşte acum, aducându-se de la Efes în Sevastopol, patria sa, s-a sfârşit prin tăiere cu sabia.

articol preluat de pe: doxologia.ro


Maine, 25 august, facem pomenirea

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu; Sfântul Apostol Tit; Sfântul Ioan Carpatiul; Ap. II Corinteni 1, 1-7; Ev. Matei 21, 43-46

Sfinții Apostoli Bartolomeu și Tit.  Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 25 august - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfinții Apostoli Bartolomeu și Tit. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 25 august – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

 

Aducerea moaștelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit

articol: basilica.ro

24 august 2016

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu (sec. VI) – Sfântul Apostol Bartolomeu (sec. I) a fost răstignit în orașul Albana din Armenia Mare. Creștinii de acolo i-au așezat trupul într-o raclă de plumb. Mulți dintre cei ce se atingeau de sfintele lui moaște se vindecau, iar mulți păgâni se botezau. Din această cauză, furia necredincioșilor a mers până acolo că au luat racla și au aruncat-o în mare, odată cu alte patru racle ale Sfinților Mucenici Papian, Lucian, Grigorie și Acachie. Însă, Dumnezeu nu a îngăduit ca raclele să se scufunde în adâncul mării, ci au plutit pe valuri. Racla cu moaștele Sfântului Bartolomeu a fost pescuită în insulele Lipari (sudul Italiei) de Episcopul Agaton. Racla lui Papian a rămas în Sicilia; a lui Lucian, în Mesina; a lui Grigorie, în Calabria, iar a lui Acachie în Ascalon. În anul 809 moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu au fost aduse din Lipari la Benevent, iar de aici la Roma, în anul 983.

Apostolul Bartolomeu ţinând în mână propria sa piele cu autoportretul lui Michelangelo (Capela Sixtină, fresca "Judecata de Apoi") - foto: ro.wikipedia.org

Apostolul Bartolomeu ţinând în mână propria sa piele cu autoportretul lui Michelangelo (Capela Sixtină, fresca “Judecata de Apoi”) – foto: ro.wikipedia.org

 

Sfântul Apostol Tit – A fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel și unul din cei șaptezeci de apostoli. S-a născut în insula Creta din Marea Mediterană din părinți păgâni, rude cu regele Mirou al insulei. Vestea despre învățăturile și minunile Mântuitorului Iisus Hristos ajunseseră și în insula Creta. Tit fiind un tânăr iscusit în învățătura elină a fost trimis la Ierusalim pentru a verifica veridicitatea spuselor despre minunile și învățătura lui Iisus Hristos. Rudele sale nu s-au gândit nici o clipă că Tit, ascultând cuvântul Domnului, va deveni unul din cei șaptezeci de apostoli. Tit a urmat Mântuitorului, a văzut Patima cea de bună voie, Moartea și mai ales s-a încredințat de Învierea Sa. După botezarea sutașului Cornelie, a primit și Tit sfântul botez fără tăierea împrejur (Galateni 2, 3), ținându-se seama și de hotărârea luată de sfinții apostoli la Sinodul Apostolic din Ierusalim prin care creștinii veniți dintre păgâni nu erau supuși la îndeplinirea riturilor legii mozaice. Astfel, Tit a ajuns ucenicul Sfântului Apostol Pavel și l-a însoțit pe acesta în propovăduirea lui. În primăvara anului 58 se aflau amândoi în Macedonia. De acolo, Tit a fost trimis în Corint cu epistolele a I-a și a II-a către corinteni. În epistola a II-a către Timotei se arată că Tit a fost trimis și în Dalmația să propovăduiască (II Tim. 4, 10). Sfântul Apostol Pavel ajungând în Creta, a botezat pe Rustil, soțul sorei mamei lui Tit, cu toată casa lui și pe alți păgâni și le-a pus episcop pe Tit (Tit 1, 5). În Tit 3, 12, Sfântul Apostol Pavel i-a scris lui Tit despre hotărârea de a ierna în Nicomidia, chemându-l acolo. Din Nicopoli, Pavel s-a dus la Ierusalim, unde a fost prins și întemnițat și apoi trimis la Roma. Aflând Tit despre aceasta s-a dus și el la Roma. Aici, Tit a văzut patima și sfârșitul Sfântului Apostol Pavel, iar după ce l-a îngropat, s-a întors în eparhia sa, în orașul Gortina din insula Creta. În locul templului zeiței Artemis din Gortina a înălțat o biserică, iar cea mai mare parte din păgânii insulei Creta îi luminase cu sfântul botez. A trăit până la vârsta de 94 de ani

 

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. II Corinteni 1, 1-7

Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. Că, precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră. Deci, ori de suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, ori de suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor aşa şi mângâierii.

