Articole

Clear Cut Crimes – documentar RISE Project

Clear Cut Crimes – documentar RISE Project

foto si articol: riseproject.ro

 

19 septembrie 2016

 

Ce-a fost odată pădure pare acum un cimitir de soldați necunoscuți care înghite încet nordul României și vestul Ucrainei. Adică, cea mai mare pădure virgină din Europa și speciile ei protejate.

Clear Cut Crimes durează 42 de minute și a fost filmat timp de un an în Munții Carpați.

Investigația noastră urmărește banii, trece prin toate etapele tranzacțiilor financiare cu păduri seculare, studiază anatomia acestor afaceri de sute de milioane de euro și localizează corupția sistemică care anunță dezastrul.

Banii se mișcă în logică de cartel, iar cartelul e format din oameni și corporații. Principalul beneficiar: grupul austriac Holzindustrie Schweighofer. Ei sunt centrul de gravitație al cartelului și procesează mai mult lemn decât poate fi tăiat legal în România.

În jurul lor rămâne câmp și crește o rețea de crimă organizată care taie ilegal păduri, aranjează dosare de revendicare și virusează instituții. Are două niveluri: gulere albe și interlopi violenți. Primii sunt politicieni influenți, ceilalți – “echipa de intervenție”. Și ei câștigă.

Folosesc oamenii săraci drept paravan și trec la propriu cu buldozerul peste orice și oricine le stă în cale, în timp ce poliția asistă liniștită la spectacol.

Rețeaua Schweighofer se întinde și în Ucraina, de unde lemnul ajunge la fabricile din România ale companiei. Aici, în țara vecină, o mână de combatanți din conflictul cu Rusia încearcă să i se opună cu forța. Se numesc “Batalionul Cazacilor”, blochează în drum camioane, opresc trenuri care transportă copacii tăiați ilegal peste graniță și organizează ambuscade în pădure. Nu-i suficient însă: cartelul e puternic, a corupt și funcționari din Kiev.

Clear Cut Crimes dezvăluie cronicile criminale din dulapul tău. Un proiect RISE Project & OCCRP.

articol preluat de pe: riseproject.ro

(Cornel Mihalache) Piepturi goale și buzunare pline, un documentar despre Revoluţia din decembrie 1989

Revoluţia din decembrie 1989 – foto: youtube.com
foto si articol: youtube.com

17 decembrie 2015

În documentarul “Piepturi goale și buzunare pline” Cornel Mihalache reia subiectul decembrie 89, considerând că a fost vorba de o crimă de stat. “Adevărul despre revoluţie, mult căutat de 23 de ani, ascunde, de fapt, această crimă de stat”, afirmă Cornel Mihalache, realizatorul documentarului.

Documentarul lui Cornel Mihalache este rezultatul unei cercetări documentaristice de 23 de ani, fiind unul dintre cele mai apreciate produse de televiziune despre decembrie 1989. Când Revoluţia română din decembrie 1989 a fost transmisă în direct în întreaga lume, remarca istoricul Lucian Boia, nimeni nu s-a gândit, în îmbulzeala evenimentelor proiectate minut cu minut pe ecranele televizoarelor, că s-ar afla prins în plasa unei extraordinare manipulări. „Cum să-ţi închipui aşa ceva, când ceea ce vezi este adevărat, cu actori autentici, cu scene filmate pe viu?”, se întreba el.

Să vedem împreună, în lumina vorbelor de mai-nainte, care sunt consecinţele morale şi materiale ale Legii Recunoştinţei nr. 341 din 2004, recunoştinţă faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.

articol preluat de pe: youtube.com

“Ich bin DUBIST – Amintiri din dubă” (2012) – Documentar de Vlad Ioachimescu

foto si articol: youtube.com

Ich bin DUBIST (Amintiri din dubă) (2012) • Durata: 1h 50′ • Regia: Vlad Ioachimescu

Dedicăm acest documentar cetățenilor din stradă. Un film-tutorial ce ne poate ajuta să evoluăm împreună, cu zâmbetul pe buze.

