Articole

(Marți 20 septembrie 2016) Sfinții Mari Mucenici Eustatie și soţia sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist

Sfinții Mari Mucenici Eustatie și  soţia sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie

Şi mergea sfântul Eustatie, sărbătoritul acela şi viteazul ostaş de odinioară, la locul cel de privelişte, cu ai săi osândiţi la moarte şi nu se ru.şinau de o necinste ca aceea, nici se temeau de moartea cea pentru Hristos

foto: doxologia.ro

 

Sfântul Mare Mucenic Eustatie, cu cei doi fii: Agapie și Teopist; Sfânta Muceniţă Teopista, soţia Sfântului Mucenic Eustatie; Sfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul; Ap. II Corinteni 12, 20-21; 13, 1-2; Ev. Marcu 4, 24-34


Sf. Mari Mc. Eustatie și soția sa, Teopista cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist

articol: basilica.ro

19 septembrie 2016

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist.

Mare Mucenicul Eustatie Placida a fost unul dintre cei mai buni generali ai împăratului Traian (98-117). Își dovedise abilitățile în luptă din timpul lui Tit, în anul 70, când a înconjurat și dărâmat Ierusalimul. În timp ce se afla la vânătoare a văzut între coarnele unui cerb pe care îl urmărea chipul crucii și al Mântuitorului Iisus Hristos Răstignit. Apoi, Dumnezeu a grăit către el, precum spre Saul în drum spre Damasc, iar peste câteva zile generalul Placida primea Sfântul Botez împreună cu Teopista, soția lui, și cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist. După primirea botezului, Eustatie, dorind să mulțumească lui Dumnezeu, s-a întors în locul din pădure unde a avut loc teofania. Aici, Dumnezeu l-a îndemnat să își arate credința sa și să nu se teamă de încercările ce vor urma să vină asupra sa, căci El îl va păzi.

Nu după mult timp, necazurile au început să apară, căci toți slujitorii și toate animalele lui Eustatie au început să se îmbolnăvească și să moară. Luându-și familia, a plecat din oraș și s-a urcat într-o corabie pentru a merge în Egipt. Pe drum își pierde soția și pe cei doi copii ai săi, Dumnezeu încercând credința și răbdarea sa prin grele încercări. Frumoasa sa soție îi este luată cu forța de către corăbier, care o dorea ca și slujnică a sa, iar copiii îi sunt furați de către animalele sălbatice în timp ce încerca să îi treacă un râu. Rămas singur, Sfântul Mare Mucenic Eustatie ajunge în satul Vadisie, unde la început a lucrat pentru o bucată de pâine, iar după ce a câștigat încrederea sătenilor a fost pus paznic al pământurilor satului.

Dorind să aline suferința Sfântului Eustatie, Dumnezeu călăuzește pe cei doi trimiși ai împăratului Traian chiar în satul Vasidie și, găsindu-l, îl înștiințează de dorința împăratului de a-l repune în funcția de general. Ajuns general, Sfântul Eustatie avea printre ofițerii săi doi tineri pe care îi îndrăgea în mod deosebit, aceștia fiind, fără ca el să știe, chiar fiii săi. Fuseseră salvați din ghearele animalelor sălbatice de păstorii care se aflau în zonă. Dumnezeu o descoperă pe mama lor în timpul unui război, în locul unde ei își amplasaseră cortul. Ea nu fusese reținută de corăbier, căci acesta murise la scurt timp. După moartea împăratului Traian a venit la domnie Adrian (117-138), acest împărat obligând pe Sfântul Mucenic Eustatie să jertfească idolilor. Refuzând acest lucru, Sfântul Eustatie a mărturisit credința în Mântuitorul Iisus Hristos, fapt pentru care a fost supus supliciilor și a suferit moarte martirică împreună cu soția și fiii săi.

19 septembrie 2016

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. II Corinteni 12, 20-21; 13, 1-2

Fraţilor, mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.

A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa.

 

Ev. Marcu 4, 24-34

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: să luaţi aminte la cele ce auziţi: cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultaţi, vi se va da cu adaos, căci celui ce are i se va da; iar celui ce n-are i se va lua şi ce are. După aceea a zis: aşa este cu împărăţia lui Dumnezeu, cum este cu omul care aruncă sămânţa în pământ. Apoi, fie că el doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, dar el nu ştie cum, căci pământul de la sine rodeşte: întâi paiul verde, apoi spicul, după aceea grâu deplin în spic. Iar când se coace rodul, atunci trimite secera, căci a sosit secerişul. Le-a zis iarăşi: cui vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivi? Asemenea este grăuntelui de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; iar după ce se semănă, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, pe cât puteau ei să înţeleagă. Fără pilde nu le grăia nimic; însă ucenicilor Săi, aparte, le lămurea toate.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Mare Mc. Eustatie Romanul, soţia sa Teopista şi cei doi fii Agapie şi Teopist

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 20 Septembrie

 

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soţia lui, şi doi fii ai lor: Agapie şi Teopist.

Sfântul Mare Mucenic Eustatie. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie - foto: calendar-ortodox.ro

Sfântul Mare Mucenic Eustatie - foto: calendar-ortodox.ro

Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, pe când se numea încă Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost general peste oşti la Roma, pe vremea împăratului Traian (către anul 100). Şi deşi era un păgân bogat, el strălucea cu virtuţile, şi mai ales era foarte milostiv faţă de săraci. Văzând deci Dumnezeu bună înclinare a sufletului lui, i s-a descoperit într-un chip asemănător celui în care s-a arătat Sfântului Apostol Pavel. Căci fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb şi a început a-l goni; şi apropiindu-se a văzut între coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele, şi pe dânsa chipul lui Hristos, şi a auzit glas de la Cruce, zicând: “O, Placide ! pentru ce mă prigoneşti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinsteşti fără să ştii prin lucrările tale cele bune.” Uimit şi speriat, Placid a căzut de pe cal şi a rămas fără cunoştinţă mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a apărut şi a doua oară, ca să fie încredinţat de adevărul din prima vedenie şi ca să-i spună ca El este Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, şi că din iubire pentru om a luat firea omenească şi s-a întrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa şi s-a botezat, el şi toată casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, soţia lui, Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie şi Teopist. Văzând credinţa şi virtuţile sale, Domnul i-a apărut din nou şi i-a spus că o sa ajungă, ca Iov, să îndure mari încercări din partea diavolului, dar că Harul va fi cu el.

Şi într-adevăr, atât război a dat împotriva lui ucigaşul de oameni, diavolul, încât şi-a pierdut averea, a trebuit să ia drumul exilului, iar pe femeia sa a văzut-o robită şi pe copiii lui răpiţi de fiare sălbatice.