 

Ev. Matei 21, 43-46

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste cine va cădea ea, îl va spulbera. Iar mai marii preoţilor şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, pentru că îl socotea prooroc.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro

Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sfântul Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului; Sfinții Cuvioși Grigorie Sinaitul și Platonida

Icoană Sfântul Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul și Sfânta Cuvioasă Platonida. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 6 aprilie. Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto: doxologia.ro

Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sfântul Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului; Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul; Sfânta Cuvioasă Platonida


Sf. Sfinţit Mc. Irineu, episcop de Sirmium; Sf. Ier. Eutihie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Grigore Sinaitul şi Platonida

articol: basilica.ro

5 aprilie 2016

Sfântul Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium – A fost episcop în oraşul Sirmium (astăzi Sremska Mitroviţa, Serbia), din provincia romană Pannonia Inferioară, răspândind cu succes creştinismul în acele ţinuturi şi călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Pe vremea marii persecuţii împotriva creştinilor declanşată la ordinul împăratului Diocleţian, mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit şi martirizat prin decapitare, la 6 aprilie 304. Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe 6 aprilie, ziua în care şi-a dat viaţa pentru credinţa creştină.

Dintr-un Act martiric aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium şi că a fost judecat şi condamnat la moarte de către Probus, guvernatorul provinciei romane Pannonia Inferioară, în anul 304, pe baza edictelor împotriva creştinilor decretate de împăratul Diocleţian în anii 303 şi 304.

La ordinul expres al Caesarului Galerius, în provinciile dunărene (Illyricum şi Pannonia Inferior), în care creştinii erau numeroşi, au fost puse în aplicare edictele (decretele) imperiale de persecutare a creştinilor. Printre creştinii arestaţi şi aduşi la judecată s-a numărat şi Irineu, tânărul episcop al cetăţii Sirmium. Acesta era căsătorit şi avea copii mici, întrucât pe atunci episcopii erau fie monahi, fie căsătoriţi – regula privitoare la celibatul episcopilor avea să fie prevăzută mai târziu, în cadrul Sinoadelor Ecumenice.

Pentru credinţa sa în Hristos, episcopul Irineu a fost adus în faţa guvernatorului Probus. La porunca de a jertfi zeilor, Probus s-a lovit de refuzul stăruitor al tânărului episcop. Pentru aceasta, Irineu a fost supus la chinuri, dar pe toate le răbda cu puterea rugăciunii. Şi au venit cei apropiaţi lui, părinţii, soţia şi copiii săi, care, văzând ce suferinţe îndura, îl sfătuiau să se supună poruncii împăratului. Guvernatorul Probus, iscusit în a apela la grijile lumeşti pentru a-i face pe creştinii mai slabi să renunţe la credinţă pentru a-şi salva viaţa, l-a mai ispitit o dată pe Irineu, folosindu-se de copiii acestuia. I-a cerut să jertfească idolilor pentru aceşti copii, ca să nu rămână orfani. Nici aceasta ultima încercare nu a reuşit, astfel că Probus a dat sentinţa: să fie aruncat în râul Sava (un afluent al Dunării). Singura dorinţă a episcopului Irineu a fost să fie ucis cu sabia.

Conform ‘Actului martiric’, a fost adus la locul de osândă – podul Basent de peste râul Sava. Apoi, a fost tăiat de ostaşi cu sabia şi aruncat în râul Sava. Se întâmplau acestea în ziua de 6 aprilie, anul 304.