În contextul mișcărilor stradale din România de dupa 2011, argoul protestatarilor s-a îmbogățit cu un nou verb: „a înduba” (a băga pe cineva in dubă). Indiferent de vârstă, sex sau statut social, mulți dintre activiști, mai noi sau mai experimentați, au făcut cunoștință cu duba Jandarmeriei. Duba nu discriminează, duba ia pe oricine, iar Jandarmeria și-a dovedit sârguincioasă calitatea de forță de opresiune. Însă, odată trecut pragul dubei, ceea ce poate părea o experiență traumatizantă, devine adesea o banalitate sau chiar un motiv de a face haz. Interviurile luate unora dintre cei mai „îndubați” protestatari sunt ilustrate cu imagini document, adunate în timpul protestelor, de multe ori chiar de la protagoniști. În lupta cu abuzurile Jandarmeriei, cele mai eficiente arme s-au dovedit a fi banala cameră digitală și telefonul mobil. Din jocul de-a șoarecele și pisica dintre protestatari și jandarmi s-au născut situații hilare, documentarea acestora oferind sarea și piperul filmului.

Traducerea si adaptarea in limba engleza:
Alexandru Cozar și Ileana Cozar
Multumim!

Mai multe detalii aici: rezistenta.net

articol preluat de pe: https://www.youtube.com

Ziua Limbii Slovace

articol – AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Ziua Limbii Slovace este sărbătorită în țara noastră la data de 25 mai. Cu această ocazie, în toate localitățile în care trăiesc membri ai comunității slovace, au loc manifestări culturale dedicate acestei sărbători. De asemenea, ziua este marcată și în toate instituțiile de învățământ în care se predă limba slovacă drept limbă maternă.

Parada costumelor populare, la Festivalul Internațional de Folclor ‘Muzici și Tradiții în Cișmigiu’, 2012

Propunerea legislativă a fost inițiată de deputatul Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România (UDSCR), Merka Adrian Miroslav, care susținea că “o națiune există, în primul rând, datorită limbii”.

Prima Cameră sesizată a fost Senatul, care a adoptat, la 9 septembrie 2014, două propuneri legislative care instituie Ziua Limbii Cehe (la 28 septembrie) și Ziua Limbii Slovace (la 25 mai). Propunerile legislative privind instituirea celor două Zile au fost adoptate de Camera Deputaților la 30 septembrie 2014.

Decretul privind promulgarea legii privind instituirea Zilei Limbii Slovace a fost promulgat de președintele României, Traian Băsescu, la 20 octombrie 2014, legea nr. 142/2014 fiind adoptată de Parlamentul României la 21 octombrie 2014 și publicată în Monitorul Oficial la 23 octombrie 2014.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

(video) BASARABIA – Prăbușirea unei lumi

foto (captura video) si articol – youtube.com

Documentarul despre istoria Basarabiei în perioada premergătoare Unirii cu România.

“Sub aspect teritorial, problema Basarabiei există din 1484, devenind mai acută în anii 1538, 1711, 1714 și 1812. În 1812 s-a schimbat doar jefuitorul, dominat de un apetit expansionist nepotolit, care, pe lîngă pămîntul Românesc răpit anterior de către Turci și Tătari, a anexat și restul teritoriului dintre Prut și Nistru.” (Dinu Poștarencu – Contribuții la istoria modernă a Basarabiei)

“Din punct de vedere geografic, etnografic, istoric și economic, unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată.” (Tratatul de la Paris, 28 octombrie 1920)

articol preluat de pe https://www.youtube.com

Ziua mondială a libertății presei

Foto: (c) www.unesco.org
Articol: AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Ziua mondială a libertății presei este marcată în fiecare an, la 3 mai. Această zi celebrează principiile fundamentale ale libertății presei și reprezintă un prilej pentru a evalua libertatea presei în întreaga lume. Este o zi de reflecție în rândul profesioniștilor mass-media cu privire la problemele libertății presei și a eticii profesionale.