Dar s-a întâmplat ca în vremea aceea barbarii să invadeze pământurile romanilor, fără ca ei să poată găsi un căpitan de oşti destul de încercat ca să le poată face faţă. Atunci împăratul şi-a adus aminte de Eustatie, de curajul lui şi de multele lui isprăvi de arme, şi l-a chemat la curte şi i-a redat averea şi bunurile şi titlurile aristocratice romane. Iar Eustatie, în fruntea oştilor romane, a învins şi respins pe barbari, şi întorcându-se la Roma, a aflat pe soţia şi copiii săi, păstraţi nevătămaţi de Harul lui Dumnezeu, pentru credinţa sfântului.

Iar noul împărat, Hadrian (117), i-a redat lui cinstea cea dintâi, dar i-a cerut ca să aducă jertfă la idoli pentru victoriile obţinute. Eustatie i-a răspuns că această victorie s-a datorat numai lui Hristos, nu şi puterii iluzorii a idolilor şi falşilor dumnezei. De acest răspuns mâniindu-se împăratul i-au dat, pe el şi pe soţia şi pe copiii lui, spre mâncare fiarelor sălbatice. Cum însă fiarele nu au vrut să-i mănânce, i-au vârât într-un cazan de aramă încins cu foc şi aşa şi-au dat sfinţii mucenici sufletelor lor în mâinile lui Dumnezeu, fără ca focul să strice trupurile lor, spre mirarea păgânilor şi bucuria creştinilor, care au înţeles astfel că harul lui Dumnezeu sălăşluieşte în trupurile Sfinţilor Mucenici, ce le sunt lăsate spre mângâiere.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri şi Mărturisitorilor Ipatie episcopul şi Andrei preotul.

Aceşti sfinţi erau din Lidia, şi de copii mici au mers la şcoală. Ipatie iubea călugăria, iar Andrei a fost făcut propovăduitor al Bisericii; însă întrecea pe alţii nu numai cu postul şi cu privegherile şi cu rugăciunile, ci încă şi cu toata smerita cugetare şi dragoste. Aflând de dânşii episcopul Efesului şi trăgându-i la sine, pe Ipatie l-a hirotonit episcop, iar pe Andrei prezbiter.

Şi aflând de dânşii hulitorul de sfinţi Leon împărat, a trimis de i-au chemat şi i-au băgat în temniţă. După aceea a poruncit de le despuiară capetele de piele şi sfintele icoane cele de mult preţ pe capetele lor le-a ars; şi ungându-le bărbile cu smoală i-au purtat prin mijlocul oraşului, şi i-au junghiat în părţile Zirolofului, dându-i câinilor să-i mănânce.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Martin, Episcop de Rome, şi Maxim cel Înţelept.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Anastasie, Teodor şi Euprepie, ucenici ai Sfântului Maxim.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Artemidor şi Taleleu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Meletie, episcopul Ciprului.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre mărturisitori, marelui Ioan Egipteanul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul mucenic Ilarion Criteanul.

Sfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Nou Mucenic Ilarion Criteanul. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie – foto: doxologia.ro

Primind în cele din urmă binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, s-a întors la Constantinopol pentru a mărturisi aici revenirea lui la creştinism.

Acesta era de fel din insula Creta, şi a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1804, săvârşindu-se prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 21 septembrie, facem pomenirea

Odovania Praznicului Înălţării Sfintei Cruci; Sfântul Apostol Codrat; Sfântul Prooroc Iona; Descoperirea moaștelor Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului; Ap. II Corinteni 13, 3-13; Ev. Marcu 4, 35-41

Sfântul Prooroc Iona și Sfântul Apostol Codrat Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Prooroc Iona și Sfântul Apostol Codrat Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 20 septembrie – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

Sfântul Apostol Codrat era unul din cei şaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Atena şi în Magnesia, unde a fost şi episcop şi pe mulţi i-a adus cu învăţăturile sale la lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a fost după cuvântul lui Sirah: “Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor”.

 

Odovania Praznicului Înălțării Sfintei Cruci; Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona

articol: basilica.ro

20 septembrie 2016

 

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește astăzi, 21 septembrie, pe Sfântul Apostol Codrat (sec. II, anul 130), Proorocul Iona (c. 800 î.Hr.)

 

Sfântul Apostol Codrat (sec. II, anul 130) – Sfântul Sfințit Mucenic Codrat, Episcop al Magneziei, a fost unul din cei 70 de ucenici ai Domnului. A propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Atena și Magnezia (Tesalia de răsărit). A suferit chinuri pentru propovăduirea Evangheliei și a suferit moarte martirică în timpul împăratului Adrian (117-138).

 

Sfântul Prooroc Iona a trăit în secolul VIII î.Hr. (2 Regi 14, 25), urmând proorocului Elișa în regatul de nord al lui Israel. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 21 septembrie (în tradiția greacă și românească) sau la 22 septembrie (în tradiția slavă) - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Prooroc Iona - foto: ro.orthodoxwiki.org

Proorocul Iona (c. 800 î.Hr.) – Iona a fost fiul lui Amittai din Gat-Hahefer în seminția lui Zabulon, aproape de orașul Azot. A profețit între anii 830-800 î.Hr. Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în cartea numită Iona, cuprinde mai multe informații cu privire la viața sa. Astfel, Proorocul a fost trimis de către Dumnezeu să îndemne pe niniviteni la pocăință (cetatea Ninive, capitala imperiului asirian), acesta însă, nesocotește poruncile Lui. Încercând să fugă pe mare, Iona a fost înghițit de un chit (pește uriaș) în pântecele căruia a stat trei zile. Rugându-se, a fost aruncat pe țărmul mării și a primit din nou poruncă de la Dumnezeu, de a merge în orașul Ninive (Iona 3, 4). Aici, Iona a prevestit distrugerea orașului, ninivitenii s-au pocăit, primind iertarea divină.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. II Corinteni 13, 3-13

Fraţilor, voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi, căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

 

Ev. Marcu 4, 35-41

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: să trecem pe ţărmul celălalt. Lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei, aşa cum era în corabie, căci erau şi alte corăbii împreună. Şi s-a pornit un vifor mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la cârmă dormind pe un căpătâi; L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi pasă, oare, că pierim? Atunci, sculându-se, El a certat vântul şi a zis mării: taci, linişteşte-te! Şi s-a potolit vântul şi s-a făcut linişte mare. Iar lor le-a zis: de ce sunteţi aşa fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: oare, cine este Acesta, că şi vântul şi marea ascultă de El?