Sfântul Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului – A fost patriarh al oraşului Constantinopol şi a apărat cu tărie Biserica împotriva ereticilor. Este prăznuit la data de 6 aprilie. Sfântul Eutihie, Patriarh de Constantinopol, s-a născut în provincia Frigia din Asia Mică și a fost crescut de părinţi binecunoscuți și credincioși. De la o vârstă fragedă, viitorul sfânt a studiat științele. În timpul acestor studii, Eutihie a aflat cu cât mai măreața este înțelepciunea lui Dumnezeu în comparație cu orice știința. După ce a realizat aceasta, el s-a alăturat unei mânăstiri din Amasia pentru a-și trai viața în slujba Domnului.

Sfântul a primit aprobarea Sfântului Patriarh Mina de Constantinopol pentru a deveni succesorul acestuia deoarece starea sănătății lui Mina se înrăutățise. Chiar Apostolul Petru a apărut într-o vedenie a Împăratului Iustinian cel Mare insistând ca Eutihie sa devină patriarh.

În primii ani ca patriarh, Eutihie a convocat Sinodul V Ecumenic, la care au fost anatematizate erezii. Însă, deoarece chiar Împăratul Iustinian ar fi fost înșelat, Eutihie a avut mai mari probleme luptându-se cu erezia aftartodochetismului care susținea ca Iisus Hristos nu putea sa sufere în timpul morții de pe Cruce. Împăratul s-a mâniat pe Eutihie și l-a trimis în exil la o mănăstire a Amasiei în anul 565.

Trăind o viaţă ascetică în exil, sfântul a continuat să slujească Domnului cu sârguința. A vindecat bolnavi și a dezlegat pe mulți. După ce perșii au invadat și ruinat Amasia, sfântul s-a rugat Domnului ca grânele strânse sa nu se termine; rugăciunea i-a fost ascultată. De asemenea Eutihie a primit darul profeției, el prezicând succesorii lui Iustinian.

După doisprezece ani de exil, în anul 577, Eutihie s-a întors la poziția ce i se cuvenea. La data de 6 aprilie, anul 582, și-a adunat clerul după care a adormit în pace.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul şi pe Sfânta Cuvioasă Platonida.

articol preluat de pe: basilica.ro


Sf. Ier. Eutihie al Constantinopolului; Sf. mucenic Irineu, episcop de Sirmium

Sfântul Mucenic Irineu a fost episcop în Cetatea Sirmium (astăzi Sremska Mitrovița, Serbia), din provincia romană Pannonia Inferioară, răspândind cu succes creștinismul în acele ținuturi și călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Pe vremea marii persecuții împotriva creștinilor declanșată la ordinul împăratului Dioclețian, mărturisindu-și în continuare credința în Hristos și refuzând închinarea la idoli, Irineu a fost chinuit și martirizat prin decapitare, la 6 aprilie 304. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 6 aprilie, ziua în care și-a dat viața pentru credința creștină - foto:doxologia.ro

Sfântul Mucenic Irineu – foto:doxologia.ro

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 6 Aprilie

În această lună, în ziua a şasea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Eutihie, patriarhul Constantinopolului.

Acest între sfinţi părintele nostru şi marele arhiereu Eutihie, a fost pe vremile împărăţiei marelui Iustinian, din Frigia, dintr-un sat ce se cheamă Tiacomi. Fiind crescut lângă Isihie preotul, bunicul său, care se învrednicise, pentru dragostea ce avea către Dumnezeu, a face minuni, şi fiind botezat de dânsul la biserica din Augustopole, unde slujea bunicul său, era păzitor de sfinte vase. Nevoindu-se la sfinţitele cuvinte, şi înaintând în adâncul cunoştinţei Scripturilor, a fost chemat de cel ce era atunci episcop al Amasiei şi tuns citeţ în biserica preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ce se află în locul numit Urvichia, apoi a fost hirotonit diacon şi preot, şi s-a dus la mănăstirea ce era făcută de Meletie şi Seleuchie arhiereii Amasiei; acolo a devenit monah, şi apoi a ajuns arhimandrit.