În acest an UNESCO se concentrează pe trei teme pentru celebrarea Zilei mondiale a libertății presei, care se referă la necesitatea unui jurnalism de calitate, respectarea egalității de gen și asigurarea securității în informația digitală. În această zi, cetățenii sunt informați asupra încălcărilor libertății presei care au loc în întreaga lume, prin publicații cenzurate, amendate, suspendate și închise, în timp ce jurnaliștii, editorii și publiciști sunt hărțuiți, atacați, reținuți și chiar uciși. Ziua mondială a libertății presei aduce și un omagiu ziariștilor care și-au pierdut viața prin exercitarea profesiei lor.

UNESCO sărbătorește în acest an, Ziua mondială a libertății presei la Riga, în Letonia, printr-o o conferință de două zile (2-4 mai), potrivit www.unesco.org. Cu acest prilej, va fi lansat “Building Digital Safety for Journalism”, un studiu care analizează amenințările digitale cheie cu care se confruntă ziariști și sursele lor. În cadrul Conferinței de la Riga are loc și acordarea Premiului mondial pentru libertatea presei al UNESCO — Guillermo Cano 2015. Câștigătorul este jurnalistul sirian și activistul pentru drepturile omului, Mazen Darwish, aflat în închisoare în prezent. Premiul este o recunoaștere a muncii sale în Siria, timp de peste zece ani, perioadă în care a avut interdicție de călătorie, a fost hărțui, supus la detenție și torturi repetate.

Mazen Darwish, de profesie avocat, este președintele Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare, fondat în anul 2004, este unul dintre fondatorii ziarului “Voice” și unul dintre creatorii syriaview.net, un site de independent de știri, care a fost interzis de către autoritățile siriene. În 2011, Darwish a înființat “Media Club”, prima revistă siriană despre afaceri media. El a fost reținut din februarie 2012, și arestat împreună cu colegi săi Hani Al-Zitani și Hussein Ghareer. La 15 mai 2013, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 67/262 cerând ca “autoritățile siriene să elibereze imediat toate persoanele reținute în mod arbitrar, inclusiv membrii Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare.” În ianuarie 2014, Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a adresat o comunicare către autoritățile siriene prin care a denunțat detenția arbitrară a lui Mazen Darwish și colegilor de la Centrul Media și a cerut eliberarea lor imediată.

Începând cu 1997, Premiul mondial pentru libertatea presei UNESCO — Guillermo Cano, în valoare de 25.000 de dolari, este decernat în fiecare an cu ocazia acestei zile unei persoane, organizații sau instituții ce se remarcă prin contribuția esențială la apărarea sau promovarea libertății presei, oriunde în lume. Premiul poartă numele jurnalistului columbian Guillermo Cano, asasinat în 1987, pentru că a denunțat activitățile traficanților de droguri din țara sa. Juriul internațional este alcătuit din paisprezece jurnaliști profesioniști și directori de publicații din toată lumea.

cititi mai mult pe http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/05/03/ziua-mondiala-a-libertatii-presei-09-13-21

Ziua mondială a râsului

Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES
Articol: AGERPRES/ (DOCUMENTARE—Dumitrescu Daniela, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Ziua mondială a râsului se celebrează în acest an la 3 mai. Sărbătorită pentru prima dată în India, în prima duminică a lunii mai, această zi a câștigat repede teren, astăzi, fiind marcată cu multă voie bună în numeroase orașe de pe toate continentele. Evenimentele includ spectacole cu clowni, picturi pe față, prezentări de povești, teatru de păpuși, concursuri de baloane, orice eveniment care poate aduce zâmbetul și bucuria în sufletul oamenilor.