 

articole preluate de pe: doxologia.ro

Sfinții Mucenici Calinic, Veniamin si Mamant; Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi

Sfântul Mucenic Calinic. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 iulie

Nu vei înfricoşa cu îngrozire pe robul lui Hristos cel adevărat, căci mie îmi este atât de dorită munca cea pentru Dumnezeul meu, precum hrana este dorită celui flămând.”

Troparul Sfântului Mucenic Calinic

foto: doxologia.ro

 

Sfântul Mucenic Calinic; Sfântul Mucenic Veniamin; Sfântul Mucenic Mamant; Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi; Sfântul Mucenic Eustație din Georgia; Ap. I Corinteni 4, 5-8; Ev. Matei 13, 44-54


Sf. Mc. Calinic, Veniamin și Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi

articol: basilica.ro

28 iulie 2016

Sfântul Mucenic Calinic (†290), originar din Cilicia, a trăit într-o perioadă în care mulți creștini se lepădau de credința în Hristos și slujeau idolilor. Plângând pentru pierzarea lor, sfântul s-a făcut multora dascăl de mântuire și-i învăța pe ei adevărul. Pe când era în Ancira, propovăduind pe Hristos, a fost prins și dus în fața dregătorului Sacerdon, care l-a supus la tot felul de chinuri. Încălțându-l cu încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, l-au silit să alerge până la Gangra, cetate la 80 de stadii de Ancira. Mergând numai 7 stadii, ostașilor care-l trăgeau li s-a făcut sete, dar sfântul, rugându-se, a făcut să izvorască apă dintr-o stâncă. Sosind la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor de foc și așa și-a dat sufletul Domnului.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. I Corinteni 4, 5-8

Fraţilor, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit şi măcar de aţi domni, ca şi noi să domnim împreună cu voi.

 

Ev. Matei 13, 44-54

Zis-a Domnul pilda aceasta: asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei s-a dus, a vândut tot ce avea şi a cumpărat ţarina aceea. Iarăşi, asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător, care caută mărgăritare bune şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea el şi l-a cumpărat. Mai este asemenea împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care a adunat tot felul de peşti; iar după ce s-a umplut, l-au tras năvodarii la mal şi, şezând, au ales pe cei buni în vase, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul lumii: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Apoi Iisus i-a întrebat: aţi înţeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: da, Doamne. Iar El le-a zis: de aceea orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân în casa sa, care scoate din vistieria sa lucruri noi şi lucruri vechi. După ce sfârşit pildele aceste, Iisus a plecat de acolo şi, venind în Patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Mc. Calinic; Sf. Mc. Teodota cu fii săi, Veniamin şi Mamant

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 29 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea Sfântului Mucenic Calinic, cel din Gangra.

Acest sfânt se tragea cu neamul din Cilicia si era om foarte bun, întarindu-se pe sine cu frica lui Dumnezeu. A fost dascal de mântuire multora si învata pe cei ce se închinau la idoli sa se lase de cele desarte si sa cunoasca pe Atotfacatorul. Pentru aceasta a fost prins si adus la Sacherdon ighemonul, care a poruncit sa fie încaltat cu încaltaminte de fier, care avea piroane ascutite, si a fost silit sa mearga pâna la cetatea Gangrei, care era departe de 80 de stadii. Sosind la Gangra, a fost bagat într-un cuptor de foc si si-a dat sufletul la Dumnezeu. Si se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian si aproape de locul ce se numeste Petrian.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Teodota, împreuna cu fiii sai.

Sfânta Muceniță Teodota. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 29 iulie - foto: doxologia.ro

Sfânta Muceniță Teodota - foto: doxologia.ro

Aceasta sfânta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasa, si se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învatându-si pruncii spre cunostinta dumnezeiasca pe vremea când traia si Sfânta Mucenita Anastasia. Stapânitorul Lefcait îi facea sila sa si-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisa catre Nichitie, stapânitorul Bitiniei, care a poruncit sa fie bagata, împreuna cu câte trei pruncii sai, într-un cuptor de foc, unde si-a luat cununa muceniciei. Si se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, care în mare s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc batrânul, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici, tatal si maica, împreuna cu cei doi fii ai lor, care în foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ioan ostasul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Veniamin si Virie, cei aproape de palatele din Evdom.

Tot în aceasta zi, pomenirea binecredinciosului împarat Teodosie cel tânar (cel Mic).

Tot în aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Eustatie din Mtskheta, in Georgia.

Sfantul Mucenic Eustatie din Mtskheta in Georgia - foto - calendar-ortodox.ro

Sfantul Mucenic Eustatie din Mtskheta in Georgia – foto: calendar-ortodox.ro

Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta se tragea din Persi adoratori ai focului si inainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatal si fratii sai, slujitori în cultul lui Zoroastru, incercara zadarnic sa faca din el un preot pagân.

In timpul domniei imparatului georgian Guram Kuropalat (575-600), la vârsta de 30 de ani, el se muta din satul persan Arbuketi (de lânga orasul Gandrakili) in vechea capitala a Georgiei, cetatea Mtskheta. Isi câstiga viata de zi cu zi lucrând sandale. Sfântul Eustatie incepu sa se duca la catedrala din Mtskheta unde slujbele crestine îi umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-591), remarca inclinatiile spirituale ale pagânului pers si îi vorbi despre învataturile crestine. Ajungând la credinta in Hristos, Bgrobandaves fu luat in calitate de catecumen pe lânga arhidiaconul Samuel. Dupa un anumit timp, când Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni si la alti orientali crestini), primi Sfântul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a casatorit apoi cu o sotie crestina si a dus o viata pioasa, rodnica in virtute.

Persii care mai traiau la Mtskheta nu reusira sa îl readuca pe Sfântul Eustatie la cultul focului si de aceea l-au convins pe capul persilor din cetate sa îl trimita la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adica prim-demnitar) al sahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimisi la incercare sub ordinul tiranului erau si alti persi impreuna cu Sfântul Eustatie care acceptasera sa fie crestinati: Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi si Stefan. Doi dintre ei insa, Bagdad si Panaguznas, se lepadara de Hristos când fura amenintati cu moartea.

Sfântul Eustatie si ceilalti marturisitori ai lui Hristos suferira cu cinste sase luni de inchisoare si prin mijlocirea catolicosului Samuel IV si a unui notabil georgian fura eliberati.

Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu), instigat de fostii dusmani ai Sfântului Eustatie, dadu ordin sa fie adus in fata lui si îi ceru sa se lepede de Hristos si sa sa intoarca la cultul lui Zoroastru. Sfântul Eustatie raspunse cu demnitate : “Poate cineva sa îl paraseasca pe Facatorul lumii si sa adore o simpla creatura a Lui ? Nu se va întâmpla niciodata! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a facut soarele sa straluceasca ziua si luna cu stelele sa straluceasca in intunericul noptii. Focul nu este Dumnezeu, focul e facut de om si e stins de om“.

Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. Inainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca dupa moartea sa trupul sa îi fie înmormântat crestineste in cetatea Mtskheta. Patimitorul a auzul Glasul de sus : “Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici in har nici in tamaduiri. Nu-ti fa griji pentru trupul tau, va fi dupa cum iti doresti”.

Trupul Sfântului Eustatie, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de Crestini la Mtskheta si cu mare cinste asezat de catolicosul Samuel IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit Praznuirea lui la 29 iulie, ziua in care sfântul martir s-a savârsit cu marire.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 30 iulie, facem pomenirea

Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic; Sfântul Sfințit Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei; Sfânta Muceniță Iulita; Sfântul Anatolie „cel Tânăr” de la Optina; Ap. Romani 9, 1-5; Ev. Matei 9, 18-26

Sfinții Apostoli Silvan, Crescent și Sila. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 28 iulie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfinții Apostoli Silvan, Crescent și Sila. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 28 iulie – Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

Apostolii şi bătrânii cu toată adunarea, alegând dintre dânşii pe nişte bărbaţi, i-au trimis în Antiohia cu Pavel şi cu Varnava, pe Iuda cel ce se numea Varsava şi pe Sila, bărbatul cel vestit între fraţi.

 

Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic; Sf. Sfinţit Mc. Valentin, episcopul Umbriei

articol: basilica.ro

29 iulie 2016

Sfinții Apostoli: Sila, Silvan, Crescent și Andronic – Au făcut parte din cei 70 de apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În anul 50, s-a desfășurat la Ierusalim sinodul apostolic, în cadrul căruia s-a discutat problema tăierii împrejur a celor care vin la credința în Hristos. Sfântul Sila fost trimis de la Ierusalim la Antiohia împreună cu Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba, pentru a înștiința pe antiohieni asupra hotărârilor sinodului. Din acest lucru se poate observa că Sila era un adânc cunoscător al învățăturilor sfinte, căci sfinții apostoli au avut multă încredere de i-au încredințat această misiune. Sila a mai însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare și a păstorit ca episcop în Corint, așezat de Sfântul Apostol Pavel. Silvan a însoțit în propovăduirea cuvântului evangheliei pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care îl amintesc în epistolele lor (I Petru 5, 12; II Cor. 1, 19). Silvan a fost episcop în Tesalonic și a îndurat multe pericole în propovăduirea credinței. Crescent, amintit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola a II-a către Timotei (4, 9), a fost episcop în Galatia, apoi a propovăduit în Galia. A așezat un episcop în Viena, un oraș la sud de Lyon (nu Vine de astăzi, capitala Austriei), pe Zaharia un ucenic al său. Apoi, întorcându-se în Galatia a primit moarte martirică în timpul împăratului Traian. Andronic este amintit în epistola către Romani (16, 7). Acesta a fost episcop în Panonia.

Sfântul Sfințit Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei (sec. III) – Sfântul Valentin a fost episcop în Umbria (Italia). Se învrednicise de la Dumnezeu cu darul facerii de minuni. A tămăduit foarte mulți oameni, mulți dintre ei, în urma vindecărilor, au primit și botezul creștin. Între cei tămăduiți s-a aflat și Leontie, guvernatorul orașului. Datorită faptului că acesta a primit și sfântul botez, Episcopul Valentin a fost întemnițat și apoi a fost trecut prin sabie, primind astfel cununa muceniciei.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Romani 9, 1-5

Fraţilor, spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup, care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!

 

Ev. Matei 9, 18-26

În vremea aceea a venit un dregător şi s-a închinat lui Iisus, zicând: fiica mea adineaori a murit; dar vino, pune mâna Ta peste ea şi va învia. Atunci, sculându-se, Iisus a mers după el împreună cu ucenicii. Şi iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, venind din urmă, s-a atins de poala hainei Lui, căci zicea în gândul ei: numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Sosind Iisus în casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea bocind, le-a zis: ieşiţi afară, căci n-a murit copila, ci doarme; ei însă râdeau de Dânsul. Dar după ce a fost scoasă afară mulţimea, Iisus, intrând, a luat copila de mână şi ea s-a sculat. Şi s-a dus vestea aceasta peste tot pământul acela.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Timotei; Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei; ✝) Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); (Începutul Triodului)

Sfântul Cuvios Timotei și Sfântul Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 februarie – Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto: doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Timotei; Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei; Sfântul Mucenic Mavrichie; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Kozelscianskaya”;
✝) Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); (Începutul Triodului)

 

Ap. II Timotei 3, 10-15

Fiule Timotei, tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

 

Ev. Luca 18, 10-14

Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.

 

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei; Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi Fariseului) Începutul Triodului

articol: basilica.ro

21 februarie 2016

 

Sfântul Cuvios Timotei († începutul sec. IX) – Sfântul Cuvios Timotei a intrat de mic în Mănăstirea Simvoli de la baza muntelui Olimp, din Asia Mică. A fost ucenicul cuviosului Teoctist, povăţuitorul lui Platon mărturisitorul şi a altor monahi apărători ai Ortodoxiei. Trăind în munţi şi pustietăţi, se nevoia în post, înfrânare şi rugăciuni, şi a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul tămăduirii bolnavilor şi cu putere asupra darurilor necurate. A trăit în sihăstrie până la adânci bătrâneţi.

 

Sfântul Ierarh Eustaţie, Arhiepiscopul Antiohiei († 345) – Sfântul Eustaţiu era originar din Sid (Pamfilia, Asia Mică). El a fost mai întâi episcop în Bereea Siriei (Alep) şi de aici a devenit Arhiepiscop al Antiohiei şi a păstorit între anii 324-330. A fost unul dintre cei mai învăţaţi şi vrednici ierarhi ai Bisericii creştine din veacul său. Miriam, regele Gruziei, a rugat pe împăratul Constantin cel Mare să-i trimită preoţi şi meşteri de zidit Biserici. Acesta l-a trimis pe Eustaţie însoţit de mulţi preoţi şi cu multe daruri. Astfel, în grădina împărătească din Mithet, Eustaţie a zidit o Biserică măreaţă cu hramul „Sfinţii Apostoli”, după asemănarea Bisericii „Sfinţii Apostoli” înălţată de Constantin cel Mare în Constantinopol. Apoi a sfinţit pe preotul Ioan ca episcop al Iviriei, sub ascultarea canonică a Antiohiei.