Întrunindu-se Sfântul Sinod al cincelea a toată lumea de împăratul Iustinian, s-au adunat de pretutindenea arhierii; iar arhiereul Amasiei, întâmplându-se a fi bolnav, n-a putut îndrăzni a călători, ci a fost trimis fericitul acesta Eutihie, să fie în locul lui plinitor. Acesta mergând la Constantinopol şi dând dovada virtuţii şi înţelepciunii sale, şi la întrebările ereticilor şi la răspunsuri arătându-se luminat în cele ce-i înfrunta, şi dovedind cu Scriptura că se cade a anatematiza pe eretici, a tras pe toţi, chiar şi pe împăratul spre dragostea lui, atâta cât şi Mina presfântul patriarh a zis, din descoperire dumnezeiască, că acesta avea să fie urmaş în locul lui. Şi peste puţină vreme mutându-se către Domnul patriarhul Mina, a trimis împăratul de a adus pe sfântul din Amasia, şi l-a aşezat arhiereu al acelei luminate şi mari cetăţi, cu votul şi cu judecata arhiereilor şi a tot poporul, şi plinirea Bisericii. Iar diavolul, semănătorul zâzaniilor, nesuferind a vedea aşezarea şi bunăstarea Bisericii lui Hristos, ispitea a o clinti prin dogme putrede, ca şi cu nişte meşteşuguri, până a îndemnat şi pe unii a huli, plecându-i cu chip de bunăcredinţă, cum că trupul luat de Hristos din sfânta Fecioară mai înainte de patimă era nestricăcios.

Şi alăturându-se împăratul Iustinian la acea păgânească dogmă, a pogorât din scaun pe marele Eutihie, şi l-a gonit pentru că înfrunta hulele ce se scorniseră. Şi mergând la Mănăstirea Amasiei, căci acolo era izgonit, petrecea sihăstreşte; şi arătând multe lucruri de minuni, şi-a luat iarăşi scaunul, făcând doisprezece ani la izgonire.

Murind Iustinian, şi luând împărăţia Iustin şi Tiberie, a fost primit sfântul de cei mai de frunte ai Sfatului cu luminată priinţă, şi contenind cu rugăciunea sa stricăciunea şi omorul ce se făcea între oameni în Constantinopol, şi ţinând sfânta Biserică timp de douăzeci şi patru de luni după chemarea din izgonire, s-a mutat către Domnul, proorocind mai înainte împăratului Tiberie pentru împărăţie. Apoi mergând să-l vadă, i-a spus şi de sfârşitul lui, care i s-a şi întâmplat, că după moartea sfântului a trăit patru luni, şi a lăsat şi el trupul. Iar moaştele sfântului Eutihie au fost îngropate în altarul bisericii sfinţilor apostoli la temelia sfântului altar, unde zac sfintele moaşte ale lui Andrei şi Timotei şi ale lui Luca, apostolii.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor o sută douăzeci de mucenici din Persida.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Platonida.

Sfânta Platonida a fost diaconeasă dar s-a retras în deşertul Nisibis (Nisibe) unde a organizat o mănăstire de maici, cu reguli foarte stricte de vieţuire. Maicile mâncau o singură dată pe zi şi când nu aveau pravilă se ocupau cu treburi mănăstireşti şi diferite ascultări.

Vinerea, când se cinstesc patimile Mântuitorului pe Cruce, nu se mai lucra nimic şi călugăriţele erau în biserică de dimineaţa până seara, când între slujbe citeau din Sfânta Scriptură şi din interpretările acesteia.

Sf. Platonida a fost pentru toate maicile un exemplu viu de viaţă monahicească, sfinţenie, smerenie şi dragoste de aproapele. Ajungînd la o vârstă înaintată, sfânta Platonida s-a dus în pace la Domnul în anul 308.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor doi mucenici cei din Ascalon, care s-au săvârşit, fiind îngropaţi în pământ până la brâu.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Grigore Sinaitul, care a sihăstrit la anul 1310, şi care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Grigorie cel ce a sihăstrit în munţii Marii Lavre a Atonului la anul 1308, şi care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Grigorie era din Constantinopol, ducînd o viaţă sfântă în Muntele Athos, în Lavra Sf. Atanasie (5 iulie). Acesta a fost îndrumătorul spiritual al Sf. Grigorie Palama (14 noiembrie).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 7 aprilie, facem pomenirea

Sfântul Mucenic Caliopie; Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei; Sfânta Muceniță Achilina; Sfântul Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

Sfântul Mucenic Caliopie. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 7 aprilie

Sfântul Mucenic Caliopie. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 7 aprilie

Viaţa Sfântului Mucenic Caliopie