Propunerea de a sărbătorii această zi a venit de la doctorul indian, Madan Kataria, care a susținut că râsul sporește capacitatea de concentrare și rezistența la efort, crește încrederea în propria persoană și îmbunătățește relațiile cu cei din jur. Ideea a prins contur în 1995, când savantul a scris un articol intitulat “Laughter, the Best Medicine” (“Râsul, cel mai bun medicament”), bazat pe studii științifice care garantau beneficiile râsului asupra sănătății mentale și fizice. În loc să publice articolul, s-a dus într-un parc și a ținut o prelegere în fața trecătorilor.

A fost un fel de sondaj de opinie privitor la înființarea unui Club de râs (“Laughter Yoga Clubs”). Cei interesați au fost invitați să se așeze în cerc și fiecare să spună cea mai reușită glumă pe care o știa. Au hotărât să se întâlnească în același loc, a doua zi, și tot așa, timp de o lună. Toți cei prezenți au remarcat îmbunătățirea stării de spirit, a relațiilor cu cei din jur, sporirea capacității de concentrare și rezistență la efort, precum și creșterea încrederii în propria persoană. Acesta a fost primul Club de râs, care a început cu doar cinci oameni într-un parc public din Mumbai și s-a dezvoltat într-o mișcare de nivel mondial ce cuprinde, în prezent, peste 6.000 de “Laughter Yoga Clubs” în peste 60 de țări, potrivit www.laughteryoga.org. Cursanții nu practică râsul terapeutic în spații închise, ci în aer liber, în parcuri, grădini sau intersecții, pentru a atrage și alți adepți ai originalului mod de tratament.

Astfel de cluburi își desfășoară activitatea în Statele Unite ale Americii, Canada, Europa, Australia, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, China și Africa. Acest nou concept a fost foarte bine primit și apreciat de publicații de prestigiu, precum revista “TIME”, “National Geographic”, dar și “Wall Street Journal”. A fost prezentat și de canalele de televiziune CNN, BBC și în “Oprah Winfrey Show”.

Madan Kataria a organizat, la 11 ianuarie 1998, prima Zi mondială a râsului, în cadrul căreia 10.000 de membri ai cluburilor au râs timp de câteva minute și au arătat lumii întregi că își “iau râsul în serios”. Ziua mondială a râsului a fost fixată pentru prima zi de duminică din mai, când afară este mai cald.

În calendarul anual, mai există o zi dedicată râsului denumită Ziua mondială a zâmbetului, inițiată de Harvey Ball, un artist comercial, de la Worcester, Massachusetts.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

Ziua internațională a permaculturii

Foto: (c) www.permacultureday.org
Articol: AGERPRES/ (Documentare — Dumitrescu Daniela, editor: editor: Horia Plugaru)

În 2015, la 3 mai se marchează Ziua internațională a permaculturii. Această zi a fost sărbătorită pentru prima dată în urmă cu șase ani, în prima zi a lunii mai, fiind o inițiativă locală australiană. Ea a devenit foarte repede cunoscută la nivel mondial celebrându-se, în prezent, în peste 35 de țări.

În acest an, tema zilei este “În sprijinul sol!”. Este celebrat în această zi și anul 2015 ca An Internațional al Solurilor declarat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 68/232 în 2014. Un sol sănătos este important pentru sănătatea oamenilor, animalelor și plantelor și reprezintă baza pentru dezvoltarea vieții pe Pământ. Solul ne dă hrană, apă curată, aer curat, tratamente medicale, fibre, combustibil și este, de asemenea, un regulator de climă. Milenii de agricultură și alte activități umane au pus în pericol solul, degradându-l. Astăzi, aproape o treime din suprafața planetei este clasificată ca desert și un sfert din totalul terenurilor agricole s-au pierdut. Solul vegetal rămas este epuizat și ar putea dispărea în următorii 60 de ani, se menționează pe www.permacultureday.org. Vestea bună este că ne putem reabilita solurile degradate și, în același timp, putem rezolva și alte provocări globale.