Eustaţiu s-a arătat unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva arianismului. Se spune că el a fost episcopul care a ţinut în faţa împăratului Constantin cel Mare cuvântul de deschidere a Sinodului I Ecumenic şi a prezidat şedinţa. După sinod, Eustaţiu a luat măsuri energice împotriva ereticilor arieni, atât în eparhia sa, cât şi în întreaga Sirie. Se înţelege astfel de ce episcopii arieni Eusebiu de Nicomidia, Teognis de Niceea, Teona din Marmarica şi alţii au început să-i aducă tot felul de acuzaţii. Au mers până acolo încât au plătit o femeie desfrânată să jure că are un copil cu Sfântul Eustaţie. Acea femeie s-a îmbolnăvit grav la scurt timp şi a recunoscut că acel copil pe care îl are nu este al Sfântului Eustaţiu. Pentru această învinuire Sfântul a fost depus din scaun şi exilat la Traianopolis în Tracia şi apoi la Filipi, împreună cu mai mulţi preoţi şi diaconi, unde au şi trecut la Domnul la scurt timp. În anul 487 sfintele sale moaşte au fost aduse în Antiohia de Calandion, patriarhul de atunci al cetăţii.

 

articol preluat de pe: basilica.ro


Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustatie al Antiohiei; Sf.Mucenic Mauriciu

articol: calendar-ortodox.ro

 

Sinaxar 21 Februarie

 

În această lună, ziua a douăzeci şi una, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Timotei, cel din Simboli.

Acest fericit, intrând de mic în viaţa monahală şi stingându-şi cu totul săltările patimilor cu multă înfrânare şi cu neîncetate rugăciuni şi ajungând mai presus de patimi, s-a arătat vas vrednic al Sfântului Duh, rămânând până la sfârşitul vieţii sale în feciorie şi sufleteşte şi trupeşte. El nu a îngăduit niciodată să vină înaintea lui vreo femeie; ci aflându-se în munţi şi locuind în pustietăţi îşi uda sufletul cu roua lacrimilor. Pentru aceasta a luat şi darul tămăduirilor; căci şi demonii din oameni a alungat, şi toate celelalte boli a tămăduit. Astfel vieţuind şi ajungând la bătrâneţi bune, şi-a săvârşit viaţa, mutându-se către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Eustaţiu, patriarhul Antiohiei celei mari.

Cel întru sfinți părintele nostru Eustatie a fost arhiepiscop al Antiohiei în timpul disputelor legate de arianism din prima jumătate a secolului al IV-lea. A fost un apărător hotărât al învățăturii ortodoxe de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 21 februarie - foto: doxologia.ro

Cel întru sfinți părintele nostru Eustatie a fost arhiepiscop al Antiohiei în timpul disputelor legate de arianism din prima jumătate a secolului al IV-lea. A fost un apărător hotărât al învățăturii ortodoxe de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 21 februarie – foto: doxologia.ro

Acest mărturisitor Eustaţiu a trăit pe vremea lui Constantin cel Mare. Învăţător fiind, prin cuvântul înţelepciunii sale, Eustaţiu a trimis razele dreptei credinţe în toată lumea. A fost de faţă la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea fiind unul dintre cei 318 purtători de Dumnezeu părinţi. Astfel, fiind adânc cunoscător al dogmelor dreptei credinţe, a înfruntat pe arienii ce se încercau să despartă firea dumnezeiască zicând că Fiul este doar o făptură şi-L înstrăinau în felul acesta de părintească cinste. Pentru îndrăzneala şi râvna dumnezeiască ce avea pentru ajutorarea dreptei credinţe, a fost pizmuit de Eusebiu al Nicodimei şi de Teognis al Niceei şi de Eusebiu al Cezareii, şi de toţi ceilalţi care erau părtaşi ai hulelor lui Arie, sau mai vârtos zicând ai nedumnezeirii Fiului. Pentru aceasta făcându-se că merg să-l vadă, pe când se găseau în drum spre Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde se găsea sfântul Eustaţiu şi făcând sfat l-au caterisit.Dar pentru ca să se arate că l-au caterisit cu pricină binecuvântată, au cumpărat cu daruri multe pe o femeie desfrânată ca să facă năpastă sfântului.

Aceasta venind cu un copil de curând născut, a mers înaintea adunării lor, mărturisind că a rămas însărcinată de pe urma lui Eustaţiu şi a născut acel copil. Iar ei cercând pe femeie să adeverească vina numai cu jurământul, îndată l-au judecat şi l-au scos pe sfânt din scaun şi au înduplecat şi pe împărat să-l izgonească. Astfel sfântul Eustaţiu a fost trimis în Tracia, în cetatea lui Filip Macedoneanul, unde s-a şi săvârşit din viaţă. Cât priveşte femeia aceea care l-a năpăstuit, căzând în boală grea, a mărturisit tot vicleşugul ce s-a făcut asupra sfântului, şi a spus pe nume pe fiecare dintre cei ce au îndemnat-o să mărturisească împotriva lui, şi că fiind amăgită şi îndemnată a făcut pâra aceea cu cuvinte de către dânşii şi cu bani. Şi a mai spus că dacă a jurat cu vicleşug, nu a spus totuşi nici un fel de minciună; căci pruncul a fost făcut cu adevărat cu un Eustaţiu, care însă era fierar şi care trăise cu dânsa.

După o sută de ani, pe vremea împărăţiei lui Zenon, au fost ridicate sfintele lui moaşte şi au fost trimise la Antiohia. Atunci a ieşit înainte toată mulţimea cetăţii, cale de vreo optsprezece mile, şi l-au primit cu cântări, cu lumină şi cu tămâieri. Pe sfântul Eustaţiu l-a cinstit cu laude şi dumnezeiescul Gură de Aur.

 

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintelui nostru Gheorghe, episcopul Amastridiei.

Acest cuvios era fiu de părinţi binecredincioşi, al căror nume era Teodor şi Megeta şi locuia în ţinutul numit Cromin. Părinţii lui, neavând copii, se rugau lui Dumnezeu prin post şi fapte bune, să le dea şi lor un prunc. Ajungând ei la adânci bătrâneţi li s-a vestit prin dumnezeiesc glas atât zămislirea celui ce era să se nască din ei, cât şi numirea şi darul preoţiei pe care avea să le poarte. Născându-se acesta, a lepădat îndulcirile tinereţilor, şi a îmbrăţişat pe cele stătătoare şi nu s-a lenevit la învăţăturile dumnezeieşti şi omeneşti. Pentru aceasta părinţii săi, văzând propăşirea lui, slăveau pe Dumnezeu. Şi astfel după ce s-a învăţat de-ajuns, s-a dus la muntele Siriei, şi aflând acolo un cinstit bătrân a luat de la el schima monahicească; mutându-se acela către Domnul, s-a dus la Vunita, supunându-se la toată aspra vieţuire şi sihăstrie.

Şi fiindcă episcopul bisericii Amastridei s-a mutat către Domnul, acest sfânt prin voinţă dumnezeiască şi cu acordul preoţilor, fără ca el să voiască, a fost suit pe scaunul arhieriei, şi aşezat ca lumina în sfeşnic. Fiind hirotonit în Constantinopol şi ducându-se la scaunul său, toate se săvârşeau prin osârdia sa, adică: aşezămintele cele sfinte, bună podoabă Bisericii, orânduiala sfinţitei tagme, ajutorarea orfanilor şi a văduvelor, case de ospătare pentru săraci, plăţi de datorii şi înainte de toate dreapta credinţă către Dumnezeu. Pe lângă acestea încă şi semne şi minuni de tot felul se săvârşeau printr-însul. Şi astfel bine petrecându-şi viaţa, s-a mutat din acestea de aici în pace, dându-şi duhul în mâinile lui Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Ioan Scolasticul, patriarhul Constantinopolului, care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Ioan Scolasticul, Patriarhul Constantinopolului s-a născut în Sirimion, lângă Antiohia şi a studiat dreptul. A fost hirotonit preot datorită pioşeniei şi sfinţeniei de care dădea dovadă. Mai târziu a fost ridicat la rangul de patriarh, şi a păstorit între anii 565 şi 577.

Pe când era încă presbiter, Ioan a întocmit o compilaţie de Reguli în Biserică în 50 de Capitole, iar mai târziu, în perioada cât a fost patriarh a scris un Cod de legi civile raportate la Biserică. Din aceste colecţii a fost compilat Nomocanon-ul (adică “Legea-canon”), folosit în administraţia bisericii. Sf. Ioan a mai compus “Imnul heruvimilor” şi “La cina ta de taina.”

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Zaharia, patriarhul Ierusalimului, care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Zaharia, Patriarhul Ierusalimului, a trăit între sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea, devenind patriarh în anul 609.

În anul 614 împăratul persan Chosroes a atacat Ierusalimul, l-a prădat şi a întemniţat o mulţime de creştini, printre care şi pe Sf. Zaharia. Chosroes a capturat, de asemenea, şi Crucea dătătoare de viaţă a Mântuitorului Hristos. În timpul invaziei au murit în jur de 90.000 de creştini. La puţin timp, Chosroes a fost obligat să încheie pace cu împăratul bizantin Heraclius (610-641). Crucea Domnului a fost dusă înapoi la Ierusalim, la fel ca şi prizonierii creştini care mai rămăseseră în viaţă, printre care şi Sf. Zaharia, care mai apoi a murit în pace în anul 633.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Mauriciu şi a celor împreună cu dânsul, şaptezeci de mucenici.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Maximian, căruia, pe când trecea prin cetatea Apamiei, i-au fost pârâţi că sunt creştini. Înfăţişându-se înaintea lui şi creştini pe sine mărturisindu-se, îndată li s-au luat cingătorile şi au fost aruncaţi în închisoare. Iar după trei zile fiind chemaţi, iarăşi au fost întrebaţi, şi rămânând neclintiţi în credinţa lor, au fost chinuiţi cumplit. Şi socotind împăratul Maximian ca să mâhnească şi mai mult pe sfântul Mauriciu, a poruncit ca fiul acestuia Fotino, să fie ucis înaintea lui. După ce a văzut însă că ei păzesc credinţa neclintită şi nu se pleacă, i-a trimis într-un loc de luncă, ce se afla între două pâraie şi un lac, fiind plin acel loc de viespi şi de muşte, de ţânţari şi de bondari. Şi ajungând chinuitorii cu ei acolo şi dezbrăcându-i şi legându-i de stâlpi, i-a uns cu miere şi apoi au plecat după ce au aruncat trupul neînsufleţit al lui Fotino, în faţa tatălui său. Iar fericiţii şi vitejii aceştia zece zile şi zece nopţi răbdând chinurile de pe urma înţepăturilor viespilor şi ciupiturile altor gâze şi făcând rugăciune către Dumnezeu, s-au săvârşit în pace.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Cuvânt la Duminica a XXXIII-a după Rusalii – a Vameşului şi a Fariseului – Sfântul Ioan Gură de Aur

Vameşul şi a Fariseul - foto: doxologia.ro

Vameşul şi a Fariseul – foto: doxologia.ro


Maine, 22 februarie, sarbatorim

Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia; Sfântul Cuvios Atanasie; Sfântul Cuvios Talasie; Sfântul Cuvios Limneu

Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia. Oraznuirea lor de catre Biserica Ortodoxa se face la data de 22 februarie - foto: crestinortodox.ro

Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia. Oraznuirea lor de catre Biserica Ortodoxa se face la data de 22 februarie – foto: crestinortodox.ro

 

Ap. II Petru 1, 20-21; 2, 1-9

Iubiţilor, mai înainte de toate, trebuie să ştiţi, că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.

Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată; şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite; Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.

 

Ev. Marcu 13, 9-13

Zis-a Domnul către ucenicii săi: luaţi seama de voi înşivă, că vă vor da în puterea soboarelor şi în sinagogi veţi fi bătuţi şi veţi sta înaintea stăpânitorilor şi a împăraţilor pentru Mine, ca să mărturisiţi înaintea lor. Însă întâi trebuie să se propovăduiască Evanghelia la toate popoarele. Iar când vă vor duce ca să vă dea în mâna stăpânitorilor, să nu vă îngrijiţi de mai înainte ce veţi grăi, ci ceea ce vi se va da în acel ceas aceea veţi grăi. Că nu voi veţi grăi, ci Duhul Sfânt. Atunci va da frate pe frate şi tată pe fiu, şi se vor scula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorâ. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui

 

articole preluate de pe: doxologia.ro


Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Evghenia; Sf. Cuv. Atanasie, Talasie şi Limneu

articol: basilica.ro

22 februarie 2016

 

Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia (sec. XII) – Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie. Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor. Cum în locul acela au început să se tămăduiască bolnavii arhiepiscopul Toma al Constantinopolului (sec. al V-lea) s-a dus acolo împreună cu un sobor de preoţi, s-au rugat şi au săpat şi în acest mod au aflat moaştele multor sfinţi mucenici printre care şi ale sfinţilor Andronic şi Iuniei, prietenii Sfântului Apostol Pavel, pomeniţi de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani. Andronic a fost unul dintre cei 70 de apostoli. Moaştele sfinţilor mucenici au fost îngropate din nou cu toată cuviinţa. Împăratul Andronic Comnenul (1182-1185) a zidit deasupra lor o Biserică frumoasă, îndemnat fiind şi de dragostea către Sfântul Apostol Andronic, al cărui nume îl purta.