Ziua internațională a permaculturii este o zi prin care se urmărește conștientizarea oamenilor privind acțiunile prin care pot contribui reabilitarea și reconstrucția ecologică a solurilor, pornind de la acțiuni individuale în propriile grădini și comunități. În întreaga lume au loc acțiuni pentru permacultură: case deschise, grădini și ferme, ateliere educaționale, prezentare de filme, care ne oferă o oportunitate de a experimenta permacultura pe teren și de învăța de la practicanți.

Permacultura este un sistem de design pentru o viață durabilă, care s-a dezvoltat în Australia în anii 1970, iar, în prezent, este practicat de milioane de oameni din întreaga lume. Termenul de permacultură derivă din agricultura (sau cultura) permanentă. Plecând de la sistemul de proiectare de tip agro-ecologic, permacultura s-a dezvoltat la scară internațională. Printre altele, conceptul presupune crearea, prin diferite metode, a unui sistem care se autosusține. Permacultura devine tot mai mult o formă de arhitectură a naturii, precum și o instituție informală a idealurilor sociale alternative. În esență, permacultura are în vedere conservarea planetei Pământ într-un stadiu ce permite omului un trai decent și, în același timp, crearea și menținerea unor relații între oameni bazate pe întelegere, respect, cooperare, etc precum și pe împărțirea echitabilă a resurselor.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

Ziua internațională de amintire dedicată tuturor victimelor războiului chimic

Foto: (c) opcw.org
Articol: AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

La 29 aprilie este marcată Ziua internațională de amintire dedicată tuturor victimelor războiului chimic, un prilej pentru a aduce un omagiu victimelor războiului chimic.

În mesajul său pentru 2015, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, menționează dubla semnificație a acestei zile prin marcarea a 100 de ani de la folosirea pentru prima data în istorie a gazelor toxice. Utilizarea ca armă de război a clorului gazos în Bătălia de la Ypres (Primul Război Mondial) a avut efecte devastatoare, încât a șocat și a provocat o imensă panică în rândul combatanților, faptul fiind considerat o barbarie de neiertat, chiar și în contextul unui război. Evocând acest centenar tragic, secretarul general al ONU subliniază importanța Convenției privind interzicerea armelor chimice și îndeamnă insistent cele câteva țări care au rămas în afara acestui cadru să adere la acesta fără întârziere.

În noiembrie 2005, în cadrul Conferinței Statelor Părți (sesiune a zecea) a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) s-a hotărât marcarea unei zile pentru comemorarea tuturor victimelor războiului chimic, pe 29 aprilie în fiecare an, data marcând și intrarea în vigoare, în 1997, a Convenției privind interzicerea armelor chimice, care reprezintă primul instrument juridic multilateral cu vocație universală din domeniul dezarmării, potrivit www.un.org.

România a semnat Convenția privind interzicerea armelor chimice în prima zi de la deschiderea ei spre semnare, la 13 ianuarie 1993 și a ratificat-o la 9 decembrie 1994 (prin Legea nr. 125/1994), fiind cel de-al 25-lea stat originar al Convenției. România a depus instrumentele de ratificare la 15 februarie 1995, Convenția intrând în vigoare în România la 29 aprilie 1997. Prevederile Convenției au fost implementate în România prin Legea nr. 56/1997, completată și modificată prin Legea nr. 448/2003, ANCEX având calitate de autoritate națională în domeniu.

Marcarea acestei zile reprezintă și oportunitatea de a sublinia importanța angajamentului OIAC în eliminarea amenințării cu arme chimice. În prezent OIAC numără 190 state membre, care depun împreună eforturi pentru a realiza o lume fără arme chimice, potrivit site-ului www.opcw.org. OIAC este compusă din trei organisme: Conferința Statelor Părți — organul decizional, Consiliul Executiv (CEx) — organul executiv și Secretariatul Tehnic (ST) — organul administrativ și tehnic, pentru implementarea regimului de verificare. OIAC are mandatul de a îndeplini obiectivul și scopul Convenției, de a asigura implementarea prevederilor sale, inclusiv conformarea la verificările internaționale, asigurând în același timp un forum de consultare și cooperare între Statele Părți.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/