 

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Atanasie, Talasie şi Limneu.

 

articol preluat de pe: basilica.ro

Sfintii Ierarhi Leon, Episcopul Cataniei si Agaton, Episcopul Romei; Sfântul Cuvios Visarion

Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei. Praznuirea sa de catre Biserica Ortodoxa se face la data de 20 februarie

foto: crestinortodox.ro

Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei; Sfântul Ierarh Agaton, Episcopul Romei; Sfântul Cuvios Visarion

Ap. II Timotei 2, 11-19

Fiule Timotei, vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu Hristos, vom şi învia împreună cu El. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi. Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor. Sileşte-te să te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţă curată, drept învăţând cuvântul adevărului. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet, care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora, dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului.

Ev. Luca 18, 2-8

Zis-a Domnul pilda aceasta: într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Era însă în cetatea aceea şi o văduvă care venea la el şi-i zicea: fă-mi dreptate faţă de pârâşul meu. Şi n-a voit multă vreme; dar pe urmă a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu să nu mă supere venind mereu la mine. Aşadar a zis Domnul: auziţi ce grăieşte judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către Dânsul ziua şi noaptea? Va întârzia El, oare, a-i ajuta? Adevărat vă spun vouă că în curând le va face dreptate.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Ier. Leon, Episcopul Cataniei, şi Agaton, Episcopul Romei; Sf. Cuv. Visarion

articol: basilica.ro

20 februarie 2016

Sfântul Leon, Episcopul Cataniei (Sicilia) s-a născut în orașul Ravena, la 270 Km spre N-E de Roma. A primit o educație creștină și, datorită faptului că provenea dintr-o familie bogată, a studiat la școlile cele mai înalte ale vremii sale. Tânăr fiind, a intrat în monahism închinându-și viața lui Dumnezeu. A fost ales episcop al Cataniei după trecerea la cele veșnice a episcopului Savin. În timpul episcopatului său a ridicat o biserică închinată Sfintei Lucia și un locaș de cult în cinstea Sfinților 4o de Mucenici. În acea vreme, un vrăjitor pe nume Iliodor era prilej de sminteală pentru mulți creștini din oraș. Rugându-se lui Dumnezeu, într-o zi după Sfânta Liturghie, Sfântul l-a legat cu omoforul de gât și l-a dus într-un loc numit Ahilion, unde, poruncit poporului să facă un foc mare. După aceea au intrat amândoi în foc, sfântul ieșind nevătămat prin puterea lui Dumnezeu, iar vrăjitorul a ars. Sfântul Leon a trecut la cele veșnice în jurul anului 780.

Sfântul Agaton, papă al Romei (+681) s-a născut în Italia din părinți binecredincioși și bogați. După moartea lor a vândut toată averea, a împărțit-o săracilor și a intrat în monahism. Ales papă al Romei a păstorit biserica Romei între anii 679-681.

articol preluat de pe: basilica.ro


Sf. Ier. Leon al Cataniei Siciliei

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 20 Februarie

În această lună, ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni.

Acest sfânt se trăgea din Ravena, fiind fiu de părinţi de neam ales şi binecredincioşi. Din pricina curăţiei vieţii lui, a nevoinţei şi grijii faţă de cugetul său, trecând după lege prin toate sfinţitele trepte, prin dumnezeiască alegere, a fost făcut întâistătător al mitropoliei Cataniei, care se afla în insula Siciliei. Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de îndrăznire şi strălucind ca un luminător, a luminat pe toţi, având grijă de suflete, ajutorând văduvele şi îngrijindu-se de toţi. A ridicat o biserică mare, în cinstea bunei biruitoare muceniţe Lucia şi a ars pe Iliodor cel ce făcea cu farmecele semne şi minuni. Acest Iliodor, făcându-se cunoscut în mijlocul poporului ca făcător de minuni şi de năluciri, a cutezat să săvârşească şi asupra Bisericii lui Dumnezeu, meşteşugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzându-l cu nevoinţă în mâinile lui şi legându-l cu sfântul epitrahil, a poruncit să fie aprins în mijlocul cetăţii foc mare, şi mărturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, ţinându-l legat de grumaz, în mijlocul focului; şi n-a ieşit sfântul din foc până nu a făcut pe acel ticălos cenuşă şi spuză. Faptul acesta a făcut pe toţi să se mire, nu numai pentru că sfântul a rămas nevătămat, ci şi pentru că focul nu s-a atins nici de veşmintele sale. Deci, mergând vestea pretutindeni în lume de această minune şi ajungând şi la urechile împăraţilor Leon şi Constantin, aceştia au trimis de a adus pe sfânt, şi i-au cerut să se roage pentru dânşii. Acest cuvios părinte a fost mare întru minuni, nu numai în timpul vieţii, ci şi după săvârşirea din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sadoc episcopul şi a sfinţilor ce s-au săvârşit împreună cu dânsul, o sută douăzeci şi opt la număr.

Sf. Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei şi cei 128 de martiri au suferit împreună cu dânsul în Persia, sub împăratul Savoriu al II-lea. Sf. Sadoc era succesorul mucenicului Simeon (prăznuit în 17 aprilie). Odată, Sadoc a avut un vis în care Sf. Simeon îi povestea despre cum a pătimit el însuşi moartea ca martir. Înfăţişat în mare slavă la capătul unei scări care ducea în rai, Sf. Simeon i-a spus: “Ridică-te până la mine, Sadoc, nu-ţi fie teamă. Ieri m-am ridicat eu, astăzi te vei ridica tu.”

La puţin timp, împăratul Savoriu a reînceput persecuţia împotriva creştinilor, dând ordin ca Sf. Sadoc împreună cu clerul şi enoriaşii săi să fie prinşi şi arestaţi. În total, 128 de oameni au fost arestaţi, dintre care şi nouă fecioare. Aceştia au fost torturaţi în închisoare timp de 5 luni, cerându-li-se lepădarea de Hristos şi închinarea la zeul soarelui şi al focului. Curajoşii martiri au răspuns: “Noi suntem creştini şi ne închinam la un singur Dumnezeu”. Toţi au fost condamnaţi la tăierea capului cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion.

Acest cuvios părinte al nostru Visarion s-a născut trupeşte în Egipt. După ce s-a făcut mai mare şi a fost învăţat Sfintele Scripturi, a strălucit întru inima lui lumina cea sfântă. Pentru aceasta din fragedă vârstă a iubit pe Dumnezeu foarte, neîntinând în nici un fel sfântul botez pe care-l primise în pruncie. Astfel, suindu-se într-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fără de trup; şi defăimând trupul ca ceva stricăcios, a supus tot răul binelui şi a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care îl iubea. Păzind curat chipul lui Dumnezeu, cu toată puterea săvârşea aceleaşi lucruri ca şi proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dacă Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefăcut apele cele amare în ape dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniştească pe iudeii ce cârteau, acest fericit, mergând odată cu ucenicul său pe cale, neavând apă şi fiind arşi de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut apa mării, din sărată şi cu neputinţă de băut în apă dulce şi rece şi bună de băut; din care şi îndestulându-se împreună cu alţii mulţi, au mulţumit lui Dumnezeu. Şi tot astfel după cum Iosua Navi, oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său, până ce a înfrânt pe duşmani, şi acest fericit, aflându-se odată într-un loc oarecare şi spre folosul multora vorbind şi fiind vremea spre seară, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârşit învăţătura. A coborât apoi apă din cer, ca şi Ilie, de mai multe ori, când unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecând, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fără să se ude; iar fericitul acesta în loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se în loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea şi alte semne făcând cu puterea Crucii, şi până la adânci bătrâneţi slujind lui Dumnezeu, s-a mutat către veşnicele locaşuri.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintelui nostru Agaton, papă al Romei.

Cel întru sfinți părintele nostru Agaton al Romei a fost papă a Bisericii din Roma între 678 și 681. A fost cunoscut ca o persoană foarte binevoitoare, deschisă spre oameni. Scrisoarea lui prin care explica credința tradițională a Bisericii și anume că în Hristos sunt două voințe, divină și umană, a constituit baza pentru condamnarea Monotelismului la cel de-al VI-lea Sinod Ecumenic. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 20 februarie - foto: doxologia.ro

Cel întru sfinți părintele nostru Agaton al Romei a fost papă a Bisericii din Roma între 678 și 681. A fost cunoscut ca o persoană foarte binevoitoare, deschisă spre oameni. Scrisoarea lui prin care explica credința tradițională a Bisericii și anume că în Hristos sunt două voințe, divină și umană, a constituit baza pentru condamnarea Monotelismului la cel de-al VI-lea Sinod Ecumenic. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 20 februarie – foto: doxologia.ro

Acest cuvios părinte al nostru şi făcător de minuni Agaton era din Italia, fiu de părinţi creştini, cucernici şi bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au învăţat toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată şi folositoare. Căci atât de mult s-a folosit şi s-a umilit, încât, după ce au murit părinţii săi, a adunat toată bogăţia lor şi chemând odată pe săraci le-a împărţit-o pe toată şi s-a dus la o mănăstire, unde s-a făcut monah. Şi îmbrăcându-se în chipul îngeresc, slujea lui Dumnezeu ziua şi noaptea, făcând rugăciuni pentru lume. Şi se nevoia atât de mult spre fapta bună, iar fapta bună nu se ascunde, a ajuns papă al Romei. Şi bine împodobind această vrednicie, în pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Plotiu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 21 februarie, facem pomenirea

Sfântul Cuvios Timotei; Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei; Sfântul Mucenic Mavrichie; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Kozelscianskaya”;
✝) Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); (Începutul Triodului)

Sfântul Cuvios Timotei și Sfântul Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei . Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 februarie - Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Cuvios Timotei și Sfântul Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei . Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 16 februarie – Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

Ap. II Timotei 3, 10-15

Fiule Timotei, tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Ev. Luca 18, 10-14

Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Cuv. Timotei; Sf. Ier. Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei; Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi Fariseului) Începutul Triodului

articol: basilica.ro

21 februarie 2016

Sfântul Cuvios Timotei († începutul sec. IX) – Sfântul Cuvios Timotei a intrat de mic în Mănăstirea Simvoli de la baza muntelui Olimp, din Asia Mică. A fost ucenicul cuviosului Teoctist, povăţuitorul lui Platon mărturisitorul şi a altor monahi apărători ai Ortodoxiei. Trăind în munţi şi pustietăţi, se nevoia în post, înfrânare şi rugăciuni, şi a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul tămăduirii bolnavilor şi cu putere asupra darurilor necurate. A trăit în sihăstrie până la adânci bătrâneţi.

Sfântul Ierarh Eustaţie, Arhiepiscopul Antiohiei († 345) – Sfântul Eustaţiu era originar din Sid (Pamfilia, Asia Mică). El a fost mai întâi episcop în Bereea Siriei (Alep) şi de aici a devenit Arhiepiscop al Antiohiei şi a păstorit între anii 324-330. A fost unul dintre cei mai învăţaţi şi vrednici ierarhi ai Bisericii creştine din veacul său. Miriam, regele Gruziei, a rugat pe împăratul Constantin cel Mare să-i trimită preoţi şi meşteri de zidit Biserici. Acesta l-a trimis pe Eustaţie însoţit de mulţi preoţi şi cu multe daruri. Astfel, în grădina împărătească din Mithet, Eustaţie a zidit o Biserică măreaţă cu hramul „Sfinţii Apostoli”, după asemănarea Bisericii „Sfinţii Apostoli” înălţată de Constantin cel Mare în Constantinopol. Apoi a sfinţit pe preotul Ioan ca episcop al Iviriei, sub ascultarea canonică a Antiohiei.

Eustaţiu s-a arătat unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva arianismului. Se spune că el a fost episcopul care a ţinut în faţa împăratului Constantin cel Mare cuvântul de deschidere a Sinodului I Ecumenic şi a prezidat şedinţa. După sinod, Eustaţiu a luat măsuri energice împotriva ereticilor arieni, atât în eparhia sa, cât şi în întreaga Sirie. Se înţelege astfel de ce episcopii arieni Eusebiu de Nicomidia, Teognis de Niceea, Teona din Marmarica şi alţii au început să-i aducă tot felul de acuzaţii. Au mers până acolo încât au plătit o femeie desfrânată să jure că are un copil cu Sfântul Eustaţie. Acea femeie s-a îmbolnăvit grav la scurt timp şi a recunoscut că acel copil pe care îl are nu este al Sfântului Eustaţiu. Pentru această învinuire Sfântul a fost depus din scaun şi exilat la Traianopolis în Tracia şi apoi la Filipi, împreună cu mai mulţi preoţi şi diaconi, unde au şi trecut la Domnul la scurt timp. În anul 487 sfintele sale moaşte au fost aduse în Antiohia de Calandion, patriarhul de atunci al cetăţii.

articol preluat de pe: basilica.ro